M-am născut în 28 ianuarie, atunci cînd Biserica Ortodoxă îl rememorează pe Efrem Sirul.
De ziua mea, în 1991, colegul meu de cameră, ateu convins la acea vreme, mi-a arătat rugăciunea lui Efrem Sirul din cartea de rugăciuni pe care o găsisem la o colegă.
Atunci eram la un nou început, la 20 de ani, la începutul facultăţii, spre începutul căsniciei…
De atunci, din cînd în cînd, spun această rugăciune cu tot entuziasmul, mai ales dimineaţa sau la orice început, de lucrare, de vreme, nu numai de zile.
La acest început de primăvară spun încă o dată:
- Doamne şi Stăpânul vieţii mele,
- duhul trândăviei,
- al grijii de multe,
- al iubirii de stăpânire
- şi al grăirii în deşert
- nu mi-l da mie.
- Iară duhul curăţiei,
- al gândului smerit,
- al răbdării şi al dragostei,
- dăruieşte-mi-l mie, slugii Tale!
- Aşa, Doamne, Împărate,
- dăruieşte-mi ca să-mi văd greşelile mele
- şi să nu osândesc pe fratele meu,
- că binecuvântat eşti în vecii vecilor.
- Amin.
- Sper să mă asculte Dumnezeu şi să fie îngăduitor cu noi cu toţi.
- Se lărgeşte lumina, creşte ziua, ne apropiem de Răsăritul cel neapus…
La patratosu 