h1

Acoperirea lui Noe 2 articol refăcut

Februarie 20, 2008

Acest articol a fost şters.

Nu ştiu încă motivul sau cauza, dar bănuiesc că eu am făcut o greşeală de adminitrare şi am şters articolul cu tot cu comentarii.

Încerc să refac articolul şi să recuperez comentariile.

Vă mulţumesc pentru înţelegere. Se întîmplă şi la case mai mari.

Dacă cineva are articolul salvat cu tot cu comentarii…. aş fi foarte recunoscător dacă aş intra în posesia lui.

Mulţumesc.

Update

am reuşit să salvez comentariile voastre 🙂
n-am reuşit să salvez comentariile mele 😦

Articolul recuperat

Continuare… de AICI

Uneori ni se întîmplă ca fotografului din imagine. Atent la fotografierea unei vaze, loveşte alt obiect, mai valoros, se pare…

Cam aşa se poate întîmpla şi în discuţia asta despre deconspirare. Din neatenţie sau din cauza unui “unghi mort”, putem sacrifica chestiuni mult mai importante discuţiei.


fotograful-atent.jpg

Radu vorbeşte despre necesitatea unei hermenutici.

Corect. N-am găsit soluţia de abordare a acestei probleme, pentru că nu avem istorie.

Adi spune că trebuie să ne recuperăm istoria.

Corect din nou. Să ne refacem istoria!

Dar asta poate deveni, fără intenţie, un fel de hortaţie triumfalistă, dar care aduce aminte de umorul caţavencian: “Haidem să haidem!”

Aceeaşi întrebare: Cum? Oare nu vorbim despre idei cu vorbe?

Radu spune că trebuie să ne ţesem o sită hermeneutică.

La fel: Cum? Deocamdată ne-a trasat profilul, portretul robot al hermeneutului, să fie obiectiv, bine educat şi alte calităţi din acestea. Hermeneutul acela ori nu s-a născut încă ori trebuie să fie o maşină.

Radu ştie foarte bine că hermenutica se construieşte în jurul textului. De aceea avem o hermeutică picturală şi o hermeneutică biblică, precum avem o hermenutică a bancului românesc cu Iţic şi Ştrul. Vom avea şi o hermenutică a deconspirării. Corect!

Dar unde-i deconspirarea, ca să ne ţesem sita în jurul ei?

Dragii mei, care este textul? Unde este textul?

Aici greşeşte Radu:

“De optsprezece ani, sună argumentul, tot asistăm la discuţii şi analize interminabile fără să ajungem la vreun deznodământ concret. “

Nu, nu de 18 ani, în acest timp ne-au lipsit “documentele”, Radu, dar am avut pe lîngă noi oamenii din documente. Asta nu trebuie să uităm!

Am avut o istorie nescrisă, folkloristică, purtată din gură în gură şi prin poveşti cu securişti, dar am vorbit cu oamenii care au făcut istoria. Ar fi putut să ne spună cum stătea aceasta de fapt.

N-am reuşit, vorba lui Adi, să articulăm o teorie a memorizării, amintirii etc. dar am avut în viaţă şi încă trăiesc oamenii cu amintirile lor mai proaspete decît ar dori ei să fie.

Să nu ne învîrtim după degetul care a ţinut stiloul pe hîrtia gălbuie a securităţii pentru declaraţii, nici după pixul care a semnat carnetul UTC.

Dosarele au fost bine ascunse, dar oamenii care au avut ascunzişurile lor au fost la vedere, la faţă, la suprafaţă.

Dosarele au fost în rafturi, oamenii au fost în băncile bisericilor şi în amvoane.

Dosarele au fost în întuneric, oamenii noştri au fost la lumină, nu? Cel puţin aşa au pretins.

De 18 ani ne-a lipsit MĂRTURISIREA celor care aveau textul în ei înşisi, dragă Radu.

:::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::

Şi totuşi…

Faţă de alte situaţii, americani, irakieni şi chiar ilieştii vremilor noastre, noi, evanghelicii, sîntem într-o situaţie diferită.

Noi credem în mărturisire, noi credem în ispăşire, noi credem în iertare, noi credem în chestii din astea naive, care scapă analizei ştiinţifice şi complicatei hermeneze.

Noi credem în nişte lucruri şi avem nişte valori care ne-ar oferi some shortcuts, adică tăierea nodului gordian, spre rezolvare.

Noi avem nişte fundamente care ne-ar ajuta să rezidim mai repede constructul fisurat de pe temelia crăpată a părtăşiei frînte prin compromis.

Noi avem o Cale mai scurtă către Adevăr, o Cale care ne-ar reda Viaţa şi părtăşia de care avem atîta nevoie, decît drumul complicat prin cercetarea istorică şi prin teoretizări care se vor produce abia după ce se vor crea şcoli de gîndire istorică (observaţi pluralul. ŞCOLI, simpozioane, conferinţe, dezbateri, cu scărpinat în nas şi sînge şi smîntînă… la cafele răcite)

Noi credem în sinceritate şi în încredere, nu-i aşa?

Noi credem că duhovnicul care ne-a mărturisit ar fi trebuit să ne spună imediat după “evenimentul 89″ cine cu cine a ţinut, nu să aflăm “la spartul dosarelor”.

Noi credem că “Adevărul ne face liberi” şi alte lozinci din astea.

Nu putem să ne lăsăm orbiţi de o retorică ştiinţifică ameţitoare în defavoarea unor adevăruri simple şi de un simţ.

Elisabeta Rizea a găsit drumul cel bun, de aia merită un monument. Femeia aceea de fier anulează toate discursurile despre context, UTC, toate îndoilelile de amfiteatru şi toate întrebările de catedră.

Nu ne putem lansa în speculaţii şi aşteptări decenale, cînd lucrurile sînt atît de evidente.

Nu putem să ne ascundem în spatele vorbelor sforăitoare, cînd cuvintele Domnului sînt atît de simple?

Cît de simple?

Prefer să rămîn cu ceea ce credem, decît să stau lîngă acele lucruri pe care credem că le-am putea face (analize, istorii, teorii şi altele ca acestea).

Prefer să stau lîngă fapte, uşor de dovedit, uşor de mărturisit şi uşor de iertat, decît lîngă modele, paradigme şi interpretări ale unei istorii care ne scapă oricum ca apa printre degete.

Prefer mărturisitorii hermeneuţilor.

Prefer o ţărancă simplă şi bărbată ca Elisabeta Rizea tuturor academicienilor şi boiernaşilor alde Constantin Bălăceanu Stolnici, mai slabi de înger şi dîrzenie decît o femeie care a născut cel puţin un copil.

:::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::

Eu aş aborda “descoperirea” lui tata altfel, lucru pe care l-am sugerat de vreo trei ori şi lui Radu, în cazul tatălui său.

Merge! Funcţionează! Credeţi-mă! Eu am încercat şi este excelent! Te simţi foarte bine. Nu te mai poate ameninţa nimeni, nu mai ai de apărat nimic.

Dacă te-ai aşezat destul de jos, nimeni nu te mai poate doborî. După ce am scris articolul despre tata, am simţit că nu se mai poate întîmpla nimic. Nimeni nu îl mai poate ataca.

Pentru asta i-am cerut lui Dănuţ să oprească publicarea dosarului său (publicare, care începuse tocmai cu acele note ale tatălui meu… ) pînă fac ceea ce trebuie făcut. Mi-a ascultat rugămintea şi acum privesc cu atîta libertate la blogul său. O libertate pentru care sînt sigur că sînt invidiat.

:::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::

Ca să nu mai lungim vorba prea mult. Eu cred că legile împărăţiei sînt tot timpul pe “invers”. Adică o acoperire presupune o descoperire.

Dumnezeu l-a iubit atît de mult pe Noe, că ne-a lăsat pasajul unei căderi acolo.

Fii lui Noe l-au iubit aşa de mult pe Noe că nu au negat fapta şi goliciunea, dar s-au întors cu dindărătul.

Un act de iubire poate înseamna uneori şi să întorci spatele pentru o clipă părintelui tău. Paradoxal, nu-i aşa? Exact ca tot Noul Testament

Enumăr cîteva principii ale Împărăţiiei pe care le ştim cu toţii:

Cine vrea să fie mare trebuie să fie slujitorul tuturor.

Cine vrea să se răzbune trebuie să întoarcă şi obrazul celălalt.

Cine vrea să fie primul trebuie să se aşeze ultimul.

Cine vrea să acopere faptele rele trebuie să le mărturisească înaintea Domnului şi înaintea fraţilor.

Puterea mare este în turma mică.

Cine vrea să se apere trebuie să devină vulnerabil.

Pentru că cine se smereşte va fi înălţat

şi tot aşa.

Eu cam aşa cred de asta mi-am acoperit tatăl, descoperindu-i faptele.

M-am întors cu spatele la ruşinea lui, ca să îl pot îmbrăţişa în mantaua, care i-a devenit giulgiu. (Nu-i interesant că imediat după povestea asta este relatată moartea lui Noe?)

De asta l-am dus la culcare liniştit şi l-am îngropat cu cinste a doua oară, pentru că am dat ţărîna la o parte de pe scrisul lui.

Şi acum mă întreb dacă tatăl meu, după 1989, ar fi mărturisit din proprie iniţiativă ce a făcut sau ar fi trebuit “să îi întorc spatele” precum Sem şi Iafet pînă se trezeşte învelit în manta. N-am răspuns la această întrebare!

Va urma!

:::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::

Precizare:

Mulţumesc lui C.Z. pentru trimiterea articolului recuperat.

26 comentarii

  1. Comentariile sînt refăcute!

    Vor apare toate cu semnătura mea.
    Îmi pare rău de inconvenient

    Alin Cristea

    Execelentă imagine – se potriveşte grozav pentru ceea ce spuneam, nu o dată, că faci, Pătrăţosule: te focalizezi pe chestiuni care îţi atrag atenţia (din diferite motive) şi dai cu popoul jos frumuseţea de pe piedestal. Nu e prima dată cînd mă gîndesc, în astfel de situaţii, că frumuseţilor le-ar sta mai bine totuşi undeva în colţ (pentru protecţie faţă de pătrăţoşii neatenţi).

    Spui: „Nu te mai poate ameninţa nimeni, nu mai ai de apărat nimic.” Mi-am adus aminte de Lancelot (din First Knight) care nu avea nici el nimic de apărat (precum regele Arthur) şi trăia aşa-zis liber, din tăişul sabiei.

    La un moment dat foloseşti de 7 ori cuvîntul „Noi” (credem sau avem). Care „Noi”? Asistăm cumva la declaraţia unui crez? Sînteţi unii mai evanghelici decît alţii?!? În numele cui vorbeşti? Dacă nu erai „integrat” în „sistem” ăştia pe care îi numeşti „Noi” te-ar fi considerat un rebel obraznic cu care nu s-ar fi înhăitat.

    Sînt oripilat că se repetă iarăşi secvenţa episoadelor resentimentare (de data asta nu cu Nelu Tuţac, ci cu Radu Gheorghiţă).

    Alin Cristea

    Ca de obicei, nu răspunzi la chestiunile pe care le ridic, ci fandezi (a se citi: fentezi).

    Îţi aduc aminte ce ai spus: „Sînt de acord că pînă la Radu (la care mă aşteptam cel mai puţin la ieşiri în decor) demersul Agora a fost un demers decent. Absolut.”

    Dar ce plictiseală ar fi fost la Pătrăţosu să se discute decent despre demersul decent…

    Visitor
    uuupps mi se pare mie sau asta -i un text care cade foarte greu…

    poate ca nu il inteleg eu bine si trebuie sa mai citesc o data…

    voi nu puteti vorbi decat in aluzii?

    De asta este greu de inteles … foarte multe aluzii

    incerc totusi sa imi pastrez luciditatea Marius… textul tau este „ademenitor”, la fel de ademenitor ca cel al lui Radu dar incerc sa imi pastrez „luciditatea” vorba ta. 🙂

    Elisa
    Domnule Alin Cristea nu va fie cu suparare,din ce fel de „decenta”Agora il citeaza pe Magaloy-trivialul?
    Puteti sa-mi rspundeti?
    pentru ca vad ca nu va aprindeti atat de tare,cand lucruri de cel mai mic bun simt lipsesc pe Bloguri asa decent crestine?ca Agora!
    ca vad ca tot vorbiti de decenta!
    Este scos in evidenta acest om trivil ,pe un blog crestin poate pentru a iesi in evidenat tocmai frumusetea cresinta?CARE? a clor de la Agora/in ei nu targeti cu tunurile,de ce?

    Elisa
    *regret”evidenta
    trivial
    clar
    trageti…din cauza vitezei

    Vlad
    Incepi sa fii simpatic Alin, arunci galusca si fugi. I-ai laudat pe baietii de pe Agora dar sa fiu sincer tot la taclaleala as pune-o si pe aia. Am citit aiureli bine argumentate dar tot aiureli ramaneau. Cand insa citesc aiureli argumentate la modul barbar nu stiu ce sa fac sa-mi suflec manecile sau sa plec.
    Ti-e jena sa recunosti ca asistam la un balci de gradinita unde unii au incercat roluri ce nu le vin bine si cand si-au dat in petec iti place sa-i scuzi aruncand acuzatii care nu justifica corigenta celor de acolo. Alin sunt destui oameni care spun acelasi lucru, chiar nu vezi nimic?Nimic, nimic?

    Alin Cristea

    Aş dansa de bucurie (înaintea Domnului) dacă, în sfîrşit, ai accepta că problema asta cu deconspirarea este treabă mult prea grea pentru tine, darămite pentru ceilalţi pătrăţoşi…

    Alin Cristea

    Întrebare: De ce nu ai scris textul tău de acum un an şi ceva mai repede cu un an sau cu 10? Te-a dus cineva şi atunci cu preşul? Văd că pui problema cam pieziş… Întotdeauna e de vină altcineva, nu-i aşa? De preferat din tabăra adversă, politic-confesional vorbind…

    Rasvan
    Da, Aline, suntem „patratosi”, dar nu in sensul dat de tine, mai ales in „topul 20 februarie” recent postat pe blogul tau. Nu suntem gasca, nici haita de asmutit. Eu m-am hranit sufleteste din multe lucruri citite la „Patratosu”, si ca mine multi altii. De la tine ce sa iau, ce sa invat, ca sa vreau sa fiu „rotund”? Tu ce te agiti asa, te-a jignit cineva, ai scris tu sub pseudonim la „Agora”? Martor mi-e Domnul ca de la postarea mea despre A. Vidu, nu am mai comunicat un rind cu Marius pe privat iar pe blog cred ca de 3 ori. Unde e adevarul tau, omule? Ce-i cu tine, te-ai mangaloyzat? Tu citezi pe Pleşu? Eu aş cita pe Liiceanu, ştii tu ce anume, care ti se potriveste de 3 zile incoace…

    Livius

    Domnule Alin Cristea, ce incercati sa face-ti ?
    Cine va plateste sa trageti oamenii in jos ?
    Avocatul cui ati devenit mai nou ?
    Eu nu simt numic bun si crestinesc in ceea ce scrieti sau face-ti d-voastra.

    Elev

    da ,suntem Patratosi pentru ca am fost daltuiti de Mesterul Ziditor ca sa fim pietre bune din care sa fie zidit Templul Lui.
    Aline sa stii,piatra fara colturi (rotunda)e necioplita si nicidecum nu seamana cu piatra din Capul Unghiului.
    Am vazut ce fel de invatator esti. In loc sa-l inveti pe amicul man goool oy sa renunte la limbajul lui de precupete, tu i-l inveti ortografie.Se vede clar ca pe linga R.G si tu lovesti vase pretioase dar tu o faci intentionat. Stiu ce spun ,te-am urmarit inca de la Masa Rotunda.

    Alin Cristea

    Dar poţi menţiona, Marius dragă, cînd ai răspuns vreodată la o chestiune pe care am ridicat-o eu? (în afară de a găsi întorsături de cuvinte). Pentru fiecare caz pe care eventual îl poţi menţiona eu o să aduc 10 cazuri de dispariţie rapidă a ta de pe cîmpul de polemică.

    Spui: „i-am scris lui Alin pe privat să îşi ceară scuze faţă de voi”. Cel puţin inexact: ai postat pe blog.

    Cum să mai poţi reţine un astfel de „amănunt”, la fel cum a fost şi cu „acum doi ani”? Astea sînt, desigur, chiţibuşuri faţă de măreţele planuri alpha-pătrăţoase de protejare a haitei şi de miştocăreala cu care întîmpini orice demers polemic rotunjos.

    Alin Cristea

    Recunosc că am reuşit să deturnez discuţia. Haita a sărit pe mine. 🙂 Ştii doar, Marius dragă, că s-a mai întîmplat aşa ceva acum doi ani, la altă scară, eclesială, cînd mahării confesionali s-au concentrat prea mult asupra persoanei mele…

    Alin Cristea
    Marius, pot să pun o întrebare foarte importantă pentru noi toţi?

    Livius
    Da si eu cred ca trebuie ignorat acest om , gandindu-ma ca noaptea ar putea fi pentru el , un foarte bun sfetnic.

    RAsvan
    Aline, „pic” si gata, apoi „pic” si tot asa e acelasi lucru cu „dai si fugi”. Picatura chinezeasca cam asta este, depinde la cit pui pauza intre lovituri… sau picaturi.

    Haita tot mai vesela

    Livius

    Domnule Alin , sunteti de un sarcasm cras.
    Caracterul d-voastra lasa mult de dorit imi pare rau dar trebuie sa o spun.
    In primul rand ca om si mai apoi ca si crestin.
    De ce face-ti jocurile murdare a altora ? Chiar nu aveti rusine de oameni si frica de Dumnezeu ?
    Stiu ca nu asta e tonul pe care ar trebui sa discutam pe aici, de aceea imi cer scuze fata de gazda dar asa nu se mai poate ; jigniti pe toata lumea atacati peste tot si mai apoi spune-ti despre altii ca fac atac la persoana.
    Nu va cunosc personal , insa va cunosc de pe blog-uri si din multe alte liste de discutii , si cred ca mi-e indeajuns.

    Alin Cristea

    Pătrăţosule, te citez din nou: „Din neatenţie sau din cauza unui “unghi mort”, putem sacrifica chestiuni mult mai importante discuţiei.”

    Aşa e, e plin la comentarii de „unghiuri moarte”. Ce-au mai uitat comentatorii de subiectul postării… Măcar tu ţi-l mai aduci aminte? (Înainte de episodul 3)

    Mircea
    ce faceti fratilor? iar va „atingeti”? mai este putin si ies scantei. 🙂
    Sa dea Domnul sa nu …. 🙂

    Vlad
    Draga Alin, pic, pic inseamna ca nu esti aici doar faci pic, pic. Dai si fugi, inseamna ca nu esti aici, dai si fugi. Hermeneutica aia simpla ti-a scapat. Vorbim toti de acelasi neserios care acuza de atac la persoana in timp ce trage bocanci pe la spate unei idei numita Marius. Apoi prietene ai obrazul cam gros in caz ca nu ti-a spus-o nimeni iar studiile tale pt nimeni nu fac doi bani daca ele nu te invata nici respectul proprilor principii si nici nu scot ceva ziditor pt cineva. Tot provoci, provoci doar de o iesi de un scandal. Ai ceva de spus o spui deslusit, refuzi atacul la pachet, persoana+idee, atunci nu arunci cu mizerie in cine apuci la general si apoi in particular. In rest in locul tau as face niste cursuri despre cum sa fii om si barbat adevarat se vede ca ai pierdut aceste cursuri pana aici.

    Alin Cristea

    Pătrăţosule, pînă la urmă mă lămureşte cineva şi pe mine: ce stil am? „Tot la două ore, pic, pic!” sau „Dai şi fugi?” Din cîte înţeleg eu, cele două opinii sînt total opuse. Totuşi, pe cuvîntul meu, Rotundu doar eu mi-s, nu mi-s doi…

    Vlad

    Alin dragule, raman surprins de cat de repede mai vrei sa se dea unii batuti. David a dansat ca sa se faca de nimic inintea Domnului, din pacate dansul tau imi seamana a hiphopul unei babe. De unde victorie, ai vazut ca s-au inecat cei de la Agora pe care cu atat elan ii prezentai si apoi imi povestesti de cei care te ataca. Invata sa ridici soldul barbateste si nu la modul barbar la care o faci. Se vede ca astepti un dans care la fel cu tot ceea ce spui nu-mi spune decat ca urmaresti cu totul altceva decat rezolvarea unei probleme. Te invarti ca un carcotas pe ici pe colo si apoi acuzi ca cineva are ceva cu tine.
    Pe mine de exemplu ma indispune profund caracterul tau arogant, lipsit de onestitate si de barbatie. In plus nu am ramas cu un gandicel fie cat de mic din ceea ce spui tu, dincolo de multa ravna sa joci pe mormantul nu stiu cui, nu vad decat nodurile ce-ti stau in gat cand altii au ce impartasi iar tu nu sti decat sa dai la glezne si s-o stergi. Deci lasa hiphopul si treci la dans de umilinta ca este ceea ce-ti lipseste si n-ai inteles nimic de la David.

    Alin Cristea

    Pătrăţosule, spui: „De 18 ani ne-a lipsit MĂRTURISIREA celor care aveau textul în ei înşisi.”

    Păi mărturisirea putea avea loc şi acum 20 de ani sau 40. Dar dacă e vorba totuşi de ACEŞTI ultimi 18 ani, întrebarea este de ce conducerea Uniunii Baptiste (care ştie situaţia mai bine decît noi toţi) nu a abordat acest fenomen măcar cu jumătate din glăsciorul pe care l-ai prins de un an şi ceva.

    Elisa
    Conducerea Uniunii stie mai bine,iar noi”stupid people”
    trebuie sa inghitim totului tot.

    Domnule Alin,eu cred ca dta,daca te vei pocai vei fi in cer cu noi toti,nu cu Uniunea,ce-o sa te faci?
    va fi cam greu,acolo nu sunt scoli,nici catedre.

    Stiu ca nu te cobori,la noi jos,dar e Cineva care are grija cand sa ne coboare,datorita arogantei,care sta inaintea…
    Se vede de la distanta ca”ai ce ai „cu Marius,as spune si de ce,oricum e prea evident.
    Sper ca Dumnezeu sa faca pana la urma pace in inimioara
    „dv”

    Elisa

    elev ,personajul nu avea limbaj de precupeata,ci de desfranat ,care sta pe ultima treapta a mizeriei verbale.
    Daca vrei sa iei emetiral,intra la el,dar nu se merita,doar asa sa stii cu cine pactizeaza unii,care zic ca-s de”-ai nostrii.”
    Mie mi-e rusine de „ei.”

    Elisa
    Cred ca exista un inteles mult mai simplu,din tot ce am auzit,si anume,ca o persoana care citeaza pe Mangaloy, nu poate gandi curat!simplu,nu?

    Alin Cristea

    „Oare nu vorbim despre idei cu vorbe?”

    Pătrăţosule, frumoasă întrebare… dar rămîne doar la stadiul estetic, nu şi… etic.

    Iată, comentariile pe care le accepţi pe blogul tău sînt pline de vorbe care nu vorbesc despre idei, ci despre… oameni.

    Oricine ar putea să se întrebe: asta nu e bîrfă?

    Rasvan

    Aline, parcă esti picatura chinezeasca: tot la doua ore, pic, pic! 🙂
    Tu cît plăteşti la vorbometru, ca ai adunat de-un pahar de suparare. 🙂

    Vlad
    Alin draga, pai Iuda era idee sau poate A. Caldararul sau Irod sau romanii, oare nu vorbim despre ideile cuiva atunci cand ne referim la el sau trebuie sa ne limitam la vorbe de dragul vorbelor cum iti place tie, eventual sa abstractizam pana la opacitatea completa a ideii. Pai tu nu acuzi pe unul si pe altul si apoi ne dai lectii, hai ca esti neserios. Mai am o intrebare pt tine. Unde spui ca ai invatat sa provoci asa, stilul dai si fugi?

    Alin Cristea

    Pătrăţosule, spui: „N-aş fi scris niciunul dintre aceste posturi dacă nu erau luaţi pătrăţoşii drept capete pătrate …. şi drept bătuţi în cap.”

    In altă parte spui că scrii pentru că scrisul este un act katarhic, eliberator, odihnitor, terapeutic, pentru că afli o gramadă de lucruri noi la răspuns, pentru că unele lucruri ti se par importante la spus (De ce mi-am făcut blog?, 11 iunie 2007)

    Ştii doar că eu colecţionez paradoxuri ale marelui Pătrăţos…

    Abia aştept explicaţiile tale echilibristice, că doară nu m-oi lua în gură cu cei pe care îi laşi să spună aici orice despre mine (cînd te provoc, foooooarte rar, la polemică).

    DAn H.
    Oameni buni, propun ratiune la schimb cu adrenalina care se gaseste in exces pe aici!
    Concentrati-va asupra argumentelor mai degraba decat sa rupeti picioarele celui care argumenteaza!
    Chiar daca argumenteaza cu picioarele. De fapt, mai ales atunci…
    😉

    MArin
    Sper ca nu am inteles eu bine!
    De aceea v-as ruga sa imi spuneti la ce va referiti in acest paragraf:
    „Pentru asta i-am cerut lui Dănuţ să oprească publicarea dosarului său (publicare, care începuse tocmai cu acele note ale tatălui meu… ) pînă fac ceea ce trebuie făcut. Mi-a ascultat rugămintea şi acum privesc cu atîta libertate la blogul său. O libertate pentru care sînt sigur că sînt invidiat.”

    Livius

    Domnule Dan H , nu poti sa intri undeva si sa dai ba in stanga ba in dreapta si mai apoi sa spui ca nu vrei bataie si ca nu te pui in gura cu nu stiu cine.
    Eu am impresia ca lucrurie sunt mai adanci aici decat se vad si luptele mult mai grele decat par , iar unii din cei cer le comanda sunt sus de tot.
    Parere personala sper sa nu se supere Marius dar se pare ca centrul e tot la Bucuresti

    Alex

    Subiectele delicate, nasc dispute tulburatoare. Trecutul cu umbrele lui, cu greselile, cu pacatele, cu cele pe care le vrem spuse inintea tuturor sau nu, inca ne bantuie lumea aceasta care este departe de perfectiune.
    Duhul lui Hristos trebuie sa ne aduca in inimi pacea, intelegerea, iertarea, ajutandu-ne sa gasim calea de la inima la inima. A impacarii si a iubirii.
    Excelent exemplul Elisabetei Rizea. Dar cati oameni au fost asemeni ei? Eu unul as recunoaste imediat ca nu as fi fost ca ea de puternic, de tare.
    Ma gandeam la „Jurnalul fericirii” al lui N. Steinhardt. In iadul suferintei, gasisera cu toti calea reconcilierii. Uitand de ceea ce, dincolo de zidurile inchisorii, i-ar fi separat unii de altii. Oare numai prin astfel de nenorociri ne putem intelege? Eu cred ca nu. Putem si altfel!
    „Fa sa rasara peste noi, lumina fetei Tale, Doamne!”

    RAsvan

    Marius, pentru mîine cînd te trezeşti: acum am văzut chestia cu tricourile! E cea mai bună idee a zilei. Vreau şi pentru Carmen. Dacă uiţi să vorbeşti pentru grafică, îţi voi aduce aminte, mai mult sau mai puţin hermeneutic, cînd ţi-o fi lumea mai dragă. Acu’ sunt băiat şcolit! 🙂

    Mia

    La chestia cu tricourile subscriu si eu si chiar o sa fac reclama la ele.

    Mia

    Pentru Alin,

    Doar un raspuns la intrebarile tale; Stilul tau? Ghita Contra,…… Cit despre „cestiunile” ridicate, pai sint ridicole si nu merita raspuns.
    Daca ai blog( dupa o singura intrare acolo m-am lecuit) ce tot cauti pe la altii? Lasa oamenii sa se bucure, sa discute in voie si tu stai de vorba cu cei care vin la tine, ce este asa de greu de inteles,…… Tu ai cam lipsit la cei 7 ani de acasa si probabil de acolo ti se trage lipsa de bun simt omenesc, ca daca cel crestinesc,….. lipseste cu desavirsire. Vorba unui prieten din tinerete, ma uit la tine si nu vad nimic din evanghelie.

    Referitor la situatia de acoperire a pacatelor din trecut,……este trist ca nu se ajunge nicaieri. Citesc de citeva luni tot ce se scrie si vad ca se incearca tot felul de fentari, ascunderi sub cuvinte „pompoase” (hermeneutica), atacuri la adresa celor care au curajul sa spuna adevarul si se ignora cel mai simplu lucru, marturisirea care aduce vindecare si eliberare. La cei aproape 50 de ani ai mei, am trait toata copilaria si tineretea sub comunism, am cunoscut mai bine sau mai putin bine mare parte din „personajele” controversate, am stiut de marea majoritate ca au fost informatori, m-am ferit cit am putut de cei pe care i-am banuit si dupa revolutie am crezut ca vor avea taria sa ceara iertare pentru ce au gresit. Nu li se contesta lucrurile bune,….. nu li se pun in balanta faptele(bune si rele) sa vedem unde atirna mai greu. Si noi cei care nu am colaborat cu securitatea nu sintem scutiti de greselile si pacatele noastredin trecut. Am fi fatarnici daca am crede ca noi
    sintem sfinti numai pentru ca nu am semnat un actde colaborare. Deci nu asta e problema; ce s-a asteptat de la acesti lideri, a fost o marturisire si parere de rau, nu cred ca e prea mult. I-am fi iubit in continuare pentru ca asta trebuie sa facem ca si crestini, iar ei ne-ar fi putut privi in ochi cu liniste si pace ca nu au ce ascunde. Tot mai sper sa se indure Domnul de noi, de bisericile noastre, de conducatorii care nu au constiinta curata(daca mai au asa ceva)….

    Evedyahu
    Pentru destinderea atmosferei nu e nimic mai bun decat o buna poveste rabinica…Din nefericire ce-a de mai jos e in engleza (o puteti gasi si la noul meu blog: rabbinics.wordpress.com; a trebuit sa fac si reclama asta :)). Daca vrea sa o traduca cineva, e bine venit.

    The Rabbi Introduces Talmudic Argument to a Country-Fellow

    One day ca country-fellow came to his Rabbi. “Rabbi,” he said, in the tongue-tied fashion of the unlettered in the presence of the learned, “for a long time I have been hearing of Talmud. It puzzles me not to know what Talmud is. Please teach me Talmud.”

    “Talmud?” the Rabbi smiled tolerantly, as one does to a child. “You’ll never understand Talmud; you’re a peasant.”

    “Oh, Rabbi, you must teach me,” the fellow insisted. “I’ve never asked you for a favor. This time I ask. Please teach me, what is Talmud.”

    “Very well,” said the Rabbi, “listen carefully. If two burglars enter a house by way of the chimney, and find themselves in the living room, one with a dirty face and one with a clean face, which one will wash?”

    The peasant thought for a while and said, “Naturally, the one with the dirty face.”

    “You see,” said the Rabbi, “I told you a farmer couldn’t master Talmud. The one with the clean face looked at the one with the dirty face and, assuming his own face was also dirty, of course, he washed it, while the one with the dirty face, observing the clean face of his colleague, naturally assumed his own was clean, and did not wash it.”

    Again the peasant reflected. Then, his face brightening, said, “Thank you, Rabbi, thank you. Now I understand Talmud.”

    “See,” said the Rabbi wearily. “It is just as I said. You are a peasant! And who but a peasant would think for a moment that when two burglars enter a house by way of the chimney, only one will have a dirty face?”

    Nathan Ausubel, A Treasury of Jewish Folklore (New York: Crown Publisher, 1975), 3-4.

    P.S. Poate are si vre-o legatura cu discutia de pe web…Poate cei murdari se uita la cei cu fata curata si cred ca si ei sunt curati si vice-versa…desi, cei murdari vor zice: nu poti sa treci prin comunism (sau UTC) si sa nu ai fata murdara 🙂 🙂

    Funlw65

    Nenea Alin,

    Stati linistit, are Domnul Isus ac si pentru cojocul dvs., doar putintica rabdare sa aveti …

    Stie El sa potoleasca batjocoritorii…


  2. Din păcate… comentariile mele nu le-am mai putut salva…

    Dacă le are cineva… asta este. mai ales ultimele două erau importrante

    spuneam ceva de genul

    Dragostea nu presupune dialogul, dar dialogul presupune dragostea.


  3. Unul dintre lucrurile pe care le spuneam într-unul dintre comentarii este că Alin joacă o carte foarte tristă:

    deturnează subiectul discuţiilor spre el, ciupind în stînga şi în dreapta ca să ne întrebe după aceea de ce s-a deturnat subiectul discuţiilor

    vă recomandam ieri să îl lăsăm în pace.

    la fel l-am tratat şi pe Bastrix.

    Acesta nu este la spam, dar atîta vreme cît a bătut cîmpii l-am lăsat să bată cîmpii fără a interacţiona.

    repet.

    Dragostea nu presupune dialogul. Domnul n-a intrat în dialog cu batjocoritorii lui, a dialogat doar cu Marele Preot şi cu Pilat, care reprezentau două instituţii, judecabile de asemeneea.

    Dialogul presupune dragostea.

    La finalul serii vă propuneam psalmul 4.

    „Eu mă culc şi adorm în pace… „


  4. De asemenea, i-am răspuns foarte detaliat lui Marin.

    Cum a fost chestiunea cu Dănuţ.

    Era destul de lung răspunsul.


  5. Dragă Marius, din tot ce a fost scris la comentariile de la această postare, cea mai importantă secţiune era legată de explicaţiile pe care le dădeai lui Marin. Eu le-am reţinut aproape fotografic, dar nu m-am gîndit că vei şterge Noe 2 din greşeală.
    Pentru mine, ceea ce am citit acolo era important şi pentru tine, şi pentru imaginea lui Dănuţ Mănăstireanu. Dacă vrei, putem face un exerciţiu de recuperare a memoriei.


  6. vedeti ce bun era un recycle bin a la windows? 🙂


  7. Marius se accepta si parafrazarea.


  8. Nu ştiu, Rasvan, poate că totul este providenţial, poate că numai unele lucruri sînt atacuri ale celui rău…

    cum facem diferenţele între unele şi altele? Asta-i piatră de grea încercare…


  9. Primele 11 comentarii reluate cu ajutorul lui C.Z.

    11 comments to ““Acoperirea” lui Noe 2”
    1.
    Execelentă imagine – se potriveşte grozav pentru ceea ce spuneam, nu o dată, că faci, Pătrăţosule: te focalizezi pe chestiuni care îţi atrag atenţia (din diferite motive) şi dai cu popoul jos frumuseţea de pe piedestal. Nu e prima dată cînd mă gîndesc, în astfel de situaţii, că frumuseţilor le-ar sta mai bine totuşi undeva în colţ (pentru protecţie faţă de pătrăţoşii neatenţi).
    Spui: “Nu te mai poate ameninţa nimeni, nu mai ai de apărat nimic.” Mi-am adus aminte de Lancelot (din First Knight) care nu avea nici el nimic de apărat (precum regele Arthur) şi trăia aşa-zis liber, din tăişul sabiei.
    La un moment dat foloseşti de 7 ori cuvîntul “Noi” (credem sau avem). Care “Noi”? Asistăm cumva la declaraţia unui crez? Sînteţi unii mai evanghelici decît alţii?!? În numele cui vorbeşti? Dacă nu erai “integrat” în “sistem” ăştia pe care îi numeşti “Noi” te-ar fi considerat un rebel obraznic cu care nu s-ar fi înhăitat.
    Sînt oripilat că se repetă iarăşi secvenţa episoadelor resentimentare (de data asta nu cu Nelu Tuţac, ci cu Radu Gheorghiţă).
    by Alin Cristea February 20, 2008 at 11:31 am
    2.
    Fiecare cu greţurile lui, Alin.
    Am rezerve de emetiral, dacă vrei.
    Spune-mi cum ţi le trimit.
    Eu aş avea nevoie în schimb de la tine de lupa aia cu care ai văzut tu “frumuseţea” la chestiunea discutată de mine.
    Da, le-ai numărat bine, exact aşa am şi vrut: 7 ori.
    Cine sînt acei NOI? Simplu, cine crede în chestiunile enumerate.
    Dacă tu nu crezi în acelea, poţi să faci opinie separată.
    Re-sentiment, la fel cu re-memorare, cu re-amintire, înrudite cu toate acestea.
    Mai gîndeşte-te şi mai citeşte o dată.. ..
    eu tot cred că n-ai citit bine… lupa aia e de vină!
    by patratosu February 20, 2008 at 11:45 am
    3.
    Ca de obicei, nu răspunzi la chestiunile pe care le ridic, ci fandezi (a se citi: fentezi).
    Îţi aduc aminte ce ai spus: “Sînt de acord că pînă la Radu (la care mă aşteptam cel mai puţin la ieşiri în decor) demersul Agora a fost un demers decent. Absolut.”
    Dar ce plictiseală ar fi fost la Pătrăţosu să se discute decent despre demersul decent…
    by Alin Cristea February 20, 2008 at 11:55 am
    4.
    Ca de obicei, Alin, eu îţi spun şi tu nu auzi.
    Sigur, ai citit şi mai departe?
    Decenţă nu înseamnă neapărat “corect” şi “bine”.
    “Decent” poate fi un eufemism foarte politicos “mediocritate”.
    Tocmai scriu Fuga “De Mediocritate” în Sol Minor pentru hawaiană (pentru că realizează cele mai alunecoase glissandouri) şi Tubă.
    Nu mie îmi aparţine lărgirea ariei semantice a acestui cuvînt, Alin.
    REpetă, te rog, şi pentru un “bătrîn” ce chestiuni “ai ridicat” şi nu ţi le-am luat din mînă că nu m-am prins?
    by patratosu February 20, 2008 at 12:00 pm
    5.
    uuupps mi se pare mie sau asta -i un text care cade foarte greu…
    poate ca nu il inteleg eu bine si trebuie sa mai citesc o data…
    voi nu puteti vorbi decat in aluzii?
    De asta este greu de inteles … foarte multe aluzii
    incerc totusi sa imi pastrez luciditatea Marius… textul tau este “ademenitor”, la fel de ademenitor ca cel al lui Radu dar incerc sa imi pastrez “luciditatea” vorba ta.
    by Visitor February 20, 2008 at 12:56 pm
    6.
    Domnule Alin Cristea nu va fie cu suparare,din ce fel de “decenta”Agora il citeaza pe Magaloy-trivialul?
    Puteti sa-mi rspundeti?
    pentru ca vad ca nu va aprindeti atat de tare,cand lucruri de cel mai mic bun simt lipsesc pe Bloguri asa decent crestine?ca Agora!
    ca vad ca tot vorbiti de decenta!
    Este scos in evidenta acest om trivil ,pe un blog crestin poate pentru a iesi in evidenat tocmai frumusetea cresinta?CARE? a clor de la Agora/in ei nu targeti cu tunurile,de ce?
    by elisa February 20, 2008 at 1:08 pm
    7.
    *regret”evidenta
    trivial
    clar
    trageti…din cauza vitezei
    by elisa February 20, 2008 at 1:11 pm
    8.
    Incepi sa fii simpatic Alin, arunci galusca si fugi. I-ai laudat pe baietii de pe Agora dar sa fiu sincer tot la taclaleala as pune-o si pe aia. Am citit aiureli bine argumentate dar tot aiureli ramaneau. Cand insa citesc aiureli argumentate la modul barbar nu stiu ce sa fac sa-mi suflec manecile sau sa plec.
    Ti-e jena sa recunosti ca asistam la un balci de gradinita unde unii au incercat roluri ce nu le vin bine si cand si-au dat in petec iti place sa-i scuzi aruncand acuzatii care nu justifica corigenta celor de acolo. Alin sunt destui oameni care spun acelasi lucru, chiar nu vezi nimic?Nimic, nimic?
    by Vlad L February 20, 2008 at 1:36 pm
    9.
    Draga Vlad, sofiştii puteau demonstra foarte ritos şi cu multe ocolişuri bine argumentate că o pisică este neagră, apoi că este albă, apoi că are patru picioare, apoi ca are trei picioare şi tot aşa.
    Încep şi eu să cred că problema asta cu deconspirarea este treabă grea, mult prea grea pentru noi…
    Numai Domnul o mai poate duce la capăt.
    by patratosu February 20, 2008 at 3:27 pm
    10.
    Aş dansa de bucurie (înaintea Domnului) dacă, în sfîrşit, ai accepta că problema asta cu deconspirarea este treabă mult prea grea pentru tine, darămite pentru ceilalţi pătrăţoşi…
    by Alin Cristea February 20, 2008 at 3:59 pm
    11.
    Da, sînt în procesul de acceptare, pentru că tocmai am găsit soluţia, cei de se dau rotunzi crezînd că pot duce cu preşul problema… aia ne încurcă.
    N-aş fi scris niciunul dintre aceste posturi dacă nu erau luaţi pătrăţoşii drept capete pătrate …. şi drept bătuţi în cap.
    Aşa că mai ţine-ţi dansul un pic… poţi în schimb să baţi din piciorul stîng…
    by patratosu February 20, 2008 at 4:09 pm


  10. Marius, cel mai important comentariu a fost al tau, raspunsul dat lui Marin. Cred ca acolo se scria altfel istoria decît am ştiut-o pînă atunci, eu aşa cred. Îl mai dai sau te-ai spămuit singur? 🙂


  11. Am sa scriu un post separat despre asta.

    Saptamina asta la noi la Alesd avem slujbe in fiecare seara.


  12. In caz ca aveti probleme cu familia pt ca petreceti prea mult pe blog:

    http://masbury.wordpress.com/2008/02/21/coming-to-bed/

    🙂 🙂 🙂
    Blessings,
    Cristi


  13. E tare de tot…

    Dacă nu stăteam aseară mai mult… foarte adevărat, foarte adevărat…

    Logik a fost wrong faţă de Alin… noroc că am stat ca să şterg acel comentariu 🙂

    E bună de tot.


  14. Ma Cristi m-ai omorit cu asta. Very, very funny!!!!!!!


  15. Va multumesc pentru raspuns!
    Din pacate l-am citit pe fuga, urmand sa revin. Prea tarziu insa…
    Am retinut insa doua lucruri esentiale, cred eu.
    1. Ati scris articolul despre tatal dumneavoastra sub presiunea publicarii dosarului fratelui Danut Manastireanu.
    Pentru mine asta nu e nici o problema, dar aici pe blogul dumenavoastra au fost spulberati cativa frati, spundu-se ca si-au marturisit timid si partial implicarea si doar atunci cand au realizat ca oricum se va afla.(Din punctul meu de vedere nu conteaza daca acuzatiile acestea le-ati adus dumneavoastra sau cei care au comentat aici, pentru ca atunci cand nu ati fost de acord cu ceva sau cineva ne-ati facut imediat clar acel lucru.)
    2.Fratele D.Manastireanu s-a purtat cu delicatete si in spiritul ingaduintei si dragostei crestine, asteptand sa va rezolvati problema asa cum ati vrut.
    Nu acelasi lucru l-ati facut dumneavoastra sau Daniel Mitrofan cu cei luati in colimator( in ce ordine, dupa ce criterii???).
    Situatia ar arata cu totul altfel, sunt sigur, daca si altii ar fi fost tratati asa cum ati fost tratat dumneavoastra!
    Oare de ce imi tot vine in minte pilda robului nemilostiv, din Matei 18?

    A fost foarte multa vorbarie despre pocainta fostilor colaboratori, s-a etalat preocuparea deconspiratorilor pentru sanatatea spirituala a deconspiratilor. Nu cred insa ca se poate cere pocainta cu bata, asa cum s-a incercat!Nu poti obliga pe nimeni sa se pocaiasca.Eu asa cred.
    O matusa imi povestea nu demult ca pe vremea comunismului circula o vorba, probabil ramasa dintr-un banc, pe care insa nu si l-a amintit. Se spunea ca erai chemat la militie sau la securitate si intrebat:”Recunosti ca esti mistret?” Si erai batut pana cand ajungeai sa spui: „Da, recunosc ca sunt mistret!”
    Sa-mi fie cu iertare, dar asa mi se pare mie ca s-a procedat de multe ori cu cei adusi in discutie. Nu conteaza ce isi amintesc ei si ce au trait. Ei trebuie neaparat sa recunosca ceea ce credem noi ca a fost.
    NU lupt pentru oprirea deconspirari si va asigur ca NU am de aparat pe nimeni, doar ca eu NU ASA am invatat crestinismul!
    Eu as propune cateva luni de post si de rugacine pentru toti baptistii, de pocainta sincera, personala, si, asa cum am mai spus altadata, incepand cu pacatele actuale ale fiecaruia. Sa ne rezolvam resentimentele si conflictele si sa ne reamintim cate motive avem sa ne iubim unii pe alti.
    Abia mai apoi, elibarati de poverile prezentului, sa ne intoarcem la cele ale trecutului.Cu siguranta vom dobandi astfel, cu totii, mai multa competenta in rezolvarea acelor probleme!
    Daca imi veti spune ca ceea ce am spus mai sus e o utopie sau veti incerca sa-mi demonstrati cumva ca nu e biblic, atunci…inapoi la arme si nu va lasti pana cand nu veti pune pe pidestal ADEVARUL DUMNEAVOASTRA.
    Eu voi continua sa cred ca ADEVARUL n-are nevoie de armata, el se apara singur, dar ii place sa umble insotit de dragoste!


  16. Nu-i chiar aşa, lucrurile stau puţin invers, Marin, dar voi scrie separat depsre asta.

    1. N-am scris articolul sub presiunea dezvăluirilor lui Dănuţ. Am dezvăluit despre tatăl meu înainte de a-şi începe Dănuţ seria sa. Mai precis eu am început din 1995, de la împlinirea a 20 de ani de la moartea sa, chiar la comemorare. E ceva vreme de atunci

    2. Dosarul lui Dănuţ mi-a oferit probele. Până atunci am avut mărturia unui singur om. Totţi ceilalţi au tăcut despre asta.

    3. Dănuţ mi-a spus ce a găsit în dosar. Am discutat despre asta imediat la deschiderea dosarului. dar NU M-A AVERTIZAT CĂ VA PUBLICA.

    4. Dosarul lui Dănuţ a început cu publicarea pe Adoramus a notelor referitoare la tatăl meu (acelea erau cele mai „sexy” la acea vreme, aş putea întreba eu acum?)

    5. Cînd am văzut asta, în urma unui schimb destul de dur de scrisori, pe care l-am păstrat şi acum, Dănuţ a retras dosarul lui de pe internet.

    6. I-am cerut să îmi dea timp pntru pregătirea familiei.

    7. Între timp, înainte de apariţia articolului meu, deşi eram în perioada de „graţie”, el a mai apăprut cu un fragment în Gîndul, ziar de circulaţie naţională în care pomeneşte de tatăl meu, gest pe care şi astăzi îl consider lipsit de onestitate.

    8. A urmat publicare articolului meu.

    În concluzie:

    Interpretarea dvs. că aş fi făcut-o sub presiune este eronată.
    Interpretarea dvs. că Dănuţ mi-a oferit graţie fără „milogeală” şi străduinţă nu este întocmai conformă cu realitatea.

    Da, sînt recunoscător, că în perioada în care am scris articolul s-a uitat peste el, deşi i-a deschis răni mari şi a acceptat să se uite peste primele forme în care eram foarte dur, chiar şi la adresa lui.

    Sînt recunoscător că a funcţionat ca un fel de „moaşă” la această naştere a mărturisirii, dar repet, presiunile dînsului nu existau nici în 1994, cînd la angajare i-am spus lui Paul Negruţ cine a fost tata, nici în 1995, nici în 1998 cînd le-am spus prietenilor şi colaboratorilor din misiune cine sînt, nici în 2001..nici în 2006.

    Mie mi se pare absolut deplasat ce încercaţi să faceţi.

    Să mutaţi mărturisirea mea benevolă în numele tatălui meu şi să o aplicaţi la securiştii de ieri şi de azi.

    Nu pot fi de acord cu o asemenea extrapolare.

    Ştiu bancul şi nu cred că este cazul acum să îl invocăm.

    Foarte bucuros de propunerea dvs. De ce n-am posti şi noi înainte de Paşte?

    Poate ne mai îm-bunătăţim un pic.

    N-am nici un fel de intenţie de a recurge la atacuri pentru a scoate adevărul la iveală.

    Dacă era să fie aşa, erau mult mai multe lucruri de scos.

    Tocmai asta este problema, draga MArin, adevarul este foarte contondent şi colţuros şi dacă este numai rostit…

    Deranjează simpla lui pronunţare, nu mai este nevoie de alte arme..


  17. Domnule Marin,
    nimeni nu foloseste forta pentru a obliga oamenii sa se pocaiasca..
    s-ar putea? pe noi ne-a pocait cineva cu forta?
    fiecare este liber sa -si asume ceea ce are de asumat,
    cat despre pacatele fiecaruia,cred ca nu trebuie sa ne spuna numai acum cineva ca trebuie sa ne pocaim,ar fi dezastruos sa o facem doar la indemnul dv.
    fiecare credincios este intr-un proces zilnic de pacainta,dv.nu?
    imi face impresia ca ati rasarit de undeva doar pentru a semana cate ceva…nu stiu daca o faceti sincer,
    sunt f.putini oameni sinceri si adevarati,”adevarati fii ai lui Hristos”
    Cuvantul Lui e asa de simplu si limpede,prea multa teorie faceti;
    MARTUSRISIRE,POCAINTA,CERERE DE IERTARE,ACORDAREA IERTARII,RUGACIUNE.
    E u asa ma inteles Scriptura si ma bucur ca fr.Marius cand gresim,fiind firesti cateodata”ne cearta”
    iar celor care spun contrariul…rau fac,e evident ca vor sa scoata vina de unde nu este.


  18. Marin,
    am o intrebare,ne indemni la rugaciune”ca si altadata”,
    aste e arma noastra cea mai eficienta,
    dar cand spui ca ai mai facut acest lucru?ca si cand ar fi fost aici pe blog?
    sau aveai alt nume?vorbesc serios si direct,fara aluzii,
    pentru ca eu nu te-am mai vazut decat cand ai facut intrebarea lui Marius de acum cateva zile,la care ti-a raspuns pe lung,de la care a pornit un val”tot in vale”


  19. draga Elisa, dacă cineva caută sămînţă de scandal (eu nu cred că MArin asta caută) nu o va găsi aici…

    Dacă cineva vrea să afle adevărul despre mine sau cele spuse de mine, mă p0oate întreba direct şi răspund aşa cum am răspuns şi pînă acum…

    dacă mai şterg cîte ceva din prostie … nu-i vina mea… e vina lui Adam că a căzut în păcat… iar el a spus că este vina nevestei lui… pe care a făcut-o Domnul… 🙂


  20. Frate Marius,

    Personal, multumesc pentru lamurirea din penultimul dumneavoastra comentariu. O lamurire care se cerea a fi facuta imediat si care isi are locul intr-un articol separat.

    P.S. Interesant cat de neporfesionisti sunt „Profesionistii” cateodata … stiti la ce/cine ma refer 😀 .

    Nu pot decat sa zic: Slava Domnului Dumnezeu!


  21. Ai dreptate, Fun, păcatele mele…. ce să spun… deocamdată săptămîna asta mă ocup de Biserică şi de relevanţa ei, dar o să scriu ceva şi despre deconspirare, ca să nu vină primăvara, pînă nu terminăm cu lucrurile „iernii”..

    CA în Vivaldi… iarna este deconspirarea, deconspirare este iarna, rece, februarie…


  22. Nu am reusit sa intru zile trecute pe internet, deci multumesc, cu intarziere, pentru timpul acordat ca sa imi raspundeti.
    Imi pare rau, ca am deranjat pe aici cu intrebarile si gandurile mele! Nu aceasta a fost intentia mea!
    Imi cer insa iertare ca le-am scris aici si nu am incercat sa va aflu o adresa privata. Asa era normal.

    Cat priveste sinceritatea si ceea ce incerc sa seman, le va judeca Domnul la vremea Lui!


  23. sora Elisa
    Am mai scris un comentariu la articolul „Delapidare si delatiune”. La acela ma refeream.
    Nu am mai scris aici nimic sub alt nume si nu o sa mai deranjez in nici un fel.


  24. Marin, nu e blogul meu,as ca te rog,nu te supara pe blog,poti fi doar pe mine,
    era vorba de niste lucruri neplacute care s-au spus,si eram mai mult dn cei care ne cunosteam,imi cer scuze ,a fost din cauza ca am fost circumspecta,fata de cei noi.
    Nu te supara,te rog.


  25. Marin, nu e blogul meu,as ca te rog,nu te supara pe blog,poti fi doar pe mine,
    era vorba de niste lucruri neplacute care s-au spus,si eram mai mult dn cei care ne cunosteam,imi cer scuze ,a fost din cauza ca am fost circumspecta,fata de cei noi.
    Nu te supara,te rog.


  26. Stimate Marin, v-am dat adresa mea privată.

    Aşa cum v-am spus şi mai înainte, sînt gata să vă răspund la orice întrebări doriţi dvs.

    să auzim de bine, numai de bine, dacă se poate.

    mc



Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: