
„A(r)coperirea” lui Neo 3
februarie 21, 2008Cred că în cazul de faţă, mai înţeleaptă era tăcerea lui Radu decît o asemenea ieşire imprudentă şi dezamăgitoare sau poate că înainte de acest text ar fi meritat să vedem un altul…
Cred că era mai bine ca Radu să se fi oprit la teorie, în spiritul Agorei, recomandări pe care, după cum el însuşi recunoaşte, le-a încălcat…
Cred că la atîtea zile după reacţiile legitime la textul lui Radu Agora ar fi putut retrage articolul sau Radu ar fi putut modifica textul cu atacul la persoană.
După părerea mea, dacă tot au decis calea aia, era mai bine să nu intre în cazuistică, pentru că apelul la UTC faţă de regulile şi principiile declarate la început ne prezintă o caricaturescă alăturare.
M-am întrebat zilele acestea de ce oare ce se amestecă borcanele într-o alba-neagra ameţitoare, delapidarea este alăturată delaţiunii şi primirea în UTC comparată cu trădarea fraţilor?
Este programatică pentru Agora procedura?
Nu cred!
Este neatenţie?
Probabil.
Este lipsă de profesionalism?
Este neseriozitate? Joacă de-a cuvintele sau joacă cu ideile?
Pe Dan nu îl bănuiesc de lipsă de profesionalism în domeniul lui, dar mă gîndesc la amatorism şi neatenţie în folosirea conceptelor în acest caz, da, însă Radu are mai puţine scuze.
Amatorism la deconspirare?
Dacă da, atunci sîntem toţi de-o teapă. Nu credeţi?
Amatori care încercăm să facem pe profesioniştii într-o treabă care ne priveşte pe toţi, dar la care singura pricepere pe care o avem este să căutăm soluţia nici în expertiza noastră, nici în calificările noastre, ci dincolo de noi, în Dumnezeu.
De fapt cine este profesionist şi specialist în problema deconspirării? Dan este economist, Radu este hermeneut, Cristi este politolog (poate Cristi are cele mai multe şanse să devină un profesionist al acestei probleme în sensul tehnic), Adi este teolog….
Cine are dreptul să vorbească, dacă ar fi să o luăm pe partea asta? Cristi şi Adi că n-au fost utc-işti. Ok?
Incredibil, aproape să nu îl recunosc pe Radu aici, acest gen de atac mi se pare copilăresc, ieftin. Dacă nu s-ar fi „semnat” aş fi garantat cu mîna pe cravata de pionier 🙂 că acest text nu este scris de Radu:
Găsesc foarte interesant faptul că Daniel Mitrofan cu care am discutat puţin despre acest aspect, şi care la rândul lui a fost membru UTC, se plasează pe o poziţie total opusă. Mi se pare absolut nejust, în cel mai bun caz, iar în cel mai rău, de-a dreptul imoral, faptul de a emite verdicte pentru unii şi alţii, precum cele din cartea lui, Pigmei şi Uriaşi, acestea venind din partea unuia care, în lumina argumentului de mai sus, nu are calificarea morală de a le emite.
Ştiţi povestea mea cu emetiralul, da?
Ei, uitaţi aici l-am luat. Chiar în acest punct, după ce ezitasem la un mai bun început.
Aici se duce pe apa Sabatului tot constructul lui Radu şi toată teoria lui şi toate Mişna şi exegeza biblică şi Avot şi tot ce a mai invocat. Cineva era oripilat de ironiile acide ale lui Răzvan la adresa primelor texte de pe Agora. Ok! Sper să văd şi acum aceeaşi reacţie, la reluarea aceloraşi tipuri de scuze, la repetarea aceloraşi tipuri de acuze generalizate.
Nu, Radu, n-ai să reuşeşti. Nu sîntem chiar toţi murdari şi UTC-işti, nu toţi avem pumnul în gură şi nu toţi putem fi reduşi la tăcere. Nu poţi generaliza culpa ca să ne simţim toţi prost(i) pentru a se simţi bine acea minoritate care ne-a batjocorit bunul simţ şi inteligenţa.
În ce mă priveşte, am fost supus anchetei şi am fost supus presiunilor (au spus chiar şi numele Nataliei, prietena mea de atunci, soţia mea de acum, în contextul ameninţărilor), ba am şi fost dat afară din UTC (ce-am avut şi ce-am pierdut?). Am pierdut prieteni, am făcut armata la batalion disciplinar pentru cadre, Topraisarul mi-a mîncat rinichii şi dinţii, am făcut arest la începerea Revoluţiei etc.
Am avut şi alte fapte de „vitejie”…. 🙂 (vorbesc ca un nebun, cum spune apostolul..)
Dar sînt cel mai mîndru de faptul că am făcut ucenicia cu tatăl lui Viorel, cu neica Florea, cel de 88 de ani, de asta toată lumea mă întreabă dacă sînt fratele lui Viorel. Da, sînt „fratele” lui Viorel. De la omul ăla, tatăl lui, păstor cu 7 clase şi seminarul neterminat am învăţat cum trebuie să trăieşti prin lumea asta ca să nu Îl faci de rîs pe Domnul şi să îi slujeşti cu totul totului tot.
Am învăţat care sînt lucrurile despre care am dreptul să vorbesc, dragă Radu, acum, nu numai ca fost pionier, ca ex-UTCist exclus, ci ca unul care m-am luat în gură cu diriginţii pentru Cristos, ca transportator ilegal de Biblii (dînsul mi-a dat şi biblii să le duc la fratele Tărniceru la Iaşi), ca anchetat de maioreasa care mi-a cerut să încetez legăturile cu toţi prietenii sub ameninţarea că mă trimte în mina la Lupeni.
Acum am voie să vorbesc?
Iartă-mă că nu mă pot abţine şi nu pot rămîne între limitele limbajului academic practicat de Agora, voi spune pătrăţeşte: oribil demers, neinspirat text, urîtă abordare, ameţitoare retorică, dezamăgitoare concluzie.
:::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::
„Pe altă dată” spui…
Eu întreb: tot aşa?
Poate că pînă atunci se întîmplă ceva foarte simplu, poate că pînă să apară istoria lui Adi, hermenutica lui Radu, pînă să se facă legea lustraţiei şi pînă să se enumere toate celelalte păcate ale păstorilor, aşa cum propune Dan, poate că pînă se întîmplă toate lucrurile astea complicate, se va întîmpla totuşi ceva foarte simplu…
Poate că cei care au colaborat vor spune doar atît…
FRAŢILOR, IERTAŢI-MĂ…
dar public, nu pe la colţuri de biserică şi prin cămăruţe de comitet.
Oare de ce-o fi aşa de greu?
Sînt sigur că s-ar încheia bîlciul.
Poate le dăm şi lor, celor care au trădat pe fraţi, dar au vestit Evanghelia, poate le dăm vestea bună că Adevărul ne va face liberi şi că Singur Adevărul a fost fără pată.
El îi va elibera, dacă mărturisesc, El îi va judeca, dacă tac vinovăţeşte.
Pînă terminăm noi istoriile şi teoriile, nu vom face altceva decît să dăm timp nesimţirii spirituale să intre în eflorescenţă şi să facă fructe, iar alţii vor muri înainte de a face ceea ce erau datori să facă.
Să le fie praful uşor pe dosare, şi subţire acoperirea!
Dragilor, dacă se va întîmpla acel lucru normal şi simplu, mărturisirea publică şi iertarea frăţească, în loc de alte călimări cu cerneală vărsate pe teorii care nu folosesc nimănui şi pe alte istorii false, vom vărsa lacrimi…
PS.
Zilele astea am fost tentat să întorc spatele şi doctoratelor şi hermeneuticii şi exegezei şi intelighenţiei, dacă toate astea dacă nu ne ajută….
să înţelegem mai bine şi
să citim mai bine,
să vedem mai bine,
da… nici Bach nu-mi trebuie, dacă nu ne-ajută
să auzim mai bine….
M-am săturat de aceste „orbitoare” bîrne, dacă ne pierdem în grup minima luciditate.
Eu mă duc să îl văd pe nenea Florea! Are numai şapte clase, a citit Biblia de zeci de ori din scoarţă în scoarţă, preferă cîteva cîntări pe care le-a învăţat la Oastea Domnului şi este … simplu, fără vicleşug şi înţelept.
Aş face un fel de Arcă, ca a lui Noe, un fel de nave din alea ca a lui NEO din Matrix, ca să ne salvăm de matriţă şi de „mintea care ne minte”… aş merge cu arca aia să vizitez toţi bătrînii profeţi din ţară…
Nu mai urmează!
draga Rasvan, pur si simplu nu cred ca asta este calea,
pentru oameni ca Alin si ca toti oamenii cea mai tare armă este dragostea.
Asta este forma mea de a arata dragoste pentru cei care imi sint potrivnici la ora asta.
Nu le raspund dupa cum ar dori…
Cînd eşti jignit nu eşti umilit întotdeauna, Rasvan.
uite, Domnul a fost jignit, dar nu umilit.
Şi-a păstrat demnitatea regală pînă s-a urcat pe tronul crucii.
Draga Elev, deconspirarea nu trebuie facută ca „să le fie şi lor rău acum, că nouă ne-a fost destul”.
Deconspirarea trebuie făcută pentru ispăşire.
De dragul Domnului, nu de dragul oamenilor, nici împotriva oamenilor.
Pentru simplul fapt că Isusul căruia ne închinăm s-a numit pe sine Adevărul şi înainte de moarte tot despre adevăr a stat de vorbă cu Pilat.
Am face o mare greşeală să pornim o deconspirarea pentru oameni sau împotriva unora.
Ei, uite asta nu s-a discutat pe Agora, motivele deconpirării.
Nu-i aşa că-i un subiect bun.
Mie mi s-a făcut un pic lehamite acum, că m-aş fi apucat de el.
Draga Elev, este o cale de a relua dialogul cu Alin, el trebuie să îşi ceară scuze de la voi pentru că v-a jignit prin cuvîntul „haită”, nu de la mine.
eu nu-i răspund din această pricină.
Elisa, a Domnului sînt meritele pentru toate, nu cred că m-am învrednicit eu de şefia de catedră. Chiar deloc.
Azi am învăţat de la un frate din predică o altă definiţie a smereniei.
Luca 7, cu sutaşul…
Toţi spuneau „e axios”, adică e vrednic…
El spune (in greaca e alt cuvint, dar de dragul jocului de cuvinte… păstrez ) „Sînt nevrednic… ”
Putem să ne privim aşa cumn ne vedem noi, aşa cum ne văd alţii sau aşa cum ne vede Domnul…
Domnul nu mă vede şef de catedră…:)
El mă vede „Ex Cathedra”
Nu ştiu ce s-a întîmplat cu Acoperirea lui Noe 2.
Am observat că a dispărut.
sper să găsesc ce s-a întîmplat…
Dacă cineva l-a salvat…aş fi recunoscător să mi-l retrimiteţi.
N-am salvat articolul în altă parte.
Asta e
Eu am salvat doar comentariile. Tocmai mă pregăteam să le pun la Rotundu. Mă bucur că ai făcut precizarea.
poate e ceva bug de la wordpress si-si revine. banuiesc ac nu e hacker ac atunci stergea amandoua episoadele, sau chiar tot blogul. 🙂
Nu, cred că eu am făcut o greşeală, am apăsat şterge în loc de vizualizează şi fără să îmi dau seama am apăsat ok cînd doream să dau al doilea click.
se întîmplă.
Mi-am salvat blogul cu ajutorul unui prieten, aşa că pot să îl şteargă hackerii…dar acest articol nu era salvat.
Poate că cineva a salvat totuşi şi articolul… dacă nu .. îl scriu din memorie… 🙂
îl rescriu şi pun comentariile din amintiri 🙂
No, iarăşi ajunegm la vechea problemă: cum ne folosim amintirile… strîns legate de realitate sau de lumea pe care ne-o plămădim fiecare în mintea noastră.
De exemplu, nu a trecut nici o zi (de ieri) şi nu am văzut nici o amintire de a ta legată de faptul că haita a sărit pe mine, deşi eu m-am adresat doar ţie, şi de obicei doar atunci cînd eram atacat de comentatorii (care uitaseră de-a binelea că nu eu sînt subiectul postării).
enilA, ăcad iălălehcs ac nu lucsam ahpla, un ia ăs igeleţnî alaiălălehcs aem muciro…
Cred ca deja prea mult se insista pe subiectul asta. Trebuie sa gandim simplu. Cei care au gresit sa ceara iertare celor pe care i-au jignit si Domnului. Cand ataci un frate te iei de toata familia lui, inclusiv de tata.
Domnul nu ne-a chemat sa fim judecatori. Daca Domnul dorea judecatori, in loc de Biblie studiam dreptul. Domnul doreste oameni care sa se ierte unul pe calalalt.
Daca Domnul ne iarta si uita pacatele noastre ingrozitoare, si noi tebuie sa la iertam si sa uitam greselile fratilor nostri.
Pentru a ierta si a uita nu-ti trebuie doctorate.
Absolut corect!
au aş acorda doctorate pentru sinceritate, dacă s-ar putea …
suiraM, ed iritnima ăcrap are abrov, un ed ileiălălehcs, ra-s aerăp ăc ia eioven ed nu racinorc erac ăs eircs airotsi ăpud eliritnima elat elaretalinu, nu ăpud muc e aetatilaer (urgised, tîc emtup epecrep nid etatilaer, al aiţcurtsnoc aierăc miubirtnoc uc iiţot, iinu raihc al aiţcurtsnoced ei – muciro, nu an un e iod ina, ăpud muc o iz un e ăuod).
ia-eT tacupa iş ed ăciarbe? ăţihG, uleN iş aţuneL au tivlosba lusruc ed ăcaerg (ep golb un ia iam taşifa cimin nid 21 eirbmetpes, luna tucert – uas, ăm gor, ut rnup iod).
rugiseD, cseiutni erpsed ec e abrov, rad iţî sal eiţ aerecălp ăs itşebrov ed ădnilgo.
işutoT, ac ăs et zetic, un e nmed lutrofe ed o ăzuac iam ănub?
Orice arma faurita impotriva ta va fi fara putere;
si pe orice limba care se va ridica la judecata impotriva ta, o voi osandi.
Aceasta este mostenirea robilor Domnului,asa este mantuirea care vine de la mine,zice Domnul!
..Doar o coliba ,aici jos imi ajunge..fara DIGI..:))
cred ca cine a compus cantarea,,asa gandea:))
Oricum ..f.sugestiva.
Alin, ti-am mai spus, ai obrazul gros si daca cineva se scarbeste de atitudinea ta este in primul rand din vina ta. Daca inteligenta nu te ajuta sa comunici la modul serios cu ceilalti, daca invidia nu-ti da pace si trebuie sa ataci, daca bunul simt nu-ti spune ca oamenii s-au saturat de magaria ta si de teoriile aberante ale unora pe care ii aperi, atunci ce alta masura decat indispozitia creata la aparitia ta crezi ca ar fi necesara ca sa te determine sa-ti schimbi ranjetul intr-un zambet, aluziile in idei serioasa, invidia daca nu in pretuire cel putin in indiferenta si bineinteles respectarea proprilor principii inainte sa le ceri altora sa o faca.
Cat despre haita, poate ca daca n-ai mai fi talpa de urs la obraz ceilalti nu ti-ar mai da motiv sa te simti haituit.
E chiar asa greu sa pricepi?
Nu s-ar putea sa se pastreze discutia la nivelul ideilor?
Cam multe adjective pe centimetru patrat de ecran!
Puteti sa nu fiti de acord unii cu altii, fara sa va insultati reciproc.
suiraM, rai itşe tacelp? iinU nid ătiah cseiălălehcs iş ăcic ra ibrov uc enim. iO aeva ue elemun ed eoN al elbbarcs, rad ed nu tla eoN e abrov nî aeratsop at. aB raihc ed oeN iaebrov, un ed eoN.
Excelent îndemn, Dane, v-am mai rugat şi ieri să îl lăsaţi pe Alin cu pacea Domnului…
Oricum nu putem discuta de la nivelul la care ne-a plasat el…
V-aş ruga, dacă este posibil, şi ştiu că este posibil să ne raportăm la subiectul postării.
Cu postarea asta am încheiat cu subiectul „Noe şi turnătorii”.
Am obosit să repet că soluţia este extrem de simplă şi, cum bine a observat cineva, s-a spus cam tot.
Dumnezeu să ne dea inima să urmăm cele ce spunem…
Cred ca, privindu-si experienta personala si a tatlui/unchiului sau, Marius are dreptul sa fie suparat. La fel varul sau si multe mii de crestini anonimi, sau cunoscuti. Pastori si conducatori care nu s-au compromis mai sunt si au fost pomeniti… Chiar daca pomenirea UTC-ului pare caraghioasa (de Radu), ramin 2 probleme majore:
1- Scriputura ne spune sa luam seama la noi insine cind vedem pe altii ca au cazut… Apoi Scriptura mai spune chestia cu birna…adica NU toti ne calificam sa rezolvam pacatul altora (ca sa nu vorbim si de maturitate spirituala)… Sunt pt deconspirare, dar, nu cred ca Marius sau altii pot pretinde ca tot ce s-a spus aici de 3 luni incoace (inclusiv de mine) este inatacabil. Bunele intentii nu sunt scuza…
2 – Chiar daca, parere personala, cel mai grav lucru in comunism era lepadarea de credinta si apoi (dupa el) a fi informator pt un organ represiv… existenta unui crestin (sincer in comunism) era plina de conflicte de constiinta. Cu cit urcai mai sus pe scara sociala cu atit mai multe erau… Apelul lui Radu nu-i prostie; eu l-am continuat: – ce-ati raspuns la filozofie (liceele teoretice si facultatile le-au avut materie obligatorie)? Ati spus ca Dumnezeu nu exista, etc… La biologie (cred ca numai eu am fost prost) ati spus ca omul a evoluat? De fapt teologii laudati pe unele bloguri n-ar avea nici-o problema…. Dar profesorii care au trebuit sa tina educatie ateist stiintifica (erau driginti) si unii au tinut altii au rezolvat- „creativ”? Frati seriosi si-au pus probleme de constiinta cind au semnat aderenta la FDSN (sfirsitul anilor ’70)… Indiferent de ce spune Radu, nu dati tuturor un cec in alb, dar nici in negru… Erau pastori care dadeau raport la imputernicit si pot jura cu mina pe inima ca n-au informat Securitatea… Dar imputernicitul ce facea cu ele?.. Oare Dumezeu nu-i subtil?
Marius scrie cu durere justificata-cineva din Iasi mi-a povesti detalii in plus depre martirajul fr. R. Cruceru si am fost afectat citeva zile; Radu este indurerat de tatal si bunicul lui, etc…Cei mai porniti pe deconspirare sunt cei ce-au suferit si (noi) emigrantii care am avut probleme cu sistemul politico-religios. Chiar credeti ca-i nesemnificativ? Credeti ca-i nesemnificativ ca unii viteji din comunism cind au ajuns in AMerica si-au pierdut maruria cresitna? Vreti nume? E mai usor sa dam nume de pastori, decit de prieteni… Indiferent de istoria noastra, cei ce avem motive sa ne pocaim, sa o facem acum..iar noi care acuzam pe altii sa nu ne facem (ca si evreii) vinovati de pacate similare la pozitia si virsta pe care am avut-o cind am fost confrunatti cu „sistemul”..Deconspirarea va face [involuntar] si „victime” noi…
Înţeleg ce spui, Doru Radu, dar nu sînt de acord cu tine.
Eu nu sînt supărat pentru că tata a fost omorît şi epntru că unchiul a făcut puşcărie.
Problema este mult mai complexă… am spus în cele trei părţi de ce sînt supărat, precum şi în alte posturi am mai spus… dacă citiţi cu atenţie.
2. Am făcut cursurile de socialism ştiinţific şi de ateism, se numeau „Filozofie”…. am dat şi Bacul la asta.
Din cauza a ceea ce am scris în teza, cum că Marx nu ar fi avut dreptate… am trecut bacul cu 5 la acest obiect, în rest cu 9 şi 10.
Sint de acord ca unii, care n-au fost infrinti de securitate, au fost infrinti de materialism,
au stat drepti in fata unor pacate, dar au cazut in altelele.
Aici este valabila generalizarea, Fiecare avem calciiul nostru al lui Ahile.
Aline, tu de ce scrii în oglindă…? Cînd scrii „unii din haită schelălăiesc” (iinU nid ătiah cseiălălehcs) în modul arătat, pot să te întreb, ca medic, dacă tu eşti cu toate acasă? ….tot în astă seară, am să încerc să-ţi explic pe blogul meu ce înţelege un moldovean prin „haită”. Ne întîlnim acolo, aici nu vreau să mai fac necaz în plus, sunt destui care fac asta.
Doru Radu,multi nu am fost credinciosi in scoala fiind,
dar stiu ca nu ni s+a cerut nimic de la UTC,decat bani.
Dar s-a spus deja prea mult despre utc,ca si cand ar fi comparabil cu „tradarea si vanzarea”madularelor Trupului lui Hristos,
oricum era mult mai simplu,sa fim oamenii pe care ii vrea Dumnezeu,spre binele nostru…
Nu trebuie sa dorim decat Adevarul,
altfel ne dezicem de numele pe care dorim sa-l avem,
de oameni ai lui Dumnezeu.
Marius, îmi pare rău că îmi moderezi comentariile, stergînd părţile lor mai „colorate”. Nu voi mai face din acest moment nici un comentariu la tine. Sunt prea multe cenzuri şi întîmplări în ultimele 24 de ore ca să mai fac eu „valuri” aici. Mulţumesc pentru că m-ai mai primit în ultimele zile. Te rog să nu moderezi şi acest comentariu, măcar pentru a vedea şi Cristea Alin că nu e vorba de nici o haită, nici la plural, nici la singular.
Draga Rasvane, ti-am moderat acele parti colorate pentru ca nu vreau sa ii mai dau apa la moara lui Alin.
Deja este 3-0 pentru el ca a reuşit să vă scoată din sărite…
Exact ca unele plante care se hrănesc cu otravă, retorica lui Alin se hrăneşte din jigniri…
Scrie în continuare despre Călăuza 🙂
N-are rost să îţi toceşti condeiul pentru a răspunde lui Alin, realmente nu are rost.
Cel puţin pînă îi trece faza asta…
Aşa este el … blagian, ondulatoriu..
OK, naşu! 🙂
Da, Pătrăţosule, mai renunţ cîteodată, că nu-i bine să fiu încăpăţînat (ci perseverent).
Ştii bine că apreciez cînd faci şi tu la fel.
Sau oricine altcineva.
Dar rămîne, iarăşi, întrebarea: de ce comentezi despre mine la o postare care e despre altcineva?
Eu sînt subiectul zilei? (Şi-al nopţii?)
Păi eu te-am pus să spui că au trecut doi ani de la un anumit eveniment? Eu acolo am făcut precizarea de rigoare: a trecut doar un an.
Ia uite ce ai scris: „Exact ca unele plante care se hrănesc cu otravă, retorica lui Alin se hrăneşte din jigniri…”
Aşa se exprimă (reprimă) orice pastor baptist sau e doar poetică originală?
Alin, cînd vorbeşti de „haită” are legătură cu postarea lui Marius? hermeneutic, vorbind, fireşte! Nu vezi că toţi ne-am făcut Mutulică- pătrăţică, Alin-ca-Zăpada?
Haita, mai umilită ca oricînd 🙂
Doru Radu,aici e vorba de niste lideri ai bisericilor noastre care ne-au unvatat ce este credinta dar au dat dovada ca nu au trait-o ci mai degraba au ales drumul rezolvarii omenesti. De aici a rezultat Ismaelul acesta , lucrare omeneasca la care ei nu vor sa renunte ,ba mai mult sunt laudati de unii si chiar de dumneavostra pentru faptele lor si pentru iscusinta cu care au stiut sa faca punti de legatura intre biserica si aparatul comunist.
Acesti lideri,colaboratori au dus-o foarte bine in timp ce marea majoritate nu prea putea sa-si cumpere cele de trebuinta. Nu mai vorbesc de excursii in strainatate chipurile pentru treburile bisericii pe cind altii zaceau in umezeala rece ale temnitei.
Ei nu au stiut ce e inchisoarea si nu au fost arestati
desii unii sustin asta. Nici nu am auzit de vreunul dintre ei ca au vizitat pe cei inchisi si cred ca cu conectiile care le aveau la securitate si la ministerul de interne nu ar fi fost nici o problema.
Copii acestor lideri au facut scoli inalte pe cind cei ai credinciosului de rind erau respinsi unii chiar inca din licee.
In contrast cu ce spune R.G UTC-isti nu au avut parte de favoruri doar ca trebuia sa cotizam fortat si eu unul am fost facut cu forta si mi se pare daca nu gresesc ca nici nu am fost prezent.
Deci hai sa judecam drept.
Aline, stiu ca citesti, si vreau sa spun ca asa ne simtim si noi cind i-ti raspundem si tu nu ne bagi in seama. Si bine face Marius ca nu-ti raspunde si de fapt nici nu meriti dupa insultele pe care le-ai adus celor care scriu aici.
Sa stii ca nu suntem o haita ci o turma daca tot vrei sa ne grupezi.
Daca tu faci parte dintr-o haita finantata poate cu dolari si esti trimis in recunoastere pe aici, te sfatuiesc sa ne lasi in pace si pe noi si pe Marius si pe MItrofan. Si daca vrei un motiv ,pentu simplul fapt ca oamenii astia sunt mai buni ca tine, daca stii ce e aia bunatate.
„Zilele astea am fost tentat să întorc spatele şi doctoratelor şi hermeneuticii şi exegezei şi intelighenţiei, dacă toate astea dacă nu ne ajută….”
Pătrăţosule, pînă acum credeai că ajută?
Şi cum întorci spatele, doară eşti şef de catedră, nu?
Alin,al cui este meritul si truda,daca cineva e sef de catedra,la o scoala crestina?(oricum nimic nu e intamplator,zicem noi crestinii,nu?)
Ce propui?sa-si dea demisia?
De ce esti asa de copilaros,acum chiar imi vine sa rad,desi ne faci”haita”
noi toti suntem „turma”unde e ma bine in „turma „sau pe alaturi?
„M-am săturat de aceste “orbitoare” bîrne, dacă ne pierdem în grup minima luciditate.”
Pătrăţosule, eşti o sursă nesecată de „nestemate”. Am de unde să vin cu o întrebare-două la fiecare intervenţie (pe lîngă subiect) care vizează persoana mea.
pt elev:
Am vrut sa va las sa aveti ultimul cuvint…dar azi nu’s asa pocait ca ieri:
-Despre mine n-aveti dreptate, nu i-am laudat pt ce spuneti, dar n-are importanta…
-Despre „ei” (informatorii) aveti dreptate> Cel mai grav e ca au si profitat: unii mai putin altii mai mult. Apoi, de la prezbiteri scriptura cere mai mult decit de la UTC-isti.. Cristi Rata ii spunea frumos lui RG: daca „ei” sunt atit de curati de ce le e greu sa vorbeasca? ..No comment…
-Despre „noi” (cei ce n-am fost ca „ei”). Cineva spunea simplu: cind degetul aratator mi-e indreptat spre „ei” degetul mare si celelate 3 sunt indreptate spre mine. Nu putem sa judecam acceptindu-ne nesfintirea, nedesavirsirea, in fire, cu duh de judecata, razbunare, radacini de amaraciune, din frustrare, etc. Fiecare vorbeste pt sine!
-Asa zisul interviu pt angajarea lui Niculescu (Mitrofan) + experienta lui Pitt si Marcu Nichifor (ambii fara carnet) sau a lui F. Cruceru, dovedesc ca nu treceai de furcile caudine fara un anumnit compromis (acceptarea arondarii, etc.). Nu atit de mare ca si acela de-a deveni informator… dar unul real (mai mare sau mai mic dupa imprejurari). Apoi, cum am aratat, erau multe conflicte de constiinta pt un crestin in comunism…
-Nu tot ce scrie in documentele publicate de Mitrofan e TURANTORIE. Cu mina pe inima, elev, cred ca e pacat mare si numai daca ai semnat angajament si nu spui nimic!!!! Dar nu orice „buna ziua” la Securitate era turnatorie! Iar unii au scurtat-o cam cit era armata la „noi” (Dugulescu, Husan)… pina la proba contrarie… Iar tragedia fr. Cruceru nu i se poate reprosa lu’ Dugu ori Husan direct… dar indirect orice informator ajuta o institutie diabolica…
-Despre mine! Am devenit prezbiter dupa ’89. Inainte, am mai vestit Evanghelia de la amvon, in particular, la Evanghelizari la tsara… am dat Biblii, nu m-am lepadat si n-am fost informator… am riscat-uneori nebuneste- dar am fost tare DEPARTE de marea trimitere. Tare departe!!!E un compromis prin esec fata de standard!!! Si mi-e rusine. In Arad era mai usor (poate cel mai usor- la un moment dat era primar comunist -Fuciu M.- a carui sotie era o „nicodima”) ei bine, erau atitia lucratori laici bine pregatiti incit au zis Navigatorii: „voi o sa fiti judecati de Dumnezeu. De ce nu va mutati in Oltenia sau Muntenia/Dobrogea (Knatiuc zicea in gluma ca este episcop de Dobrogea)? Voi credeti ca noua ne e usor sa venim la voi si simtim ca investim degeaba in voi”… Da, ne-am dus in misiune, dar am ramas la caldurica…
-Despre cei ce-au suferit: Wurmbrand spune ca cea mai mare dovada de dragoste este sa suferi pt Domnul. Il cred si am mare admiratie pt oricine a suferit pt Domnul, orcit de putin…Dar ei trebuie sa priveasca asta ca pe un har de la Domnul… desi au dreptul sa ceara deconspirarea!!! Nu fiti timizi! Nu suntem tineri, elev, dizidentii au avut tarie, dar in libertate n-au fost tare buni membri de biserica. Nemaiavind comunism s-au luptat intre ei. Un grup de frati au plins cind au iesit din inchisoare (in ’64) pt ca au stiut ca libertatea ii va desparti si i-a despartit! Unii au peste ’80 de ani si nu se pot vedea in ochi!!! Nu sunteti copil si daca sunt copii care citesc imi fac pacate… dar cu Dumnezeu nu ne putem juca! Dizidenta „per se” poate fi generata de o personalitate gen Bucovski dublata de un background corespunzator si sa n-aiba nimic de-a face cu Duhul Sfint. Stoicismul nu l-am descoperit noi… Nu fac aluzie la nimeni… Cineva i-a aparat frumos: nici David n-a fost bun in vreme de pace (a cazut in curvie);unii oameni sunt facuti pt razboi… Nici deconspirarea „per se” nu-i musai de la Duhul Sfint…
Asta nu-i scuza cu nimic pe cei ce au de marturisit colaborarea cu Securitatea…
-Despre „noi”: avem obligatia sa ne „sfintim” inainte de a-i pocai pe „ei” daca vrem intr-adevar sa facem o lucrare duhovniceasca si nu haiduceasca…
-Despre „mine”; nu-s cel mai potrivit… Iertare pt lungul mesaj!
Perioada comunista a fost dominata de presiunea aparatului guvernamental, autoritate manifestata prin abuz de putere, control detaliat al intregii activitati oamenilor din acel interval istoric. Persoanele din grupul rebel erau minoritare, din el faceau parte atat crestini evanghelici cat si de alte orientari si viziuni. Acesta opozitie era mereu confruntata cu puterea, fiind de multe ori greu lovita prin privare de libertate, privare de drepturi comune, violenta fizica si verbala etc.
Tot acest cadru exercita o presiune imensa asupra evanghelicilor si nu numai, reusind pe majoritatea sa ii ingenuncheze. Desigur taria de caracter si demnitatea in general[-cu mici exceptii-] erau invinse prin bataie, santaj, presiuni fizice si psihice asupra familiei si prietenilor, comunitatii directe din care facea parte fiecare.
In acea perioada s-au remarcat cativa eroi ai opozitiei care au ales mai degraba alternativa sacrificiului decat compromisul, un reprezentat de seama a fost Richard Wurmbrand, care s-a ridicat la un stardar la care f putini au putut face, demonstrand astfel ca suferinta si presiunea exercitata de sistem nu era o istorie din cartile de colorat. [„Cu Dumnezeu in subterana” detaliaza subiectul]
Colaborationismul a fost o alternativa pentru diminuarea presiunii maiini de fier a lui Ceausescu. Multi datorita incapacitatii de sacrifiu major al propriei persoane si a familiei, chiar crestini fiind au ales aceasta ca o varianta mai usor de suportat.
Consecintele colaborationismului au fost desigur grave, jocul cu destinele unora care au fost deprivati de statutul comun, torturati, ucisi etc nefiind un lucru simplu. Colaborarea cu aparatul securitatii, insemna defapt pregatirea materialului de jerta, deoarece aceasta era tinta sistemului.
Dupa schimbarea din ’90 persoanele compromise au rasuflat usurate de eliberarea din falcile menghinei comuniste, desigur incercand sa arunce vina in landul uitarii.
In prezent problema unui „Nuremberg” dar de data aceasta virtual si de alta speta, cu un cadru diferit – pe bloguri … ce ar putea rezolva? Desigur faptul ca exista opinii iritate la maxim de atitudinea acelor persoane mi se pare justificata, in contextul post revolutionar. Varianta indiferentei totale si a trecerii cu vederea in anumite situatii nu este utila. Pavel a avut intotdeauna o pozitie clara, bine afirmata fata de tot ceea ce este pacat, fata de tot ceea ce intra in contradictie cu sfintenia Lui.
Problema s-ar putea aborda prin intermediul unor unghiuri de vedere diferite.
-Ce masuri, trebuie ca si crestini, sa luam fata de acestia?
-Ce masuri pot fi materializate din cele pe care ar trebui sa le luam?
-Care ar fi consecintele sociale, in cazul aplicarii masurilor(fie ele verbale sau de alta natura)?
-Care este costul(tinand cont ca cei nominalizati si cei apropiati lor vor avea o reactie drastica de virtuozitate avocateasca de inalta speta) acestei confruntari si al aplicari ei?
-Nu va degenera acest fapt dincolo de limitele presupuse de noi indiferent care sunt acestea?
-Cand facem acesti pasi tinem cont de multidimensiunea caracterului Lui Dumnezeu in care justitia, dragostea, pacea, intelepciunea si altele se armonizeaza?
-Pot exista efecte colaterale? Care?
Intentia mea este doar de a ridica intrebari si nimic mai mult, calificativele le pot da doar cei competenti si in cunostiinta de cauza.
Cred ca targetul de baza este producerea schimbarii si intoarcerea privirilor catre noi insine, vizualizarea barnei, dar nu a partenerului de discutie, defapt crestinismul este un proces al nostru insine, in care noi suntem cei care raspundem in fata Inaltei Instante.
Revolutia nu a schimbat nimic. Vine in curand o oranduire mult mai aspra (daca nu cumva a si inceput, vezi reactivarea informatorilor care demnostreaza reactivarea politiei politice).
Domnul nostru, in dragostea Lui cea mare ne-a dat tuturor un moment de respiro, o sansa de a ne impaca cu El si copiii Lui, de a ne cere iertare, public sau nu, tuturor in fata carora ne-am dat drept altul. Acceptam aceasta sansa unica sau ratam vesnicia pentru totdeauna.
Au fost persoane care au facut deja acest pas. Ne rugam Domnului sa mai fie. Nu este nevoie de marturisire pe bloguri, ci in comunitatea in care a activat fiecare. Sa stiti ca este posibilia desprinderea de acest sistem de groaza, de acei oameni rai care controleaza mintile. E suficient sa strigati in gura mare „cat va tin puterile”, pe la toate colturile comunitatii cine ati fost, avertizand toata fratietatea despre pericolul care vine dinspre dvs. si va vor da drumul.
Insa pentru cei care nu o vor face, nu se vor impaca cu Domnul pe care L-au vandut, pe ai carui copii i-au dat in mainile dusmanului, pentru acestia nu mai este nimic de facut. Au ales deja ceea ce vor sa fie? Sa speram ca nu.
Sa nu ne rugam pentru ei? Motivand ca nimeni nu s-a rugat pentru Iuda? Cat timp sunt in viata, mai au sansa de a veni la picioarele Domnului.
Ce bine e cand ai parinti in viata, sau persoane care te iubesc si mijlocesc inaintea Domnului pentru tine in rugaciune…
Poate unii dintre ei nu mai au rude in viata… de aceea avem obligatia sa o facem noi, copiii Lui.
Petru a folosit sabia si a taiat o ureche, din dragoste pentru Invatatorul lui. Ca copii ai Lui, nu avem voie sa folosim decat o arma. Nu este una taioasa, care sa faca varsare de sange dar, paradoxal, este cea mai puternica arma din Univers.
RUGACIUNEA!
Nici o problema, Doru Radu, numai Domnul trebuie să aibe ultimul Cuvînt… Ultimul Cuvînt este Cuvîntul Întrupat… după El nu se mai spune nimic..
Pînă la El Domnul a vorbit prin felurite chipuri şi prin profeţi… apoi a venit Ultimul Cuvînt..
Despre arondare, nu cred că este la fel ca turnătoria…
Aş asemăna turnătoria cu curvia… de fapt în articol am făcut-o.
Paralelele sînt uimitor de paralele 🙂
De acord, nu totul este turnătorie, sînt nuante, tocmai de asta ceream şi celor de la Agora să fie mai prudenţi cu analizele.
Una este delaţiunea, alta delapidarea, alta o notă de protocol la comunitate, alta o declaraţie la Securitate, alta o declaraţie despre bunuri etc.
Draga Doru Radu, mulţumesc pentru lucrurile spuse despre tine. Mi-ai spus şi pe privat, dar este bine să se ştie ce fel de oameni scriu şi pe aici…
Ai mare dreptate în ce scrii. Da, deconspirarea şi opoziţia în sine nu sînt de la Duhul.
Opoziţia şi deconspirarea şi orice act trebuie să aibe o motivaţie… TOATE LUCRURILE CA PENTRU DOMNUL…
dacă nu este pentru Domnul, nu are nici un fel de rost.
Dacă nu Îl onorăm pe El… tot degeaba.
Mi-a plăcut chestia cu David… nu degeaba mă cheamă la fel.. DAvid n-a fost bun în timp de pace, numai epntru război 🙂
Romuluss. azi aţi avut inspiraţie… citesc comentarii foarte lungi… dar bine scrise.. 🙂
Imi dau seama ca exista o indisponibilitate a unora de a admite ca cei care au pacatuit in forma vanzarii aproapelui nu vor cu nici un chip sa se pocaiasca si asta dincolo de cine se invredniceste sau nu sa spuna sau sa faca ceva in ceea ce-i priveste.
A iesit la iveala curentul intretinut si de cei de la Agora legat de invinovatirea bolnava a tuturor in incercarea de a manipula si a determina tragerea concluziei ca nimeni nu se invredniceste sa faca ceva si imediat apare randul doi care ne sugereaza ca singurii care mai pot face ceva sunt cei ce au murit sau nu mai au energie pt un razboi destul de murdar trebuie sa recunoastem.
Vreau sa le spun acestora ca se invrednicesc la sfanta judecata toti aceia care si-au spalat hainele in sangele Mielului si care vor si au dreptul la niste slujitori cinstiti care nu si-au vandut aproapele iar care in cazul unei prigoane nu vor fi macelarii de fiinte umane.
Atunci a fost presiunea securitatii si dupa aceea a renumelui. In fiecare clipa va fi ceva si scuze sunt la indemana celui ce isi justifica faptele si nu vrea sa se pocaiasca.
Ce usor aruncam in cei ce au luat atitudine atunci cand altii se tot scuza ca n-au facut-o.
Frate Radu, daca asa cum incerci sa ne inveti despre dizidenti cum ca erau oi negre ce sa mai inteleg de la dumneata. Ba spui ca nu te invrednicesti ba ne sfatuiesti, ba esti de acord ca trebuie facut ceva ba ca nu, ba spoiesti un pic pe dizidenti. Adica dizidentii fara nume si care spui ca au calcat stramb, aruncat asa la modul general, nu dovedeste decat incercarea de aruncare cu noroi in sus si fericirea de a cadea pe cine apuca.
Se vede ca multa mizerie inca este ascunsa si nu putini sunt cei ce au interesul sa o tina bine ascunsa.
Subiectul disputei are o incarcatura fantastica, vina celor vinovati, suferinta celor in suferinta, afectati moral sau material sau sub alta forma de faptele comise – in trecut sau(si) in prezent.
Pentru ca suntem crestini daca putem misca constiinta celor vinovati si a celor afectati moral sub o forma sau alta, astfel ca din intreg procesul de macinare al gandirii sa rezulte o schimbare a gandirii – o pocainta ca sa utilizez acest termen – atunci subiectul tratat a fost un succes, altfel nu.
Discutiile de acest fel ar trebui sa trezeasca in noi un proces al sinelui – care sa fie cantarit, judecat si condamnat – iar ca si sentinta => sa ne silim sa nu ajungem in fata Scaunului Dreptatii patati, vinovati si neschimbati, indiferenti, absorbiti de secularism, in competitie, cu reprezentantii curentului, in fapte non biblice.
Pentru ca sunt neutru dpdv al subiectului, predicatului, sunt atent nu la cine?, ce?, cum?, cand?de ce? – ci mai degraba la fluxul de idei.
Discutia o consider binevenita – si sper ca finalitatea sa fie la inaltimea asteptarilor – generand un rezultat pozitiv pentru noi toti – un proces ca cel de la Nuremberg trebuie sa se nasca in inimile noastre – ratiunea sa ne acuze, pe noi insine – iar schimbarea sa fie finalitatea.
Oricum energia acumulata de aceste discutii-exceptand elementele vulgaro agresive, care nu au nici un rol pozitiv- a captat si generat intrebari in mintea celor sensibili; cat despre cei cu un cuget cimentat – nici o masura nu va fi in masura sa ii dezmorteasca.
Ma bucur ca tabutizarea acestor subiecte din motive laico pudiciste a luat sfarsit.
Apreciez pe cei care au generat idei pozitive in comentariile lor.
Procesul de la Nurnberg nu ar mai fi avut niciodata loc daca vinovatii erau asteptati sa vina ca la ospat.
De cand este lumea si pamantul putini vinovati gasesc calea spre marturisire si pocainta, deci sa nu o luam pe aratura spunand ca un proces ca cel de la Nurnberg se poate naste in inima cuiva. Este buna si poezia dar nu cand vorbim de lucruri serioase.
Fluxul de idei? Nu cine, ce, cum? Pai mai putin o sa vorbim de incarnare sau ce? Noi vorbim de oameni si probleme umane, fluxurile sunt in alte religii si mai ales in alte pozitii.
Nu in ultimul rand la Nurnberg s-au judecat oameni nu idei, pentru fapte de neomenie.
Romulus, foarte interesante abordarile tale.
Am citit mai ales la primul comentariu mai lung
trebuie sa citesc cu rabdare tot..
acum e tirziu
Logik, da am moderat comentariul tau … îmi pare rău de munca ta, dar nu cred că este cazul …
Am fost foarte intristat de comentariul tău.
Exact asta v-am sfătuit să nu faceţi.
Ai avut mai multe „inexactităţi” în ceea ce ai spus şi nu numai…
Nu pentru asta există blogul meu, pentru jigniri aduse lui Alin, chiar dacă el jigneşte..
nici pentru discutarea problemelor existente sau inventate sau bănuite ale oricui de aici sau de oriunde.
Problemele noastre personale, care or fi ele, sînt cu totul altceva.
V-aş ruga pe toţi să vă abţineţi de la astfel de ieşiri….
Mulţumesc de înţelegere, Logik.
Sper să nu se mai repete.
Da, Vlad, dar sper să nu avem un Nurmberg. Din toată inima!
Mă duc să mă culc în pace…
Am urmarit disputele din ultimele zile cu multa atentie dar si cu tristete. Cei care scrieti aici va cunaosteti mult mai bine. Eu sunt unul mai ratacit prin acest labirint blogaristic, dar in ultima vreme viozitez cu cea mai mare bucurie sufleteasca acest loc atat de primitor si toate discutiile de pe el. Si mereu am ceva de invatat. Mereu am ceva de admirat. Va felicit sincer pe toti. Mai ales pt ca se reuseste un dialog decent, bazat pe respectul fata de cei ce isi expun parerea, chiar daca nu mereu este unanimitate in consensul ideilor. Fiecare are dreptate in felul sau, depinde de „unghi”
E pacat insa cand cineva cauta sa inflameze atmosfera de buna intelegere si de discutii prietenesti, respectuoase. Recunosc ca nu am inteles inversunarea lui Alin si din ce radacini se hraneste ea. Dar m-a distrat putin comparatia cu haita. Care nu deloc jignitoare, dimpotriva. E o „metafora” care tocmai intareste ideea de intelegere, de unire, de solidaritate. Eu am acasa o mica „haita” de vreo 9 catei si ii iubesc tare mult tocmai pt spiritul lor de haita pe care l-au deprins inca de mici. Sunt tare uniti in fata primejdiei, in fata celor straini. Sunt extraordinar de devotati si iubitori. Pai macar de am fi noi, crestinii, toti, nu doar unii sau altii, o mare…”haita” in care sa ne aparam credinta si valorile nu de noi insine, ci de cei care vor sa ne distruga edificiul credintei. Eu cred ca de fapt Alin a spus cu admiratie ca cei de aici sunt ca o haita. Asa cred eu.
In ce priveste problema de fond, mi-am amintit ca la Istoria Bisericii invatam ca in primele veacuri, crestinii faceau uneori marturisiri publice ale pacatelor lor. Mai ales cei care se lepadasera de credinta de frica persecutiilor. O spovedanie publica cu un puternic caracter reparatoriu. Si care ii reintegra pe cei ce dadusera dovada de slabiciune, de putinatatea credintei. O spovedanie care ii reintegra in trupul tainic al Bisericii.
Va amintit ce reactii au fost in urma marturisirii Mitropolitului Corneanu al Banatului. A fost rau criticat pt gestul sau. Cand de fapt era cel mai firesc gest pe care il putea face. Si sa fie urmat si de altii. Care aveau nevoie de „eliberarea” constiintei lor. Teama de consecintele unei atari spovedanii publice, este de fapt o lasitate, daca nu chiar mai mult.
„Adevarul va va face liberi…”
Pace tuturor, liniste sufleteasca, intelegere frateasca si numai iubire!
Cu deosebita consideratie si prietenie…
Dragilor, cred ca ar trebui sa terminati cu comentariile pe aceasta tema. Nu tin partea si nici nu condamn pe nimeni din cei implicati in toata aceasta „Acoperire a lui Noe” (de pe toate blog-urile, Agora, Patratosu, Rotundu etc), pentru ca nu va cunosc pe nici unul, si in plus eu cred ca e destul. Ati spus ce ati avut de spus (replici, aparari, argumente, justificari, jigniri etc), dar daca o sa continuati la nesfarsit, nu cred ca va face bine cuiva.
Frate Marius (sau Patratosu), fii tu mai intelept decat toti, si opreste comentariile, chiar daca ar fi in apararea ta. Ca doar al tau e blog-ul.
Done!
Draga Logik.
Este logic că nu asta este calea.
tot ce voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le voi mai întîi.
Eu aş fi foarte rănit dacă cineva s-ar lega de copiii şi soţia mea.
Foarte rănit.
M-aş face foc şi pară.
Oricine ar fi, pentru mine suport tone de apăsări, dar pînă la familie, biserică, fraţi etc.
Pentru asta am sărit în sus de mai multe ori.
De ce crezi că Alin n-ar avea dreptul să se revolte şi să fie apăsat la o chestie de genul asta?
Uite mi-am încălcat ora de culcare numai epntru chestia asta.
La 23.30 trebuia să fiu la somnic, dar chestia asta mi-a făcut să îmi sară somnul pentru că o consider o chestie gravă.
şi mai este ceva.
tot îmi stăruie în minte
Romani 12:21 Nu te lăsa biruit de rău, ci biruieşte răul prin bine.
Nu crezi oare că răul aduce şi mai mult rău?
Ce rost au jignirile?
De asta l-am moderat şi pe Rasvan azi.
Iar lui Rasvan i-am raspuns.
Lucrurile stau asa cum am spus.
Am sters postul din prostie pentru ca prostia si pacatul sint universale, adica ma afecteaza si pe mine
Draga Fun,
cei care au rezistat unui păcat au căzut în altul. Fiecare le avem pe ale noastre, dar sînt feluri şi feluri de păcate…
Da, s-ar putea să se ducă trenul… s-ar putea ca Domnul sa ne fi dat această „fereastră” de timp în care n-am făcut ceea ce ar fi trebuit făcut
Dragostea este mai blîndă ca Rugăciunea, Fun, dacă te rogi pentru cineva s-ar putea să o păţească rău…
Am scris ceva despre Petru şi lovitura cu sabia…
Draga Vlad, RAdu nu citeşte aici. Cred că trebuie să încerci pe Agora.
Ai dreptate, Gaby,
Nu trebuie sa ma apere nimeni pe mine.
N-am cerut nimanui asta.
Cred ca am demonstat destul ca ma pot apara si singur, daca trebuie…
Ma oripilează bodyguard-zii…
Îmi pare rău că Alin a avut succes în demersul lui.
S-a făcut paratraznet pentru toate energiile care ar fi trebuit sa se duca intr-o cu totul alta directie, a reusit sa adune toata atentia spre disputa cu el si v-a atras intr-o capcana.
Din nou puncte pentru el.
Păcat!
Cred ca VOI ÎNCHIDE comentariile la acest post daca se continua tot aşa…
Le-am aratat azi copiilor cateva filmulete cu imagini din lagarele naziste. Tot entuziasmul si exuberanta de pe chipurile lor tinere au disparut rapid. Au ramas multa vreme tacuti, socati. Unii cu lacrimi in ochi. Cand vad acele imagini, nu imi revin mult timp. Si ma urasc pt fiecare gand rau sau dusmanos pe care l-am avut pana atunci. Chair daca uneori imi gesesc justificari „solide”.
Avem nevoie enorma de mai multa Iubire! Neiubirea e cumplita si duce la orori inimaginabile. De ce sa ne certam, de ce sa ne suparam?
Nu pot sa-l uit pe un om orb pe care l-am intalnit prin multe locuri din tara. La hramuri, sarbatori. Nu stiu cum ajungea saracul la ele. Cu o voce plangatoare nu spunea decat atat:”Cea mai scumpa-i nevederea!”
As zice si eu cam ca el:”cea mai scumpa-i neiubirea!”…Sa ne fereasca Domnul de atata neiubire cata e in jurul nostru…
Gaby, sa ne apucam toti de crosetat?
Chiar crezi ca cineva poate fi neutru?
Nu stiu de ce dar as merge pana acolo ca as spune ca ala nu este om, cel mult o piatra. Nu mi-au placut cei neutri niciodata mai ales in probleme firbinti. Au oameni astia un stil, le place sa bea cafeaua in liniste pe mormintele eroilor si asta ma deranjeaza.
Nu putem sa ne pieptanam toti cand iese fum.
Inexactităţi, Pătrăţosule? Minciuni se numesc, nu inexactităţi. Nu eşti în stare să spui minciunii pe nume? Poţi să scrii cuvîntul: MINCIUNI?
Dacă ar scrie cineva, cu vădită rea-intenţie, că ai 3 copii, tu ai numi asta inexactitate?
Dar altceva e mult mai grav: de ce s-a recurs (tocmai acum şi, bineînţeles, sub anonimat) la chestiuni familiale? O parte din răspuns este clar: pentru că ai asigurat mediul pentru „inexactităţi”.
Urechea mea auzise despre tine, dar acum ochiul meu a văzut. Mi-e scîrbă.
Alin,
Daca iti e scirba, ce tot cauti pe acest blog? Stai la tine acasa si converseaza cu cei care iti viziteaza blogul tau, este asa de simplu si nu mai doare capul pe nimeni. Domnul sa aiba mila de tine.
Draga Alex,
Alin este un om deosebit, cu toate rănile lui şi cu toate opiniile şi vorbele lui aruncate cu prea mare uşurinţă.
Aşa cum am spus în dreptul blogului său, dacă puneţi mouse-ul deasupra Rotundului… „preţuiesc persoana, nu vorbele şi opiniile lui”
Eu prefer metafora Turmei şi prefer pe Marele Păstor, în loc metaforei Haitei şi masculului Alpha.
Aşa cum spui, patericul este plin de mărturisiri publice. Chiar scrierea patericului este o consemnare a vieţii monahale aşa cum era ea, neînfrumuseţată artificial.
GEstul „Corneanu” atît de pomenit şi invocat mi se pare soluţia şi pentru noi.
Uitaţi-vă cît a cîştigat, cred că se va pomeni multă vreme de aici încolo de ce a făcut el.
Cred că ai făcut bine că le-ai arătat filmuleţele copiilor. Şi aşa văd atîta violenţa la desenele alea animate care îi dilesc de cap.
Poate se trezesc.
Foarte interesant ce spui tu de acel orb.
Poţi să ne dai detalii?
Dacă scrii mai multe, aş vrea să fac un post depsre el…
mi se pare foarte adînc ce-a spus el… „Ce-a mai scumpp-i nevederea”
Foarte interesant.
Draga Vlad, iubirea nu-i neutră. Este cel mai agresiv act. Iubirea este devastatoare.
Aprinde cărbuni aprinşi în capul celuilalt.
Nu vi se pare de ajuns?
Mia, Alin este liber să vină aici, chiar dacă are greţuri acum.
Mă tem că acum contemplă spectacolul pe care l-a provocat el, folosindu-se de slăbiciunile unora dintre noi.
E trist, dar asta este.
Dumnezeu să ne dea şi lui şi nouă înţelepciunea de sus.
Amintiţi-vă… Iacov 3:17.
Nu prea seamănă cu ce s-a întîmplat pe aici, nu?
Dragilor, este prima dată cînd am închis temporar comentariile la vreun post.
Mă bucur că LogiK şi-a cerut scuze pe Şezătoarea Pătrată.
https://patratosu.wordpress.com/sezatoarea-patrata/#comment-18779
Sper ca scuzele lui să fie acceptate, aşa cum sper ca Alin să iasă din jocul ăsta prin care vă provoacă copilăreşte pe toţi pentru a deturna subiectul discuţiei.
V-am mai sfătuit să nu interacţionaţi la nervi şi să nu vă lăsaţi enervaţi.
ESte cea mai proastă alegere atunci cînd discutăm, aşa cum observau şi Romuluss şi Alex, chestiuni foarte delicate.
Alin ne-a împrăştiat praf de dinamită prin jignirile îndreptate spre mine, spre voi, şi unii dintre voi n-aţi făcut decît să daţi drumul la gaz şi să aprindeţi chibritul.
Sînt foarte dezamăgit de faptul că a reuşit acest „proiect” de a se transforma în paratrăznet pentru Agora.
Acum are toate argumentele pentru a spune …
„Vedeţi… la Patrătosu se atacă, se sare la jugulară… de asta mi-a scîrbă… etc.”
Aş putea şterge toate comentariile aprinse, dar sper ca aceasta să fie încă o lecţie de dialog pe care o învăţăm împreună.
Sper să ne fie de folos: cuvintele scripturii care ne învăţă să biruim răul cu bine sau măcar … cu tăcere.
Repet spusa înţeleaptă pe care am primit-o din partea Domnului în aceste zile:
Dragostea nu presupune dialog (e valabil chiar şi în cazul lui Mangaloy 😉 )
Dar dialogul presupune Dragoste.
Dumnezeu să ne dea Înţelepciunea cea de sus.
Iacov 3:17 Iar înţelepciunea cea de sus, întâi este curată, apoi făcătoare de pace, blândă, plecată, plină de milă şi de roduri bune, fără de judecată, şi nefăţarnică.
18 Iar roada dreptăţii cu pace se seamănă celor ce fac pacea.
Comentariile sînt definitiv închise la acest post!
Precizez, de asemenea, că Logik m-a rugat să îi şterg toate comentariile inflamante din dreptul acestui post cu scuzele de rigoare.