Ce să facem cu Darwin? sau Gusturile nu se discută, se execută :)
februarie 28, 2008Recentissime am primit un comentariu de la Buciuman prin care mă invita să iau atitudine faţă de alungarea lui Darwin din şcoli. Se pare că cei de la Rezistenţa Urbană au început o adevărată campanie (care duce nicăieri, după părea mea, pentru că porneşte de nicăieri…). Oricum, bravos! Mai bine să avem atitudine civică şi, BTW, sîntem în multe puncte puncte de acord.
Uite iau atitudinea. O iau de la el, o iau de pe jos, o pun pe masă, o analizez la microscop aşa cum am învăţat în şcoală, după ce am disecat broscuţa (biah! încă mai mişca săraca cînd profesoara de biologie încerca să ne convingă că avem organele aşezate cam în acelaşi fel).
Deci: care-i treaba? S-ar putea să şocheze puţin răspunsul şi atitudinea mea, dar cred că sînt treaz, pentru că este dimineaţă şi lucid, pentru că tocmai mi-am luat pastilele de luciditate: cîteva capitole din Biblie.
Draga Buciuman,
Deci (ca să repetăm introducţia oricărui bun român care vorbeşte numai în concluzii, deci 🙂 )
1. pentru mine învăţămîntul de stat este un eşec oricum…am mai spus chestia asta, o repet, şi, dacă n-ar fi şcoala confesionala la care sînt copiii mei, mîine i-aş retrage ca să fac homeschooling (şi le-aş spune şi despre Darwin, fii sigur)
2. Nu mă interesează o luptă fără nici un fel de finalitate. Într-o catastrofă de învăţămînt, în care Andreea Esca a ajuns în cărţile de istorie, dar capitole întregi din istoria noastră sînt trecute cu vederea (pogromul de la Iaşi), nu mă interesează să le fac eu redesign la manuale. Sînt oricum catastrofale, scrise cu picioarele şi completate şi plagiate în stilul cut and paste ca nişte jalnice bloguri 😦
Pot să bage acolo şi cursuri de făcut clătite, nu mă interesează.
De asemenea, nu mă interează nici curricula pe care le-au adoptat, sînt făcute oricum făcute „după ureche”, după un model de învăţămînt cu extracţie de sevă de la Jean Jaques Rosseau şi de la Emile a sa. Pot să scoată şi orele de fizică, matematică, muzică şi educaţie fizică. Tot acelaşi lucru!
Pentru că după actuala programă şcolară copiii noştri din şcolile publice au toate şansele să „se maimuţărească”
Educaţia se face în casă, formarea se face prin ucenicie peripatetică. Chiar şi Darwin tot aşa a făcut ucenicia.
De ce spun asta, pentru că lupta voastră deschide mult mai multe probleme decît vedeţi voi la prima vedere. Fază lungă, fază lungă, băieţi!!
3. Din alt punct de vedere, deşi nu cred prostioarele lui Darwin, consider că scoaterea şi băgarea în manuale a tot felul de lucruri este o chestiune strict ideologică şi trebuie tratată ca atare.
Sînt ÎMPOTRIVA scoaterii lui Darwin din manuale aşa cum aş fi şi împotriva scoaterii lui Baudelaire sau Mallarme din manualul de literatură sau a Decameronului lui Boccacio (tre măcar pomenit). Amintesc de perioadă, de el, dar nimeni nu mă sileşte să citesc şi fragmente aşa cum n-aş preda „Povestea poveştilor” de Creangă, deşi îmi place Creangă „la copilărie”.
4. Sînt ÎMPOTRIVA scoaterii manualelor cu Darwin aşa cum sînt şi împotriva scoaterii religiei din şcoli. Religiei de orice tip. Să se predea şi religia creştină şi cea musulmană şi yoga, toată salata, că şi-aşa învăţămîntul românesc seamănă cu o salată în care fiecare, fără să întrebe pe asistentul de bucătar, a tăiat ce-a pomenit acolo.
Dacă creştinii pot învăţa Darwin, să înveţe şi evoluţioniştii creaţionism şi pe Isus, nu? Să fie democraţie!!!
De ce afonii trebuie să facă ore de muzică? De ce şi obezii trebuie să facă sport? Există cineva care are handicap pentru religie? LA fel nu cred că există careva care ar trebui să ocolească istoria prostiei omeneşti. Nu există scuze cum că cineva n-ar avea neuroni destui să îl înveţe pe Darwin şi să facă distincţia apoi între adevăr şi minciună.
Trebuie să îl învăţăm şi pe Platon cu cetatea lui în care femeile sînt un bun comun şi pe Voltaire şi pe Darwin, pe toată lumea.
Gogito ergo sum!
Rideo ergo stultitia est!
Nu vedeţi că oricum curricula de prin şcolile noastre nu prea comunică nici un fel de strategie şi filozofie de ansamblu? Este o chestie de gust (gusturi proaste adesea), la fel ca la un bufet suedez…fiecare a pus ce-a vrut, fiecare gustă ce vrea.
Ori despre gusturi are rost să discutăm? Gusturile nu se discută… se execută…
Aşa să ne ajute Dumnezeu!
PS.
M-am uitat pe site-ul vostru!
Gusturile nu se discută… se execută! 🙂
Despre icoanele din şcoli am discutat în alt context.
Şcoala publică…. e publică, la fel ca şi alte locuri publice. Fiecare vine şi face ce-i trece … iar unii se apucă să mîzgălească pe pereţi, alţii vin şi completează….
Cam aşa sînt făcute şi manualele din şcolile noastre publice… unii scriu o prostie, alţii comentează…
Să se dea hîrtie destulă de la buget! Asta este părerea mea!
Vorba lui Ştefan cel Mare: Oştenii mei….. să fim lucizi! 🙂
La patratosu 
pai stati sa ne intelegem domnilor!
scoatem religia dar lasam darwinismul
inlocuim o religie cu alta, nu?
Ups!!!
Cum se numea povestea aia a lui Ion Creanga cu drobul de sare? 🙂
Ue a dat o rezolutie prin care se decide ca sa nu se mai predea creationismul in scoli. Puteti vedea o analiza a acesteia pe urmatorul ink: http://alexionescuthinks.wordpress.com/2008/01/27/un-atac-modern-fara-precedent-la-adresa-crea%c8%9aionismului/
Dacă creştinii pot învăţa Darwin, să înveţe şi evoluţioniştii creaţionism şi pe Isus, nu? Să fie democraţie!!!
….
corect, sunt de acord ;))
dar copii tai dupa ce programa in vata la scoala confesionala? au fost permise ceva adaptari?
Iancsi, da, mă uit, dar puţin îmi pasă de rezoluţiile comisiei europene. Îmi educ copiii cum vreau eu, nu vreau să îi dau la maşina de tocat carne a statului.
După părerea mea chestiunea este o luptă cu morile de vînt.
Ca să nu-mi fie „ucişi” copiii din punct de vedere intelectual, nu îi voi lăsa niciodată pe mîna sistemului de educaţie comunist, postcomunist, postmodernist etc.
mi-ajunge experienţa mea de luptă cu sistemul.
De aceea am investit în şcoli confesionale: this is second best… the best este homeschoolingul!
Irina, da, este un manual alternativ.
Dacă este moda manualelor alternative, de ce să nu învăţăm şi după alte manuale de istorie decît cele făcute de istorici din generaţia Cioroianu?
La fel şi cu biologia.
este un manual alternativ din perspectivă creaţionistă.
Sa stii ca ai dreptate….cu invatamantul…, si cu biologia (din cadrul lui)-oricum n-o mai invata nimeni si treptat, treptat, e si retrasa astfel ca in curand copiii nostri nu vor mai sti nici pe ce parte a corpului le e ficatul (nu ca acum ar sti chestia asta)…am predat si eu (la pereti) materia asta o vreme. Dar, din pacate, celelalte scoli sunt rare si unele -probabil- se platesc…deci inca nu e foarte accesibila ideea. In cea ce priveste homeschooling-ul mi se pare inca destul de incurcata treaba…
Are si scoala confesionala o problema majora, lipsa interactiunii cu tot ceea ce inseamna lumea, din perspectiva elevului/studentului crestin.
In plus as adauga eliminarea posibilitatii de marturiei crestina acolo unde este cea mai mare nevoie(purtare buna, intelepciune, cirectitudine).
Socul creat atunci cand toti copiaza si tu alegi sa iei 2 pentru ca Il iubesti pe Dumnezeu.
Facand o paralela la un alt post, se apropie binisor de ghettoizare.
Tot ceea ce se dovedeste bun, se dovedeste prin incercare sau interactiune cu exteriorul.
Mai apare si riscul oboselii launtrice venita din monotonia confesionala, produce farisei de seama.
Complexa treaba.
Vlad, exista si un risc in ceea ce priveste trimiterea unui copil credincios la o scoala publica, acela al anturajului prost, si in loc sa dea el marturie crestina, sa fie influentat negativ cat este inca in formare. Cum spunea cineva, daca ai un copacel micut nu-l plantezi in mijlocul iernii in zapada,ci il tii in sera pana devine mai viguros ca sa il poti planta afara fara sa existe riscul de a fi distrus de vremea neprielnica.
Personal as inclina spre scoala confesionala sau spre homeschooling.
Patratosule, stiu de manualul respectiv de biologie,cred ca o sa-l cumpar :).
si o parere despre scolile din SUA
http://boiereasa.wordpress.com/2008/02/24/55/
Irina din pacate tot ceea ce creste in sera nu are garantia ca se prinde iar la pomii altoiti se pare ca nici nu au rezistenta si durata celor „taranesti”.
Inteleg si ce spui dar ma gandesc si la artificializarea mediului care de multe ori produce crestini tot atat de artificiali. Se vede ca in general plantele vitregite de natura au rezistenta crescuta si poamele chiar daca nu sunt asa faloase au o aroma deosebita si dulceata care lipseste celor prea protejate.
Este greu sa trasezi limita intre calire si formare.
Oare de ce, in prezent,cf. Gallup poll 99,85% din oamenii de stiinta de varf in domeniile relevante(stiintele vietii), din America, (sa nu mai vorbim de Europa, mult mai seculara) sustin evolutia, desigur in forma moderna, nu cea de pe vremea lui Darwin?
Se pare ca exista un consens zdrobitor impotriva creationismului…
http://www.religioustolerance.org/ev_proof.htm
http://www.nap.edu/html/creationism/
http://www.talkorigins.org/indexcc/CA/CA111.html
aia care cred in evolutie cred asa pentru ca li s-a spalat creierul in scoli. Iar cei care cred in creatie nu sint recunoscuti de organizatiile „mari”
draga Cristi,
îmi pare rău că am dreptate, da, în şcoală nu prea se mai învaţă mare lucru, şi liceele bune se plîng de asta, şi odată cu apariţia internetului, şcolile organizate aşa cum au fost pînă acum devin o tristă glumă,
orice puşti care are internet îşi poate contrazice profesorul după ce s-a uitat pe google şi wikipedia.
Cred că învăţămîntul trebuie să sufere o reformă radicală pesete tot în lume…
adică să ne întoarcem la ce a fost şi a dat rezultate: ucenicia peripatetică.
Draga Vlad, cred că te voi contrazice.
Nu este adevărat.
1. copiii mei au şi colegi de alte confesiuni, dar aceştia trebuie să respecte ethosul nostru, deci copiii mei vin în contact cu restul lumii
2. lumea, ca mentalitate şi obiceiuri, nu o opreşti la gardul liceului, păcatul este lipit şi de copiii noştri şi de-ai lor. Problema este how to deal with sin? Nu?
3.şi în liceele creştine se copiază tocmai pentru că este natura păcătoasă a omului, de aceea opţiunea de a rămîne sfînt şi diferit faţă de majoritate rămîne.
4. Nu tot ce se dovedeşte bun se dovedeşte prin încercare. Ce se dovedeşte bun este prin REVELAŢIE şi prin EDUCAŢIE. Eu nu trebuie să îi las pe copiii mei să încerce păcatul, avem revelaţia, nici să îşi taie degetele cu foarfecul, pentru asta este educaţia.
5. Pardon, nu este ghettoizare, şcolile creştine sînt o modalite de agresare a lumii, tocmai de aceea nu le convine existenţa lor. Liceul la care sînt copiii noştri este al doilea sau al treilea în oraş în ceea ce privesşte calitatea învăţămîntului (olimpiade, profesori, reuşite la facultate, rezultate la bac.)
O asemenea concurenţă nu este deloc privită cu ochi buni de toată lumea şi asigură o vizibilitate chiar mai mare decît ne-am putea dori.
6. FAriseii se fac foarte uşor.
Eu garantez şi dau cu semnătură că un fariseu se poate produce în bisericile noastre într-un an de la botez. Reţeta nu este complicată, din păcate, oricine poate deveni fariseu, mai ales dacă abordează retorica „eu-ei”, „noi-ăia”, „noi-ucenicii Tăi”
Draga Irina şi Vlad, voi puneţi o problema foarte intersantă
Unii vor spune: păi cum vom mai fi sare şi lumină, dacă retragem sarea şi lumina din şcolile publice.
Greşit! Complet greşit!
Mandatul de a fi sare şi lumiinpă a fost dat unor oameni ucenicizaţi deja, nu unor copii.
Copiilor le este valabil versetul care vorbeşte astfel „1 Corinteni 15:33 Nu vă înşelaţi: „Tovărăşiile rele strică obiceiurile bune”.”
Copii noştri sînt fragili, nu laşi o plantă în creştere în iarnă, afară să o supui testelor, să vezi dacă este bună.
După ce se întăreşte, creşte, o scoţi din pepinieră.
Şcoala este o pepinieră, nu mă obligaţi să îmi expun copiii la comerţ cu droguri, fiica la agresiunile sexuale ale unor dopaţi cu filme porno încă din fragedă pruncie şi fiul, unui limbaj şi obiceiuri ale unor copii care nu sînt supravegheaţi de părinţii lor .
Da, probleme sînt şi în liceele confesionale, nu problemele sînt problema, ci felul în care sînt acestea abordate şi rezolvate de conducere.
Pînă la urmă problema este la ce se poate spune NU şi INTERZIS într-o şcoală şi care sînt aclee lucruri care sînt PROMOVATE şi ÎNCURAJATE.
Irina, păcatul este universal, nici americanii nu stau mai bine după ce au dat de pămînt cu valorile creştine în care au crezut şi care au zidit naţiunea aia.
Şi vor avea şi mai multe bătăi de cap decît cîteva împuşcături prin licee.
Vlad eu mi-aş asuma mai degrabă riscurile formării în seră, decît călirea prin trimiterea celor fragezi în gura leului…
Se înţelege, vorbesc ca unul care am deja copiii… sorry, dar nu m-am putut abţine 🙂
Draga Gaby, acum am vazut mesajul tau privat, l-am sters
puteai sa ceri doar adresa si ti-o dadeam, dar este bine si asa.
ma gandeam ca nu putem compara scolile in care am invatat noi cu ce este acum.In timpul comunismului, de bine de rau scolile erau un loc in care te duceai sa inveti- exista regula, disciplina- acum e haos – lipsa de respect fata de profesori,cu invatatul mai usurel, imbracaminte si comportament uneori de-a dreptul obscene, violenta, cred ca e imposibil ca un copil sa nu fie afectat.Desigur, nu in toate scolile e la fel, dar cine stie cum va fi peste cativa ani. Probabil mai rau.
Draga Marius,
Spuneai ca „…învăţămîntul trebuie să sufere o reformă radicală peste tot în lume…adică să ne întoarcem la ce a fost şi a dat rezultate: ucenicia peripatetică…” Asa este, dar este o mare problema: cine mai vrea azi asa ceva? Exista o respingere cumplita a valorilor, a eforturilor de a le disemina. Nu doar in randul copiilor, al adolescentilor mai ales. Ci, din pacate, si in randul dascalilor! Adica tocmai aceia care ar trebui sa fie „luminatori”. Ma intriseataza atitudinea unora dintre ei care, parca se si straduiesc sa nu faca ceea ce trebuie! Multi au ramas la stadiul de „indopare” cu cunostinte a elevului, precum un curcan, neglijand total aspectul esential, cel formativ. Inainte de toate, copiii trebuie educati, trebuie cizelati, slefuiti ca diamantele, Pt ca asta si eunt: pietre pretioase brute, ce trebuie slefuite, puse in valoare absoluta. Cand auzi pe unii cum se intreaba „retoric”: ” la ce mai trebuie copilului si o educatie religioasa, ca sa-l tampeasca, sa-l indoctrineze?…”, realizezzi ca nu te lupti cu mori de vant, cu himere, ci cu balauri adevarati!
Frumoasa comparatia cu pomisorul ce trebuie ocortit la inceputul cresterii. as mai completa ceva la aceasta metafora: cand e mic, pomisorul trebuie sustinut de un sprijin puternic, de un arac, ca sa nu-si inceapa cresterea stramb si sa ramana asa. Iar „aracul” trebuie sa fie parintii, Biserica, dascalii, cu toti ocotitori si cu grija spre cresterea frumoasa.
As vrea sa stiu si eu, de la ce editura este acel interesant manual de biologie, sunt tare doritor sa-l vad si chiar sa-l recomand.
Ce respect să fie, Irina, daca profesoara de română trăieşte cu un elev de clasa XI-a care se sinucide din dragoste pentru ea, ea minte ca în codru etc.
Ce respect să fie cînd profesorii se dau la eleve de clasa VIII?
Draga Alex, cine nu vrea să rămînă „prost”. Este plină lumea! ISus a făcut-o şi a reuşit… vom reuşi noi, de asemenea, dacă luăm exemplul Lui şi nu ne dăm pe mîna sistemelor create de un dezmaţat ca J.J. Rousseau…
poate ii fac o prezentare pe blog manualului… sa vad cum fac,
voi vorbi cu autoarea.
” Şcolile creştine sînt o modalite de agresare a lumii, tocmai de aceea nu le convine existenţa lor.”
Sunt realmente un ghimpe in coasta multora. Care si-au facut un crez din a combate dimensiunea crestina, morala a educatiei. o asemenea scoala ca cea a copiilor tai ar fi de dorit in fiecare localitate. O contrapondere la scolile teribil de laicizate, cu profesori atei, fosti activisti de partid. Ca sa nu mai vorbesc despre cei de care pomeneai mai sus, personaje cumplite. O adevarata gradina zoologica si in lumea educatiei…
O scoala crestina este un fel de implinire a ceea ce subliniai in postul urmator: „voi sunteti lumina lumii!” cea care poate sa lumineze in intuneric.
Astept postul cu manualul de biologie!
O zi buna!
Marius, esti cam patimas. 🙂
Am retineri mari, in ceea ce priveste alegerea scolilor confesionale. Fara iz de jignire, sunt confesiuni ortodoxe si catolice care dincolo de o oarece de morala in sptiul strict scolar, nu au putut sa dea foarte mult in comparatie cu scoala „normala”.
Am auzit de atmosfera liceului crestin din TM, am auzit si vazut scoala confesionala organizata de Menoniti, am auzit de liceul si seminarul ortodox din orasul unde am locuit o vreme, am vazut copii din scoala confesionala catolica in Spania, am auzit de atmosfera din seminarul de la Sibiu si daca nu ma insel doctoranzi in telogie ortodoxa in Grecia, am auzit si si vazut si ispravosi in seminarul Baptist de la Bucuresti. Concluzia este aceeasi, in scoala confesionala, dincolo de micile exceptii, exista un viciu de fond, o partea buna si frumoasa a crestinismului, ma refer la partea toretica, ajunge sa fie tratata, dincolo de disciplina sociala a grupului, ca o materie , ca ceva ce trebuie invatat si fie ca iti place sau nu trebuie sa fii testat.
Ceva de genul: desene animate crestine. Tot desene raman in minte copilului si in cele din urma nu stiu daca nu ajung pana in faza de tratare a adevarului „povestioarei” intocmai cu privesc eu adevarul povestioarei lui Pinochio.
Iar pentru gradele superioare, mi s-a parut penibil sa ti se spuna sa faci o predica si apoi sa fi punctat pt ea ca la oricare materie. Se inlatura incet si sigur constientizarea prezentei si participarii Duhului Sfant la predica. Poate nu este elevul inspirat, dar poate si profesorul are probleme de deschidere fata de mesaj.
Pomisorii nu se pun in sera doar pt protectia impotriva iernii, se creaza un mediu artificial propice cresterii timpuri, dar metoda in sine are multe dezavantaje deja mentionate ca sa nu mai vorbim ca tot artificial ramane.
Implicatiile multiple fac din alegerea parintelui elementul cheie, totusi daca ar fi sa aleg eu ca si adult unde as vrea sa fac scoala, nu m-as arunca nerebdator spre o scoala confesionala.
Poate unde esti tu Marius sa fie lucrurile mai frumoase, experienta mea ma face sa fiu reticent fata de ambele sisteme si poate din raul cel mai mic as alege scoala confesionala.
Draga Alex,
cei care lupta pentru scoaterea icoanelor din şcoli luptă şi pentru Darwin, aceeaşi vor lupta şi pentru un sistem de stat cărora să le încredinţeze copiii care sînt consideraţi o povară, un sistem care să asigure o spalare pe creier, dar cu un anumit tip de detergent, care să conţină incrediente evoluţioniste, dar fără dimensiunea transcendentă, o şcoală în care să se închine toţi la vaca sfîntă numită Ştiinţă, dar să Îl scoată pe Cristos din vocabular.
Deocamdată azi am auzit la ştiri că religia va rămîne în şcoli. Este un lucru bun.
Vlad L. da, sînt pătimaş, what’s new?
da, şcolile cu pricina nu pot să dea pre mult, cum spui, pentru că şcoala în general, grupată pe vîrste este o creaţie demonică.
Şcoala cea mai bună este în familie, cu toate vîrstele amestecate la un loc.
Aşa cum spuneam şi în alte posturi, şcolile creştine confesionale sînt un compromis şi o stare de tranziţie spre sistemul normal, de ucenicie peripatetică.
oricum, interesantă ideea asemănăroii cu desenele animate creştine, aici este mult de discutat, la fel ca şi despre ficţiunea de genul Leul, Vrăjitoarea şi Dulapul..
Chestia cu predica şi exegeza şi notele sînt o cu totul altă poveste.
Pentru orice lucru din asta este şi o parte de „meserie”, noi nu dăm note pentru Duhul Sfînt, ci pentru partea de meserie… care poate fi făcută mai bine sau mai prost.
N-ai ascultat niciodată oameni care au ceva de spus, dar ţi-a fost necaz că n-au spus-o mai bine?
Ei, noi ne ocupăm doar de acest lucru „mai bine” şi cîteodată de „mai bun” în ce priveşte caracterul….
în rest… lucrăm cu materialul clientului. 🙂 De asta şi aşa de multe ratări.
Da, şcoala confesională este răul cel mai mic… pentru educaţie, cel mai mare bine rămîne …. revelaţia şi întîlnirea faţă în faţă cu Domnul Însuşi!
Ferice de tine ca tata si de sotia ta ca mama !
Ferice de copii tai si ai celor de la Scolile confesionale ! Altii le-au dorit (printre ei si tu si eu ) dar ne-am bucurat cu ce ni s-a oferit in familie si la Biserica ! Ei ne-au echipat sa facem fata dusmanilor credintei ,a ateistilor . Am fost chemat in anul 5 de facultate sa dau socoteala de credinta mea in fata unei comisii coordonata de un reprezentant din CC al ASC . Mi-au pus intrebarea clasica daca cred ca exista Dumnezeu . Am raspuns : Pe baza experientelor pe care le-am avut ca si copil orfan DUMNEZEU EXISTA ! Au tacut toti si bosul m-a intrebat ,,esti orfan ? ” Da am raspuns ,taticu meu a murit inainte de a ma naste si m-au crescut bunicii. Ei mi-au dat educatia crestina iar daca ar fi fost posibilitatea unor scoli crestine ,acolo m-ar fi trimis . Ferice de copii tai !
Wes, da, este o binecuvîntare, dar cea mai mare binecuvîntare dintre toate o reprezintă părinţii.
Cine are părinţi este de două ori binecuvîntat… cînd ei lipsesc, iată că şi bunicii pot face o treabă excelentă…ascultă mărturia lui Corneliu Peleaşă
O mare problemă a felului în care e gândită puterea şcolii publice e autonomia ei. Adicătelea care lipseşte cu desăvârşire. Să nu poţi decide, ca şcoală, să exmatriculezi cazurile care infectează – cel mai adesea permanent – celelalte „mere” bune din jurul lor, care poluează prin limbajul şi conduita atât faţă de colegii lor, cât şi faţă de profesori. Să trebuiască să îi menţii în instituţie timp de 10 clase. Nu înţeleg raţionamentul pentru care s-a hotărât aşa ceva.
Sigur că mai pot fi transferaţi în alte instituţii, disciplinar, însă vor fi trimişi în curând înapoi la şcoala de la care au venit.
Şi atunci îmi vine să mă gândesc la privatizarea şcolii. Şi m-am gândit şi dacă e bine să mai avem şcoli publice of any kind. Dar, atunci următoarea mare mare problemă e cine altcineva – în afară de părinţi – vor suporta multele cheltuieli? Cum rezistă la noi un astfel de proiect, care ar fi de dorit? Pentru calitate, vor fi costuri mari. Până să apară la noi homeschooling-ul (care la început mi s-a părut nepotrivit, dar pe care încep să-l văd cu ochi tot mai buni), care ar fi soluţia cu şcolile private?
Pt un film f f interesant despre evolutie/darwinism care vine in curand in State, va recomand:
http://www.expelledthemovie.com/playground.php.
Filmul se cheama Expelled si e facut de un evreu (Ben Stein). Se pare ca merita vazut.
Evedyahu are un mic articol informativ despre el:
http://evedyahu.wordpress.com/2008/02/21/expelled-living-with-a-new-kind-of-fear/
Draga Camix,
de multe ori m-am gandit si eu de ce nu pot sa las corijenti pe cei care merita sau „sa scot merele stricate dintre cele bune” atunci cand stiu ca e necesar… Sti cate clase/scoli s-ar desfiinta in urma unor astfel de decizii, sti cate cadre didactice ar trebui sa ramana fara post in vremurile astea? Din partea mea: as fi facut si asta, n-as vrea sa-mi dau copiii in nici una dintre scolile/ liceele in care am predat ba chiar le-as desfiinta pe toate; dar, dupa cum vezi aceasta e o chestiune de politica a scolii, a inspectoratelor, etc.
Draga Marius, cand am auzit prima data de o scoala confesionala m-am bucurat ca de un miracol, mai ales ca am vazut multi dintre tinerii liceului crestin incepand sa aiba o relatie personala cu Domnul Isus Crisos si traind in conformitate cu ceea ce au afirmat (credinta in Domnul). Da, au si scolile acestea problemele lor dar cand ma gandesc la insusi faptul de a putea sa-i expui in mod liber pe elevi la Evanghelie sau la o marturie personala in scoala, pentru mine e ceva ce imi taie respiratia pentru ca eu n-am putut sa fac acest lucru fara sa fiu atentionat (in vremurile acestea; nu in timpul comunismului). Scolile confesionale sunt un ghimpe in coasta pentru toti- si(zic eu) tocmai aceasta e o dovada ca marturia lor nu s-a pliat sistemului de gandire educational in care „zac” majoritatea scolilor zilelor noastre. Slava Domnului ca ele exista, atat cat vor mai fi lasate sa existe….
Draga Camix,
problema cu şcolile sînt banii. Educaţia este o chestiune foarte foarte scumpă. Extrem de scumpă. Homeschoolingul ar rezolva şi problema asta.
Nu ai idee ce înseamnă o şcoală, de aceea îi dăm pe copiii noştri pe mîna păgînilor să îi educe şi apoi ne mirăm că arată ca păgînii şi nu îi mai recunoaştem…
Îi aşezăm în braţele lui Moloh şi îi ardem de vii.
Spui de mere stricate şi mere bune.
Copilul de cînd se naşte este un măr stricat cu mărul lui Adam în gît.
Educaţia înseamnă curăţarea acestui măr.
cine este atît de nebun să creadă că o perversitate de 10 ani, cu o altă perversitate de 10 ani şi cu o nebunie de 11 ani şi cu altă nebunie de 10 ani vor forma un mediu în care copiii se vor înţelepţi unii pe alţii?
Este o prostie.
Şcoala pe grupe de vîrstă este o invenţie recentă şi o mare prostie, uitaţi-vă la rezultate.
Învăţămîntul sinagogal originar nu era aşa… vîrstele erau amestecate şi bine era.
Ucenicia se poate face doar într-un mediu de amestec de generaţii.
Adi Florea, am văzut filmuleţul, cutremurător..
Cristi, corijenţa nu este o soluţie.. asta arată încă o dată ratarea în care ne scăldăm.
Da, nu neg, şcolile confesionale au şi ele problemele lor pntru că este o patologie înlocuită cu alta.
atît.
Este un alt compromis.
este cel mai mic rău dintre toate relele.
Vezi ce spun mai sus. Grupe de vîrstă… omaeni necăsătgoriţi, care n-au ţinut în viaţa lor în braţe un copil să îmi educe copilul… înţelegi?
Părerea mea este că unul dintre criteriile de împlinit ca dascăl este să ai proprii tăi copii. Măcar înfiaţi.
Atunci simţi povara.
In America se cheltuiesc in jur de $7000 pe copil, pe an. Se presupune ca cel mai mult din lume. Si totusi, la olimpiadele internationale, la concursuri, elevii americani sint pe ultimele locuri. Concluzia mea e ca nu banii sint cei mai importanti in invatarea unui copil. Peste tot unde guvernul si-a intins tentaculele, a distrus.
Statul este o maşină de tocat ca în The Wall a lui Pink Floyd, Cristina…
de asta baptiştii nu flirtează cu statul, este o curvie nenorocită…
Statul caută să ne lipească cu toată puterea de el, în toate felurile,
în mod tradiţional baptiştii n-au fost antistatali, anarhişti, doar despărţiţi complet în cele religioase şi consider educaţia o afacere religioasă de stat.
Educaţia trebuie făcută fără intervenţia statului şi guvernului.
@ Dragă Marius,
bineînţeles că mere stricate suntem toţi de când ne naştem. Cred că se înţelege totuşi ideea ce o doream subliniată. Diferenţa – pentru că există una şi destul de mare – între elevii cu conduită integră şi cei fără să aibă măcar noţiune despre ce presupune aşa ceva. Am văzut multe culori de conduite şi la ele făceam referire. Că sistemul actual doar îi încurajează să o continue.
Da… e problema banilor.
Iar cu profesorii care trebuie să fie părinţi, mulţi ar fi astfel excluşi. Ce fac toţi cei care nu au copii şi calificare a fi profesori?
@ Cristi, reţinut. Eu am predat şi în şcoală confesională şi în neconfesională. Mai sunt şi între cele neconfesionale unele normale. E drept că puţine. Mai mult cele din afara oraşului. Cele din oraş adună în ele toată „gloria” televizorului şi internetului.
Mariuse…daca tot vorbesti de parinti (mai sus), vezi si asta de Mohler:
La noi acasa sau la “mititica”? Unde nu sunt parinti avem puscariasi
http://roalmohler.wordpress.com/2008/02/29/la-noi-acasa-sau-la-%e2%80%9cmititica%e2%80%9d-unde-nu-sunt-parinti-avem-puscariasi/
Chiar daca afirmatia cu „spalarea creierelor” intr-un sistem de stat bulversant este destul de dura, ea are in sine atat de mult adevar. Ceea ce este cel mai trist este ca elevii au ajuns sa invete din bancile scolii toate acele racile cu care ne confruntam in viata de zi cu zi: ca nu trebuie sa fii neaparat corect, totul „se rezolva, se aranjeaza”, ca nu trebuie neparat sa muncesti, sa inveti,pt ca si cine nu invata poate sa fie la fel de bine, daca nu chiar mult mai bine!, ca banul rezolva tot si te face puternic, ca nu trebuie neparat sa fii un om cu un sistem de valori, un om de valoare, caci mediocrii si oportunistii sunt cei care ies azi in fata si conduc. Vorbindu-le despre credinta, despre Iubire, despre Dumnezeu si generozitate, altruism, milostenie… primesc de multe ori intrebarea: bine, bine, dar cine mai face azi asa ceva, cine le mai respecta? Si spun asta cu un pesimism infiorator. La o varsta care ar trebui sa fie a infloririi marilor idealuri. Idealuri ce le sunt inabusite de la o varsta frageda de catre o realitate atat de dura. Iar lipsa unor modele vii, crestine, in preajma lor, ii face sa vada in invataturile crestine doar idealuri, greu de atins azi. „Iar daca lumina din voi este intuneric…”, adica daca cei meniti sa lumineze sunt intunericiţi ei insisi…cu cat mai greu sa va razbi catre lumina!
N-am termina nici intr-un an de analizat ceea ce e bine si mai ales ceea ce e de corectat in invatamant. Important este sa nu pierdem acest „razboi”. Si sa nu ne dam la o parte din fata bataliilor. Cand se va intelege ca investitia in invatamant, in educatia copiilor, a tinerilor, este cea mai importanta investitie a unei tari, lucrurile se vor schimba in aceasta lume. Marius, ai dreptate ca in aceasta ecuatie si banii au o importanta deosebita. Trebuie investit enorm in calitate si nu neaparat in ziduri de scoli, cat in profesori, in dascali adevarati, in „maestri” ai educatiei, si nu diletanti de care vedem la tv in cele mai cumplite ipostaze!
Sa dea Domnul numai bine la toti!
CAmix, eu aş chema pe unii părinţi la re-educare.. au nevoie.
degeaba te lupţi tu cu odraslele lor să le bagi cîte ceva în cap cînd acasă sînt „instruiţi” să facă porcării
Mulţumesc de articol, Cristi.
Alex,
şmecheriei i-ar trebui un steag. Este parte din persoanlitatea romanească.
Nu degeaba se vorbeşte de becalizarea României.
Alex, spune-le că acele lucruri sînt respectate de Dumnezeu, ajunge!
Da, ai dreptate, ar trebui să ne reeducăm dascălii, să facem şcoli speciale pentru ei… să îi ucenicim, că cei mai mulţi habar n-au ce-i aia…
Nu numai ca nu au habar, dar se mai si mandresc cu ignoranta lor! Pe care o considera…”lumina”!La anumite sedinte unde se reunesc mai mult „stă mâţa-n coadă” de ce poţi să auzi uneori.
O colega a mea a realizat ceva grozav: ore cu părinţii, care au vrut să înveţe cum sa se poarte cu proprii copii si cum sa le inteleaga problemele specifice varstei! Mi s-a parut un lucrur grozav si mai ales pt ca a reusit sa-i convinga!
Cineva mi-a povestit reforma pe care un dascal a reusit sa o faca in Danemarca secolului XIX. Imi pare rau ca nu-i mai retin numele. De la exemplul sau deosebit, avea sa se extinda o influenta puternica in intreaga scoala daneza. Ceea ce a dus la reformarea ei si a societatii. Un exemplu ca lucrurile se pot schimba si in bine. Bine, numai ca acolo era…Danemarca…
Marius,
da, am văzut şi partea aceea. A fost chemată mama unui elev la şcoală pentru că a fost găsit fumând. Şi mama a replicat: „Da, ştiu că fumează, şi ce dacă? Prefer să fumeze cu mine la o cafea acasă, decât să meargă în bar.” Şi ce motivaţie trăznet dă.
Alex, da, cred că asta este calea, să facem şcoli pentru dascăli, avem nevoie de o re-formare a formatorilor.
Unii părinţi nu mai pot fi salvaţi..
Camix… poate face şi celelalte lucruri în prezenţa ei ca să nu le facă în altă parte?
Bai imi pare rau ca acum vad articolul asta, cam la o luna dupa ce l-ai publicat.
Ideea e ca diferenta dintre relgie si stiinta e ca stiinta se bazeaza pe cercetari, pe impoteze confirmate si apoi daramate, schimbate, ajustate, pana cand se ajunge ca multa munca intelectuala sa fie depusa pentru a ajunge la un „adevar”, care nu este un adevar absolut, ci o ipoteza cu X probabilitate de a fi adevrata.
Religia pur si simplu stie adevarul absolut dintr-o carte scrisa de niste oameni acum 1700 de ani.
Iar „teoria darwinista” are probabilitate de adevar de peste 99% la suta, bazata pe muntii de dovezi descoperite pana acum (vezi fosile, cercetari genetice, proiectul genomului uman, geologie, datare cu carbon, etc.)
He, he, Buciumanule, s-a pus praful pe postul ăsta de-acu,
dar disputa rămîne,
tocmai pentru acel 1% care nu este acoperit de ştiinţă avem nevoie de credinţă…
Ştiinţa? Hm, există cel puţin două cărţi pe care ţi le-aş recomanda ca să îţi mai scadă entuziasmul faţă de „vaca sfîntă” numită Ştiinţa.
Thomas Kuhn, Structura REvoluţiilor ştiinţifice, publicată şi în limba noastră cea dulce şi frumoasă
şi
Michael Polanyi, Science, Faith, and Society. Oxford Univ. Press. Reprinted by the University of Chicago Press, 1964.
şi Personal Knowledge: Towards a Post-Critical Philosophy. University of Chicago Press
Aceste cărţi vorbesc despre felul în care ştiinţa, ca o fecioară mofturoasă şi foarte moody îşi schimbă cursul, odată cu schimbările paradigmatice, uneori radicale…
DArwinismul? Hm, în plin declin, dragul meu. Părerea mea erste că îmi trebuie mai multă credinţă pentru a crede ce spune Darwin decît îmi trebuie ca să cred ce spune în Sfînta Scriptură.
cu simpatie 🙂
Dar creationismul e bazat doar pe Sf Scriptura scrisa de niste oameni acum ceva timp, pe cand teoria evolutiei e bazata pe dovezi concrete, scoase din pamant, pe fosile si etc.
Cum poti sa ai credinta intr-un lucru pe care si eu l-ash putea inventa?
Si nu, afla ca evolutionismul nu este in declin, decat daca citesti anumite carti scrise de oameni cu o anumita agenda.
Daca citesti jurnale de antropologie si biologie evolutionista a marilor facultati din lume, vei afla ca evolutionismul este in floare. Nu numai ca cercetarile din ultimii 2 ani au revelat structura genetica a diferitelor specii, ele au intrat specific in alcatuirea informatiilor din ADN pentru a despica informatiile arhaice ramase prin cromozomi.
Mai mult, teoria evolutionista a fost folosita intr-un domeniu complet nou – in IT. Aici principiul selectiei naturale a fost folosit pentru a transforma o bucata de cod cu valoare aletorie, prin mutatii succesive, definind doar un scop, intr-o piesa de software mai bine programata decat ar face-o un om.
Buciumanule, înţeleg ce spui. Dă-mi voie să am îndoiellile mele vis-a-vis de „exactitatea” ştiinţei, metodologii, „dovezi”.
Fiecare alegem o paradigma construită din preconcepţii şi presupoziţii fundamentale. Nu există structură paradigmatică fără presupoziţii fundamentale.
Şi este o chestiune de alegere. Eu am ales „să cred ca un prost”, înţelegi. Citesc din Biblia aia veche si cred că un peşte a înghiţit un om, cred că Isus a mers pe ape, la fel a mers şi Petru, cred că apa se poate transofrma în vin sau că Marea Roşie s-a despărţit în două.
Cred şi continui să cercetez. Nu sînt adeptul lui „crede şi nu cerceta”, credinţa este nu poate fi pusă într-un raport de dialog aşa cum intenţionezi tu.
Da, nu mă îndoiesc că evoluţionismul este în floare petru că nimeni nu este gata să îl înlocuiască cu altceva. Singura alternativă posibilă este inacceptabilă pentru lumea ştiinţitifă postmodernă.
Şi ce demonstrează faptul că evoluţionismul a fost folosit în IT.
dacă ar fi mers teoria evoluţionistă că cel mai bun supravieţuieşte tu ai scris de pe un Apple şi eu ţi-aş fi răspuns tot de pe un Apple.
Punem pariu că la capătul celălalt este catastrofa asta de Microsoft?
Teoria eovluţionistă????? Atunci Vista este cel mai bun contrargument. E mai prost decît XP-ul.
Să trăieşti şi Asta e Vista!!! :))