Despre profeţi şi prooroci
februarie 22, 2008„Profeţia” mea este că nu prea mai sînt profeţi în ţară!
Duminica trecută am avut un studiu biblic foarte interesant la biserică: profeţiile false, profeţii falşi. Studiul acela biblic mi-a dat mult de gîndit.
Foarte interesant că sînt două cuvinte, doi termeni referitori la oficiul cu pricina: profeţi şi prooroci?
Care-i diferenţa dintre unii şi alţii? Asta-i bonus 🙂
Proorocia şi profeţia au fost tratate ca sinonime de multe ori. Cred că o distincţie asupra termenilor ne-ar ajuta puţin în înţelegerea problemei. Oricum pînă la detalii, altceva mi se pare mult mai important.
Mai sînt oare astăzi prooroci, se mai poate profeţi?
După părerea mea, da! (sînt baptist 🙂 tot baptist, deşi bunicul din partea mamei a fost penticostal…)
Da! Ce presupune asta? Hmmm….
Cred că în ultimii ani am adunat mai multe diplome în mediul evanghelic, mai multe stilouri bine antrenate la scris, mai multe cărţi scrise de autori români (cineva ar trebui să facă un inventar asupra acestora, dacă nu s-a făcut deja… ), dar avem mai puţini profeţi în sensul biblic al cuvîntulu, mai puţin prooroci.
Profeţii sînt o specie pe cale de dispariţie. Proorocii au dispărut deja!
::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::
Cineva mi-a trimis mai demult fotografia asta…
Cred că se potriveşte cu vremurile în care trăim..
Dănuţ Jemna vorbea despre păcate ale păstorilor…
Poate că cel mai grav dintre toate este că păstorii şi-au dat demisia de la a mai fi profeţi.
Ne învaţăm unii pe alţii cum să ne acomodăm vremurilor, alţii ne lasă negljent să ne acomodăm timpurilor, unii ne îndeamnă să flirtăm cu ale lumii ….
O de ar prooroci toţi fiii Tăi, Doamne!
Cea mai mare durere a ţării este că cei chemaţi la a spune care este voia Lui Dumnezeu pentru noi în acest timp şi spaţiu ne-am pierdut strigătul profetic şi a rămas doar un icnit, un geamăt, un scîncet…. vrednic de milă, a statului, vrednic de silă, a celor care ne privesc din afară.
Stricarea Cuvîntului veşnic pentru a fi pe placul oamenilor vremelnici, compromisul cu mentalitatea Egiptului pentru o popularitate vrednică de usturoi şi castraveţi… poate că ăsta este cel mai mare păcat acum în vremurile pe care le trăim.
Dintre păcatele de comitere şi de omitere, aş începe cu cele de omitere… nu putem pentru că nu facem (normal ar fi nu facem pentru că nu putem… ). Nu putem să facem voia Lui pentru că nu facem ceea ce este de făcut, cele poruncite… adică cele ce le ştim foarte bine.
Avem nevoie de „descoperiri” senzaţionale şi de „călăuzire” nouă, dar nu ne ţinem de cele „vechi”, de poruncile şi orînduirile Domnului.
Uitaţi-vă la reflexul supărător al profeţilor din VT: să ne întoarcem la căile Domnului… la Lege şi la mărturie…
Isaia 8:20 La lege şi la mărturie!” Căci dacă nu vor vorbi aşa, nu vor mai răsări zorile pentru poporul acesta.
Adică la cele ştiute, vechi, pe care s-a pus praful.
Profetul nu este un fel de consultant în metafizică şi nici proorocul un fel de ghicitor personal.
Amîndoi se raportează comunitar, la popor şi au treabă cu împăraţii şi cu cei puşi în autoritate PESTE popor.
Nu-i interesant cît de mult s-a deteriorat termenul şi oficiul profetului în mintea noastră.
Acelea sînt cele mai perverse… să ştim ce avem de făcut şi să nu facem lucrurile la care sîntem chemaţi…
Matei 25:24 Şi venind şi cel ce a luat un talant, a zis: Doamne, te-am ştiut că eşti om aspru, seceri unde nu ai semănat şi aduni de unde nu ai risipit.
25 Şi temându-mă m-am dus de am ascuns talantul tău în pământ; iată, ai al tău.
26 Şi răspunzând Domnul său, i-a zis lui: Slugă vicleană şi leneşă, ai ştiut că secer unde n-am semănat, şi adun de unde n-am risipit?
27 Pentru aceasta dar se cuvenea ţie să fi dat argintul meu schimbătorilor, şi venind eu, aş fi luat al meu cu dobândă.
28 Luaţi dar de la el talantul, şi îl daţi celui ce are zece talanţi. (Că tot celui ce are, i se va da, şi-i va prisosi.
29 Iar de la cel ce n-are, şi ceea ce i se pare că are, i se va lua de la dânsul).
30 Şi pre sluga cea netrebnică, aruncaţi-l întru întunerecul cel mai dinafară; acolo va fi plângerea şi scârşnirea dinţilor. (trad. RON 1857)
Pentru că n-avem…. de aceea avem… toate relele…
Matei 7:22 Mulţi vor zice mie în ziua aceea: Doamne, Doamne, au nu cu Numele tău am prorocit, şi cu Numele tău draci am scos, şi cu Numele tău multe puteri am făcut?
23 Şi atunci voi mărturisi lor: Că niciodată nu v-am ştiut pre voi, depărtaţi-vă de la mine cei ce lucraţi fărădelegea.
24 Deci tot cela ce aude Cuvintele mele acestea, şi le face pre ele, asemăna-l-voi pre el bărbatului înţelept, care şi-a zidit casa sa pre piatră.
25 Şi s-a pogorât ploaia, şi au venit râurile, şi au suflat vânturile, şi s-au pornit spre casa aceea, şi n-a căzut; că era întemeiată pre piatră.
26 Şi tot cela ce aude Cuvintele mele acestea, şi nu le face pre ele, asemăna-se-va bărbatului nebun, care şi-a zidit casa sa pre nisip.
27 Şi s-a pogorât ploaia, şi au venit râurile, şi au suflat vânturile, şi au lovit în casa aceea, şi a căzut; şi era căderea ei mare.
28 Şi a fost după ce a sfârşit Iisus cuvintele acestea, se mirau noroadele de învăţătura lui;
29 Că îi învăţa pre ei ca cela ce are putere, iar nu ca Cărturarii. (trad RON 1857)
La patratosu 
Draga Marius,
Te citesc mereu cu atentie, fara a simti nevoia sa raspund pana acum decat odata (ceva nesemnificativ!). De data asta, vreau sa-ti spun ca sunt si eu in acelasi duh indurerat ca si tine. Ca unul care il slujesc pe Domnul ca si tine, imi recunosc aceasta lipsa in a transmite Cuvantul la fel ca predecesorii nostri din Scriptura. Nici ei n-au avut de slujit intr-un context de popularitate pentru Cuvantul de sus, chiar multi din ei au platit cu viata, dar n-au incercat sa predice ceea ce primisera in asa fel incat sa-si faca viata mai usoara.
Domnul sa ne dea tuturor celor ce il slujim curajul si integritatea de a putea predica adevarul in intregimea lui.
Stiu ca asta nu e comentariu de bloger, dar…
Akka, mulţumesc pentru comentariul tău de neblogăr… să ne dăruiască Dumnezeu mai multţi comentatori neblografiaţi, neblogarisiţi, neblogaţi, neblăgaţi în seamă şi altele.
Cum o fi oare comentariul „de blogăr”? plin „de înversuşnare şi de zavistie”?
Asta-i ce m-a marcat astăzi
Galateni 5:18 Şi de vă purtaţi cu Duhul, nu sunteţi sub lege.
19 Iar faptele trupului arătate sunt: Care sunt, preacurvia, curvia, necurăţia, înverşunarea.
20 Slujirea idolilor, fermecătoriile, vrăjbile, sfezile, zavistiile, mâniile, gâlcevile, împerecherile, eresurile.
21 Pizmele, uciderile, beţiile, ospeţele cele cu cântece, şi cele asemenea acestora; care mai înainte le spun vouă, precum am şi mai spus: Că cei ce fac unele ca acestea Împărăţia lui Dumnezeu nu o vor moşteni.
22 Iar roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credinţa, blândeţele, înfrânarea poftelor.
23 Împotriva acestora nu este lege.
24 Iar care sunt ai lui Hristos, trupul şi-au răstignit împreună cu patimile şi cu poftele.
25 De trăim cu Duhul, cu Duhul să şi umblăm.
26 Să nu fim măreţi în deşert, unul pre altul întărâtând, unul altuia pizmuind.
si totusi care-i diferenta dintre prooroc si profet
am impresia ca nu este nici o diferenta de sens
Ba, este diferenţă…
de etimologie…
Am ascultat odată o etimologie falsă se pare, dar foarte interesantă.
Oricum în limba română unul vine pe filieră franţuzească, prophete, nicicum grecească…
şi celălalt pe filieră slavă, proroku, de asta este şi scris cu un singur o, este preferat de Biblia ortodoxă şi de Cornilescu.
Etimologia falsa consta in faptul ca unul ar veni de la
pro-fhmi, din greacă, verbul fhmi înseamna a vorbi,
pro-oraw, adică oraw inesemna a vedea
unul ar fi vorbitorul, celalalt vazătorul
problema este ce facem cu pro, pentru ca are cel putin trei valori
1. spatiala a sta in fata… de aici pro-fan.. spatiul dinaintea templului
2. temporală … a vorbi inainte vreme de a se intimpla lucrurile
3. aratind „interesul” (ruda cu DAtivul interesului 🙂 ) sorry aşa l-am învăţat de la dr. Slushanchi, sint sigur ca poate fi o traducere mai buna… arătînd în favoarea cui se vorbeşe ,în locul cui, în interesul cui… etc.
Ce alegem?
se pare ca fost preferata varinta temporala de interpretare,
adica profetul este un fel de ghicitor personal
aceasta este departe de spiritul scripturii
Da, este un vizionar, vorbeste despre viitor, vezi Daniel, dar uita-te la capitolul 14 din Corinteni care tratează aceasta problema
nu este implicata numai „vederea viitorului”
Hehe… Ce-i aia comentariu de blogar?!… Pai am impresia ca voi, astia care scrieti des pe blog(uri), folositi spatiul asta pentru a da expresiei acel frau liber pe care nu il prea putem acorda in biserica (ptiu, ca ma molipsii si eu!). O fi bine, o fi rau, om vedea.
Despre profet sau prooroc, eu cred ca sunt doi termeni care poarta aceeasi semnificatie, sinonime aproape perfecte (poate chiar perfecte, dar pana nu ne punem de acord cu filiatia lingvistica, nu putem sti cu siguranta), dar cuvinte polisemantice. Cred ca aici trebuie sa stea mai degraba demersul: in descoperirea sensurilor aplicabile in zilele noastre, nu in incercarea de a „valorifica” diferentele dintre el.
La buna vedere.
Eu cred ca prorocul este cel care vorbeste unei adunari anumite lucruri adevarate despre acea adunare, anumite probleme mai exact, insa fara ca el sa stie dinainte acele probleme, iar profetul este cu totul altceva: el vesteste dinainte evenimente clare care se vor intampla in viitor. Astia cred ca sunt mai rar de gasit…acum, in secolul „tembelizorului” – dupa cum l-a botezat Patratosu… Domnul stie sigur.
Insa diferenta e clara intre ei. Nu sunt sinonime. Parerea mea.
draga akka, nu da drumul la „fierea” pămîntească. Atît.
Ce nu poţi spune în biserică cred că nu-i bine de spus nici pe bloguri..
Cred că aşa ar fi bine.
Augustin este „specialist” în false etimologii. Are cîteva superbe, uneori ajută pentru elasticitatea minţii.
Alteori se creează artificial derivaţii ale ariei semantice care rămîn apoi penru posteritate.
Cred că aşa exerciţiu ar fi şi de învrednicirea noastră.
Adică să ne învrednicim, să ne facem harnici 🙂
MArina, adică cum? Proorocul vorbeşte fără să ştie despre ce vorbeşte? ESte într-un fel de transă?
Profetul deci vorbeşte despre viitor? numai despre viitor?
Pot fi profeţii despre trecut?
Adică interpretarea în lumina lui Dumnezeu a trecutului?
Ce spuneţi?
Avem in 1 Corinteni 12;28-30 lista urmatoare ;apostoli,prooroci,invatatori,cei ce au darurile minunilor ,tamaduitorul bolnavilor…..
Nu le putem lua in usor.De ce biserica refuza atit de des sa recunoasca si sa accepte lucrarea Duhului printre unele grupuri razlete de crestini?De ce se asteapta si se presupune ca toate initiativele din biserica sa provina de la clerici? Acesta se intimpla din cauza ca am inlocuit lucrarea Duhului Sfint cu o doctrina propie ,necunoscuta Scripturii,si anume aceea a autoritatii profesionale a oamenilor de meserie .
Mi-am spus parerea mea nu imi purtati pica.
Nu-ţi poartă nimeni pică, Viorica!
Dar cine a făcut chestia asta… să înlocuiască lucrarea Duhului cu autoritatea profesională.
În ce biserică mergi tu?
Minunata tema, draga Marius!
Dimensiunea profetica a slujirii lui Dumnezeu. Si trista realitate a indepartarii in contemporaneitatea noastra postmoderna de aceasta dimensiune. Adeseori am sentimentul ca noi, cei ce traim in aceste vremuri, suntem sufleteste atat de prafuiti, de anosti, de blazati. Facem ceea ce facem si cum facem, dar fara nicio daruire, entuziasm. Chiar si in cele ale credintei, tot asa de prafuiti ne aratam… De parca asteptam „ceva” sau pe „cineva” care sa ne trezeasca din letargie, ca un Ioan Botezatorul. Pana si Irod il respecta. Era proorocul Domnului, vorbea din incredintarea lui. Se temea de cuvantul sau, de puterea pe care o arata in fapta si cuvant.
Ai amintit de atatea ori de Pateric. Marii asceti de atunci erau si profeti. Ceea ce spuneau nu se referea numai la prezentul imediat, ci si ce urma sa fie. Iar oamenii plecau din orasele, din casele lor, si-i cautau pe acesti Parinti. Parinti de suflete.
Oare azi nu vor mai fi astfel de Parinti profetici? Eu cred ca da. Numai ca ne lipseste „cautarea”. Duhul acestor vremuri ne indeamna la multa comoditate. In curand vom face totul prin telecomanda.Stand. Zăcând în comoditate.Dar oare vom mai face ceva, sau masinile faurite de om vor face ele totul? M-am intrebat uneori daca acele filme SF, uneori caraghioase, alteori chiar reusite,nu au ascuns un mesaj „profetic”, un avertisment pt ceea ce facem, spre ceea ce ne indreptam? Spre pericolele ce ni le atragem asupra-ne…
Am vazut o stire asta vara la tv, inaintea sarbatorii de pe 15 august (Sf. Maria) si m-au surprins niste batrane neputincioase care tineau sa mearga pe jos pana la o manastire din Ardeal. Ca sa simta efortul, cautarea, bucuria, dorinta de a-L cauta pe Domnul, de a-L descoperi.
Putem fi profeti, fiecare dintre noi, prin marturia vietii noastre? Prin marturia credintei? Ma intreb si eu…
Pot fi profeţii despre trecut?…
Va mai amintiti emisiunea lui Brucan? Interesant titlu isi gasise acest „fiu al lui Avraam”. Stia el ce stia despre profetii.
Eu cred ca Scriptura singura este de ajuns sa clarifice acesti termeni.
Nu am inteles aceasta chestiune decat atunci cand am dat peste urmatorul text:
Exod 7:1 Domnul i-a zis lui Moise: „Iată că te fac Dumnezeu pentru Faraon; şi fratele tău Aaron va fi proorocul tău.
2 Tu vei spune tot ce-ţi voi porunci Eu, iar fratele tău Aaron va vorbi lui Faraon să lase pe copiii lui Israel să plece din ţara lui.
Prorocia sau profetia (luate ca sinonime) au de a face cu o descoperire/revelatie din partea Dumnezeului cel viu si adevarat. Avraam era proroc deoarece cunostea pe Dumnezeu. Si oricine cunoaste pe acest Dumnezeu al invierii si ii face cunoscuta voia (pe Hristos) devine un proroc, adica un fiu al lui Avraam, un proroc in toata puterea cuvantului.
Cat despre criza de proroci din vremea noastra? Sa nu mai amestecam paiele cu graul si vom fi niste proroci adevarati.
profet=a vorbi inainte / mai dinainte
pro=inainte
phanai=a vorbi
Gresesc sau in King James Version nu exista alt termen in afara de „prophet”? Inseamna ca sensul lui proroc este acelasi cu cel de profet deoarece sunt interschimbabile.
Ce stiu eu, bazandu-ma mai mult pe practica decat pe studii filologice/etimologice:
Prooroc (Profet) este acea persoana care…sta de vorba cu Dumnezeu, si cu care Dumnezeu sta, la randul Lui de vorba. Mai mult, acel om fata de care Dumnezeu nu ascunde planurile Sale (care sunt de interes pentru acel om, sau pt oamenii din jurul proorocului,etc., in functie de situatie).
Pe ce imi bazez afirmatiile: pe cele spuse de Dumnezeu cu privire la Avraam (Geneza 18:17,Geneza 20:7) si pe cele spuse de Dumnezeu cu privire la prooroci (Numeri 12:6).
Cam asa am inteles eu lucrurile in Vechiul Testament.
Pentru Noul Testament, lucrurile nu se schimba prea mult. Ramane aceeasi definitie: un om care discuta cu Dumnezeu, si cu care Dumnezeu discuta. Dau un exemplu, cel al lui Petru, care ii prooroceste Safirei ca picioarele celor care i-au ingropat sotul sunt la usa, si ca acei oameni o vor ingropa si pe ea deandata.
Versete biblice care instaureaza proorocii si proorocia si in Biserica lui Christos au fost date mai sus, nu le mai reiau.
Ce doresc sa spun insa, cu referire la articol:
Reflexul „suparator” al proorociilor Vechiului Testament, rasuna inca in biserica mea…”Pocaiti-va si smeriti-va…”. Dumnezeu continua sa fie la fel de gelos, si la fel de treaz cu privire la alunecarile noastre. El nu da „descoperiri senzationale”…proorocii nu se confrunta cu D.D live…pe OTV…pentru audienta. Si nici calauzire „noua”…e aceeasi Cale, predicata de 2000 de ani incoace. Dar Dumnezeu inca ne da de stire ca mai avem de lucrat la noi insine…si ne mai arata inca ce avem de indreptat.
Fie ca e descoperire a unor lucruri viitoare, fie ca e o nevoie stringenta a bisericii de indreptare, fie ca sunt raspunsuri asteptate de mult de credinciosi, toate astea se mai petrec azi (da, sunt penticostala). Si merg, fratilor, merg bine. Marturia data de biserica mea e cunoscuta de jur imprejur ca una curata (nu din pricina proorocilor, ma intelegeti), proorocii nu sunt „agentii de informatii” sau folositi pe post de astrologi.
Lucrurile acestea nu sunt lucruri care pot fi luate prea usor…am vorbit dupa priceperea mea limitata, iar daca am gresit cu ceva sa ma ierte Dumnezeu. Sper sa pot intra mai pe seara sa explic ceea ce nu am stiut sa spun acum. Pace tuturor.
Stimate Patratosule, pentru mine intre un profet si un proroc nu este nici o deosebire sesizabila. Ambii sunt niste mesageri ai lui Dumnezeu. Tu deplangi lipsa lor… eu ma intreb sincer care este rolul lor de fapt si de ce sunt asa de multi ? Nu sunt ei redundanti ? Fiecare crestin comunica cu Dumnezeu prin Duhul Sfant care ne inspira si ne vorbeste iar Cristos este singurul mediator intre noi si Tatal.
De ce anumite mesaje le primim de la Dumnezeu in constiintza noastra, prin Duhul Sfant si altele le primim prin tertze persoane despre care nu avem absolut nici o cale obiectiva de a afla cu certitudine daca sunt sau nu mesagerii lui Dumnezeu ? Ce se intimpla cand doi sau mai multi oameni, care toti invoca inspiratia lui Dumnezeu, transmit mesaje contradictorii din partea lui Dumnezeu ? Pe cine alegem sa credem si pe baza caror criterii ? In biblie ni se spune ca pe baza faptelor/roadelor lor ii vom recunoaste. Dar daca toti au fapte crestinesti rezonabile sau putinele fapte necrestinesti sunt scuzabile de mici perioade de „caderi spirituale” care se intimpla oricarui crestin ? Cata incredere sa ai in mesajele de la Dumnezeu care par sa „ajusteze” pana la contradictie, principiile Bibliei ? Cum facem deosbirea intre ghicitori/clarvazatori si proroci/profeti ? Simpla invocare a numelui lui Dumnezeu de catre un ghicitor inseamna ca este proroc ? Daca urmam doctrina baptista ne spalam destul de usor pe maini de probleme de genul asta… pur si simplu ignoram sau nu credem pe cei ce isi aroga darul/imputernicirea de la Dumnezeu de a transmite „live” mesaje pentru turma lui. Si totusi… se pare ca Dumnezeu a „oranduit” ca in turma lui sa existe si astfel de persoane. Sunt curios cum ai reactiona daca maine s-ar infiintza la usa ta o persoana cunoscuta sau necunoscuta care ti-ar spune ca are un mesaj pentru tine. Stiu cum ai reactiona daca mesajul ar fi de bun simtz. Dar daca ar fi ceva total revoltator (precum mesajul primit de Avraam) ? sau bizar (de genul mesajului primit de Noe) ? Daca persoana care il transmite e dubioasa ? Daca persoana insista ? daca te hartuieste cu credintza si cu convingerea ca ce are sa iti spuna vine de la Dumnezeu ? Daca iti spune si niste lucruri intime sau ascunse pe care numai Dumnezeu le-ar sti despre tine, ca dovada ca e un mesaj veritabil ?
In biserica din Brasov,ne spuneafr.ton,ca proorocii sunt cei care predica si ne-a explicat ca a predica inseamna a prooroci,de asta femeile aveau voie sa proroceasca(deci sa si predice acum)
Cred ca au exista si exista proroci,nu deloc cum zic baptistii,nici peste tot cum zic penticostalii.
Am mers o vreme in biserica penticostala,dar desi se prorocea,nu am simtit in duhuk niciodata ca e ceva de Sus.Mi-ar fi placut sa aud cum ne mai vorbeste Domnul,
iar pastorul le spune”stati aici,adormiti si apoi spuneti va ati avut vedenii,prorociti,dar nu ceea ce s-a mai spus,daca e prorocie de la Domnul.
Agreez cu Elisa (cu prima parte a mesajului). Intr-adevar Dumnezeu a lasat Cuvintul ca revelatie. Predicind, explicind cuvintul lui Dumnezeu bisericii este profetie.
Problema este ca extrem de multi pastori au abdicat aceasta pozitie de invatator al Cuvintului si se ocupa mai mult cu povesti de adormit copiii.
Daca pun un copil sa citeasca un text in care se vorbeste de revenirea lui Hristos, inseamna ca profeteste si se reduce totul la aceasta?
Daca spun ca maine va rasari soarele si maine va rasari imi veti spune ca am prorocit?
Cel ce descopera sau interpreteaza voia lui Dumnezeu este profet dar apare problema atunci cand acesta prevesteste, anunta mai dinainte ceva ce se va intampla prin vointa lui Dumnezeu. Avem prorocii mari si mici ca sa putem intelege ca nu erau numai invatatori sau prevestitori ai unor evenimente generale ce aveau sa vina ci si vestitorii unor evenimente specifice clare, cu lamurire de la Dumnezeu, nu prin analogie.
Au fost si sunt si cei mincinosi iar aceasta problema va ramane, chiar se va intensifica in vremurile din urma pt ca una din caracteristici este inselaciunea iar prorocii mincinosi fac un bun serviciu in sensul acesta.
Dragilor,
tocmai m-am intors de la Alesd. A fost excelent. Ne-am bucurat de „profeţie”.
S-a predicat Cuvîntul.
Alex, ai spus-o foarte bine, noi cei care trăim acum ne-am „acrit” în sensul lui Steinhardt, nu mai avem bucuria simplă a trăirii cu Domnul şi bucuria primirii Cuvîntului.
De asta îmi place cîteodată Dan Puric, trăieşte bucuria celui care a primit Cuvîntul.
Da, nu poţi predica curat fără asceză, de la ceva trebuie să te abţii.
Asta ştiu de la unchiul meu, avea tot felul de posturi de toate felurile.
Da, cred că putem profeţi cîteodată fără vorbe, prin exemplul vieţii… aşa cum spui.
Eu am mers odată cu bicicleta de la Oradea la Aleşd împreună cu fabrica de bărbaţi ca să văd ce simţeau misionarii atunci cînd mergeau cu bicicletele atîţia km
da, Brucan a intuit bine, acela nu-i un oximoron, se poate … profeţii despre trecut..
Cum interpretăm trecutul în cheia lui Dumnezeu?
Poate ne ajută şi în luna asta a deconspirării.
Vlad L spui ce spune toata lumea in frunte cu Biblia:
Ca sunt si vor fi proroci mincinosi. Dar chiar nu vad cum ii delimitezi tu pe cei mincinosi de cei nemincinosi (sau nu te deranjeaza chestia asta ?).
Lucrurile sunt si simple si complicate. In primul rand la prorocul in Hristos se vede slava Sa, cauta slava lui Dumnezeu si indreptarea omului. Marturiseste pe Hristos si in vederea neprihanirii si ascultarii de Dumnezeu. Ceea ce spune se implineste si nu de putine ori face o punte cu partea nestiuta de oricine din fiecare din noi, nu la modul speculativ, ci concret.
Apoi cel mai important, inlauntru se capata convingerea ca Duhul nu este strain. Duhul in forma profetica se regaseste in Duhul din noi, este acelasi Duh, Duh Sfant.
Daca sunt probleme si nu de putine ori sunt, Domnul mai da si darul deosebirii duhurilor ceea ce poate ajuta in situatii mai delicate.
Nu in ultimul rand scopul principal este Slavirea lui Dumnezeu, apropierea omului de voia Sa care este sfintirea si dragostea mai mare pt Dumnezeu si uneori intelegerea unor situatii in care ni se face harul de a pricepe ce se intampla dincolo de ce se vede.
Ar mai fi, dar asa in cateva cuvinte este ceea ce am inteles pana acum.
vre-ti sa vede-ti cazuri concrete de proroci mincinosi citi-ti aici
http://dezvaluiri.wordpress.com/moldoveanul-voronin-minte/
Florina, noi vorbeam de oamenii Domnului si gogomanii dintre noi, pana la Voronin mai este ceva cale.
Draga Vlad, prevestirea nu este exclusă din această intepretare,
cred că toate cele trei valori ale prefixului pro- pot da sensul complet al cuvîntului profet.
cu profeţii mincinoşi avem un singur dezavantaj, trebuie să treacă timpul şi pe unii timpul nu îi iartă…
dacă eu profeţesc azi că peste 20 de ani vom avea din nou prigoană ca în vremea comunistă şi fraţii se vor vinde unii pe alţii…. n-aveţi ce face, trebuie să aşteptaţi, pînă atunci sînt profet cu acte în regulă.
Flexan, este foarte simplu „după roade”… dar timpul roade… 🙂
Aşa cum spune Vlad, dacă cineva nu profeţeşte despre Cristos acum… e profet mincinos… n-am nevoie de ghicitori personali şi de codoşi care să ne fixeze nunţile copiilor noştri, un fel de legători şi dezlegători de căsătorii, ca nu ştiu care ţaţa Albina, regina ghicitoarelor…
Corect, dacă o profeţie nu Îl înalţă pe Domnul şi nu îi aduce glorie Lui, atunci nu cred că este de la Domnul.
Don,
Foarte interesant ce spui.
Exact, profeţia şi proorocia sînt cumva sinonime… Nu ştiu ebraică să văd cîţi termeni sînt acolo şi de ce fel, dar îi putem întreba pe Dan Botica şi Evedyahu.
Ei ne pot spune care este termenul… am la îndemînă BibleWorks 6, dar nu ştiu de ce… prefer să îmi întreb prietenii… este mai „fermecător” 🙂
Da, profeţia are de-a face cu cunoaştera lui Dumnezeu şi planurilor lui, a Scripturilor Lui şi cu trăirea după standardele Lui etice.
Nu cred că există profet fără să trăiască cum vrea Dumnezeu şi fără să cunoască Scripturile Lui.
Acestea sint condiţii de tipul sine qua non…
Alaxandra, înseamnă că toşi profeţim cînd ne rugăm, pentru că aşa ai definit tu profeţia, ca vorbirea cu Dumnezeu…
Slavă Domnului că trăieşti într-o biserica în care se mai predică pocăinţa… în unele nu se mai predică decît acomodarea la lume.
Flexan, nu profeţii nu sînt redundanţi niciodată pentru că Dumnezeu comunică într-un mod unic cu fiecare creştin care este unic.
Numai că profeţii, în definiţia mea, de aceea am întrebat-o acel lucru pe Alaxandra… profeţii au de-a face cu comunitatea.
Profetul este un oficiu comunitar şi profeţia este un bun al poporului.
pui foarte multe întrebări provocatoare la discuţie, sînt sigur că la majoritatea ai răspuns, nu-i aşa?
La întrebarea pe care mi-o pui mie…
Ştii ce-aş face. L-aş invita în casă şi i-aş da un ceai. Ceaiul meu celebru.
M-aş ruga împreună cu el. Imediat simt ce fel de om este cineva după ce mă rog cu el (profeţesc imediat).
Apoi aş sta să îl ascult. Duhul îmi va spune ce trebuie să fac mai departe.
Mă bucură cascada ta de întrebări.
Arată o minte neliniştită în sensul cel mai bun cu putinţă.
Draga Elisa, nu ştiu ce să spun la ceea ce spui tu.
Şti interpretarea fr. Ton, într-un fel are dreptate, dar nu orice predică este o profeţie.
Sînt mai multe tipuri de predici şi momente ale predicării.
Într-un sens şi fr. Ton a fost un profet atunci cînd a vorbit despre realităţi pe care Dumnezeu le va aduce în România şi oamenii nu l-au prea crezut.
Corect, Dani, cînd interpretezi Cuvîntul pentru turmă, cînd arăţi direcţia turmei pentru „aici” şi „acum”, cu un text de „atunci” şi de „acolo”, aceea cred că este profeţie.
Cu predicarea femeilor este altceva.
Frate Marius, imi place ca ai deschis un subiect asa de actual.
De ce merg azi unii crestini la „proroci”? Sa-l cunoasca pe Domnul mai bine, sa le spuna voia Domnului in legatura cu viata lor, zic ei. Adica ce sa afle? Cu cine, cand si daca se vor casatori (un exemplu), ce slujba sa-si aleaga, cati copii or sa aiba etc.
Parerea mea este ca atunci cand cauti asa-numita calauzire din partea Domnului in felul acesta, prin proroci, ca singura sursa „vrednica” de crezare, nu este bine, pentru ca autoritatea Scripturii in a te calauzi personal si direct este pusa la indoiala, si, trebuie sa spun, devii dependent chiar de acest fel de „calauzire”. Acea maturitate spirituala la care Domnul ne indeamna sa ajungem nu se va vedea la astfel de oameni. Ei nu vor stii sa aiba discernamant in situatiile cu care se vor confrunta in viata.
Sa zicem ca un proroc ti-a prorocit ceva. Ce faci? Stai linistit sa vezi daca se intimpla cu adevarat, cercetezi Scriptura sa vezi daca nu cumva contravine principiilor ei (poate ca asta ar trebui sa fie primul lucru care sa-l facem cand e vorba de prorocii), sau te agiti, fortezi lucrurile, intervii in situatii, grabesti cursul lucrurilor etc. ca sa se „implineasca” prorocia? Unde e atunci calauzirea Domnului? Nu cumva e calauzirea mea pornita din temperamentul meu, dar nu si a Domnului?
E foarte tentanta treaba asta.
Cred ca unii crestini cauta prorociile (ca si unic mod de „partasie” cu Domnul) pentru ca nu au incredere in Domnul; ca vor ceva mai superior si in plus fata de autoritatea Scripturii; oamenilor le place sa aiba in control viata lor, sa aiba ceva palpabil.
{Scuze daca am suparat pe vreun frate/sora de-a mea penticostal(a). Nu am nici o intentie de felul acesta}.
Gaby, pericolele de ratacire si abuz exista si cand vorbim de Scripturi, proroci si chiar de rugaciune.
Nu cred ca baptistii sunt mai feriti de ratacire cand citesc Scripturile, mai maturi si mai rabdatori in a nu forta planuriel Domnului decat cei ce fac lucruri ca cele mentionate de tine.
Ratacirea, inchipuirea, fortarea lucrurilor, maturiatea, etc nu sunt probleme legate de o confesiune sau alta, desi exista anumite predispozitii, ele sunt riscuri care pasc pe fiecare atat timp cat este cineva care cauta imitatia, ratacirea si pierderea sufletului si anume cel rau.
Grija trebuie sa fie a fiecaruia!
Se pare ca Cornilescu foloseste PROOROC totdeauna. Deci profet nu pare folosit in traducerea romaneasca (profet e termenul mai nou -nu?).
O discutie excelenta si f clara(dupa parerea mea) la subiectul asta se gaseste in teologia lui Wayne Grudem – care stiu ca a fost tradusa in rommaneste…
Oarecum surprinzator (?) pozitia lui va surprinde pe baptisti – din cate imi amintesc…
Vlad L, ai dreptate, pericolul ratacirii cu Scriptura in mana este in orice confesiune (dupa cum vezi, nu adopt o pozitie neutra fata de un subiect – apropo de alt comentariu; stop).
Toti suntem vulnerabili. „Cine crede ca sta in picioare, sa ia seama sa nu cada” (zice Biblia, parafrazez).
draga Gaby, da, pentru mine este a adevărata frămîntare. Întotdeauna mi-am dorit să ajung profet.
Se pare că pentru profeţie se făcea şcoală…
Cred că fiecărui credincios i s-a dat Duhul proorociei, acum noi sîntem o împărăţie de preoţi, o preoţie sfîntă pentru Domnul… problema este că avem restaurată şi capacitatea de atenţie… să interpretăm spusele Domnului pentru noi…
Într-un mod restrîns fiecare credincios terbuie să fie un profet pentru el,
într-un mod mai larg profeţii trebuie să vorbească neapărat PENTRU popor-comunitate neapărat DIN Scripturi ÎN CONFORMITATE cu scripturile PENTRU A ADUCE din nou poporul în voia Lui Dumnezeu.
Da, dacă vreun profet îmi profeţeşte ceva contra scripturilor… nu iau piatra, dar îl las în plata Domnului, ceera ce este mult mai grav.
Eu cred că în anumite medii s-a abuzat de funcţia proorocească şi proorocii au devenit un fel de consultajnţi personali, sînt unii care au devenit addicted to prophecy.
Nu mai citesc ei înşişi scripturile şi sînt dependenţi de senzaţiile tari oferite de unii „ghicitori” spirituali, care au o clientelă foarte ciudată, o viaţă foarte ciudată şi o cunoaştere a scripturii foarte ciudată, unde mai pui familla şi copiii care, unora dintre ei le trăiesc în destrăbălare..
M-am confruntat cu asta în pastorală..
Sigur, Vlad, oricînd încercăm un exerciţiu spiritual, ispita stă la stînga.
Cînd luăm biblia în mînă, ereezia este la stînga noastrpă, cînd ne rugăm, autoînşelarea este tot acolo, cînd postim, mîndria este acolo, cînd dăruim, îngîmfarea este acolo, cînd ne retragem din lume, autosuficienţa ne dă tîrcoale… etc.
Sîntem plini de răutate şi deznădăjduit de înşelători, de aceea orice profeţie care nu este săvîrşită în contextul smereniei poate fi otravă curată pentru trupul Bisericii.
Aşa cum spui, prostia şi păcatul n-au graniţe confesionale, dau iama peste tot.
soţia unui prieten a trăit o tragedie sufletească care a făcut-o să se îndepărteze de biesrica în care a crescut.
Două fete în spatele ei, la o seară de rugăciune, au început să-i „profeţească” în glumă sau din răutate şi invidie că peste cîteva zile „o va călca trenul” sau cam aşa ceva…..
Ce pedeapsă oare ar trebui să primească astfel de oameni? Mai bine şi-ar lega de gît un pietroi să se arunce în mare…
Evedule, ajută-ne cu ebraica… refuz să folosesc BWorks-ul şi Google-ul..
Da, ştiu ce spune Grudem… din cîte îmi amintesc nu este un cesaţionist convins, ca majoritatea baptiştilor… 🙂
cum este cu ebraica, cîte cuvinte şi care sînt folosite pentru profeţie?
Cum verificăm profeţiile, GAby, asta-i.. putem avea o grilă, în afaraă de împlinirea în timp?
eu am propus alte criterii vreo cinci cel puţin:
consecvenţa faţă de Scripturi,
consistenţa învăţătorească,
coerenţa discursului profetic în ansamblu,
apoi viaţa, ethica celui care profeţeşte,
apoi viaţa de familie a acestuia,
apoi de ce nu s-ar încadra, autoritatea spirituală fiind în 1 timotei 3?
apoi vorbirea pentru comunitate, pentru poporul Domnului,
validarea acestuia de către comunitate… etc.
Marius as impinge lucrurile mai spre margine, daca prorocul este un „magar”, uneori Dumnezeu a facut minuni si prin cei urmau sa fie lepadati deci nu avusesera o viata frumoasa, a prorocit chiar marele preot fara voie etc.
Daca este un dar de durata atunci se cere un anumit tip de viata, ca si incazul celorlalte daruri, totusi sunt prorocii ocazionale, care nu au prea mult de a face cu mesagerul de aceea m-as concentra foarte mult pe mesaj in general si in particular as trece la viata celui ce profeteste.
Este si vorba: gura „patratosului” adevar graieste. 🙂
Tu esti cesationist? Eu nu sunt…dar nu am stiut ca majoritatea baptistilor sunt (fratele meu Tibi e si el cesationist – saracul 🙂 – si J McArthur). John Piper, Lloyd-Jones nu sunt!
Pai in Ebraica se folosesc 3 cuvinte pt a se referi la profet: roeh, chozeh, si nabi (se citeste navi). Pe departe cel mai folosit termen e nabi. Eu nu vad o distinctie clara intre navi (tradus profet/prooroc) si roeh (lit. vazator). Textul clasic care ne spune ca roeh era termenul mai vechi este in 1 Sam 9:9
Odinioară în Israel, cînd se ducea cineva să întrebe pe Dumnezeu, zicea: „Haidem, să mergem la văzător (roeh)!” Căci acela care se numeşte azi prooroc (nabi), se numea odinioară văzător (roeh).
Roeh ca si hozeh vin de la verbul ‘a vedea’ – eu nu vad nici o diferenta intre termeni – par sinonimi. Cu specificatia ca haza (a vedea) e mult mai folosit in Aramaic decat in Ebraica – dar verbul exista in Ebraica. Cred ca toti termenii sunt sinonimi si cred ca se aplica si la prooroc=profet.
O discutie f buna e in Dictionarul Biblic publicat de cartea crestina.
Ce nu pot intelege eu – este cum e posibil ca un crestin care se considera biblic si serios in studiul Scripturii (si asta include pe McArthur si DTS – Dallas Theological Seminary etc) sa FORTEZE textul asa de grosolan (vezi 1 Cor 13) ca sa sustina cesationismul. Aste este o asa FORTARE a textului – orice LIBERAL s-ar simti rusinat de o asemenea performanta 😦 😦
Eveduyahu draga … iarta-ma … ce-i acela „cesationist”?
Explicati si unui taran ca mine 🙂
Incetarea existentei darurilor cum ar fi vorbire in limbi, prorocie etc. vine de la cease(engleza)= a inceta, opri.
Marius, iata care este in opinia mea,marca proorocului:
Exodul 33:9 Şi când intra Moise în cort, stâlpul de nor se pogora şi se oprea la uşa cortului, şi Domnul vorbea cu Moise.
Exodul 33:10 Tot poporul vedea stâlpul de nor oprindu-se la uşa cortului; tot poporul se scula şi se arunca cu faţa la pământ la uşa cortului lui.
Exodul 33:11 Domnul vorbea cu Moise faţă în faţă, cum vorbeşte un om cu prietenul lui.
Trebuie sa recunosti ca e putin diferita imaginea asta de aceea a rugaciunii simple. 🙂
Alexandra,eu as spune cea a lui Moise, nu toti prorocii au avut acelasi mod ce comunicare si probare a comunicarii (tot poporul vedea-este cheia aici).
Moise a fost unul, proroci au fost mai multi totusi.
Unii au avut o haina din par de camila si mancau „exotic”, dar tot oameni minunati.
Nu sunt cesationist…dar cred ca si la sfirsitul perioadei apostolice intensitatea manifestarilor darurilor miraculoase scadea..si cred ca are o legatura cu aparitia scrierilor sfinte (Epistole, Evanghelii,..) O singura data citim ca umbra apostolilor cadea pe cei bolnavi… Sigur ca raspunsul celebru este ca n-avem credinta… Desi-i adevarat, e un raspuns superficial (parere personala).. (John Mc Arhtur- saracul e un crestin serios dar e fundamenalist si la „ei” toate lucrurile-s clare; d-aia-i iubesc). Despre proorocii; am fost martor o data sau de 2 ori la proorocii care s-au implinit (eram in biserica penticostala). Sunt un baptist cu inclinatii mistice. Din pacate profetii neimplinite au adus mult prejudiciu marturiei crediciosilor, motiv pt care ar trebui sa fim tare circumspecti… Aprob criteriile lui Mariu (cred ca-s consistente cu Scriptura)..Un important lider religios american are obiceiul sa faca profetii la TV la inceputul anului. Anul trecut, a profetit ca o catastrofa se va abate peste un oras american si vor muri milioane intr-un singur loc. Daca aveam si eu un post de televiziune puneam pariu cu el pe milioane… as fi cistigat… Va dati seama ce munitie pt ironiile presei… Un lucru ma socheaza: 99.99% din profetiile contemporane sunt despre catastrofe. Oare Dumnezeu nu mai are altceva de spus? („Nu va fi alta pierdere decit a corabiei”- profetea Pavel).Curios, cele 2 vazute de mine implinindu-se au fost pozitive, si nu referitoare la catastrofe…
Nu Vlad…proorocul este acel om caruia Dumnezeu ii raspunde,cu care Dumnezeu vorbeste gura catre gura. Asta este marca proorocului. Nu faptul ca poporul vedea norul coborandu-se il facea pe Moise prooroc…din cate imi aduc aminte la intalnirea cu rugul aprins Moise era singur.
Cred ca cel cu meniul exotic si haina de par de camila este singular 🙂
Eu zic doar ca proorociiexista siazi,sica pe cei adevarati e usor sa ii deosebesti,daca tu la randul tau esti aproape de Dumnezeu.
Frate Marius, sunt de acord ca profetii trebuie sa vorbeasca pentru comunitate.
Ce inseamna cesationist? Nu am mai intilnit termenul pana acum.
Apropo de profetii zilelor noastre, este un american cunoscut (care de altfel are si un post de radio recunoscut ce emite si in alte tari, poate ati auzit de el, Family Radio) ce spune ca sfarsitul lumii va fi in luna mai 2011. Se bazeaza el pe niste calcule matematice foarte „exacte”, desi, saracul de el, a mai „profetit” odata ca va veni sfarsitul, dar nu s-a „implinit” la acea data. A scris si o carte despre asta, nu am citit-o si nici nu o voi citi. L-a intrebat cineva cum se face ca are 2 date diferite despre sfarsit. Raspunsul lui: acum, data din mai 2011 este mult mai exacta, pentru ca a facut cercetari mai multe (de fapt, tipul a fost inginer, si i-a placut dintotdeauna matematica). Ma intriga astfel de profeti si profetii. Invatatura lui este total contrara Cuvantului, nu numai in privinta sfarsitului, dar este acceptata de unii si practicata pentru ca argumentele lui „biblice” sunt de fapt ceea ce Biblia spune la 2Tim.4:3-4. Sigur mai sunt si altii ca el.
Nu am vazut, fr.Marius, raspunsul tau cu privire la verificarea profetiilor, decat acum. Asa cred si eu. As mai adauga: lipsa oricarui interes material din partea celui ce „proroceste”.
Alexandra, Alexandra
Câtă dreptate ai….
Cuvintele prorocului sunt importante, deşi doi oamenii diferiţi pot avea acelaşi mesaj. Este mult mai important ce spune Dumnezeu despre proroc decât ce spune prorocul despre Dumnezeu. Mesajul poate fi copiat… plagiat.
Ioan a fost un extremist, şi uni încearcă să-l imite în extremismul lui în comportament şi îmbrăcăminte şi astăzi, dar ei imitatori trec foarte uşor peste ceea ce l-a făcut mare, cel mai mare om-proroc-profet născut din femeie.
– Relaţia lui cu Dumnezeu şi determinarea lui de-a face voia Lui. A apărut când şi unde a vrut Domnul şi a dispărut tot atât de subit. În asta constă marea diferenţă dintre prorocii.
Da, m-am distrat cu „gura pătrăţosului adevăr grăieşte” :), Vlad,
Interesant ce spui tu, într-adevar, unii au profetit fără să ştie…hm. Cred că Dumnezeu vorbeşte şi prin pastori corupţi şi îi foloseşte după cum vrea El, este suveran!
Draga Evedule, mulţumim pentru lămuriri, s-a făcut lumină în sat…mulţumiri pentru lecţia de ebraică!
Eu cesaţionist? Ce-i aia? 🙂
Vlad, chiar azi am văzut un pastor baptist care a fost vindecat de două ori de cancer… cum să fiu cesaţionist? 🙂
Nici el nu este!
Despre vorbirea în limbi discutăm altă dată.
Mulţumim Alaxandra, chiar sînt interesante textele.
asta este foarte interesant, cum Moise vorbea faţă în faţă cu Dumnezeu şi apoi a trebuit ca Dumnezeu să îl acopere cu palma cînd a trecut pe dinaintea stîncii.
Eu cred că este o întreagă tipologie a profeţilor, Vlad, ce spui? Încercăm o taxonomie… sînt mai multe tipuri…
Oare i-a inventariat cineva? Profeţi de profesie, profeţi o singură dată, profeţi inconştienţi de profeţia lor, profeţi în NT.. .etc.
Profeţi asceţi, profeţi căsătoriţi, profeţi cu acte profetice extreme… ar fi interesant, ce spuneţi
Doru Radu, welcome in the club… şi eu sînt un baptist cu înclinaţii mistice.
De aia m-am apucat de periegeză, nu de exegeză, pentru că pentru periegeză îţi trebuie mistică…
Da, mare dreptate ai, majoritatea profeţilor noştri de azi sînt catastrofici pentru ca asta înfioară şi creează senzaţii…
Şi eu am văzut cel puţin o profeţie făcută şi împlinită.
Am văzut pe cineva profeţind căderea lui Ceauşescu cu 6 luni înainte de asta şi a spus cam cum va fi.
Am martori la asta.
În armată, cînd a început revoluţia mi-am adus aminte de asta.
Da, Alaxandra, este un criteriu foarte bun, dacă eşti aproape de Dumnezeu recunoşti imediat profeţii mincinoşi.
Da, Cornel, unii vor numai părul de cămilă… să mănînce şi lăcustele 🙂
Alexandra toti marii eretici au pretentia ca sunt de la Domnul si pretentia merge pana la bataia pe umar care o primesc seara la culcare.
Tupeul celui ce rataceste este mare si daca ar fi asa usor cu fuga de inselaciune, Domnul Isus nu ne-ar mai fi avertizat impreuna cu Apostolul Pavel etc despre pericolul inselarii.
Dintre toate pericolele cel mai des intalnit si mai periculos pentru mine este cel al autoinselarii.
Cred ca anumite semne insotitoare erau pt cei ce priveau si nu pt cel ce vorbea gura catre gura.
Oricum prorocii de astazi, cei multi nu mai au atat par de camila si au trecut la alte piei: de crocodil etc. Deci trebuie sa ai grija unde isi fac cumparaturile prorocii de astazi. 🙂
asta era un criteriu, Vlad, să nu poarte fesul interesului.
Marius, ar fi interesanta taxonomia prorocilor, este chiar utila cred. Uneori cred ca apare confuzia legat de proroci si functia lor pt ca se pare ca aveau functii multiple, functii care nu erau legate in mod necesar de cea de profet ci mai degraba pt ca nu era cine sa umple golurile respective. Ceva de genul pastorului care are toate darurile, slujbele si chemarile, diferenta era ca celor dintai li se incredintau slujbele respective de catre Domnul pe cand cei din urma si le insuseau cu de la sine obraznicie. 🙂
Ce atmosfera frumoasa e pe acest post . Domnul Isus sa binecuvanteze gazda si pe toti fratii si surorile ce au scris asa de frumos . Alexandra mi-a placut ce ai scris ,sa te citeasca cat mai multi din fratii penticostali . Concluziile mele :
– proorociile adevarate nu au incetat chiar daca cele false s-au inmultit
– profetia nu este monopolul unui singur cult ,experiente similare au si credinciosii de la alte culte ,printre ei si eu …si Patratosu .
– nu mai avem FUNCTIA de prooroc ci doar slujire
– profetia se refera la TRECUT cand tainele inimii sunt date pe fata (pacate ascunse ,nemarturisite) ,la PREZENT cand problemele si framantarile noastre isi gasesc raspunsul in Adunare prin predicile de zidire,sfatuire si mangaiere ,la VIITOR cand se reveleaza un eveniment SPECIFIC nu din cele generale prezentate dealtfel in Biblie.
– toate Adunarile au nevoie de predici in duh de profetie altfel mor spiritual . Astfel de predici condamna pacatul si indeamna la pocainta pocaitilor tinand aprinsa flacara credintei in credinciosi si sensibilitatea la pacat.
Fie ca Dumnezeu sa ne binecuvanteze cu lucrarea profetiei mai departe .
dragilor, abia m-am intors dupa o seara grea de la Cluj… credeti ca este usor sa vorbesti dupa Ravi ZAcharias? dar eu am avut ultimul cuvînt… glumesc. 🙂
Le mulţumesc celor care au avut răbdare să mă asculte şi îngăduinţă faţă de tupeul meu…
Faorte greu de diferenţiat tupeul de curaj… 🙂
Vlad, şi acum slujba de păstor este încredinţată tot de Domnul… este adevărat, unii şi-o iau singuri,
aşa cum erau atunci profeţi falşi, aşa sînt şi acum păstori falşi… cei care lasă turma de izbelişte… cei plătiţi, vezi Ioan cap. 10…
Cum se deosebesc? Dacă profeţii se deosebesc după roade, adică mult mai greu, pastorii falşi se deosebesc după glas…. oile îi recunosc imediat…
WEs, mulţumesc de cuvintele tale, în vremurile astea chiar aveam nevoie…
corect la tot ce spui, Wes, frumos spus… proociile nu au încetat… încă…cele adevărate…dar cele false s-au înmuilţit, asta este bună.
Faorte bine sistematizat…
Fiecare credincios in Domnul Isus Hristos este un proroc.
Eu asa citesc in Apocalipsa 19:10 „Marturia lui Isus este duhul prorociei.”
Asa cum suntem o preotie sfanta, tot asa suntem si o ceata de proroci, avand ca mostenire o imparatie care nu se clatina.
Revelatia este atat de clara si de deplina incat doar orb sa fii incat sa nu intelegi voia Domnului. Imi place atat de mult cum inceputul epistolei catre evrei:
„Dupa ce a vorbit in vechime parintilor nostri in multe randuri si in multe chipuri, Dumnezeu, la sfarsitul acestor zile ne-a vorbit prin Fiul”
Noi toti privim cu fata descoperita ca intr-o oglinda slava Domnului (2 Cor 3:18), avem intrare sloboda la Tatal, aici se vorbeste gura catre gura asa cum facea Moise in cort. Dumnezeu ne vorbeste prin Cuvant iar noi ii vorbim prin rugaciune. Cat de simplu si cat de frumos.
Noul Legamant nu mai are umbra lucrurilor ci implinirea lor in Fiul.
De aceea, inaintea oricarei slujbe de predicare ne rugam ca Dumnezeu sa puna cuvintele sale in gura robului sau astfel incat acesta sa vorbeasca fiecaruia dupa nevoie.
Nu-i asa Patratosu’?
Uite ce ne indeamna 1 Petru 4:11
„Daca vorbeste cineva sa vorbeasca cuvintele lui Dumnezeu”. Practic, este o porunca asemanatoarea celeilalte: Fiti plini de Duh. Si prouncile Lui nu sunt grele daca ai in tine Duhul Sau.
Iar textul lui Petru ma readuce definitia data de Dumnezeu unui proroc:
Exod 7:1
Domnul i-a zis lui Moise: „Iată că te fac Dumnezeu pentru Faraon; şi fratele tău Aaron va fi proorocul tău.
2 Tu vei spune tot ce-ţi voi porunci Eu, iar fratele tău Aaron va vorbi lui Faraon să lase pe copiii lui Israel să plece din ţara lui.
Scuze de lungimea comentariului. Vorba apostolului: nu mi-ar ajunge vremea. Am incerca sa fiu cat mai scurt.
Interesantă sinteza ta, Don, oare nu este o împlinire a textului din Ioel, cu „democratizarea” profeţiei…
Cei care au au Duhul… nu se poate să nu Îl mărturisească pe Isus ca Domn.
Duhul pe care îl avem noi nu este alt Duh decît Duhul lui Cristos, duhul proorocilor.
Ca să profeţeşti cred că trebuie să fii plin de Duh, numai atunci paharul este plin de dă peste el… 🙂
Corect, îmi place contaminarea preoţie sfîntă, neam împărătesc, ceată a proorocilor….
Atunci care este diferenţa dintre predicarea de la amvon rezervată bărbaţilor în unele tradiţii (şi a mea) şi profeţia surorilor.
Mulţumesc pentru comentariul tău.
acum să ne gîndim la implicaţiile celor spuse de tine
Nu sunt cunoscator al mediului acesta si as dori o definitie exacta a termenului cesaţionist. De preferat in limba romana. E ok si pe mail. Multumesc anticipat.