h1

„Acoperirea” lui Noe 1

Februarie 19, 2008

Acest post conţine cîteva gînduri motivate de articolul scris de Dr. Radu Gheorghiţă pe Agora Christi.

Am citit cu mare interes textul lui Radu, mai ales că în urma articolului meu din Creştinul Azi, deseori mi s-a spus ceva de genul următor:

„Ai făcut păcatul lui Ham, i-ai descoperit ruşinea tatălui tău etc.”. Acuzele veneau mai ales din partea acelor fii ai căror părinţi au fost acuzaţi de colaboraţionism, surprinşi de faptul că nu am arătat solidaritate de grup.

Dacă vă mai amintiţi, în articolul cu pricina abordez puţin problematica aceasta: Ce faci cînd îl vezi pe tata beat?

tata-beat.jpg

De multe ori m-am întrebat: „ce-i totuşi de făcut?”. Oare am făcut bine ce am făcut? Citind rîndurile lui Radu, m-am convins încă o dată că am ales o cale mult mai bună totuşi, alegînd transparenţa vulnerabilă, decît încercarea de a legitima cu multe vorbe şi ideaţie întortocheată ceea ce este de fapt foarte simplu, la îndemîna oricui spre analiză şi judecată, dar greu apărat.

Am nădăjduit că discuţiile de pe Agora mă vor ajuta să îmi rezolv şi eu o parte din dileme. Mai sînt 10 zile din această lună şi nu cred că am văzut încă lumina. Dar să nu ne grăbim. Oricum, articolul lui Radu este un „eveniment” din mai multe puncte de vedere, de aceea trebuie tratat special.

Am stat şi am privit ce se întîmplă pe Agora la început cu un orizont de aşteptare destul de mare şi cu multă sinceritate le-am dorit succes, mai ales că au pornit pe o altă cale faţă de cea aleasă de mine sau alţii.

Am continuat să privesc simpatie şi curiozitate şi după primele articole, simpatie crescîndă cu fiecare articol şi faţă de autori, pe care îi cunosc personal (Adi, Dănuţ Jemna, Cristi Zaharia), dar articolul lui Radu m-a mutat de la sentimentele de simpatie spre dezamăgire. De ce?

1. Prea previzibil. Mă voi explica, dacă trebuie. Aproape ca am intuit tot cursul articolului pornind de la titlul foarte promiţător, poate puţin pompos.

2. Textul are „mască ştiinţifică”, dar este un text personal. Poate că este mai simplu să alegem ori una ori alta. Este uşor de recunoscut apologia pro domo dincolo de limbajul tehnic şi de invocarea resurselor bibliografice. Atît de personal este pe alocuri articolul că seamănă cu o banală şi deloc mascată plătire de poliţe, realizată nici măcar cu rafinament, un fel de vendetă de salon îmbrăcată un pic mai elegant.

3. Cred că cel puţin textul biblic merita o tratare, chiar dacă autorul ne anunţă că nu intenţionează să ne tortureze cu detaliul exegetic, mai atentă, mai puţin „pretextuală”. Dezamăgitor din nou pentru Radu, pe care îl ştim cu toţii meticulos, atent, bun hermeneut. Se pare însă că sentimentele pot orbi şi pe cel mai calificat profesionist.

4. Aplicarea defectuoasă a acestui text în contextul trădării fraţilor de credinţă. Nu mai are rost să insist, nu?

5. Lipsa de eleganţă a lui Radu şi încălcarea regulilor declarate de colegii de la Agora (Curios mi se pare că Adi amendează vîrtos şi cele mai nevinovate comentarii la comentarii, aprobatoare unele faţă de altele şi în armonie, dar nu taxează deloc ieşirea în decor a lui Radu prin atacul la adresa lui Daniel Mitrofan. Nici o avertizare, nici un cuvînt din partea moderatorilor principali referitor la gestul „ne-agoricesc” al lui Radu).

6. Se pare că ceea ce era menit să devină un spaţiu aseptic în privinţa atacurilor la persoană şi a loviturilor „cartier”, Agora Christi, devine, aşa cum sîntem obişnuiţi la români o simplă „piaţă” prin felul în care RAdu înţelege să dialogheze indirect, cu aluzii deloc subţiri şi cu apropouri pentru care nu îţi trebuie prea multă diplomaţie. Oare de ce îmi aduce aminte chestia asta de restaurantele de lux din România, care, după ce se deschid cu pompă şi multă reclamă, în doi ani devin simple bombe la care se serveşte doar băutură năucitoare?

7. Felul în care Radu răspunde la comentarii, „aristocratic”, după ce faultează nesportiv, arătîndu-se parnasian-scîrbit de nivelul discuţiilor şi retrîgîndu-se la Bach, după ce el însuşi a coborît chiar în text nivelul dorit de Agora. Se pare că atît colegii de grup pot fi loviţi de orbire de acest text orbitor de întunecos pentru un om aşa de luminos ca Radu, la vremea cînd l-am cunoscut.

:::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::

Cîteva observaţii asupra pre-textului lui Radu:

Care a fost păcatul lui Ham?

Că a intrat?

Nu cred. Putea să ştie că taică-său e dezgolit? Ştia că e beat, dar nu dezgolit.

Că a văzut?

Ce faci cînd eşti expus unei privelişti fără nici un fel de avertizare?

Că a ieşit?

Probabil da,

Că a ieşit şi că a spus CE A SPUS şi CUM A SPUS celorlaţi doi fraţi. Asta-i păcatul.

Ham a greşit că n-a intervenit pe loc, în cort, direct, frontal cu ruşinea tătîne-său şi că a spus, mi se pare mie din „subtext”, cu bucurie fraţilor săi.

Dacă Ham „ar fi întors spatele” tatălui său atunci ca să îl învelească cu pătura, astăzi n-am mai fi avut blestemul.

Aceea a fost batjocura. A sta cu faţa în anumite situaţi în faţa părinţilor nu este semn de politeţe şi respect.

Batjocura s-a petrecut nu între Noe şi HAm, ci între Ham şi Sem şi Iafet.

Din această princină, Noe, cînd află detaliile, după trezie, îl bleastămă pe Ham foarte interesant: „Să fie sluga fraţilor săi”, adică acelora cărora le-a slujit drept informator.

noe.jpg

Aici tind să fiu de acord cu exegeza rabinică invocată de Radu.

:::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::

De ce mi-am luat timp din „pustnicia” mea pentru a mă opri asupra acestui text?

1. Pentru că textul lui RAdu este manipulativ. Important, pentru că este scris de cine este scris, dar manipulativ, tocmai pentru că este scris de cine este scris.

2. Pentru că poate compromite chiar paşii mărunţi care s-au făcut pînă acum în direcţia deconspirării. Ceea ce se vede la suprafaţă din acest text poate fi ademenitor pentru mintea setoasă, dar neîncercată.

3. Pentru că poate compromite chiar intenţiile Agorei şi programul acelui grup, care acum, din simpatie faţă de RAdu şi din antipatie faţă de „duşmanul de clasă” pot fi orbiţi în a nu vedea spre ceea ce Radu îi apleacă.

4. Scriu acest text pentru că eu şi RAdu sîntem într-o situaţie asemănătoare, păstrînd proporţiile, se înţelege.

:::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::

Situaţia taţilor noştri este diferită, situaţia noastră este asemănătoare.

Cred că situaţia în care s-a găsit Noe cu fiii săi are aplicabilitate în situaţia noastră, dar nu cred că putem extinde aplicaţia spre toate eforturile tuturor evanghelicilor de a afla adevărul despre istoria lor.

Generalizările lui Radu sînt cu atît mai periculoase cu cît sînt zidite pe un eşafodaş teoretic aparent bine ţesut.

Să luăm un exemplu:

Dacă lucrurile stau aşa cum spune Radu, atunci şi ce a făcut Dănuţ Mănăstireanu pe blogul lui, „descoperindu-l” pe tatăl meu, se încadrează tot aici, nu?

Asta înseamnă, după logica textului lui Radu, că şi tatăl meu, ca fost lider al baptiştilor, şi mai ales ca unul mort, care nu se mai poate apăra (citez un al fiu celebru), trebuia trecut cu vederea, nu? Iată solidaritatea de care vorbesc. Ce a făcut Mitrofan este rău, ce a făcut Dănuţ este bun. Ori e bun şi ce a făcut şi Dan şi Dănuţ, ori sînt rele amîndouă acţiunile, pentru că în esenţă sînt cam tot pe acolo: Dănuţ a publicat documente, pe care le-a comentat. Dan a publicat documente, pe care le-a comentat foarte sumar. Ţin să spun că sînt de acord cu ambele demersuri. Veţi spune că Dănuţ şi-a publicat dosarul LUI, da, dar în care erau şi alţii, nu? Era obligatoriu? Toată lumea îşi publică dosarele proprii?

Iată ce spune Radu:

Ca şi când acest lucru în sine nu ar fi fost suficient de umilitor pentru noi, ne întâlnim cu o serie de iniţiative prin care acest grup zelos de evanghelici, nu doar nu au interes să acopere goliciunea, dar se întrec unul pe altul în a o prezenta cât mai mult, cât mai de aproape, cât mai scandalos, şi cu cât mai multe detalii. Din listele pe care le-am auzit până acum cred că nu a rămas nici un nume dintre personalităţile importante ale Evanghelicilor, care să nu fi fost implicat în mod direct sau indirect.

Prima dată am fost tentat să iau emetiralul în momentul în care Radu sugerează o posibilă interpretare a conflictului dintre Dănuţ şi tatăl meu (acest text este din comentarii). Aici mi se pare că este vicleşugul:

Dar chiar si in cazul lui Danut, te intreb si il intreb implicit pe el, in urma citirii notelor informative date de pastorul lui: Cum ar trebui interpretate acestea? Au fost ele date in virtutea unei colaborari obediente cu Securitatea de dragul ‘avantajelor’ de un fel sau altul pe care aceasta le oferea, sau au fost mai degraba in virtutea unui de clash de personalitati (Pastorul vs Danut) in care din motive vari pastorul isi dorea un Danut marginalizat sau neutralizat in biserica, pentru ca il considera (pe nedrept, cred) un pericol pentru biserica? Inca nu am un raspuns la aceasta intrebare.

Radu încearcă să creeze din discursul lui Dănuţ un caz separat, dar să îşi poată continua demersul împotriva deconspiratorilor „de ocazie”. Trist este felul în care Radu interpretează totuşi situaţia cu pricina, ne îndreaptă gîndurile spre un posibil răspuns la o întrebare pe care o pune în subtext, dar apoi face un pas înapoi spunînd că nu a pus întrebarea.

Asta nu este o simplă „şmecherie” hermenutică, se cheamă altfel…

Dezamăgitor din nou. Fiecare avem „punctele noastre de orbire” funcţie de simpatiile şi antipatiile noastre.

:::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::

Va urma!

Anunțuri

57 comentarii

  1. draga Marius,

    RAdu face trei greseli cred eu chiar patru:

    – o greseala hermenutica
    – apoi se leaga de tine prin aluzii
    – apoi se leaga de tatal tau
    – apoi se leaga de Mitrofan

    da mi se pare interesant pentru ceea ce a pretins Agora…

    o greseala teoretica si atacuri aluzive la persoane

    este imposibil, pentru cine cunoaste contextul, sa nu iti dai seama ca bate saua ca sa priceapa iapa.

    da mare dezamagire

    dar tu, tu nu ii raspunzi cu aceeasi moneda…

    De ce nu intorci obrazul celalalt?


  2. Visitor,

    nu ai dreptate, dar îţi spun imediat … acum … fac sport 🙂

    oricum, în timp ce făceam sport mi-a venit ideea asta.

    De ce am lua textul lui Noe şi nu am lua vindecarea Domnului cu slăbănogul purtat de prietenii lui prin acoperiş sau cu fruntaşul sinagogii care mijloceşte pentru fiică-sa sau capitanul care mijloceşte pentru robul său… de ce nu am lua aceste texte pentru a dezlega problema deconspirării…


  3. Draga Visitor,

    Radu nu a scris un text ÎMPOTRIVA mea, Radu a scris un text PENTRU tatăl său.
    Cred că asta este cheia hermeneutică în care aş putea interpreta acest text.

    Nu este primul text de acest fel şi cred că de data cei de la Agora au căzut într-o capcană cauzată de orbirea simpatiei de grup.

    Se mai întîmplă. Am păţit-o şi eu.

    Radu nu a făcut o „greşeală hermeneutică”, ci, aşa cum spunea Beni Fărăgău, şi-a făcut din textul acesta „o trambulină” de pe care să sară unde vrea, aşa cum fac unii predicatori. Mai aterizează prin cartea de cîntări cu fraze de genul „aşa cum spune poetul de cîntare… ” etc.

    Da, recunosc aluziile, dar nu sînt numai la mine, ci la tot grupul de „zeloţi” zeloşi care s-au adunat lunile trecute pe aici.

    Probabil aluzia la problema dintre Dănuţ şi tatăl meu şi interpretarea acelei relaţii, precum şi beştelirea lui Mitrofan pentru a fi fost utecist candidează la „necuviinţa lunii” pe Agora.

    Aşa cum scriam, gestul lui Radu începe redesenarea Agorei într-o simplă piaţă, dintr-un spaţiu de dezbatere, într-o laviţă.

    Vezi
    https://patratosu.wordpress.com/2007/12/29/cine-i-asta-ba/

    Mă întrebi de ce am răspuns?

    Nu pentru Radu am răspuns. Am mai dialogat şi alte dăţi, dar în anumite probleme avem chei hermenutice diferite, ci pentru ceilalţi care pot fi ademeniţi de strigătul sirenelor din articolul lui Radu, n-am scris pentru Don morile de vînt, ci pentru Sancho Panza, care stă şi se uită la toată povestea asta.

    Mie Radu nu îmi mai poate lua nimic, nu îmi poate adăuga nimic.

    Din pricina a ceea ce am făcut anul trecut, cred că în ce priveşte problema tatălui meu sînt inatacabil, dar …. nu toţi sînt în situaţia în care nu mai ai ce pierde … nici ce cîştiga.

    Unii mai au ce pierde: luciditatea.
    Alţii mai au ce cîştiga: dreapta cumpănire (în versiunea Steinhardt)


  4. Intr-adevar, Radu ne da o lectie clasica (desi nu cred ca a intentionat) de ‘reader-response intepretation’ a unui text bibli. Nu?


  5. Da, Evedule, cred că intenţia a fost didactică, altfel nu „îl pot salva” pe Radu


  6. si totusi cred ca esti prea pasional…
    ma intreb ce va urma…


  7. Draga Visitor,

    de obicei cînd eu sînt considerat a avea inteligenţă sub medie tac, cînd văd că alţii sînt luaţi drept naivi, atunci deschid gura, pardon, pun condeiul pe hîrtie, pardon… degetele pe tastatură.

    Radu jigneşte, cred eu, inteligenţa cititorilor Agorei prin articolul scris.

    Dacă în urmă cu vreo doi ani Alin Cristea spunea că a început să plîngă cînd a citit scrisoarea deschisă a lui Dănuţ Mănăstireanu către PAul Negruţ, acum este rîndul meu…


  8. Poate ca haiducii isi mai dau cate una in moale cand se supara, dar cel putin pun suflet in ceea ce fac, cat despre varianta Agora nu-mi trezeste decat un gust amar, acela al vorbelor lasate sa cada pana dau de pamant si nu se alege decat praful de ele. Sa ai pretentia ca vrei sa contribui intr-un mod mai bun la ceva atat de important si sa sfarsesti prin a arunca praf in ochi imi pare nedemn pt niste oameni seriosi.
    Unde i-au gasit pe nezelosii astia?

    Deci cheama Marius haiducii ca macar cu ei mai simti ca traiesti si ca nu-i totul pierdut. 🙂

    Nu stiu de ce dar parca oamenii astia s-au starns la parastasul problemei nu la tratarea ei. Ma gandeam ca Agora se vrea un fel de spital dar am impresia ca am ajuns la morga. 😦


  9. sau versiunea: Text ca pretext.


  10. Bine, nasu, cam tirziu, dar frumos scris. Urit lucru au pus la cale cu tine, tocmai cind adunai recolta de propolis de iarna. Asteapta si luna martie, ca vin Idele… 🙂 Poate cu ocazia aia se transforma Agora in Forum, dar vine si vremea lui Asterix şi Idefix…

    Vindecatorix


  11. Marius, eşti de admirat.


  12. „curat-murdar” ar zice cineva.


  13. poate era mai bine ca fratele Radu G sa fi tacut pe Agora. Nu era cazul. Sa-i lase pe altii mai detasati.
    Era suficient interviul de pe Adoramus.


  14. Asta se intimpla cind zidesti cu piatra rotunda (adica necioplita)trebuie sa folosesti multa umplatura.Pina la urma poate vom raminea doar cu REGULI DE DISCUTIE ( pe care nici ei nu le-au respectat), de pe urma demersului lui Agora (nu vreau sa mai pun si CRISTI )
    Cred ca domnul Radu Gheorghita are o problema mare cu ceea ce a mostenit (sau mai bine zis ce nu a mostenit, Credinta Adevarata) de la inaintasii sai desi Scriptura cred ca o cunoaste bine.


  15. draga Vlad, nu cred că prefer nici varianta „haiduc”. Cred că singura mea opţiune este să spun ceea ce gîndesc.
    asta gîndesc la acest moment. Am încercat să mă stăpînesc şi să fi cît mai cerebral cu putinţă. Ei, uite numai de asta am fost în stare, dacă numeşti „haiducie” pasiunea.

    Pasiune, da. Patimă sper că n-am pus.

    Nu ştiu, Vlad, să vedem, articolul lui Radu nu cred că este ultimul.
    Sper că nu se va termina aşa. După regula Domnului, vinul cel mai bun este la urmă.
    Sper că aşa va fi.

    De ce tîrziu, finule? 🙂 Eu n-aştept Idele, aştept Ideile 🙂

    Ferească Dumnezeu de Forum, că acolo a fost ucis Cezar.

    Pentru ce, Alex, pentru ce, că nu ştiu pentru ce aş fi de admirat.
    N-am scris acest post cu nici un fel de plăcere. Pur si simplu a fost unul dintre puţinele posturi pe care l-am scris că „trebuie”, nu din plăcere.

    Mai ales că nu mă aşteptam ca Radu, care de cele mai multe ori a fost „aristocratul” între noi, să facă chestia.

    DA, Mircea, atunci era cu adevărat cavaler, dacă tăcea, „Radu” rămînea.

    Corect, era suficient interviul de pe Adoramus, era suficient celălalt text scris „Tata aşa cum l-am cunoscut eu” sau ceva de genul asta.

    Măcar atunci nu erau atît de multe date, dosarele erau doar după primele coperţi.

    Elev, REgulile de discuţie sînt bune, nimic de zis.
    Ha, ce găselniţă, zidirea cu piatră rotundă are nevoie de multă umplutură… bine zis 🙂

    De unde ştii chestia asta? 🙂


  16. am citit partial articolul comentat. de remarcat doar faptul ca argumentarea din articol este cea vehiculata in mass-media romaneasca, „presiunile au fost foarte mari”, „jumate de popor a fost membru PCR-UTC”. Oamenii astia uita ca exista o diferenta esentiala intre a te fi incadrat intr-o anumita organizatie si a turna. Imi amintesc de Mona Musca care spunea ca tanara (a se citi naiva) fiind a crezut ca angajamentul este o chestie „birocratica” cerut tuturor celor care se angajau. Hai sa fim seriosi, ai nume conspirativ, te intalnesti la sediu securitati sau in alta parte cu securistii…

    mie mi se pare ca vina individuala trebuie sa primeze asupra responsabilitatii colective, sau cel putin sa fie anterioara pentru simplu motiv ca nu pot fi responsabil pentru ceva ce nu cunosc. deci, hai sa „acoperim”, dar sa fim responsabili cu totii…


  17. draga Crina, ai intuit exact ce se petrece,

    Da, aceeaşi retorică
    „Era greu, toţi sîntem la fel, cine este fără păcat să ia piatra.. ”

    „noi am salvat ţara, uniunea, bisericile”

    „nu se putea profesa altfel, ce era să mă duc la mină, să mă ratez pe viaţă?”

    „să nu îmi spuneţi mie, toţi au fost turnători, numai în măsură mai mică .. ”

    „n-am făcut nimănui rău, arătaţi-mi unul căruia să îi fi făcut rău” (de unde? că au murit sărmanii..)

    Oamenii aceştia uită de Elisabeta Rizea, de Corneliu Coposu, de Niculliţă Moldoveanu, de grupurile de rezistenţă din Carpaţi …

    Doar Elisabeta Rizea şi ajunge să o contrapunem tuturor acestor oameni care aruncă cu praf în ochi.


  18. RAdu uită ceva.

    Vina colectivă a fost asumată de Daniel doar în RUGĂCIUNE.

    Atît, s-a rugat pentru poporul său asumîndu-şi vinovăţia în faţa Domnului, dar nu s-a dus la popor sau la împărat sau în faţa guvernului să spună…. „Băieţi, sînt vinovat de idolatrie….”

    Este de analizat gestul lui DAniel, dar mult mai serios ca faza cu Noe!


  19. „Dacă în urmă cu vreo doi ani Alin Cristea spunea că a început să plîngă cînd a citit scrisoarea deschisă a lui Dănuţ Mănăstireanu către PAul Negruţ, acum este rîndul meu…”

    Pătrăţosule, acum un an a fost (ştiu că pentru tine ultimul an a fost cît doi).

    Dar nu merge comparaţia… Nu te văd plîngînd pentru că două personalităţi ajung să se relaţioneze dizgraţios printr-o scrisoare deschisă. (Şi nici nu e vorba de o scrisoare deschisă acum.) Mai degrabă te văd comentînd-o asiduu, în numele unui aşa-zis spirit critic…


  20. Ştiţi ce mi se pare de asemenea interesant?

    Că moderatorii acestui blog lasă trimiterea la textul lui Mangaloy, deşi spumegă de tot felul de „materii”…

    Asta-i pentru Răzvan 🙂 ?

    Fiecare cu răz-plătirea lui? Plăteşte şi el, săracu, pentru că a călcat într-o strachină în luna deconspirării.

    Parcă era vorba că-i fără injurii, nu?

    Oricum Agora devine un caz interesant de studiat pentru amatorii de ştiinţe ale blogingului.


  21. Aşa să fie, Alin, cum spui tu. Un an!
    uite ce repede a trecut 🙂

    Draga Alin, stai că n-am terminat.
    Exprimează-te complet după ce termin. Sînt trei episoade.

    Şi ce am scris eu nu este un text „ştiinţific” scris cu spirit critic.

    ai intuit perfect, este o chestie personală, de inimă şi de „tata” adicătelea.

    Radu face o chestie oribilă, după părerea mea.

    Zic şi eu ca el. Să nu judeci pe nimeni pînă nu ajungi în locul lui.

    Şi Dănuţ şi-a pus mănuşi chirugicale, în ciuda rănilor provocate lui de tatăl meu şi a avut grijă să discutăm înainte fiecare postare legată de tatăl meu şi referinţele la el.

    Textul acesta face parte din „acoperirea” tatălui meu, Alin!

    Este personal, subiectiv, neştiinţific, fără resurse bilbiografice, fără „spirit”, numai cu ce-am simţit în „duhul” meu, sper eu…

    Eu plîng, dar din cu totul alte motive decît tine.


  22. draga Visitor,

    nu inteleg ce vrei să spui… sau nu vreau să înţeleg şi este bine să te opreşti aici cu aluzia, te rog.


  23. Păi nu e cum spun eu sau cum spui tu, e cum e realitatea, un concept care ţi-e din ce în ce mai străin, de atîta glosare şi personalizare a chestiunilor.

    După părerea mea, ce faci tu e o chestie oribilă: fixîndu-te asupra unui singur articol, subminezi CU BUNĂ ŞTIINŢĂ demersul decent al blogului Agora Christi.


  24. Greşeşti, Alin, greşeşti.

    Am răspuns într-un fel sau altul articolelor apărute pînă acum. Doar Cristi Zaharia „a scăpat” 🙂

    Asta este realitatea.

    În rest, fiecare cu „realitatea” lui determinată de „ideologie”, vorba ta. Ideologia ta, ideiologia mea…

    Sînt de acord că pînă la Radu (la care mă aşteptam cel mai puţin la ieşiri în decor) demersul Agora a fost un demers decent. Absolut.

    Dar… asta nu înseamnă că şi ce este decent este şi bine făcut.

    Uneori „decent” a ajuns să fie un eufemism pentru „mediocru”.

    Prefer un strigăt unui scîncet.


  25. Cand ma refeream la haiduci aveam in gand, simplitatea si patosul care uneori poate duce la greseli, cel putin vin din sinceritate. Cat despre oamenii care au pretentia ca nu sunt gresitori, le lipseste patosul dar greselile vad ca sunt lipite de fruntea lor. Mai bine n-ar vorbi nici de dragoste, nici de judecata, nu de alta dar incep sa am o senzatie de scarba cand vad atata miere iar spinarea le arata a a viespe ofticoasa.
    Sa ma ierti Marius dar alea sunt articole de oameni cu pretentii? Unde saracia sa le incadrez? N-au nici in clin, nici in maneca cu rezolvarea problemei, de Dumnezeu abia daca se pomeneste, numai aluzii si carcoteli de pietari. Trei chestii deslusite sa fi auzit si eu si un kg de dragoste cum spun ei, dar habar n-au nici de judecata, nici de dragoste, numai vorbe goale de ei.


  26. Draga Alin pai nu vezi ca sunt si altii care au capatat rau de mare. Tu ai ramas cu ceva din articolul lui Vidu? Din articolul acesta cu Noe ai ramas cu ceva serios? Pai asa te prezinti in fata unei comunitati? Din cateva articole nu poti desprinde putin din voia lui Dumnezeu, dincolo de faptul ca nu se face o paralela serioasa la Scripturi?
    Pai ne tupeim cu pieptul in vant atunci cand vine vorba de altii si cand vine vorba de noi facem pe domnisoarele, pe titlul care a iesit desi trebuia sa nu iasa, ca totusi textul…aere de domnisoara prinsa cu mata in sac. Ei cu cantarul industrial la impartit dragoste pt turnatori si cu balanta medicala cand vine vorba de UTC-isti.


  27. Draga Vlad,

    nu ştiu dacă putem aştepta rezolvări uşoare la probleme aşa de grele.

    Tocmai asta este una dintre primejdii: să legăm cu uşurinţă rana poporului.

    Nu se poate nici cu haiducia şi cu pathos-ul, dar nici numai cu teoria.

    TRebuie să fie o cale de mijloc-…

    … aha, gata… am găsit-o… ştiu …

    Calea Biblică… iertarea în urma mărturisirii!!!!!!!

    Cum de nu mi-a trecut prin cap?
    Era aşa de simplu!

    Mi se pare cea mai bună, cea mai decentă, cea mai dreaptă.
    Ne-ar scăpa pe toţi de dureri de cap şi am putea trece şi la alte proiecte.

    Cum ai găsit-o, Vlad?

    „cu cîntarul industrial la împărţit dragostea pentru turnători şi cu balanţa farmaceutică pentru foştii UTCişti” 🙂 🙂 🙂


  28. Eu cred ca citatul ala din intelepciunea rabinica e tare folositor acuma, in exegeza care i se aplica acum lui RG. Unul singur e Iisus-Cel-fara-de-pacat. RG e om, iar daca a dat-o cu bata in balta, cred (io) ca e de datoria prietenilor lui adevarati (iar nu a comentatorilor de blogguri) sa-i spuna: „Uite, Radu..asta e bata, asta e balta. Nu se da cu una in cealalta!” Ca d-aia sunt prietenii prieteni: sa se corecteze unii pe altii. A gresit omu’…sa se duca (fie si pe email privat) cineva sa se roage cu el, sa-l intrebe de ce a scris cum a scrs, de ce a exegetat cum a exegetat, de ce apara cum a aparat etc. Si sa ne zica acel cineva si noua, astora care nu ne stim cu RG decat de la cursuri, „ba baieti, nu faceti asa cum a facut RG in chestia asta. Faceti insa ca Radu la memorarea Cuvantului! Si nu uitati, baieti, ochii la Iisus!”


  29. Cu articolul lui Radu G. si cu trimiterea la Blogul lui” murdaroy” ,demersul de care zici tu Aline ,chiar si-a pierdut orice decenta.


  30. Elev, chestia cu Murdaroy (Doamne, unde le găsiţi? 🙂 )

    a fost poliţa plătită lui Răsvan, este acţiunea de „pedepsire” pentru că a îndrăznit să calce în străchinile oferite pe tavă…

    Poate că Adi se hotărăşte totuşi să şteargă maro-ul lui Mangaloy de-acolo… aşa … de dragul „decenţei”.

    Cine îmi reproşa mie că las la liber prea tare comentariile, că nu mai ţin minte? 🙂

    Alterema, şi eu cred că Radu de data asta a avut ori sfătuitori neînţelepţi ori împingători răutăcioşi…

    Draga Alterema, demersurile acestea au fost deja făcute. Am discutat şi pe email şi direct altă dată, prin mediatori despre problema cu pricina.

    REzolvarea ar fi fost foarte simplă.

    Da, Radu are mai multe lucruri de admirat… tocmai de aia sînt aşa de supărat acum.


  31. Foarte interesant, am postat comentariul ăsta

    https://patratosu.wordpress.com/2008/02/19/acoperirea-lui-noe/#comment-18596

    şi pe Agora Christi… trimiterea la Murdaroy se proţăpeşte în continuare acolo… nu şi comentariul meu 🙂


  32. Marius, poate foloseste la studiul de care vorbeai: fireste ca se ajuta de linsaj. L-au lasat pe Mangaloy pe Agora, care facea „spam cu frisca” deja la mine, cu trimitere la blogul tipului, unde apare un text într-un limbaj trivial. Mangaloy ma „face” cum stie el pe blogul acela al lui, devine om cu importanta pe strada lui, iar Alin, chipurile, imi ia apararea. Mie! La Mangaloy, care e ceva intre zen si zombi! Un estet ca Alin! Dar o face provocindu-l pe acesta, poate mai spune ceva pentru „racorit” strazile ce duc la Agora. Ala devine cult, fiind bagat in seama, si Alin se dezumfla. Aline, tu stii cum sta vorba intre noi, nu? „Sic, sic, ca n-ai margele rosii c-ale mele” 🙂


  33. Pai daca nu ai atacat pe cine trebuie, pardon, am uitat ca atacurile la persoana nu trebuiau admise, ma intreb cum de au primit atacurile impotriva lui Daniel, am uitat, asta nu-i persoana e OM.
    Doua trei reguli si pe alea le-au calcat de le-au snopit.


  34. Doar vreau sa multumesc de raspuns. Nu e nevoie sa fie acest mesaj.


  35. Marius, mai tii minte cand vorbeam de „mult anuntata “luna a desconspirarilor” pe pe Agora Christi”? Ziceam atunci:
    „With all due respect for their efforts, asa se intampla cand “mananci ambalajul in loc sa mananci ciocolata din ambalaj” – ca sa il citez pe un om drag si apropiat mie, Beni Faragau. But, never say never…, mai e un pic din februarie”

    Well, iata ca acum, dupa ce s-au saturat de mancat ambalaje, au ajuns si la ciocolata. Faptul ca ciocolata e expirata si stricata de-acum, e alta problema. Au ajuns cumva la concluzia ca e mai bine sa lovesti in cei care vor sa faca lumina si sa cauti scuze celor care au umblat in intuneric. Fie ele chiar si „scuze” mai cozmetizate si spiritualizate. Dar, nu ma mai mira nimic, la nimeni. Desi …de Radu Gheorghita… profund dezamagit. Nu ca ar conta pentru cineva, dar …profund dezamgit.

    Stiti versetul, si un nebun daca ar tacea ar trece drept intelept – daramite un om de calibrul lui Radu. Intr-adevar, intelept era daca tacea.

    Si inca ceva, cine sunt pruncii astia doi de care tot vorbiti, Alin si Mangaloy?! Hai ca de primul, asta de-i place sa vorbeasca singur ca sa se simta important, …ma fac ca ploua 🙂 , dar cine e al doilea?


  36. Era imperios necesar ca marturisirile si deconspirarile sa fie oprite, ridiculizate. Asta e misiunea reala a Agorei. Daca a iesit in evidenta acest lucru e tocmai din cauza urgentei, gravitatii fenomenului in ochii aceia albastrii. Ar trebui realizat faptul ca in afara cazurilor politice, doar cele religioase mai sunt asa de grave si cu atat mai periculos pentru Securitate pentru ca sunt actuale si victime exista si exista si dovezi. Si ar mai fi motive…


  37. draga RAsvan, lasă că şi tu ai împărţit pumni. Cine intră pe tatami, dă pumni ia pumni. Asta este prima lecţie pe care am învăţat-o la kumite.

    În fizică este o lege, a acţiunii şi reacţiunii.
    Conu Leonida a cunoscut-o numai pe a doua, reacţiunea, că de acţiune n-a avut parte. 🙂

    Da, Vlad, atacurile la om sînt diferite de atacurile la persoană 🙂

    Nu-i nici o problema Alterema… Am vrut doar să ştii că nu acum a început această dezbatere şi confruntare.

    Sînt multe lucruri în care cred la fel ca Radu, sînt altele în care nu credem la fel, dar în problema deconspirării ne aflăm pe poziţii complet opuse, cred eu.

    Logik, nu cred că toată „ciocolata” de acolo este de aruncat.
    Să nu demitem totul din cauza unui articol care „pierde înălţime”, vorba lui Cristi B.

    Pe Alin îl ştii, pe Mangaloy nu-l ştiu … şi nici nu vreau să îl ştiu.


  38. Logik,al doilea a scris pe blogul lui Razvan,care l-a spamuit,e „un om „care recunoaste ca se drogheaza,ca bea,
    am intrat pe blogul lui,dare erau legiuni de draci ,asa
    ca am fugit cat de repede,limbajul trivial, al unuia cazut cu totul,ca si crestin sa-l pomenesti…
    E de+a dreptul ORIBIL mai mult decat oribil,

    eu ca om simplu,i-as da afara prin disciplina publica din orice adunare a unora care pomenesc numele acesta,

    nu sa mai si ascult Scriptura explicata de dansii cu trimiteri la Satana nu la Dumnezeu


  39. Fun, da, Alin mă acuza că eu ridiculizez anume, programatic eforturile decente ale Agorei, avînd orbul găinii atunci cînd ar trebui să se uite la eforturile Agorei de a scoate problema din drepturile ei.

    Pînă acum mesajul Agorei a fost cam aşa:

    „Nu vă bateţi capul cu chestia asta, incompetenţilor, chestiunea nu-i de consum public, este de competenţa specialiştilor. Ne trebuie COMPETENŢI. Chiar dacă ai fost rănit, nu eşti competent să judeci durerea, trebuie să vină doctorul să îţi spună cît de tare te doare.”

    „Nu vă bateţi capul acum, ne trebuie scule serioase, nu tîrnăcop şi picamer, aşa cum aţi încercat voi, haiducilor, muncitori de şanţ. Ne trebuie TIMP, ”

    „Nu discutaţi CAZURI, trebuie discutate paradigme, modele, teorii etc. ”

    Mesajul Agorei, dacă l-am priceput eu bine este NU ACUM, NU VOI, NICI NOI, NU VĂ LLUAŢI DE EI.

    să discutăm discuţii.

    Cam asta-i!

    Mulţumesc de oferă. Nu!


  40. Bine ai analizat-o Mariuse. Nu mai e nimic de zis.
    Si daca ai fost si UTC-ist, nu ar fi trebuit sa spui nici atat 🙂 🙂 🙂


  41. Stai că mai urmează şi cred că articolul lui Radu deschiede iar drumul spre dezbaterea unor chestiui importante.

    eu cred că am găsit soluţia pentru deconspirare, dar nimeni nu vrea să o accepte..

    sînt şi eu vox clamantis in deserto… 🙂

    Da, sînt o grămadă de lucuri pe care nu le-am mărturisit încă 🙂


  42. Dragi prieteni ai blogului:
    Cineva sunea cam asa: “daca tacea Radu raminea… dar asa a ramas Gheorghita”..
    Mda.. poate l-ati cunoscut pe Nick (Gheorghita) mai bine ca mine: v-a fost pastor, v-a contrrolat la camin cu un aer de sus, etc… era pripit si uneori jignea in limbaj
    Totusi, Gheorghita a fost o personalitate in lumea baptista:
    1) Endocrinolog f. bun, cu buna marturie crestina in jud. Hunedoara; a vizitat si intarit prin marturia lui bisericile din Ardeal, Ocazional a fost medical lotului national de gimnastica (Nadia Comaneci,etc)
    2) De nu era “cineva” n-ajungea pastor la nr. 2 (alti propusi: Faragau, Dugulescu, etc.)
    3) “Eram sase frati, tare saraci” –povesteste un devean.”Apoi, daca cineva ne-a ajutat acela a fost Nick”-continua el
    4) La scurt timp dupa ce devine pastor la Oadea, lui Nick I se propune sa fie pastori si la Sega(Arad). Pripit, din fire, N. accepta fara sa-l consulte pe Paul. Suparat foc, tinarul Paul N. le spune batrinilor de la Sega:”voi nu va dati sema ca fara Nick astia ma termina? Eu sunt un necunoscut dar el e cunoscut si-n tsara si-n strainatate”.. (de pe “masa rotunda)
    5) Paul si cu Nick merg intr-o audienta la primul secretar din Bihor. Audienta aprobata, este anulata far explicatii. Nick explodeaza-n stil “Gheorghita”: “da cine se crede el, doamna secreatra, Dumnezeu?…(de la apropiati ai celor 2)
    6) Dupa ce se muta-n Oradea, la Nick vin niste americani cu o suma mare de dolari ca sa-l ajute sa-si plteasca casa (cunosc suma exacta). “Ma, eu am fost doctor si am bani. Daca vreti sa ajutati pe cineva mergeti la Paul, ca asta sta intr-un apartament de bloc si are rate..” Si s-au dus… Nick avea si suflet
    7) Cum pleci d-ta in Vest ?- a fost intrebat. Ma, am tratat-o pe sotia sefului securitatii di Deva.-raspunde Nick, partial adevarat
    8) Pastor Geabou –amintiri despre memorial celor 50 – isi aminteste ca ajuns la Deva memorandstii sunt ajutati de Nick. De ce nu i-a tradat informatorul NG?..Radu isi aminteste de perchezitia securitatii.. Probabil o rasplata pt “omisiunea de denunt”.
    (medallion Gheorghita partea


  43. (medallion gheorghita – partea II)
    9) Daca Nick nu era valoros , de ce s-ar fi zbatut Paul ca acesta (Nick) sa ajunga secretar general, dupa Revolutie?
    10) Doru Popa e ordinat pastor fara aprobare. Dupa ordinare, relatiile sale cu Nick se deterioareaza. La scurt timp DP are un accident cu consecinte grave pt ani de zile. “Am venit special de la Oradea” –ii zice Nick plingind. “Sa stii ca pe mine poti conta. De ce medicamente ai nevoie?”
    11) L-am intilnit pe Nick in Arad , linga gara. Facea naveta Oradea-Deva si era necajit; ii luasera buletinul in Oradea si trebuia sa se prezinte la Deva.. stia probabil pe cine va intilni acolo..
    12) Prin’87 Nick a organizat prima intilnire pe tsara a tinerilor baptisit
    13) M-a durut sa-l vad atit de “activ” (sursa georgescu) in dosarul Olah… Totusi nu era nici o declaratie olografa ci doar rapoarte ale ofiterului de legatura si instructiuni.. Cite a executa?. Radu are dreptate -cel putin- cind spune ca trebuie analizat si cit a facut sau nu si nu doar angajamentul….
    14) Da, ne-a dezamagit: a fost informator si n-a marturisit.
    De ce medallion Gheorghita? Nu pt a enerva sau da peste nas la cineva. Mi-am dat numele (www.biserica.com) si pot fi tras la raspundere. Dragi prieteni, sa AVEM GRIJA ca nu cumva din dorinta deconspirarii –indiferent de motive- sa impingem tavalugul atit de tare incit sa facem totul praf. Ar fi pacat. Lucrurile n-au fost doar albe/negre..desi delatiunea-i pacat negru.. Si lumea n-a’nceput cu noi si nu se va termina cu “ei”.
    Da, Gheorghita ne datoreaza o cerere de iertare! Iar noi nu-I datoram nimic! Oare?


  44. draga Doru Radu,
    ai dreptate, aici nu aş vrea să fie atacat fratele Gheorghiţă.
    Am şi şters comentariul lui Visitor.
    De la început, aşa cum l-am şi avertizat, mi s-a părut că trece dincolo de graniţele respectului pentru bătrîni.

    Şi totuşi… ce înseamnă „parţial adevărat”, Doru?

    Nimeni nu neagă meritele fratelui Gheorghiţă, aici nu despre dînsul discutăm. Eu refuz să discut despre dînsul şi menţin ceea ce i-am spus personal dînsului.

    Voi modera orice comentariu negativ referitor la dînsul.

    Nu fratele Nick este subiectul nostru de discuţie.

    Ai făcut bine că ai pus acest medalion, cum îi spui tu, dar, după părerea mea este off-topic.

    Ce a făcut dînsul este altă treabă, bun şi rău…

    ce facem noi cu privire la istoria recentă… asta este altă treabă.


  45. Pe de altă parte, după ce am trimis un alt comentariu către Agora, după ce am vorbit la telefon cu un alt prieten cenzurat tot acolo, încerc să înţeleg care este regula (regulile) după care moderatorii cenzurează.

    Mă declar învins, nu le-am descoperit.


  46. Patratosu:
    Si pe mine m-au cenzurat (agora). Mai pocait fiind recunosc ca am incarcat regula. Insuficient de pocaint fiind, inca nu-mi pare rau (c-am incalcat-o)..
    Partial devarat? O fi tratat-o pe doamna securista, dar o fi contat si calitatea de sursa pt obinerea pasaportului…
    Am fost off-topic? Oswald Chambers spunea ca fiecare vorba ce-o spunem cuprinde si viclenie. Cred ca exagereaza… dar nu-ntotdeauna… Fiecare avem agenda noastra..iar eu mi-am declarat-o desi e importanta numai pt mine. Mila Domnului peste toti „patratosii”.


  47. draga Doru, mai pocăit decît cine? 🙂

    Nu aş vrea să discutăm cazul fratelui Gheorghiţă, însă vreau să îţi supun atenţiei în general următoarea observaţie.

    Anumite acte de curaj de la vremea respectivă, care atunci ne-au lăsat pe toţi înţepeniţi (aici am mai multe cazuri în minte) au căpătat o cu totul altă explicaţie după ce am aflat că în loc să fie bătuţi acei fraţi, de fapt beau cafeaua cu şefii de la SEcuritate.

    Unul a recunoscut cu cinism că la securitate a prins gustul cafelei bune… Admirabilă recunoaştere.

    Uimirile de atunci s-au transformat în dezamăgirile de acum…

    Să îţi spun una:

    TAtăl meu a fost un erou pentru fraţii dintr-o localitate din Moldova penru că le-a obţinut aprobarea şi i-a ajutat să construiască atunci cînd nimeni nu putea obţine asemenea hatîruri…

    După aceea s-a aflat care a fost preţul…

    Pentru acei fraţi şi acum tatăl meu este un erou, deşi le-am explicat clar care a fost „trocul”,

    Nimic, nu mă înţeleg cu ei. Îi celebrează moartea la fiecare 17 decembrie.

    Sînt nişte dulci, îi respect pentru asta.

    Mi-au dat telefon după articolul din Creştinul Azi şi mi-au spus.

    „Nu este adevărat, noi nu aşa l-am cunoscut pe Radu Cruceru… ”

    Nu-i aşa că este interesant?


  48. patratosu:
    decit tine! Cu cine ne comparam noi aici?..
    Cinismul respectivului e mai grav decit tradarea (exceptind cazul in care a avut consecite grave pt cineva). Da, unii au obtinut aprobari de biserici pt ca erau „surse” si asta e mila Domnului pt cei „dulci” si NU meritul surselor.. Argument e vorba lui Tsunea: baptistii n-au fost rasplatiti pe masura serviciilor aduse… m-da, diavolul de obicei nu-si tine promisiunea… Ami citit marturia lui Victor Cruceru despre fr. Florea si m-a marcat inca o data…Ramin multe lucruri: deocamdata n-au fost descoperite chestii senzationale din dosare. as fi interesat sa r=vad rezolutia de pe dosarul lui R. Cruceru sa Gherman…De-ocamdata acuzatiile facute pe bloguri ca unii au fost membri ai PCR si au avut grade N-a FOST DOVEDITA (DESI EU O CRED PE BAZA UNOR MARTURII VERBALE)… Daca pe Dumnezeu il intereseaza adevarul (si nu ne indoim) sa raminem totusi in limita a ceea ce s-a dovedit. Restul ramin… acuzatii probabile ce urmeaza a fi infirmate/confirmate.. Vorba lui Radu (si americanilor): mai bine sa scape 100 de vinovati decit sa fie condamnat un nevinovat…dar detinuitii politici de la noi n-au beneficiat de jurisprudenta.. si cel mai bine ar fi sa ne impacam toti (inclusiv „sursele”)cu Dumnezeul nostru…


  49. Doru Radu, ieşi foarte uşor în cîştig dacă te compari cu mine (deşi eu nu cred că am încălcat regulile casei cînd am postat comentariul, dar după articolele astea nu mă aştept să mai fiu primit „la piaţă”) .. ieşi foarte uşor în cîştig.

    Compară-te cu Domnul Isus! Ai să pierzi întotdeuna.

    Viorel nu Victor.

    TAtal meu n-a fost membru de partid, nici încadratat în securitate. A fost informator, nu colaborator.

    De asta spuneam… cum spui tu .. să ne împăcăm cu Dumnezeul nostru… da, numai El mai poate rezolva.

    Ce bine că o putem rezolva direct…

    Numai să vrem!


  50. Doru tu te referi la impacarea cu Dumnezeul unui Trup, al Bisericii sau la dumnezeul inchipuit in mintile unora? Pai cum sa te impaci cu Dumnezeul comunitar dupa o isprava impotriva unei colectivitati care este Trupul Sau? Aici nu este vorba de fiecare cu dumnezeul lui ci de Trupul pt care a murit Hristos si impotriva caruia unii au pacatuit urat iar acum vin cu pretentia ca lucrurile sunt intre ei si Dumnezeu. Lucrurile se rezolva comunitar cand pacatul este impotriva comunitatii. Cum sa te impaci cu Dumnezeu cand nu te-ai impacat cu parasii tai?
    Revino-ti in fire Radu, aici nu vorbeste nimeni de cate aripi de ingeri vor avea unii, vorbim de ceea ce coboara, rupe relatia intre frati si asta din vanzarea aproapelui si tot ceea ce inseamna aceasta. Dumnezeu este un Dumnezeu personal, pocainta este personala dar ea trebuie sa fie comunitara atunci cand magaria loveste la modul comunitar.


  51. Draga Marius, am invatat regula de care vorbeai, dar n-am stiut ca se impart si picioare, nu numai pumni. 🙂 Nu ma pling in nici un fel, cind mi-ai invinetit tu ochiu’ m-a durut, acum in nici un fel.
    Cit despre Mangaloy, de-a facut mai ales Alin „casa lux” cu el, stii ca are romanu o vorba, dar nu credeam ca la unii „evanghelici” se aplica: „Fa-te frate cu dracul, pina treci puntea”. Pentru posteritate o sa-l stearga pe tip, dar acum mai „foloseste”, hermeneutic vorbind 🙂
    Cind am spus de transformarea Agorei in Forum si de Ide, exact la ce ai zis tu m-am gindit. In martie or sa planteze ghiocei anti-persoana si lacuri de apa tare 🙂
    Marius, sa ne dea Domnul tuturor „patratosilor” o stare sa putem sa ridem sa rasune Agora, de binele nostru, nu de raul lor! 🙂


  52. Pătrăţosu: „Alin mă acuza că eu ridiculizez anume, programatic eforturile decente ale Agorei, avînd orbul găinii atunci cînd ar trebui să se uite la eforturile Agorei de a scoate problema din drepturile ei.”

    Cel puţin din cînd în cînd te citez. Ai putea să faci la fel. Întrucît, cum am afirmat (şi demonstrat) în repetate rînduri în public, ai probleme cu proporţiile (faci din ţînţar armăsar).

    Orbul găinii?!? De unde concluzia asta?

    Şi parcă eram cocoş…


  53. Vlad L.: Dvs. ziceti: „Aici nu este vorba de fiecare cu dumnezeul lui ci de Trupul pt care a murit Hristos si impotriva caruia unii au pacatuit urat iar acum vin cu pretentia ca lucrurile sunt intre ei si Dumnezeu. Lucrurile se rezolva comunitar cand pacatul este impotriva comunitatii. Cum sa te impaci cu Dumnezeu cand nu te-ai impacat cu parasii tai?” – aveti dreptate. Dar nu fiti asa sententios cu mine ca nu mi-am propus sa scriu un tratat despre pocainta. Iar despre felul cum trebuie facuta marturisirea si iertarea informatorilor s-a scris pe-acest blog tare mult. De-aceea nu mai continui – nu ca n-ar fi important. Numai bine!


  54. Draga Rasvan,

    ba e şi mai şi.
    uite, în seara asta am şi devenit masculul alpha a unei „haite”. Este una dintre cele mai oribile jigniri care mi s-au adresat prin implicaţiile ei.

    De ce?
    spuneam şi ieri, dacă sînt jignit numai eu e altceva… dacă sînt jigniţi alţii pe lîngă mine, atunci nu pot să mă rabd.

    Am cerut scuzele de rigoare în numele vostru.

    Cred că ai intuit foarte bine de ce este cultivat Mangaloy, nu mai trebuie să adaug eu nimic.

    Săracu Mangaloy este folosit deopotrivă şi de Bastrix şi de Rotundu, în acelaşi fel oribil.

    Sper că tipul este destul de deştept să îşi dea seama că este folosit ca s-ar putea să fie mototolit imediat şi aruncat la coş…

    http://bastrix.wordpress.com/2008/02/20/ei-rotunzipatraticurbati-si-nimic-el-domnul-mangaloy-unul-care-ii-face-pe-toti-la-cuvinte/


  55. Vlad şi Doru Radu, nu-i aşa că problema are rezolvare, după cum spune Doru, s-a scris despre soluţie…

    să aşteptăm să fie pusă în aplicare.


  56. „Săracu Mangaloy este folosit deopotrivă şi de Bastrix şi de Rotundu, în acelaşi fel oribil.”

    ???

    Ce e asta: linşaj la cererea publicului, alpha?


  57. […] Continuare… de AICI […]



Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: