Agresiune, alungare, separare – Cărbunii Eulaliei 6

Agresiunea şi alungarea

Toate aceste trei imagini sînt agresive. Noi spunem că lumea ne agresează, ne păgînizează, dar dacă ne uităm bine la ce vrea să ne comunice Domnul, toate aceste trei imagini presupun agresivitatea prin sacrificiu. Sarea alungă sîngele pentru că se dizolvă, sacrificîndu-se, dar alungă. Lumina alungă întunericul, consumînd uleiul, dar îl alungă prin prezenţă. Cetatea pe un munte poate fi cucerită, dar este acolo pentru război, pentru descurajarea atacatorilor.

Sarea se trece, uleiul se arde, soldaţii din cetate mor, dar aceasta este soluţia pentru sînge, întuneric şi război. Sarea alungă sîngele, lumina alungă întunericul şi cetatea alungă duşmanii.

Biserica trebuie să se sacrifice. Nu va trece neobservată. Trebuie să îşi recapete vizibilitatea, paradoxal, prin ascundere, prin recăpătarea misterului. Nu va fi uitată şi necăutată. Biserica trebuie să devină agresivă.

Din păcate, mai ales în ultima jumătatea de secol, vocea Bisericii a devenit tot mai timidă şi braţele ei către lume tot mai slabe. Întinde mîna pentru strîngeri oficiale după semnări de protocoale şi prea puţin pentru ajutorare în sacrificiu sau pentru a ridica steagul împotrivirii.

Evenimente politice, legi, chestiuni publice la care Biserica ar fi trebuit să glăsuiască s-au defilat fără a fi împiedicate de nici un strigăt de împotrivire. Biserica creştină nu şi-a abandonat numai rolul de profet, ci şi acela de împotrivitor faţă de păcat, de potrivnic al răului.

Biserica va deveni din nou relevantă în sensul etimologic al cuvîntului, adică va fi din nou auzibilă şi vizibilă, greu de ocolit şi greu de ignorat, dacă va ataca, renunţînd la exilul de dincolo de zidurile catedralelor.

Relevanţa se împlineşte în contextul sfinţeniei înţeleasă ca separare

Am văzut deja: sarea este din pămînt, dar are putere tocmai pentru că este separată de ţărînă, dacă se amestecă cu nisipul, atunci nu mai este bună decît de un amestec complet, strivirea sub tălpi.

Excelent articolul…

lui Daniel Fărcaş de pe Agora Christi.

Cred că articolul scris de Daniel conţine cîteva chestiuni la care merită să medităm cu toţii.

Iată şi un alt punct de vedere, care, sper eu, deblocheză grămada ca de rugby care s-a făcut pînă acum..

Massada

În Massada se ascunde o poveste fascinantă despre rezistenţa zeloţilor evrei.

Filmul în care joacă Peter O’Toole în rolul lui Flavius Silva şi Peter Strauss în rolul lui Eleazar Ben Iair este povestea asediului Massadei de către armata romană.

Nu vă spun care este sfîrşitul… aşa cum probabil intuiţi iscusinţa inginerească romană a reuşit şi de această dată.

O lecţie de istorie foarte importantă: imperiul roman este distrus, Poporul Israel încă există…

Iată şi felul în care arată acum cetatea…

Probabil şi ceva de acest fel aveau oamenii care au ascultat predica de pe munte cînd Domnul Isus a spus… o cetate aşezată pe un munte… (termenul folosit acolo este polis, adică cetate locuită, oraş etc.)