Rugăciune de început de primăvară – Efrem Sirul
martie 1, 2008M-am născut în 28 ianuarie, atunci cînd Biserica Ortodoxă îl rememorează pe Efrem Sirul.
De ziua mea, în 1991, colegul meu de cameră, ateu convins la acea vreme, mi-a arătat rugăciunea lui Efrem Sirul din cartea de rugăciuni pe care o găsisem la o colegă.
Atunci eram la un nou început, la 20 de ani, la începutul facultăţii, spre începutul căsniciei…
De atunci, din cînd în cînd, spun această rugăciune cu tot entuziasmul, mai ales dimineaţa sau la orice început, de lucrare, de vreme, nu numai de zile.
La acest început de primăvară spun încă o dată:
- Doamne şi Stăpânul vieţii mele,
- duhul trândăviei,
- al grijii de multe,
- al iubirii de stăpânire
- şi al grăirii în deşert
- nu mi-l da mie.
- Iară duhul curăţiei,
- al gândului smerit,
- al răbdării şi al dragostei,
- dăruieşte-mi-l mie, slugii Tale!
- Aşa, Doamne, Împărate,
- dăruieşte-mi ca să-mi văd greşelile mele
- şi să nu osândesc pe fratele meu,
- că binecuvântat eşti în vecii vecilor.
- Amin.
- Sper să mă asculte Dumnezeu şi să fie îngăduitor cu noi cu toţi.
- Se lărgeşte lumina, creşte ziua, ne apropiem de Răsăritul cel neapus…
La patratosu 
In curand va incepe sa fie rostita in Biserica noastra, la 11 martie parca., inceputul Postului Mare. Insotita de trei metanii intotdeauna.
Ar fi post mai potrivit sa ziceti „la inceput de post”, insa nu-i rau nici asa, intrucat unul din troparele Triodului vorbeste despre sosirea „primaverii postului si pocaintei”.
Draga Marius,
Uite, de-asta imi place atat de mult acest „loc”, pentru ca aici se aduna atatea lucruri frumoase, de o mare valoare sufleteasca. Si care depasesc orice bariere omenesti, orice incrancenare si raceala sufleteasca. Rugaciunea pe care ne-ai reamintit-o, este una dintre cele mai frumoase din traditia Bisericii celei Una, asa cum ar trebui si noi sa ne straduim sa ajungem. Pentru a ne apropia cu vrednicie de …Rasaritul cel neapus, cum atat de frumos ai spus.
,,Fie iarna cat de rece numa faurar de-ar trece ” e vorba confratilor lui Tamango ! Si spre bucuria multora a trecut . Minunea invierii va fi din nou aratata si in aceasta primavara . Si daca ne improspatam sufletul cu cate o rugaciune nepieritoare (multumesc Patratosule)atunci bucuria naturii si bucuria inimii ne fac viata implinita !
Cine trebuie sa se trezeasca spiritual in biserica ta? http://nazireat4him.blogspot.com
draga Alex, de obiceişterg comentariile care fac reclamă la alte site-uri…
DAcă pui vreo întrebare, pune-o legată de postare …
Da, CNI, va veni şi începutul postului..
Alex, şi eu o consider una dintre cele mai simple şi frumoase rugăciuni.
Din cînd în cînd trebuie să intrăm di nou în şcoala rugăciunii, ca să învăţăm şi alte modalităţi de expresie
Wes, aşa să fie, să vină primăvara sufletelor noastre!
sa purcedem.
Am priceput.
🙂
O zi placuta si sfanta.
imi plac si mie rugaciunile si poemele parintilor Bisericii, de exemplu Sf.Grigore de Nazianz – citit doar la Herald; ironic,nu? sau Francis din Assisi
e touchin’ si ragaciunea care ai postat-o! cand ma gandesc la mine si la multi-multi altii care folosim aceasi frazeologie, termeni tehnici, limba de lemn , de ani buni de zile. Parca suntem claustrati intr-o retorica de buzunar, „tabacind timpanul lui DUMNEZEU” cu aceleasi cuvinte, cu aceleasi probleme, fara a putea deschide liber perspectivele rugaciunii.
Multumesc! Asa multa frumusete am gasit in aceasta rugaciune…
Amin.
🙂
Multumesc, Marius, ca mi-ai amintit aceasta superba rugaciune. Ce mult pierdem atunci cind ne inchidem in cercul (sau patratul) nostru ingust!
DanutM
Rugaciunea exprima lucruri importante, frumoase desigur, cu toate ca la nivel de expresivitate, gratitudine compozitionala, nivel de traire spirituala
Rugaciunea Lui Isus din Ioan 17
ramane o capodopera unica de prim rang. Momentul rostirii ei este marcat de o tensiune extrema, in care Marele Imparat al nostru se afla in pragul aducerii Sale ca jertfa.
Rugaciunea Lui Isus este cel mai autentic dialog intre om(desi Isus era om si Dumnezeu totodata) si Creator.
Avand in vedere subiectele dezbatute vizavi de identitatea noastra, cred ca o caracteristica fundamentala in definirea pozitiei noastre este disciplina rugaciunii.
In rugaciunea Mantuitorului sunt incapsulate cateva trasaturi care imprima forta si determinare – nivelul de perceptie al Tatalui, claritatea liniei coordonatoare a vietii, dorinta de a urma cu orice pret voia Sa.
In general viata persoanelor care traiesc o criza de identitate – disciplina rugaciunii indica cote foarte scazute.
Citeam in „ne vorbeste parintele Cleopa”Cel ce pe dulceata rugaciunii a aflat,va fugi de gloate ca un asin salbatic”
Tu cand te rogi intra in camara ta(camara e inima,zice el)
Da-ne Doamne ganduri mai smerite despre noi insine…
Doamne ,asculta rugaciunile credinciosilor tai!Fa-ne pe toti madulare vii in Biserica Ta!
Alexander, mă bucur că ai priceput!
CipriS, ştiu poemele, cele teologice sînt superbe…
Da, Dumnezeu nu suferă cîteva lucruri, ipocrizia în rugăciune, să ne rugăm ca să ne audă alţii, tautologia (aceleaşi vorbe) şi vorbăraia fără şir.
Pe Dumnezeu nici măcar nu-l interesaeză să audă în rugăciune nevoile noastre… le ştie dinainte.
Dumnezeu vreau să audă laudele noastre, El locuieşte în mijlocul laudelor Lui.
Mă bucur, Erunestian…
Amin! Adama!
Cu plăcere, Dănuţ!
Romuluss, „gratitudine compoziţională”???
la ce te referi? ti-am mai spus, fereşte-te de neologisme, că sînt cu multe capcane.
Fereşte-te şi de tautologii şi pleonasme, dacă-i unică şi este şi capodoperă, atunci nu mai este şi de „prim rang”.
Capodopera este unică. Unicul nu are prim rang şi al doilea rang.
„nivelul de percepţie al Tatălui”? iarăşi, ce vrei să spui?
Aş spune, persoanele care se roagă puţin au crize de identitate LUNGI, că de crizte nu scapă şi cei ce se roagă..
Cei care SE ROAGĂ cu adevărat au crize de identitate MARI.
este o diferenţă mare între cele două…
Cine se roagă şi agonizează înaintea Domnului ştie ce este aceea o criză de identitate în care nu mai ştii cine eşti înaintea Domnului…
Numai fariseii erau foarte foarte siguri.. pe ei, dar şi pe Dumnezeul lor…
Da, părintele Cleopa calchiază un text din pateric în care rugăciunea se face în închiderea inimii.
Acest fel de expresii sînt foarte comune în patericul Egiptean şi în Lausaion, Elisa.
Cu adevărat, cel care se roagă intens acasă şi mult, se roagă mai puţin în public, nu face spectacol din „predica” sa prin rugăciune..
Cine se roagă cu adevărat caută, într-adevăr singurătatea.
Amin, AMin şi la ce spui tu, Viorica!
In literatura evanghelica sunt mai multe categorii de autorii, 1.adepti ai rugaciunii – care afirma si demonstreaza rolul si importanta rugaciunii in viata de crestin, – 2.adepti ai studiului biblic exclusiv care ignora aspectul anterior si 3.categorii care vad un echilibru intre cele doua. Evident si noi suntem adeptii uneia dintre cele 3 categorii. Daca am optat pentru una din primele 2 … trebuie sa invatam de la Isus vizavi de timpul si calitatea acesteia rezervate rugaciunii.
Criza de identitate cred ca se bazeaza nu pe o perseverenta „exagerata” in umblarea noastra cu Hristos, ci pe minimalizarea timpului acordat acesteia, nu deriva din abuz ci din lipsa.
Este adevarata existenta crizei spirituale si in vietile marilor oameni ai Lui Dumnezeu atat in VT cat si in NT. Cred ca aceasta categorie de oameni e caracterizata prin trasaturi diferite fata de cei de care spuneam mai sus as avea curajul sa zic sa nu ne ingrijoram de aceia 🙂 . Acestia au un potential mult mai mare de a solutiona pozitiv crizele decat unul imatur care abandoneaza crestinismul imediat ce intalneste o criza.
Nivelul de perceptie nu vreau sa il definesc descriptiv pentru ca nu e locul si spatiul potrivit, dar poate fi caracterizat prin gradul de cunoastere si apropiere de Dumnezeu[nu vreau sa intru in cercul vicios de a defini si acesti termeni 🙂 ]. Ex. Pavel avea un nivel de perceptie de un grad mai ridicat decat un proaspat convertit care nu poseda cunostiinte si nici nu a avut o partasie reala inca cu Dumnezeu.
Draga Romuluss,
mulţumim pentru taxonomie, este important să avem şi clasificări.
Sigur, crizele noastre de identitate apar întotdeauna cînd Îl pierdem din vedere pe Cel care poate deveni NOI..
Cristos în NOI nădejdea slavei..
Căci nu mai trăiesc eu, ci Cristos trăieşte în mine..
Despărţiţi de Mine nu puteţi face nimic
cred că aceste expresii ţin de ontologie, nu este retorică…
Excelenta aducerea in discutie a citatelor :
„Căci nu mai trăiesc eu, ci Cristos trăieşte în mine..
Despărţiţi de Mine nu puteţi face nimic”
poti explicita pe scurt semantica acestor expresii ontologice?
la editura Sophia a aparut o serie de carticele cu talcuiri la rugaciunea Sf. Efrem, le gasesti aici:
http://www.librariasophia.ro/rezultate-nou.php
draga Romuluss, cred că este destul de clar,nu este nevoie de explicaţii prea multe… am cîteva predici pe chestiunea asta … pote ca le voi transcrie odată… cine ştie
Mulţumesc, Irina, voi căuta cartea …
[…] Dacă veţi întreba un teolog din cadrul uneia dintre bisericile tradiţionale: prin şcoala rugăciunii, prin cărţile de rugăciuni, prin primirea tezaurului de minunăţii ale vorbirilor cu Dumnezeu. […]