Capodopera „Moise”

De ce n-a intrat Moise în Ţara promisă?

Numai pentru că s-a enervat?

De ce l-a pedepsit Dumnezeu aşa de tare pentru un păcat aşa de mic?

Ei, lucrurile nu stau chiar aşa.

Pentru fiecare dintre noi Dumnezeu are o ambiţie specială. Pe unul vrea să îl facă cel mai „după inima Sa”, pe Moise a vrut să îl facă „cel mai blînd om de pe faţa pămîntului”

Numeri 12:3 Moise însă era un om foarte blând, mai blând decât orice om de pe faţa pământului.

Cel mai blînd dintr-un tip extrem de irascibil. Uitaţi-vă ce face la 40 de ani. Omoară la nervi un om.

Aşa că Dumnezeu îşi începe lucrarea.

Dincolo de a-l face lider pentru popor, dincolo de călăuzirea lui Israel prin pustie, Dumnezeu vrea să îl rafineze şi să scoată lustrul din Moise.

Îl izolează în pustie la oi şi în plictisul adînc al păstoririi îi frînge cerbicia.

40 de ani ori 365 de zile ori 2 ori pe zi… mulsul oilor… Moise a mult fiecare oiţă de aproape 30.000 de ori….. dacă avea 300 de oi (media turmelor pe la vremea aia şi la vremea romanţelor noastre… Ciobănaş cu 300 de oi..)… Moise a muls oi de 1 milion de ori.

Aţi încercat vreodată să mulgeţi oi?

Este o muncă de înnebunit chinezi!

Este un chin pînă găseşti ugerul, apoi cu două degete trebuie să storci laptele, care se lasă greu şi puţin.

Aşa s-a îmblînzit Moise 40 de ani. Aşa l-a domesticit Dumnezeu!

Singur, de dimineaţa pînă seara, între sute de oi, dimineaţa la muls oi, seara la muls oi, noaptea frig, ziua cald.

Aşa l-a domesticit Dumnezeu. Aşa a îndepărtat grosul de pe nerăbdarea şi nervii lui.

Apoi l-a mai lucrat încă 40 de ani punîndu-l să păstorească un popor îndărătnic şi tare la cerbice.

A trecut primul test: Cînd Dumnezeu îi propune să înceapă un nou popor cu începătură de la le, în loc să le fie tată Avram, Moise spune: „Iartă-le acum păcatul! Dacă nu, atunci, şterge-mă din cartea Ta pe care ai scris-o!” Exod 32:32

Dar … Moise cade la ultimul test.

Exact cînd Dumnezeu voia să îşi admire ulciorul, cînd voia să pună ultima încondeiere, după ce îl scosese din cuptor…

Atunci Moise strică totul.

Toată blîndeţea la care muncise Domnul atîţia ani este scăpată pe jos.

Vasul se sparge şi nu se mai poate face nimic…

Este ca o un instrument din lemn nou, care este zgîriat pe lac, ca un piston de alamă ciobit la ciocnirea cu un trombon, ca o bijuterie strîmbată…

Lui Dumnezeu i-a fost ciudă!

S-a mîniat Moise şi a lovit Stînca cu ciomagul, stînca semnificîndă spre Cristos.

Lui Dumnezeu i s-au stricat socotelile cu Moise şi socotelile semnificării.

Numeri 20:8 „Ia toiagul şi cheamă adunarea, tu şi fratele tău Aaron. Să vorbiţi stâncii acesteia în faţa lor şi ea va da apă. Să le scoţi astfel apă din stâncă şi să adăpi adunarea şi vitele lor.”
9 Moise a luat toiagul dinaintea Domnului, cum îi poruncise Domnul.
10 Moise şi Aaron au chemat adunarea înaintea stâncii. Şi Moise le-a zis: „Ascultaţi, răzvrătiţilor! Vom putea noi oare să vă scoatem apă din stânca aceasta?”
11 Apoi Moise a ridicat mâna şi a lovit stânca de două ori cu toiagul. Şi a ieşit apă din belşug, aşa încât a băut şi adunarea şi au băut şi vitele.
12 Atunci Domnul i-a zis lui Moise: „Pentru că n-aţi crezut în Mine, ca să Mă sfinţiţi înaintea copiilor lui Israel, nu voi veţi duce adunarea aceasta în ţara pe care i-o dau.”

Cel mai blînd şi mai smerit om de pe pămînt revine la un reflex din tinereţe, bate stînca şi spune „NOI”.

Moise a sărit pe capodopera lui Dumnezeu, propriul lui caracter şi pentru asta n-a intrat în ţară, dar…. dar….

Cine a mai fost îngropat de Dumnezeu Însuşi?

Cui i-a ma slujit Dumnezeu la înmormîntare?

Numai lui Moise, cel mai blînd om de pe faţa pămîntului…

Ferice de cei blînzi căci ei vor moşteni pămîntul… pentru că sînt gata să renunţe la ceea ce ar fi aşteptat şi cerut,

Ferice de cei blînzi, căci ei vor moşteni pămîntul, pentru că sînt gata să renunţe şi la ceea ce le oferă Dumnezeu însuşi

Ferice de cei blînzi, care, spre binele şi hatîrul celorlalţi sînt gata să renunţe la noua neamul care s-ar fi născut din ei pentru a salva un popor demn de mînie.

Ferice de cei blînzi care-şi vor opri mînia la vreme …