h1

„Mortuorum sorte discant viventes” – Mauthausen 1

Februarie 12, 2008

Am fost la Mauthhausen, lagărul care a funcţionat între 8 august 1938 şi 5 mai 1945.

M-am apropiat de zidurile neprietenoase, aflate la numai 2 km de sat.

mauthausen-departare.jpg

Am intrat.

Nimeni.

singuratate-in-curtea-garajelor.jpg

Am intrat pe următoarea poartă… nimeni…

Am bîjbîit după casa de bilete, nici un ghid, totul este tăcut, dar nu liniştit, este părăsit, dar nu în pace…

Lagărul te aşteaptă cu uşile deschise, dar cu etichete false, în spatele cărora sînt uşi închise.

Feţele lucrătorilor de acolo sînt împietrite. Nu vorbesc prea mult.

Te invită să cauţi în tăcere pe monitoare toate informaţiile de care ai nevoie.

În Mauthausen nu se vorbeşte. Nu rîde nimeni şi nici bliţurile nu fulgeră prea des.

Te simţi singur, deşi eşti în grup.

Te simţi părăsit, deşi nu te-ai întîlnit încă cu nimeni.

Într-un final găseşti cassa, o altă faţă împietrită, care nu are nici un fel de grimasă, ia bani şi dă hîrtii.

Intrăm.

singuratate-la-mauthausen.jpg

Acelaşi sentiment de părăsire, de pierdere, de rătăcire, de dizolvare…. pe care, probabil, l-au simţit cei 195.000 care au trecut pe aici (doar 23 de români au fost între ei).

195.000 de oameni care au fost păziţi de 9000 de gestapovişti.

Am intrat în fosta spălătorie… acum este o capelă. Colegii mei au intonat un cîntec emoţionant…

(ASCULTĂ AICI în timp ce citeşti sau aici, uitîndu-te la Scara Morţii)

cintind-in-fosta-spalatorie.jpg

Fiecare vers s-a potrivit cu fostul lagăr construit lîngă cariera de piatră.

Eu Te chem, Doamne Tu să mă conduci,
Fă-mi drumul neted printre stânci

Ref: Stai lângă mine, Te implor, o, Doamne!
Tu, numai Tu eşti sprijinul meu.

Eu Te rog, Doamne Tu să mă păzeşti
Ocrotitorul meu Tu eşti.

Eu Te-aştept, Doamne Tu să mă înveţi,
Tu eşti izvorul de poveţi
.

Atunci am simţit cum este absorbit acest cîntec de pereţii stropiţi cu sînge şi cu multe multe multe lacrimi.

Am simţit cum curg prin suflet lacrimile acelora care au cărat pietrele, dar şi-au găsit Stînca, cei care au avut curajul să trăiască, respingînd sinuciderea atît de la îndemînă de pe Zidul Paraşutiştilor sau de pe Scările morţii… lacrimile celor care au fost biciuiţi, injectaţi, despicaţi, operaţi pe viu, fără anestezie, violate în mod repetat, celor cărora li s-au scos dinţii de aur cu patentul, am auzit strigătele celor 200 de ruşi care au fost udaţi cu apă în 16 februarie 1945 pînă cînd au murit cu toţii.

În pauzele dintre strofe am auzit oftatul, ultimul oftat, al celor care au căzut în camerele de gazare.

dusurile-mortii.jpg

La ultima strofă am văzut flacăra care ardea cadavrele prefăcute în cenuşa care s-a semănat peste toate acele dealuri.

cuptorul.jpg

Mauthhausen este un loc fără Duhul Sfînt.

La poartă Duhul se retrage…

Eşti absolut singur, faţă în faţă cu feţele morţilor cu ochi întredeschişi. Unii au cîte un zîmbet de neşters pe faţă.

Mauthhausen nu este un loc bîntuit.

Nici spiritele celor morţi acolo nu bîntuie.

Mauthhausen, muzeul fără ghizi, este un loc în care, deşi s-au investit anul trecut 2 milioane de euro pentru restaurare, este un loc părăsit.

Restaurat tot timpul, dar părăsit.

Părăsit de Duh, părăsit de Dumnezeu, părăsit de oameni, un ţap pentru Azazel, un ducă-s-ar pe pustii…

Am simţit tot timpul nevoia să rămîn singur, depărtîndu-mă de grup, să ascult în tăcere această tăcere.

Am coborît şi urcat scările morţii, punîndu-mi o povară imaginară pe umeri, povara ţiganilor care au fost batjocoriţi aici, povara slavilor, preoţilor şi pastorilor care s-au împotrivit regimului lui Hitler.

scara-mortii.jpg

Am stat sub duşurile părăsite… duşurile cu gaz.

N-am îndrăznit să ating sîrma în care erau spînzuraţi cu atîta uşurinţă cei care cîntăreau mai puţin de 45 kg.

spinzuratoarea-de-sirma.jpg

Am privit lumina printre gratii în arest…. Arestul din Lagăr, vă puteţi imagina aşa ceva. Răul la superlativ, un arest în mijlocul puşcăriei? N-am mai văzut aşa lumină ocărîtă de gratii..

lumina-ocarita-de-gratii-la-arest.jpg

Am fost în krematorium, acolo unde cadavrele erau despicate, îngheţate, arse,…

Oare de ce spre Krematorium nu se poate urca… se coboară… întotdeauna.

krematorium.jpg

Am simţit cum mi se strînge inima în faţa acului care a penetrat atîtea piepturi.seringa.jpg

Masa „de jertfă”, o piatră tăcută este martoră şi va grăi într-o bună zi, prin gura aceea care a înghiţit atîtea umori şi atîta sînge.

masa-de-macel.jpg

Cînd bate vîntul, parcă se aude un muget de leu….poate că este mugetul mîniei lui Dumnezeu încă stăpînite…

Am privit ţara şi satul, satul acela în care oamenii au spus că „nu ştiam ce se întîmplă, habar n-aveam de ce iese fumul acela urît mirositor…” am privit satul printre braţele menorah-ului, dar şi prin sîrma ghimpată zidită de germani pe zidul pe care a plîns Bertold Brecht soarta Germaniei batjocorită de fiii ei.

monumentul-germaniei.jpg

Am fotografiat fotografiile.

M-a suprins una în care, între multele cadavre, o femeie părea să zîmbească.

zimbetul-mortii.jpg

Am întîrziat cu acest post…

N-am putut să îl pun mai repede.

Este primul meu photowalking, dacă vreţi… este un fel de cale a plîngerii.

Acest fel de lucruri nu se pot face repede …

În timp ce scriam acest post l-am ascultat pe fiul meu, Naum, care a rămas acasă pentru că este bolnav, cîntînd Hava Naghilah

Fiica mea, Neriah, mi-a spus azi dimineaţă, fără să ştie de călătoria mea şi de Mauthausen că în timp ce învăţau Hava Naghilah la orchestră, deşi pare un cîntec vesel, i-a venit tot timpul să plîngă.

Am întrebat-o de ce?

Mi-a spus: „Parcă eram tot timpul între evrei în Israel…”

menorah-ul-mauthausen.jpg

Va urma…

60 comentarii

  1. ufff 😦 intr-un timp obisnuiam sa mai citesc carti in care erau enumerate diverse intamplari de prin lagare si tot felul de locuri „de jale” … m-am lasat, in totdeauna imi provoaca o stare … nu pot sa o exprim. Cata intunecime poate sa existe, cat de jos te face pacatul sa te cobori 😦


  2. Draga Patratosule,

    ma gandeam in timp ce iti citeam postul la experienta traita de mine la Auschwitz. Am stat 4 zile in cladirile SS din interiorul lagarului, in mijlocul raului. Da, ai dreptate, sunt locuri pustii, oricat de multa lume ar roi ziua prin lagar. Un loc al deznadajduiri, al plangerii…
    In ultima seara am vazut focuri de artificii deasupra lagarului, iar muzica de la un concert rock din Oswiecim (orasul polonez in suburbiile caruia a fost instalat lagarul) se auzea puternic. E una din cele mai bine intiparite imagini din mintea mea. Cum de mai pot oamenii sa traiasca (sa asculte muzica, sa iubeasca, sa se bucure) dupa Auschwitz?


  3. Deşi descrie răul care a fost, postarea ta face bine. Face bine amintindu-ne de ce e în stare „omul nou” Omul lui Nitetzsche „arianul”, face bine pentru că ne aminteşte de „problema evreiască” în primul rând , dar şi de problema ţiganilor, a slavilor , a tuturor care au trecut prin lagărele morţii şi mai ales de Problema OMULUI.
    Poate aşa unii vor pricepe de ce Evreii aveau şi au şi vor avea, atâta nevoie de o ţară, o ţară în care să nu mai fie trecuţi prin „maşinile de tocat” ale unora, să nu-şi mai vadă copii „Scăldaţi cu gaz”, femeile cobaii, fecioarele violate.
    Umblând prin lagărele de exterminare ai senzaţia că eşti urmărit peste tot de Umbra lui Hitler.

    Dumnezeu să aducă pacea peste poporul lui. SHalom


  4. Mi-am dorit – inca imi doresc – sa fac astfel de „pelerinaje”. Daca intelegi astfel de lucruri, ai sanse mari sa intelegi cea mai mare parte din „nebuniile” pe care viata ni le arunca inainte.
    Este genul de calatorie pe care fiecare are nevoie s-o faca cel putin o data in viata. Adica sa decizi sa intri in „casa de jale”, desi poti sa procedezi altfel.
    Cineva imi spunea ca-i duce la muzeul de la Sighet pe misionarii americani care vin in Romania si incearca sa faca ceva aici. Ca sa schimbi ceva, trebuie mai intai sa intelegi prezentul iar acesta este un rezultat a ceea ce s-a petrecut inainte.
    Intre o calatorie la Auschwitz si una la Disneyland, eu aleg Auschwitz-ul…


  5. Nu-mi „plac”ororile,de care am mai citit si alte ori,
    cruzimea,calaii,nici nu-mi vine a crede ca totusi Dumnezeu le-a ingaduit si pe cei ce le-au facut.
    Este prea mult pentru o minte omeneasca sa intre in
    „adancimile satanei”.
    Si acum sunt atatea lucruri urate,triste,
    ca cei care zilnic mor de Sida(8-8500/pe zi)
    12milioane de copii ramasi fara ambii parinti.
    Este jalnic…cutremurator.


  6. Mulţumiri, Marius, pentru imagini şi… atmosferă. În rest, tăcere!

    A.Dama


  7. Draga Daniel, acea stare de care vorbeşti înţelepţeşte, este bine să mergi în casa de jale… să vezi cum este în suferinţă ca să apreciezi „normalitatea”…
    Azi este o zi a întristării şi a postului… Dumnezeu să ne dea înţelepciunea Lui.

    Crina, acest fel de constraste întristează chiar mai tare decît vederea trecutului… felul în care oamenii încearcă să uite cu orice preţ…
    Eu aş interzice muzica şi jocurile şi nunţile şi circul pe raza de 20 de km în jurul acestui fel de locuri..

    Viorel, nici acum nu pot înţelege cum intuiţia binelui, reflexul milei au fost înăbuşite în aşa hal..

    Nu ştiu, n-am simţit nici o clipă umbra lui hitler, nici măcar nu mă chinui să îl scriu cu literă mare… cred că este prea în adînc ca să îmi deranjeze gîndurile…

    nu, dar m-am simţit urmărit de acele strigăte împietrite, m-am simţit urmărit de „zîmbetele” morţilor de cei peste 100.000 omorîţi în acel loc… peste 100.000 din 195.000 cîţi au fost înregistraţi acolo…

    încă nu se ştie numărul exact pentru că s-au pierdut unele arhive…

    Eu cred, Dan. H, că trebuie să facem de cîteva ori în viaţă astfel de pelerinaje.
    eu recomand o dată pe an, dacă avem concediu, cred că ne-ar prinde bine şi o baie de luciditate, în fiecare an cîte una, cel puţin, o baie de durere, de bocet …


  8. A.Dama, atmosfera nu mi se datorează mie, ci „lor” ….


  9. cred ca toti incercam sa uitam (chiar si cei care am fost doar in pelerinaje pe acolo…) Nu putem avea o reactie „normala” in fata unor asemenea erori (de fapt, nici nu este normal sa reactionam normal de vreme ce totul a fost asa anormal). Am vazut copii de 17-18 ani bocind cu jale, ne-am vazut pe noi („istoricii”) dezumanizati, ascunzandu-ne dupa cifre sau revoltandu-ne ca Bucurestiul era trecut pe harta oraselor care au „furnizat” evrei, explicandu-i ghidului ca nordul Transilvaniei era sub administratie maghiara…
    cred ca cel mai adesea uitam ca in spatele celor 150000-200000 (sau pana la 2 milioane la Auschwitz) de „victime” se ascund oameni cu povestea lor, cu durerile si bucuriile lor.


  10. aici este încă un lucru pe care noi, românii, nu l-am făcut, Crina, holocaustul românesc, vorbim cu timiditate despre el.

    Pe cînd un muzeu şi al acestui şir de evenimente,

    unii au chiar tupeul să îl nege…

    Vă aminţiţi de Iaşi?


  11. Cum spunea ISUS: ce, credeti ca voi suneteti mai buni decat cei peste care a cazut turnul Siloamului?
    Nu, nu suntem mai buni!
    Multumesc,Marius, (si) pt acest remember!


  12. Corect, Cipri,corect, nu sîntem mai buni decît cei care au fost omorîţi, dar cred că m-am depărtat destul de mult de cei care au ucis şi chinuit, nu crezi?

    şi asta nu cred că înseamnă mîndrie… pot să spun… „de aşa ceva nu sînt în stare?”

    eu cred că da…

    Nu treuie să ne pierdem luciditatea în spatele unei false smerenii… „toţi sîntem la fel”…. nu, refuz acest fel de abordare…


  13. Iasi, Trasnistria, Odessa, episoade multe si dureroase…
    Cred ca incet, incet facem progrese in asumarea trecutului, dar, de asemenea cred ca initiativele pornite de sus (vezi raportul comisiei Wiesel) nu prind la public. asumarea trecutului trebuie facuta in mod constient, prin educatie. Asa poate o sa renuntam odata pentru totdeauna la stereotipuri de genul „poporul cel mai tolerant cu strainii”, „cel mai darnic”, „cel mai generos”, „sufletul pur al taranului roman nu l-a lasat sa urasca veneticii care ii cucereau tara”. Antisemitismul romanesc (doctorul Paulescu-cel cu insulina a fost printre primii „oameni de stiinta” care a dezvoltat teoria rasiala in Europa) a fost o realitate, xenofobia a fost la ea acasa…


  14. unde dai si unde crapa! 😀

    eu ma gandeam cu inima amarata la cei care-au suferit, la cei care-au fost ucisi cu brutalitate sau lent, in chinuri; nu la tortionari, care n-au nici o scuza, nici in fata istoriei, nici in fata LUI (aveau si ei legea morala in inimile lor,nu?)

    da, toti am putea avea momente de cruzime animalica in anumite circumstante, dar si aceste momente, daca nu sunt instinctuale, reflexe(legitima aparare, ca sa fiu mai clar), sunt acte volitionale. Deci, cu motivatie. Deci, nescuzabile!

    nu suntem mai buni decta cei care au murit in mod absurd, fara sens. Doar EL a ales sa ma nasc in aceste zile de har pt noi; ca si in Africa si Orientul Mijlociu e haos in aceste clipe! si n-am nici un merit!
    Multumesc pt acest remember!


  15. As vrea sa impartasesc si eu ceva care se potriveste la post-ul asta. Va face putina lumina cu privire la oamenii care au fost macelariti in acest lagar (sau in cazul acesta, care ar fi putut fi macelariti).
    Am un pacient, Tibor Rubin, un ungur, fost prisonier la Mauthausen. A fost eliberat de americani dar nimeni din familia lui nu a scapat. Drept multumire pentru ca i-au redat libertatea, s-a inrolat imediat dupa primirea cetateniei in armata americana. A fost dus in Coreea si acolo un sergent, un baptist din statul Georgia care ura evreii incerca sa-l trimita in misiuni in care sa moara precis. In timpul unei misiuni a fost luat prisonier de chinezi si a stat in lagar vreo trei ani. Acolo a salvat vietile multor americani intr-o serie de intimplari demne de o carte. I-a fost oferita libertatea cu conditia sa se intoarca in Ungaria de unde venise. A refuzat, si mai tirziu a fost eliberat la un schimb de prisonieri. Cind s-a intors acasa a fost propus pentru Medalia de Onoare (cea mai inalta distinctie din armata americana). Evreu fiind, sergentul care incerca sa-l omoare a refuzat sa completeze actele de rigoare si presedintii de atunci si pina acum s-au facut ca ploua. Dupa exact 50 de ani, in 2005, Bush i-a acordat Medalia de Onoare. Am participat la ceremonie la Casa Alba si Pentagon, o ceremonie in care s-a facut putina dreptate.
    Ah, si inca ceva. In ciuda nedreptatii facute acestui om, in ultimii 40 de ani la fiecare Craciun (atentie, el e evreu) cumpara bomboane de $4000 si le duce la veteranii de la spitalul militar din Long Beach, cistigindu-si astfel numele de „Jewish Santa Claus”.

    Astfel de oameni au fost omoriti in lagare. Fiecare cu povestea lui neterminata, lipsind lumea de atit bine care putea fi facut.


  16. daniel, esti medic?


  17. Eu sunt fizioterapist (acum sunt in procesul de a merge la medicina).


  18. Orice om fara Dumnezeu este in stare de asemenea urgii,mai ales cind era vorba sa-i chinuie pe cei din poporul a Lui Dumnezeu sau ce-i credinciosi.Dupa revolutia din Rominia i-mi aduc aminte ca era o emisiune de interviuri cu ce-i ce au fost torturati in inchisorile comuniste. Era un barbat care marturisea cum ce-i care ii torturau sarea-u cu picioarele pe stomac si burta lor pina le sarea singe pe gura ,oribil de tot.Imaginati-va ce putere de iertare si dragoste trebuie sa fi avut acesti credinciosi sau evrei ca sa-i ierte.


  19. Mda… multă durere. Multă durere şi pentru noi, atât de departe istoric. Şi oricând atât de potenţial aproape.

    Mă face să mă gândesc la un lucru: ură. De câtă ură e nevoie tratezi aşa, să hrăneşti aşa, să omori aşa… De câtă ură e nevoie ca să construieşti asemenea locaşuri, atât de precis, atât de exact? Şi toate din cauza, pentru, întru… ură de om.


  20. Am fost si eu la Mauthausen acum vreo 4 ani. Nici azi nu ma pot uita la putinele poze pe care am reusit sa le fac acolo. Infiorator! Te coplesesc asa niste simtiri grele in timp ce treci pe acolo. Tin minte ca dupa ce am iesit de acolo, nu am putut nici sa mananc, nici sa vorbesc cu nimeni in ziua aceea. Sentimentul acela de singuratate si de gol parca te urmareste ceva vreme si dupa ce iesi. Si totusi , inafara zidurilor lagarului, in mod extraordinar de contrastant se afla piscina in care se imbaiau nazistii …iar view’ul este unul ff frumos, de pe varful unui deal. Aveau simt estetic …si totusi , cata cruzime si uraciune dincolo de zid, in interior!!!


  21. Ziceti undeva ca acel loc este ” un loc in care Sfantul Duh se opreste la poarta”. Cred ca dimpotriva, a trecut pragul, intrucat oriunde un om sufera pe nedrept -este „prigonit pentru dreptate”-Hristos si deci, Treimea este acolo.


  22. da, Cipri, probabil Dumnezeu nu ne-a lăsat în circumstanţe în care am putea să dăm tot ce este mai rău în noi…

    Tocmai de aceea merită, cum spui, să Îi mulţumim că nu sîntem în altă parte a lumii unde să murim de foame sprituală sau fizică, unde să fim persecutaţi…

    Foarte interesantă povestea ta, Daniel, merită un post separat…

    Poţi să o rescrii cu mai multe detalii..

    Aş vrea să o facem cunoscută tuturor..

    Dragă Florina, cred că experimentul „Piteşti” demonstrează că foştii torturaţi pot deveni torţionari…

    Camix, nu ştiu dacă ura este cauza primară, ideologia, filozofia, o anumită educaţie a produs ura, şi ura, la rîndul ei, a produs ceea ce vezi. ESte un lanţ mai lung şi mai complex.

    Justwondering, ai simţit şi tu acel gol imens.. nu în stomac, ci în toată fiinţa? Ei, asta-i, de asta spuneam că sînt locuri în care parcă Duhul Sfînt se opreşte la poartă.

    Am văzut şi piscina aceea… am fotografiat şi peisajul.

    Dragă CNI, sînt sigur că ATUNCI Duhul i-a însoţit pe acei nenorociţi, dar ACUM locul acela este PUSTIIT.
    Blestemat.

    Ştii că Apostollul spune … „să nu întristaţi pe Duhul Sfînt, care locuieşte în voi.. „.

    Ei, MAuthausen este un asemenea loc în care Duhul este întristat.


  23. Da… cred; cred că e mult mai complex de atât. Doar că pe mine m-a dus cu gândul la ură; la una imensă, una cosmică.


  24. Am o poezie a unui evreu din România, pe care am transcris-o şi cu altă ocazie asemănătoare pe un alt blog. Cred că surprinde bine cel puţin durerea.

    Autorul se numeşte Solo Juster

    Cai verzi

    când am fost ars
    de şase milioane de ori
    când urletul meu suit
    era
    cu fumul rotocoale
    când lumea şi-a ieşit din minţi
    codrii n-au vuit
    nici Dunărea
    nu s-a-nturnat din cale

    Nu-ţi vine să crezi
    cum lumea se minte
    şase milioane de crime să uite
    visând cai verzi

    nu
    nu-ţi vine să crezi.


  25. Da, holocaustul este un episod trist in istoria omenirii. Din pacate face parte dintr-un serial care inca continue si nu cred sa se sfarseasca pana cand Dumnezeu nu va trage linia finala a istoriei.
    Vreau totusi sa previn o imagine constant intretinuta in legatura cu genocidiul evreilor:
    1. holocaustul ca prelungire extrema a antisemitismului, este un fenomen complex. El nu a aparut din nimic, ci are o istorie lunga si sinuoasa.
    2. in lagarele naziste nu au fost omorati ingeri nevinovati, asa cum se arata prin filme, ci oameni, cu tot ce inseamna asta. Evreii isi au bubele lor in cap… Se vorbeste mai putin despre asta.
    3. holocaustul a devenit o industrie. Pentru foarte multi, este un mod de a face bani.
    4. au existat si alte genocide in istorie, care merita atentie; ex: armenii, ukrainienii, rwanda in ’94, etc.
    5. mi se pare o prostie condamnarea penala pt. cei care neaga holocaustul. Holocaustul este o problema istorica, si nu de ideologie. De ce nu si condamnarea celor care neaga masacrul armenilor?
    6. e de asemeni cumplit ce au suferit civilii germani la sfarsitul razboiului. Ironia soartei, rusii au confirmat ipotezele lui Hitler: s-au purtat ca niste suboameni. A…si mai este si baobardarea dresdei de catre anglo-americani, cu zecile de mii de civili germai, ucisi inutil.
    Asa ca…atentie la nuante!


  26. Scuze pentru gramada de greseli gramaticale. Abia acum le vad….


  27. Impresionante comentarii si impresii, draga Marius. O experienta cutremuratoare si de neuitat. Poye care te fac sa ti se ridice parul in cap. Cel putin cea cu cadavrele aruncate unul peste altul… Bietii oameni! cata suferinta, cata rautate diabolica! Oare cum a fost posibil asa ceva? Si in secolul XX, nu in comuna primitiva!
    Putem sa ne gandim si la miile (sutele de mii? milioane? cine stie…) de martiri crestini din primele 4 secole. Stiuti si nestiuti. Victime nevinovate dar si eroi ai credintei. „Sangele martirilor…samânţa Bisericii”.
    Pelerinaje la Coloseumul din Roma – locul unde au murit atatia crestini, dar si aceste lagare naziste, ar trebui vizitate de elevi, de tineri, de toti! Ca sa ne trezeasca la ralitate. Azi ne bucuram de libertate si ne permitem sa ne batem joc de ea, dar altii au murit in chinuri, jertfindu-se tocmai pt ca sa ne fie noua mai bine.
    Nu stiu cum pot unii sa sustina ca predarea in scoala a Istoriei Holocaustului nu e necesara. Copiii trebuie sa stie. Avem nevoie de memoria istoriei! Ce-am fi fara aceste radacini ale istoriei? Ele ne dau identitatea.
    Ceea ce a povestit Daniel Buda cu acel evreu ungur…e subiect de facut un film! Incredibil cate astefl de „istorii” sunt inca intre noi. Oare de ce nu le strangem, de ce nu le facem cunoscute tuturor! Nu trebuie sa mearga in colbul uitarii, al ignorarii. Cat mai avem sansa sa-i avem in viata pe cei ce au supravietuit, e bine sa-i respectam, sa-i tinem aproape si sa le culegem „marturia”.
    Un subiect deosebit. Merita sa mai fie abordat. Asteptam de la Marius si alte relatari si poze!.


  28. Sunt si eu marcat de atmosfera pe care am gasit-o in luna Ianuarie ’08 la Auschwitz si Birkenau… poate reusim sa postam cateva imagini si de aici, ca sa completam imaginea.


  29. Peisajul este evident cutremurator, cred ca sentimentul pe care l-ati trait acolo are o complexitate greu de descris in cuvinte, o paleta coloristica cu un range cuprins intre gri inchis si negru.

    E o istorie a durerii, un coluar al mortii, o istorie a manifestarii firii adamice, care din pacate este inca in noi, multi pot gandi ca ei nu sunt la fel, ….probabil…., – in schimb angrenajul are aceleasi rotite ca si a acelora care tineau siringile de parte superioara nearatand nici o licarire de sentiment uman.

    Cred ca un peisaj gri – negru de acest fel al istoriei ne face sa ne tinem mai stransi de Hristos, poate improspatandu-ne mintea cu astfel de imagini reusim poate,… sa facem un pas mai aproape de cum vede Dumnezeu cine suntem noi.

    Hristos pe cruce vedea natura din noi care va declansa holocausturi – tragic dar pentru asta a venit El sa ne tina in acelasi trup material dar la o oarecare distanta de noi insine acel noi insine adamic.

    Da, e un adevarat imn al durerii acest loc, cum ziceai, nici spiritele celor morti nu vor sa revina in acele locuri – multa durere daca avem imaginatia si sensibilitatea de a vedea pe cei care au umblat acolo dar de cealalta parte a gratiilor.

    Inteleg de ce Hristos a varsat si varsa lacrimi pentru ca vede imaginea vie live in fiecare moment a ceea ce suntem capabili sa facem. Oare …daca eram noi in uniformele neziste am fi fost diferiti ?! Oare daca vedeam urletele de durere si disperare a celor trecuri prin torturi am fi fost milosi? sau ne-am fi aliat cu cei puternici?! multa tristete exista in inima Lui Hristos cand vede cine suntem si ce potential detinem in noi.

    E un har deosebit sa umblam calauziti de Duhul si nu de firea adamica – dar oare ascultam de calauzire?! care calauzire?! ………………………………………………………………..


  30. Mi-am amintit de o practica astazi uitata: invatatoarea mea organiza in fiecare an intalniri cu veterani de razboi. Care ne povesteau cu lacrimi in ochi despre ororile razboiului. Mi-am amintit si cand bunicul meu (Dumnezeu sa-l odihneasca) se intalnea cu „leaturile” lui si isi aminteau pe unde au patimit: la Stalingrad, la Budapesta, in muntii Tatra…Cum mureau pe langa ei ca secerati. Mi-a ramas ca amintire o baioneta ruginita care te infioara numai sa o vezi, dar sa realizezi ca vine spre tine ca sa te omoare? Si mai tin minte cum mi-a povestit raportul pe care l-a dat ca sergent de serviciu in garda MS Regele Mihai. Despre lucrurile foarte triste…vorbea putin. Ii traumatizase la o varsta frageda, a unei tinereti atat de zdruncinate. De-asta trebuie sa stie si copiii toate acestea: sa inteleaga, sa cunoasca si sa doreasca din suflat ca sa nu se mai repette niciodata aceste orori inimaginabile.


  31. Excelentă idee, Alex, ce-ar fi să faci la fel, să chemi bătrîni la oră?

    De ce crezi oare că era o poruncă pentru evrei să povestească istoria generaţiilor care urmează?

    Romuluss, ai scris foarte frumos… Jertfa lui Cristos este holocaustul suprem, jertfa fără cusur…

    Silvan, ce-ar fi să facem o colecţie de poze din astfel de pelerinaje, de oriunde, dela Sighet de la Poarta Albă, Piteşti…

    Dar făcute de noi, nu de pe internet..

    Alex, aşa cum spui… la Coloseum, peste tot unde au fost asemenea grozăvii…. numai să nu uităm… asta este… să nu cumva să uităm


  32. Da, Camix, ştiu pe ceinava care are o ură cosmică, este „celălalt”, ţapul, ducă-s-ar pe pustii.

    Frumos poemul acela.. , mulţumesc.

    Dane.

    faptul că la Mauthausen au fost ucişi homosexuali şi lesbiene sau martori ai lui Iehova nu este relevant.

    Chiar dacă ar fi fost criminali în serie, nimic nu legitimează răul care li s-a făcut…

    Poate că în dreptul unui violator în serie de copii, poate că acolo m-aş mai gîndi un pic… dar şi aceluia i-aş face moartea mai rapidă, dragul meu…

    Sigur că au existat şi alte genocide in istorie, chiar mai mari… ruşii care i-au omorît …. pe ruşi…
    Stalin a ucis 20 de milioane de ruşi..

    ruşii au dovedit numai că sînt mai puţin educaţi, atît… mai puţin rafinaţi în ucidere şi violuri. atît.

    aici nu i-au apărarea evreilor ucişi, a polonezilor catolici, nici a comuniştilor francezi…

    pur si simplu… acolo au fost omorîţi peste 100.000 de oameni.

    asta ajunge, nu-i aşa?


  33. …..Mauthhausen este un loc fără Duhul Sfînt.

    La poartă Duhul se retrage…

    Eşti absolut singur, faţă în faţă cu feţele morţilor cu ochi întredeschişi. Unii au cîte un zîmbet de neşters pe faţă.

    Mauthhausen nu este un loc bîntuit.

    Nici spiritele celor morţi acolo nu bîntuie.

    Mauthhausen, muzeul fără ghizi, este un loc părăsit…

    Cuvinte cutremuratoare. Iar pozele sunt infioratoare. Le voi arata copiilor la scoala! Mi-am amintit de niste intamplari din Pateric, cand diavolul statea departe de locurile de pierzanie: nici el nu-si mai gasea locul acolo! Lucrarea raului o desavarsisera oamenii singuri! Asa sin lagarul Mauthausen… Duhul s-a retras, sufletele martirilor nu bantuie pe acolo…nici diavolul nu e prin preajma. Liniste apasatoare, pustiu desavarsit. Frig, lipsa. Neiubire… Asta-i imagine de iad!


  34. Ai descris cum nu se putea mai bine, Marius, trairile pe care le ai cand pasesti pe pietrele de la Mauthausen. Am fost si eu de doua ori acolo. La a doua vizita, dupa cateva zile am vizitat si „celebra tribuna a lui Hitler”, dupa cum o descria ghidul nostru, din Nurmberg. Mi-amintesc ca pe cand vizitam Mauthausen-ul intaia oara, cineva din grupul cu care am fost, rascolit profund, si sufleteste si fizic spunea: „Ar trebui sa inchida asemena locuri, nu face bine nimanui.” I-am zis atunci: „Din contra, cred ca intr-un asemenea loc ar trebui sa paseasca orice pamantean macar o data in viata. Este o lectie unica de istorie si de viata.” La fel cred si astazi.

    Ca tot se vorbea saptamanile trecute de fostii colaboratori si tortionari; la prima vizita la Mauthausen, cand am ajuns in dreptul unei poze in care aparea comandantul lagarului alaturi de alti ofiteri, ni s-a spus ca fostul comandant al lagarului (cel putin in vremea aceea, acum cativa ani) inca traieste, liber, bine mersi sanatos, in conditii foarte bune, acolo in Austria. What about that!? Mi-amintesc ce soc ne-a incercat pe toti atunci. Ma intrebam, oare el si-a mai re-vizitat vreodata fostul loc de munca? ….liber si cu o batranete buna si imbelsugata. Isn’t that ironic!? D-ne fereste de asa libertate si de asa batranete!


  35. Îmi aduc aminte cum povestea tăticul meu, care a fost prizonier la ruşi, cum au fost ucişi sute de evrei la Odessa în port. S-a dat un ordin că evreii care doresc să plece în Palestina o pot face, şi li s-a pus la dispoziţie un …vas. Au fost înghesuiţi cu sutele în acea ambarcaţiune până s-a umplut la refuz. Şi când au scos-o în larg, ambarcaţiunea s-a dezmembrat deoarece era numai o improvizaţie făcută din placaj. Am să-l mai întreb odată ca să-mi spună numărul evreilor urcaţi în acel ”vas”.


  36. Erata, primul paragraf, randul 4: hitler si nu Hitler. Intr-adevar.


  37. Am citit un comment al dvs. (pe un blog…)ce amintea
    de o vulpe si de-o fantana…si mi-am adus aminte cu duiosie de elefantul inghitit de un sarpe boa…ma insel?

    Am venit aici, si am citit articolul, si m-am cutremurat…am ascultat cantarea si m-am infiorat. O ascult de aproape o ora…cu mici pauze.

    As dori sa ofer ceva celui ce a scris versurile acestea, dar ma simt saraca in fata imposibilitatilor ce ma impiedica.

    Ce minunat si tacut cer senin este in pozele facute acolo…albastru si tacut…

    Am ramas cu imaginea Menorah-ului si a pietrelor de aducere aminte puse la baza lui…si ma gandeam doar:

    De-ar fi gandurile noastre, faptele noastre, pietre de aducere aminte; care sa acopere, sa astupe, sa transforme istoria, durerea, uitarea.


  38. erata: nu versurile, ci randurile, si ma refeream la dvs. Fr. Cruceru.


  39. Patratosule, te rog scrie Hitler, cu ‘H’ mare. Lasa-l sa-ti deranjeze gindurile. A fost un om, cu nume si prenume. Nu-l simplifica, nu-l reduce la esenta lui, nu-l transforma in concept.
    Pentru toti cei care sint interesati, unul din cele mai hipnotice exercitii cinematografice din istoria omenirii: ‘Triumph des Willens’ (germ.) (sau ‘Triumph of the Will’ – engl.; in romana ar fi ‘Triumful vointei’). Cel mai vestit, cel mai mare, cel mai devastator film de propaganda din istoria omenirii. L-am vazut de mai multe ori si inca nu pot sa inteleg poporul german al acelor vremuri. In acest film il vezi pe Hitler-Mesia venind sa salveze poporul ales german. Aproape toata lumea l-a iubit pe Hitler la inceput, nu numai germanii. Amara istorie…


  40. draga Alex, cred că este o idee bună să le spui copiilor ce s-a întîmplat acolo, poate le mai ies din cap desenele alea animate prosteşti…

    oricum n-o să priceapă decît peste 20 de ani, fii sigur.

    da, interesantă ideea Patericului… locuri unde şi diavolului îi este plictis să mai rămînă că este oricum cu totul al lui..

    Logik, nu, tocmai asta este… aceste locuri trebuie să rămînă pentru toţi, trebuie întreţinute, trebuie să ne fie stîlpi de aducere aminte, nu trebuie să uităm…

    Cum spunea vindecătoru… ar trebui să facem un monument al securistului necunoscut lîngă care să plîngem pentru tot neamul ăsta…

    Ei, uite asta n-am ştiut, că acel comandant n-a fost pedepsit… SEamănă cu ceva cunoscut.

    Am văzut nişte poze, dar acolo spunea că unul s-a sinucis, ceilalţi au fost condamnaţi la moarte.

    Fii liniştit, el are conştiinţa moartă, aşa că a putut trăi fără probleme mai departe. Nu te da de ceasul morţii..

    Lia, de ce nu i-au omorît prin mitraliere, asta mi se pare culmea sadismului, să le dai oamenilor o nădejde falsă şi apoi să rîzi pe mal de disperarea lor, de moartea lentă.

    Pe ruşii ăia de ce nu i-au gazat, de ce i-au udat cu apă la -10 grade? De ce nu îi gazau pur si simplu, de ce îi păcăleau cu duşul?

    Asta îmi este foarte greu să înţeleg, moartea lentă, prin înfometare, înfrigurare, jocurile de la Scările Morţii, Comedia de la Zidul Paraşutiştilor…

    Asta nu pot înţelege, pentru mine este prea mult..

    Da, Alexandra, nu te înşeli, este vorba de Micul Prinţ.
    Este o lucrare de referinţă a vieţii mele. La fel ca Citadela. Am învăţat franceza de dragul lui Exupery.
    Am citit tot Micul Prinţ în franceză. După aceea m-am silit să o uit. Am reuşit. Se supără A.DAma pe mine, dacă citeşte asta.

    Am tot căutat versurile cîntării, dar nu le-am găsit, poate îmi fac timp să le transcriu…

    Ai observat şi tu cerul? DA, singurul lucru care merită colorat de acolo este Cerul, în rest totul trebuie făcut Alb NEgru..

    Menorah-ul acela este o bijuterie, de fapt seamănă cu o cupă, cu nişte braţa aruncate în sus, dacă îl priveşti de aproape, dar de departe, din orice poziţie se văd 7 braţe… o bijuterie..

    Alexandra, deja ai oferit ceva… gîndurie tale frumoase. FAci bine că scrii! Scrie mai departe.

    Nu, sderbach, hitler este o persona deja. Zilele astea pe blogurile din România a fost un fel de leapşa, o joacă pe tema hitler… creieri goliţi de desene animate, Doamne iartă-mă…

    da, îl las să îmi deranjeze gîndurile, vei vedea ce am scris azi despre nemţi.

    hitler nu este un concept, este un ipostas al umanităţii… merită să îl indexăm, să îl aşezăm cu o exactati taxonomică acolo îi este locul.

    Sînt interesat de filmul de care spui… unde poate vi găsit?
    aha
    uite

    Da, am înţeles că românii sînt al doilea popor care au ucis evrei după nemţi…

    Ei fac ceva ca să ispăşească… noi?

    Ne bîlbîim ca să ne cerem scuze pentru comunismul pe care l-am simţit pe pielea noastră, ce să mai spun de nazismul românesc…


  41. Marius, unde sa-ti trimit un articol mai amanuntit despre Tibor Rubin. Am si niste poze??????????


  42. Draga Daniel,

    te rog trimite… şi poze


  43. Trist…cum spunea Richard W. „..daca zidurile ar putea vorbi..”


  44. au fost atrocitati cumplite,
    si totusi stiu ca s-a facut o industrie din a scoate bani din asta,ei sunt singurii care cer acum bani,cum si pe cine ajuta acesti bani?
    …a fost cumplit,dar stiu ca se exagereaza enorm numarul si se face o vina numai celor care au facut asemenea atrocitati evreilor,restul celora care au suferit,nu li se ofera bani si alte „despagubiri”
    Domnul Isus,,,stia ce zace in om!


  45. Eu Te chem, Doamne Tu să mă conduci,
    Fă-mi drumul neted printre stânci

    Ref: Stai lângă mine, Te implor, o, Doamne!
    Tu, numai Tu eşti sprijinul meu.

    Eu Te rog, Doamne Tu să mă păzeşti
    Ocrotitorul meu Tu eşti.

    Eu Te-aştept, Doamne Tu să mă înveţi,
    Tu eşti izvorul de poveţi.

    cadou pt dvs., si ceilalti oameni minunati de minunata melodie.

    Doamne, daca as avea cine sa ma invete si cu cine sa o cant!


  46. Claudia, zidurile vorbesc… dacă stai să le asculţi.

    Elisa, banii scoşi din Holocaust sînt altă, cu totul altă problemă.

    Răul persistă în om pînă la sfîrşitul lumii.

    Draga Alexandra, mulţumim pentru transcrierea versurilor.

    Chiar este un cadou bun.


  47. Care ti-e adresa de e-mail?


  48. patratosule, fa rost de ‘Triumph des Willens’ integral, uita-te la el de la inceput la sfirsit. Nu-ti strica experienta cu youtube…


  49. draga Dani, david arond emanuel punct ro

    Voi încerca, aici nu se găsesc materiale din asteaq prohibite ca la voi acolo..


  50. […] parcursesem un articol despre lagarul din Mauthausen , un adevarat memorium al durerii, un loc in care viata si moartea isi construisera o fabrica a […]


  51. Ai dreptate, filmul asta e interzis in Germania – e permis numai in cadru educational sau stiintific.


  52. Pai tocmai asta i-am spus si eu Mariuse, ca asemenea locuri trebuie sa ramana deschise, ca niste vii carti de istorie, in care orice om ar trebui sa paseasca macar o data in viata.

    Ca sa fac un joc de cuvinte: Sunt locuri fara viata, care te invata ca niciodata nu trebuie sa mai existe viata* in asemenea locuri.

    * acest „viata” din a doua parte, se refera la ideea de freamat, activitate, miscare, actiune. Ideea de viata cetatii…

    Stii, aud de neo-nazisti… Cu aceste vietuitoare ar trebui organizate tabere de vara in locuri ca Mauthausen, cu scopul de a trata gravele afectiuni psihice de care sufera.

    Legat de ce ni s-a spus de comandantul lagarului, constat acum (uite ca pana acum nu mi-am luat timp sa cercertez ce ni spusese) ca ar fi fost impuscat de americani de fapt. Deci scuze, pentru informatia eronata, desi s-ar putea ca gazda noastra austriaca sa se fi referit la un alt „superior” al lagarului si sa le fi incurcat. Anyway, iata ce am citit aici:

    http://www.jewishgen.org/forgottencamps/Camps/MauthausenEng.html

    Si anume:

    „The commandant, Franz Ziereis, was shot by American soldiers in the camp while hiding dressed in civilian clothes”.

    Fie. Dar sunt convins ca au fost si multi altii vinovati ca si el, care in schimb au scapat. (for now… 😀 )


  53. Da, Logik, am fost de acord cu tine.

    nu vreau sa imi imaginez Iadul pregatit pentru acesti oameni


  54. patratosule, am o mica idee despre acest Iad: ma gindesc ca la Judecata (sau dupa ea), judecatul va fi convins de justetea sentintei si va intelege pe deplin si total magnitudinea faptelor lui (daca nu ar intelege, ar fi ca si cum Dumnezeu condamna un nebun, nu?). Adica, inchipuie-ti ca un comandant de lagar incepe sa gindeasca ca un om moral, printr-un fel de convertire (mult) prea tirzie. Si cind se uita inapoi, la ce a facut, priveste acele fapte/evenimente cu ochii unui om bun (poate va retrai totul…). Si dupa asta, vine ‘inchisoarea’, ca sa se gindeasca mult si bine la ce a facut. Sa priveasca inapoi cu ochi de Maica Tereza la fapte tip Mengele. Asta zic si eu IAD.


  55. Cu toate aceste marturii cutremuratoare Apocalipsa ne vorbeste in cap 7 .9-17 de martirii Necazului celui Mare. Vor fi mult mai multi decat au facut nazistii , romanii, rusii ,teroristii si altii. Si va fi intr-o perioada cand lumea va fi mai ,,desteapta ca oricand „. Va fi un nou ,,holocaust” impotriva celor ce nu vor accepta pactul cu Anticrist si aliatii lui.Daca s-ar intampla in generatia noastra unii din noi am fi intr-o tabara sau alta .Pt ca suntem in stare de orice !


  56. Sigur, Sderbach, cred că în viaţa de dincolo nu va exista inconştienţă şi nebunie, asta este cel mai mare Iad sau RAi … să fii PERFECT LUCID, să conştientizezi tot adevărul, să îţi dai seama ce ţi se întîmplă..

    Nu văd alt chin mai mare.
    Gînd la gînd cu bucurie…

    Wes, da, bună întrebare.. oare unde am fi, eu ştiu deja ce am ales…

    Sper să nu fie în generaţia mea, nu aş vrea să îmi văd copiii decapitaţi ca Brîncoveanu… dar.. bucuroşi le-om duce toate, ce e scris şi pentru noi.


  57. Desi cu strangere de inima, imi doresc sa ajung sa vad urmele acelor inimainabile orori. Cred, totusi, ca nu voi avea curajul sa „deranjez” acea liniste care e stapana acolo. Oricum, NU TREBUIE UITAT ce s-a petrecut colo, face bine la viitor. SHALOM


  58. Morodac, da, ceea ce trebuie să faci acolo este … TĂCERE…

    e bine să fii singur şi să taci, nu vei rezista mai mult de 1 oră jumătate. Simţi nevoia să fugi.


  59. am fost pe akolo in vara anului 2007 , pe din afara lagarului este frumos , dar inauntru ma cuprind fiori , mai ales in GASKamer , este teribil , simti frica in tine , saracii oameni , au fost acuzatzi pe nedrept , de catre rasiti . Este sinistru , sufletele celor chinuitzi parca bantuie inca pe acolo , dar stin ca avem pe cineva mai puternic decat oricine , decat orice pe lumea asta , e TATAL NOSTRU JESUS !!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!


  60. am vizitat nu de mult lagarul de la Mathausen.m-a impresionat foarte mult dar mi-am pus o intrebare care ma roade:Acolo nu a fost nici un roman?Am vazut multe placute in diferite limbi si steaguri puse acolo in memoria celor care au suferit. Oare de ce nu avem si noi cultul asta de a ne respecta inaintasii?Am sa incerc sa fac eu acest lucru cred ca acei oameni merita macar atat



Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: