eXpelled

„Hrană pentru minte”, cum spune americanul:

Nichita între cerc şi paralele

Azi Neriah mi-a adus aminte de un fragment al lui Nichita cu pornire de la o lucrare pentru literatură.

„Adeseori am contemplat o minunată mirare, celebrul crochiu al lui Leonardo DaVinci, în care înscrie omul într-un cerc. M-am întrebat de ce se încrie omul într-un cerc? Cu o pornire juvenilă am refuzat să îmi imaginez că omul poate fi înscris într-un cerc şi totuşi ce frumos stă cu braţele desfăcute acel om ideal înscris de DaVinci într-o roată. Cu patru mîini, sau mai precis cu sugestia a patru mîini, cele două dau sentimentul aripei. Măreţia zborului s-a mutat din spinare în braţe. N-aştepţi decît învîrtirea în jurul axei ca într-o relativă egalitate schiţele mînilor şi picioarelor să pornească pe drumul cel lung al roţii gîndite şi învăţate. Înaintarea roţii reprezintă un sens al ascensiunii umane. Dar dacă am refuza imaginea lui Leonardo DaVinci şi n-am mai înscrie omul într-o roată? Dacă am zice că omul nu este tocmai identic cu propriile sale părţi? Că jumătatea de sus a lui se aseamănă cu jumătatea lui de jos, semnificaţiile celor două părţi …. Ce-ar fi dacă am înscrie omul între două paralele?”

Citatul este aproximativ … l-am refăcut în urma discuţiei. Voi căuta sursa şi citatul exact, dar recunoscător mă voi bucura, dacă cineva sare în ajutor.

Oare ce vrea să spună Nichita?