h1

Casa ideală

Martie 4, 2008

La cutremurul din 1977 eram în bloc şi mîncam pîrjoale (chiftele). Eram în sufragerie şi am văzut cum toată biblioteca lăsată de tata începe să danseze şi pleacă spre uşă. Am văzut cum aleargă pe tavan crăpăturile şi cum uşile se scălîmbăie la mine.

Am fost atît de uimit încît am continuat să muşc din pîrjoală tot timpul.

Următorul cutremur l-am prins la casă. Am simţit că sînt pe o farfurie care se roteşte pe marginile ei.

La fel şi următorul. Tot la casă.

Aşa că … următorul aş vrea să mă prindă tot la casă.

Odată mamaia a venit la noi la bloc. N-a putut sta, nu s-a putut odihni, pentru că nu putea sta degeaba. Femeie cu 12 naşteri.

Spunea: „Cine le-o fi dat în cap ăstora să pună oamenii unii peste alţii?”.

Nu putea dormi pentru că ştia că stă în capul altcuiva şi altcuiva şi altcuiva. Eram la ultimul etaj.

Casa ideală pentru mine este o casă ţărănească. O casă mică, sănătoasă, dar voinică. Neapărat din pămînt, chirpici sau lemn. Pămîntul şi lemnul sînt materialele de construcţie date de Dumnezeu, fără atingerea omului.

muzeul_satului02.jpg

Să fie cu trei camere, camera de dormit şi sfîntă a sfintelor de rugăciune. Un holişor, care să fie şi bucătăria, cu masă rotundă, mică, cu 7 scăunele şi camera pentru oaspeţi şi biblioteca.

Toate camerele să fie cu două funcţiuni. Cămara să fie şi beci.

Şindrilă pe acoperiş, încălzire cu sobe.

Îmi voi lua de acilea cărţile, furca de lemn, buciumul, scara, tot biroul din lemnul lui tata-socru, făcut cadou la nuntă din care este făcută toată biblioteca, armoniul cu foale, lingurile de lemn şi prima lingură pe care am cumpărat-o cu soţia.

Fără prea multă mobilă. Simplu, ca bojdeuca lui Creangă. Încă mă gîndesc dacă să iau frigiderul şi unde să-l pun şi ce să fac cu el. Televizorul va trăi în exil şi izgonit pe vecie.

Curentul electric, un compromis trist, la fel ca şi baia în casă, din cauza bătrîneţilor şi neputinţelor, dar lampa cu gaz şi lumînările îşi vor avea locul de cinste şi vara …. afară.

Ah, mai am un dulap la care ţin mult. Şi ăla.

În rest… toate la copii.

8e8f7c4024f791f00d8c4ddbd0369185.jpg

şi geamurile?

Ca la templu, mai largi înăuntru, mai înguste spre afară.

……………………………………………………………………………………………….

Restul?

Îmi pare rău după Toma Caragiu… şi după rolurile lui rurale şi haiduceşti.

Anunțuri

23 comentarii

  1. Frumos mai ne scrii, draga Marius. Iar imaginea acelei case ideale….Of, cred ca fiecare tanjim dupa un loc al unei linisti patriarhale, tocmai aceea de care acum nu prea mai avem parte. Am vizitat de multe ori Muzeul Astra din Dumbrava Sibiului – un Muzeu al satului la cote mult mai mari. Mereu oboseam dupa ce ii vizitam fiecare coltisor, fiecare casuta, moara de vant, lacul cu barci, biserica de lemn si alte acareturi ale unei gospodarii traditionale. Mi-a placut acolo si faptul ca in unele case statea cineva, niste batrani care supravegheau, cultivau gradina.. Totul este atat de autentic!
    Eu am ales de cativa ani traiul la ţară. Casă pe pamant, vreo 9(!)câini, pisici vreo 5, orătănii destule, grădina cu legume, pomi… Si multe flori, fără de care nu pot sa concep o curte. Miros de pământ, de verdeaţă, cântat de cocoşi, trezit din zori odata cu toate „lighioanele” care dau deşteptarea. E multa muncă, dar si o alta liniste si un timp care se scurge…altfel. De-asta avea bunica ta senzatia aceea la bloc. Ca o claustrofobie. De aceea multi le spun „cutii de chibrituri”, tanjind la casa taraneasca de la curte.
    Ai perfecta dreptate cand te gandesti cate sunt cele la care chiar am putea renunta, simplificandu-ne viata. Confortul modernitatii ne face insa sa ne complicam tot mai mult existenta. ma uitam ca nu mai am loc in camera de prize si prelungitoare de la atatea aparate, fire, cabluri. Aveau cei de la Enigma o melodie cu un mesaj fain: Intoarcerea la inocenta, la simplitate, cam asa ceva.
    Voiam sa te intreb; ce are acel…dulap de e atat de deosebit ca sa-l pastrezi? Curiozitate! Scuze.
    Mi-am amintit de cutremurul din ’77. E un fel de-a spune ca mi-am amintit pt ca la acea ora fatala… adormisem dupa o zi de joaca de pomina! A doua zi am constat ca la scoala ne cazuse tavanul in clasa si …am avut vacanta 3 zile! Mai greu am realizat nenorocirea ce se abatuse peste tara, cand una din invatatoarele din scoala murise in Bucuresti.
    Poate ne mai spui despre case ideale. La care adesea visam cazand in reverie..


  2. Stii ce mai lipseste pe iarba aia? Un Mercedes G55 AMG:)) Unu’ foarte patrat.


  3. Si acum pe o nota mai serioasa….
    Imaginea ta intr-adevar este linistitoare. O casa fara complicatii, o viata fara complicatii…cam greu zilele astea….
    Cred ca cele mai calme zile ale vietii mele erau zilele petrecute la bunicii mei la Stinapari. Nu tu apa calda, nu tu televizor… doar seara il ascultam pe fratele Pitt. Iar casa…o saracie de casa….dar nici eu si nici verii mei (a lu’ Rata copii) nu putem sa ne scoatem din cap zilele linistite de atunci.
    Bunicii nostrii inca mai aveau abilitatea sa se opreasca, sa nu se lase prinsi in valul lumii asteia…

    Da un G55 AMG tot era fain pe drumurile de la Stinapari 🙂


  4. Atunci nu mai poti tine un monstru ca G55 in batatura. Nici nu mai ai timp de el si… strica atmosfera. Si iarba cu ulei. Oricum, nu sta el, fuge la oras. Nu-i place sa devina cuibar de pasari, sa scoti ouale de pe la aripile masinii 😀 . O bicicleta poate. In cel mai rau caz, o dacie papuc in grajdiul calului, cu care sa mai (a)duci cate ceva de la targ.

    Nu, curtii aleia cu iarba ii lipsesc pasarile! Si un caine latos si zgomotos. Dar asteapta pana se intoarce fr. Marius acasa. Deocamdata, e in conservare, un loc incremenit in timp…


  5. Altfel spus 🙂

    Ia-ţi un Mercedes ca ăla şi te va scoate de acolo. Te va tîrî cu el din nou în tumultul vieţii de la oraş. Sau vei pîngări şi locul care trebuia să-ţi aducă pace. Lucrul d…ului

    Frate Daniel, de cînd nu aţi mai mers desculţ prin colbul drumului de la ţară? Nu vă e dor?


  6. Draga fun,
    Aluzia mea era mai mult „tongue in cheek” aluzie la „banner”-ul de mai sus. NU eram eu serios (al doilea mesaj speram sa rezolve problema asta.
    In alta ordine de idei, da mi-ar place sa mai umblu descult prin colbul de la tara. Da’ slava Domnului ca locuiesc chiar linga oceanul Pacific si am ocazia sa umblu descult foarte des. I get my fix that way.


  7. Eu cred ca in dulap isi va pune computerul asa ca sa nu dea de banuit la cineva si sa-i sparga casa ,ca de-l pune la vedere in scurt timp de la mutare dispare :). Toate casele astea linistite si visate le vom avea in cer ,noi sa cautam mai mult Imparatia lui Dumnezeu .


  8. Si bancuta de pe ulita , unde seara se strangea tot satul ??


  9. Dragi prieteni,
    am fost pe drum ieri, un drum cumplit,
    sa nu folositi niciodata drumul bistrita vatra dornei, mai bine o luati pe la bucuresti,
    am avut o pana urita de tot, era sa nu mai ajung la Botosani la slujba…

    mi-a trecut pentru o vreme de noroaie si de tara 🙂

    Alex, n-am fost niciodata la Muzeul satului, dar tinjesc, acolo e lumea mea de ţăran născut şi crescut la oraş

    Mulţi acum din cauza claustrofobiei de care vorbeşti au ales să îşi facă case mari pecare nu le mai pot întreţine şi încălzi, eu vreu o casă mică.. dar mică.
    numai pentru mine şi Natalia şi bătrîneţe…

    Dulapul la care ţin?
    îţi voi trimite o poză, după ce vezi poza ai să înţelegi

    DA, Dani, păi acolo unde se face o asemenea casă ca să te lase lumea în pace numai cu o asemenea bijuterie s-ar putea ajunge..

    da, frumoase amintiri… Dane,

    Fun, ala pe care îl descrii nu este, nu poate fi un AMG, numai un IMS ti-ar păta iarbacu ulei şi ar deveni cuibar de păsări.

    BA, desculţ prin iarbă şi prin colb, aia îmi place.

    Dane, eu cred că AMG-ul care este o maşină pătrăţoasă, simplă, dintr-o cioplitură se potriveşte foare bine cu o casă ca asta de ţară.

    MErgedesul G este o maşină de ţăran, să ştii 🙂

    Wes, dulapul acela este pentru comori… da, este cadou de la un prieten.

    Acidutu, băncuţa îşi are locul ei în zilele de vară, pentru vecini, veri, fini şi naşi…


  10. Anul trecut am vizitat Muzeul Taranului Roman din Bucuresti.Instantaneu mi s-a facut dor de bunica si de casa ei de la tara,de aerul curat de Bucovina:).


  11. Apropo de Mercedes G55 AMG…se poate si mai mult :)).Un arab si-a personalizat Mercedesul lui;i-a pus motor de Mercedes Mclaren Slr :O


  12. superba casa.
    asa o sa-mi fac si eu undeva la tzara.


  13. vesnicia s-a nascut la sat


  14. Casuta este exact ceea ce ne trebuie…pentru liniste,trai in mijlocul naturii..o caruta cu un cal,,
    la care din cand in cand mai trage si stapanul,sa se odihneasca calul,in Sabat<. 🙂


  15. Draga Don, eu una, tu una, încet încet se adună de un sat.

    Eu am şi locul, ştiu unde.

    Daniel B. Veşnicia s-a născut la sat şi s-a îmbolnăvit la oraş….


  16. Asta cu vesnicia la sat o fi fost ea candva adevarata si o mai fi ai azi prin unele zone. Realitatea e ca s-a stricat rau de tot satul romanesc, iar oamenii nu mai sunt nici pe departe ceea ce au fost parintii, bunicii, stramosii lor. Oameni de cuvant, cu rusine si bun simt, oameni „cu frica de Dumnezeu”. Saritori, solidari, maranimosi… Azi e multa urâţenie în lumea satului si o dorinta tampita de a imita toate mizeriile de la oras, o imitare ieftina si atat de distructiva. Vad in fiecare zi un grup de tineri care merg la liceu cu un autobuz si imi pare atat de rau sa vad la ei un munte de nesimtire, prostie, reavointa si asa mai departe. Si daca mai iti faci si o casuta ca cea de mai sus, langa niste astfel de oameni…of! te …intorci la oras! Nu generalizez, dar exemplele de mai sus te fac sa mai fii si pesimist uneori. Bine ca sunt si exceptii, foarte frumoase exceptii!
    Mi-am amintit de placerea de a merge cu picioarele goale pe pamant. Sa simti pamantul sub talpi, ca o atingere aproape mistica. Pamantul spre care ne indreptam incet-incet…
    Voiam sa mai amintesc odata: si Muzeul satului din Bucuresti e fain, dar il recomand cu deosebita caldura pe Muzeul Astra din Dumbrava Sibiului, situat pe drumul spre Rasinarii lui Goga. E un muzeu cu totul deosebit, fascinant.Si, pur si simplu…imens!


  17. draga Alex, chestia asta cu „veşnicia s-a născut la sat” este retorică proastă, este o frază care sună frumos, dar nu are nimic adevărat, de asta nu îmi bat capul cu ea.

    Am auzit-o de atîtea ori că mi s-a acrit, dar nimeni nu se întreabă ce înseamnă totuşi.

    Dacă e veşnicie înesamnă că nu are naştere, nu?

    Asta este partea logică,
    partea de poezie din chestiunea asta şi-a pierdut luciul de multă vreme prin suprauzitare.

    Unde este muzeul asta de lîngă Sibiu de unde spuneţi,

    DAţi-mi locaţia exactă că m-aţi făcut curios.

    îmi iau o zi să îl văd cînd voi fi în drum spre locul de naştere al soţiei


  18. Chiar la iesirea din Sibiu, pe Calea Dumbravii, inspre Rasinari, pe dreapta. Pe vremuri se numea Muzeul creatiei si tehnicii populare, pt ca era axat pe ocupatiile oamenilor din aceasta tara. Azi – Muzeul Astra. Iti va lua mai multe ore sa il vizitezi pe tot. Se spunea ca este al doilea muzeu in aer liber, ca marime, din Europa!
    Merita vizitat. Apoi si Brukenthalul….


  19. Alex, este super frumos muzeul de la Sibiu, pacat ca nu avem asa sate in realitate, poate ar trebui sa infiintam cateva de model. Avea si un lac micut parca. Imi pare ca era putin cam bine ascuns daca imi amintesc bine, dar nu este greu de gasit.
    Am fost cu ceva ani in urma dar mi-a placut mult. Parca atunci nu locuia inca acolo nimeni.


  20. Marius, ce sa zic, …”imi lasa gura apa” dupa o asa casa si un asa loc. II tot arat lui Brian filmul „amintiri din copilarie”, ii raspund cum pot la intrebari de genul, „de ce nu are becuri in casa ” si „unde parcheaza ei masinile” si „noi cind ne luam un pom de facut cirese?”.
    Alta viata…de vis si savurata doar de cei ce au trait-o , si continua sa o traiasca din amintiri.
    Acu vreo 2 ani cind l-am dus in tara, l-am dus in satul bunicilor mei, dupa 3 zile acolo cu greu l-am adus inapoi.
    A gustat din plin simplicitatea dar si bogatia unui asa loc…si dupa 2 ani inca mai tine minte si ne tot intreaba cind mergem inapoi sa „stam acolo ca la Ion acasa”.
    Wishfull thinking….


  21. Mulţumesc, Alex, voi căuta locaţia.

    Tudor, i-am povestit şi Nataliei despre întrebările lui Brian.

    Ne-am distrat pe cinste!
    Şi eu am un loc în care mă retrag din cînd în cînd. N-am casă de vacanţă şi nici nu voi avea. Aşa cred!

    Voi avea casă de vacanţă doar în cer…


  22. […] Linkomandări 4 – case, căşi, curbe, impresar, selmer, discipulus simplex Arhitectura domestică, casa ideală, iată un subiect demn de discutat. Spune-mi ce casă îţi visezi, ca să-ţi spun cine eşti. […]


  23. Mie imi place si la bloc..Desi acum stau in casa..ca deh ca tot romanu frustrat de stat la bloc am vrut si eu casa..Blocul are avantajul ca mai multi oameni pot sta in buricul tirgului..se face economie de benzina (CO2), timp si se poate construi infrastructura la preturi mai reduse (utilizarea rationala a resurselor).Se creaza viata sociala si culturala.E mai economic si mai util pentru cei in varsta.Plicticos poate pentru unii, dar mai comod sigur.Nu mai dai zapada, nu mai stringi frunze, nu mai tai iarba..sau cari lemne.
    Acu fiecare cu ale lui dar eu prefer sa citesc o carte in loc sa tai iarba sau sa dau zapada.Blocului nu ii duci grija..ai inchis usa si ai plecat.Daca are izolatie fonica suficienta nu mai ai nici grija vecinilor.La casa daca vecinul e mare amator de petreceri si manele la maxim in gradina ai incurcat-o.
    Oricum daca eu ma definesc si dupa ce casa am, cred ca nu am atins inca in ceea ce numesc eu maturitate.Tot mai caut confirmari..eh..caut triburi si nu sint independent. Parerea mea..



Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: