Acum scările morţii şi zidul paraşutiştilor sînt pline de lumină…
…poate şi pentru că acest neam atît de ciudat, germanii, fac cîte ceva să înveţe o lecţie a istoriei…
Cred că avem de învăţat cîte ceva de la ei.
Cele cîteva milioane de euro investite în prezervarea acestor locuri nu pot compensa durerea, dar .. este o posibilă lecţie de tratare a trecutului.
„Prin soarta morţilor să înveţe cei vii”…mortuorum sorte discant viventes, asta scrie pe sarcofagul din mijlocul lagărului..
Nu există uitare fără stîlpi de aducere aminte.
Nu există iertare fără recunoaşterea trecutului.
Nu există memorie fără rememorare.
Nemţii încearcă să îşi amintească şi să ne reamintească ce-au făcut…
Nemţii au curaj, un curaj de care ne-a lipsit pe noi istoria.
Nemţii au îndrăzneala de a privi în trecut şi de a ispăşi uitîndu-se în ochii noştri cu o umilinţă demnă.
În 1999 am întîlnit în Oxford un tînăr, un copilandru, era german. Studia pentru a deveni pastor în Germania natală.
La patratosu 