Comunicat: ironie cristică, ironie socratică, zeflemea, persiflare, pamflet, diatribă, ridiculizare
martie 7, 2008Astăzi, făcînd o tură blogurilor, am descoperit cele două pamfelte usturătoare pe care Rasvan Cristian le-a scris împotriva lui Dănuţ Mănăstireanu.
Mărturisesc că le-am citit doar în diagonală şi am rămas profund intristat de faptul că ironia cristică, fără a mai trece prin etapa ironiei socratice, a degenerat în diatribă usturătoare, în pamflet biciutor.
Am apreciat de la bun început talentul evident al lui Rasvan Cristian, uşor de recunoscut la prima vedere, la fel sensibilitatea lui foarte ascuţită, ascunsă după împunsătura condeiului, dar nu încurajez acest fel de scriitură.
Precizez faptul că eu şi Dănuţ Mănăstireanu ne situăm în multe lucruri pe poziţii diferite, dar nu cred că aceasta este calea de rezolvare a diferenţelor şi nici de luminare a celor care sînt în căutarea adevărului şi a Feţei Domnului. Nu cred că zeflemeaua, persiflarea, miştocăreala trebuie confundate cu spiritul ludic. Nu cred că ridiculizarea cuiva, oricine ar fi acesta, este modul de a mustra în Domnul.
Îmi rezonează în aceste zile foarte puternic în minte versetul din Iacov 3:17.
Iacov 3:17 Înţelepciunea care vine de sus, este, întâi, curată, apoi paşnică, blândă, uşor de înduplecat, plină de îndurare şi de roade bune, fără părtinire, nefăţarnică.
Regret profund dacă prin nevegherea mea sau prin abolirea cenzurii pe blogul meu sau prin alt gest am încurajat fără să vreau creaţia acestui gen de texte.
Îmi asum responabilitatea lansării lui Rasvan în blogosferă, dar se pare că a învăţat să umble pe propriile lui picioare, iar direcţia în care a luat-o prin ultimele posturi nu corespunde direcţiei pe care eu am visat-o pentru blogosfera evanghelică din România. Ironia cristică, cel mult socratică, da, puţină urzică şi un pic de acid, poate, dar nu bătaia de joc la scena deschisă.
Poate că în postul mare înainte de Paşti ar trebui să ne punem la „post de posturi”.
Dumnezeu să ne dea lumina şi prin lumina Lui să vedem lumina!
PS.
Iată ce scriam în urmă cu ceva timp!
La patratosu 
eu ma bucur ca nu am participat la discutiile de la Vindecatoru si nu numai, acu vreo 2 week-enduri! sunt intristat de ce se intampla in lumea evanghelica, in general. Sunt oameni cu functii si renume in mediul nostru, pe care lumea evanghelica nu-i mai incape. Toti gresim, dar parca iertarea e mai superficiala, mai protocolara. Idem si declaratiile emfatice de dragoste crestineasca!
uneori ma amuz citind un comentariu impotriva gazdei, reactia martiala, rece, formala a gazdei, raspunsul comentatorului de dat inapoi, indulcirea tonului discutiei, imbratisari in Hristos, urari de sanatate pt toti sfintii din acea locatie, etc. 😀 O adevarata saga xeroxata, telenovela nesfarsita!
Citisem recent o recenzie pe marginea unei lucrari a lui Miroslav Volf – [The End of Memory: Remembering Rightly in a Violent World ]. Ofera o solutie foarte bine calibrata pentru notiunea de iertare, reconciliere. Cred ca o insusire temeinica a unor concepte ar imbunatatii radical viata celor ce se considera responsabili.
Sigur opiniile vizavi de anumite aspecte din blagosfera, ating limitele maxime ale intervalului de valori sau nonvalori.
Nu sunt adeptul loviturii cu securea in moalele capului datorita faptului ca oricat de incorect sau demonic ar fi caracterul cuiva, Hristos a fost jertfit pentru fiecare din noi, iar judecata este a Lui.
Pe de alta parte intotdeauna exista cei care abuzeaza de o atitudinea irenica, astfel pentru ei aceasta este o invitatie deschisa pentru a-si continua comportamentul iresponsabil si de a si-l perfectiona. Exista numeroase exemple in istoria post revolutionara.
Ce este de facut atunci? sa ii lasam conform zicalei in „plata Domnului”?!
Imi vine in minte imaginea Lui Hristos cand a lipit urechea pe care Petru o taiase – eu cred ca ar trebui sa invatam f mult din acest exemplu. Merita extrasa esenta acelui pasaj nu sa il citim doar ca pe o fragment istoric „interesant”.
Draga Marius,
De ce doar acum…iei „pozitie”?
De ce doar in cazul cu Danut M. …?
Ca oar simptomele unei astfel de scriituri ,la RC au incoltit cu 3-4 luni in urma?
Buna intrebare Viorel C.
Dragă Marius,
apreciez mult ce ai scris.
Tot atât de mult pe cât îmi doresc ca dialogul evanghelic să (re?)devină unul cu ţinută, în primul rând vertical, iar apoi orizontal.
Cu tot respectul dragii mei dar nu cred ca este cavalereste ce faceti. Cu ce este Alin Cristea mai bun?
Aud? Cine a comentat serios la acest capitol?
Danut Manastireanu cu ce se deosebeste in stil de altii? Aud?
Sau poate Farcas? Adunatura internauta, cine erau acestia eu, tu sau oricine a criticat ceea ce altii sustineau? N-am gasit nici un pic de respect in atitudinea asta,voi da?
Cred ca dam din nou dovada de ipocrizie cand invartim ruleta si o oprim cu degetul acolo unde ne cade bine.
Acum nu judecam? Pai cu cei ce au vandut fratii unii erau mai duiosi mai iertatori, acum a pierit dragostea?
Nu suntem consecventi cu nimic, nici macar cu ceea ce cerem altora.
Este neplacut ce se face, puncteaza clar si limpede fiecare, dar sa o faca de fiecare data nu numai cand nu ne place omul cu spusele lui.
In pofida faptului ca am discutat mult in contradictoriu
, sunt in mare parte de acord cu tine.
Am uitat un personaj interesant, mangaloy, acum il vad pe Agora, la Alin si la Danut.
Ati citit vreodata sa vedeti acolo?
Imi pare simpatica selectia unora, inteleg tipul este nemantuit si are nevoie de dragostea noastra, atunci cum de comenteaza asa o problematica? Omul nostru se desfasoara la el pe blog deci nu vorbim in necunostinta de cauza.
Sa ne fii chemat Domnul la naliza problemei vanzatorilor de oameni in participarea lui mangaloy?
Imi pare rau dar constructia care o faceti imi pare din lemnul care indemnati sa fie aruncat.
Mie chiar imi place Rasvan, are o minte sclipitoare si o exprimare pe masura. Asta e avantaj si dezavantaj fiinca lucrurile bune si mai putin bune care le scrie sunt direct proportionale cu IQ’ul lui in egala masura.
[…] Comunicat: ironie cristică, ironie socratică, zeflemea, persiflare, pamflet, diatribă, ridiculiz… […]
Cred ca Rasvan sufera de foarte multa deformare profesionala.
Inca nu inteleg de ce acea brusca schimbare de atitudine fata de fr.Marius atunci cu incidentul privind un anumit articol. Tu Vlad ti-ai pus intrebarea?
Dar sunt sigur ca daca Rasvan l-a primit pe Domnul Isus in inima lui, poate repara ce a stricat, indiferent de conditionarile din trecut.
Cat despre Agora, misiunea ei pentru mine a fost clara, chiar daca a scaldat-o publicand si un articol de alta natura.
Sint de acord pentru purtarea unui dialog decent pe orice blog, dar daca s-a ajuns aici, eu cred ca partea mare de vina o poarta DM. Cred ca din nefericire a reusit sa infurie jumatate de Romanie cu aroganta si comnetariile lui la fel de acide, cu superioritatea cu care trateaza toate si pe toti. Oricine i-a lasat un comentariu care nu a fost pe placul lui, a fost taxat si criticat fara nici o problema. M-as fi asteptat la niste comentarii inteligente, care sa dovedeasca o traire cu adevarat in dragoste si sa isi dovedeasca superioritatea prin raspunsuri in dragoste si adevar, nu prin acuzatii acide si sarcastice. Eu l-am mai intrebat(fara sa primesc raspuns) si intreb si acum, sintem noi exemple adevarate pentru Rasvan si altii ca el care nu au crescut in biserica, care ne citesc ipocrizia si fatarnicia din noi mai repede ca altii,…. Mie mi se pare ca DM culege ce a semanat de-a lungul timpului, sau el in virtutea diplomelor care le are poate sa isi dea drumul la un sarcasm mai „pocait” decit al altora. Pe Rasvan nu il cunosc, dar pe DM da si este o mare dezamagire pentru mine. Cind am citit scrisoarea de cerere de iertare adresata musulmanilor, mi s-a facut rau,…… Am ajuns sa cerem iertare unei natii careia i-a fost spus inca inainte de a se naste(Ismail) ca va fi ca un magar salbatic printre oameni si mina lui va fi impotriva tutror oamenilor, si mina tuturor oamenilor va fi impotriva lui; asta scrie la Genesa 16:12, nu am inventat eu; asa a hotarit Dumnezeu pentru ei si nu putem noi schimba nimic prin nici o scrisoare de nici un fel. Acest popor nu are nici un respect pentru viata, se omoara intre ei si eu sa ma simt vinovata,…. Cititi raspunsul lui DM la comentariul lui Mangaloy referitor la Rasvan si spuneti-mi si mie daca vedeti vreo urma de dragoste si bunatate la un om care in urma suferintei pe care o tot defileaza pe sub nasul nostru ar fi trebuit sa fie un exemplu pentru multi. Nici macar nu mi se pare un raspuns din partea unei persoane care traieste cu Dumnezeu. Imi amintesc de o situatie cind fiind in vizita la nenea Richard Wurmbrand, varul meu i-a spus de o anumita persoana care il critica peste tot. Stiti care a fost raspunsul dinsului? O avea si ea(era o sora) dreptate, ca nici eu nu sint pocait intotdeauna si cu asta s-a incheiat subiectul, nu tu argumente, nu tu alte acuzatii,…. asta astept eu de la persoane care au atitia ani in biserica. Rasvan nu are inca poleiala noastra crestina, inca nu a ajuns la faza cu pupat piata independentei in fata si muscatul pe la spate. Asta nu inseamna ca nu greseste si el, dar care din noi nu gresim? Daca atacurile nu se fac mai voalat ca pe Agora, sau pe alte bloguri, inseamna cadere din har,…. nu simt decit o amaraciune cumplita ca nu aratam lumii un Hristos adevarat plin de dragoste, ca nu putem sa ne recunoastem greselile si slabiciunile si trebuie sa aratam mereu cu degetul,…. altii sint de vina, nu noi. Multi s-au amuzat de umorul lui Rasvan pina acum, si acum dintr-o data au descoperit ca ei nu sint ca el. Uneori mi se pare ca sintem iremedial pierduti, ca parca nici Dumnezeu nu mai poate face ceva cu natia noastra romaneasca. Domnul sa se indure de noi pina nu e prea tirziu.
dragi prieteni, voi răspunde mai tîrziu la comentariile voastre, sînt cîteva chestiuni care trebuie clarificate.
Well, good morning,
…îmi permit, aici, un comentariu. Pour monsiu Vlad L, carele se pare că posedă câteva dileme în legătură cu persoana mea, mai precis, în legătură cu îndreptăţirea mea de a comenta „o aşa problematică”. Mai mult, Vlad L se miră şi este uimit de impertinenţa mea, impertinenţă ce, în opinia lui, constă în afirmarea unor opinii referitor la anumite comportamente umane. Nu aş vrea să cred totuşi că monsiu Vlad L consideră că doar creştinii ar trebui să-şi formeze o părere în legătură cu fenomenul colaborării din cadrul bisericii, ortodoxe sau nu.
În afară de faptul că oricine are dreptul de a comenta un fapt social, un fapt propriu societăţii din care face parte, această problemă mă interesează din motive personale. Dat fiind că Agora este unul dintre puţinele bloguri în care am observat că se discută „la obiect” despre asta, mi-am făcut publice opiniile.
Ciprians, de ce esti rau? Cand citesc primele tale cuvinte din comentariu nu pot sa nu ma intristez.
Este urat, imi aduce aminte de cei ce se spala repede pa maini de altii.
Asa faceau oamenii cand aparea pericolul, dadeau declaratii de „bucurie” inainte sa li se ceara.
Domnul Isus, cand Apostolul Petru din manie si iutime a taiat urechea aceluia, nu s-a dezis de Petru asa de repede.
Daca ai avut o mustrare sa o fi facut, eu nu-mi aduc aminte sa fii vazut una limpede din partea ta.
Sa invatam sa fim barbati si asta de la Domnul!
Interesante opinii, Vlad L! Sunt bucuros sa le aud! Doar că am câteva dificultăţi în a le înţelege….cred că topica ta e de vină…
….în concluzie, nu pot să-ţi spun decât ce i-au spus grecii lui Pavel:…despre asta, stimabile Vlad L, om mai vorbi noi altădată…
PS ..interesante concepte chiar…mai ales despre dialog, convingere morală(sic!)! Chiar, mă uimeşti!
Marius,
am o nedumerire, de ce a trebuit sa te speli pe maini de Rasvan la Manastireanu? Nu ajungea comunicatul? Inteleg pozitia ta pana la un punct dar, fuga aceasta pe blog si aratarea cum ca nu esti de acord imi creioneaza un servilism si o ploconeala, nepotrivite pt un cavaler sau boier.
Imi pare rau dar spiritul de cavaler aici nu razbate.
Cum ar fi aratat Domnul Isus incepand sa se scuze ca este insotit de unul ca Petru atunci cand acesta a taiat urechea celuia?
Nu te supara dar…din vorbele tale de pana aici astept mai mult cavalerism. Sa fim boieri pana la capat!
Draga Cipri,
ma bucur că te bucuri, dar ăştia sîntem cu sînge fierbinte, latin. Pocăinţa ar mai rezolva cîte ceva.
Romuluss, am auzit de carte, n-am citit-o.
Cum spui, Cristos a murit pentru fiecare dintre noi. Ar trebui să ne aducem tot timpul aminte de asta atunci cînd intrăm în dialog unul cu celălalt, unii dintre noi sîntem parte a aceluiaşi Trup.
De ce doar acum, Viorelc, pentru că relaţia mea cu Dănuţ a fost una specială, zic eu, este una specială, într-un comentariu sau post separat voi preciza.
Am spus şi în articolul referitor la tatăl meu, cînd tata s-a îmbătat, nu mă duc să îmi bat joc de el cu băieţii din tîrg, ci îl duc acasă să se culce.
Amin la ce spui tu, Camix.
draga Vlad, asta este cea mai proastă cale de a pune problema aşa: „uite la alţii”.
Cînd mustru pastoral ep cineva la biserica aud aceleaşi replici: da pe celălalt nu l-aţi văzut.
Vlad, eu nu am luat omaenii, ci stilul. Stilul, repet!
Mangaloy? Tocmai asta este primejdia, dar şi binecuvîntarea blogosferei, o sabie cu două tăişuri, fiecare poate spune orice despre orice. Mare este riscul, dar ne şi putem îmbogăţi cînd unii care sînt timizi, care nu deschid gura nicăieri pot vorbi, iar alţii, care ne privesc din afară îşi pot da cu părerea asupra noastră.
Deocamdată n-au apărut specialiştii şi nici hermenuţii deconspirării, nici la noi, nici în secta lui Mangaloy, aşa că Dumnezeu cu mila, sîntem în plină haiducie.
DAni, Rasvan este un om foarte talentat şi foarte sensibil, foarte pasional, dar nu cred că nu asta este stilul care îl prinde şi ne prinde. Nu cred că asta este calea.
Vorbirea noastră să fie dreasă cu sare. Eu asta ştiu.
Fun, ţin la Dănuţ într-un fel, la Rasvan în alt fel, vă preţuiesc pe fiecare, mi-e prieten Platon, dar mi-e prieten şi adevărul, iar mai prieten decît Platon şi adevărul mi-e ADEVĂRUL, Cel care s-a numit şi Calea şi Viaţa.
amin, Mia, Domnul să se îndure de noi.
Bun, Mangaloy şi de data asta ce-ai vrut să spui?
Vlad, te-ai enervat şi ţi-am şters comentariul cu datul jos din copac. Argumentele sînt mai bune decît astfel de sfaturi.
Da, precum spui, Vlad, este bine să nu ne arătăm viteji după război, dar nu ţi-ai pus problema că unii sînt în proces, ne dăm seama pe parcurs… etc?
Draga Vlad, te voi lămuri de ce am reacţionat aşa.
1. Cînd a fost prima ciocnire între Rasvan si Danut le-am scris amîndurora.
I-am explicat şi lui Rasvan relaţia mea din trecut cu Danut.
Rasvan atunci a sters anumite lucruri de pe blogul sau pe care le asezasem pentru început, şi-a şters şi blogroll-ul, dar i-a trecut.
2. Cînd au folosit anumite fraze sau stragetii de atac la Agora, la fel, i-am scris pe privat.
deci toata povestea asta are o istorie în spatele scenei.
3. Atacul impotriva lui Danut mi s-a părut neprincipial şi lipsit de cavalerism, indiferent cine ar fi fost in locul lui Danut.
4. Cu atit mai mult, asa cum ai intuit, vezi? Sint subiectiv. Cu atiti mai mult ca este Danut am reactionat.
ma voi si explica.
Marius, nu am vrut sa spun „uite la altii” in sensul mentionat de tine, ci in acela ca sunt oameni a caror comportament este viciat si unii nu vor sa recunoasca decat unele personaje din scena.
Este trista judecata care tine cont de fata omului, dubla masura.
Cum sa ma uit eu cu bucurie la judecata in care vad condamnat un „stil” dar care nu are aceeasi masura cand este vorba de stiluri si mai rele la altii.
Judecata trebuie s fie echilibrata, nepartinitoare. Chestia cu balanta care nu sta intr-o dunga. 😦
Eu cred ca este mai usor sa-l pastrezi la blogroll pe Alin si in felul acesta sa ii arati „dragoste” desi „nu esti de acord” cu stilul lui, decat sa explici punctual ceea ce a gresit Rasvan, astfel incat sa reiasa clar ca nu acuzatia de ecumensim este gresita, deci conceptul , ci stilul ironic sau ceea ce vezi tu urat.
Blogroll-ul recomanda, oritu imi recomanzi pe unul ca Alin fara sa te decizi printr-un post de cele spuse acolo si sunt urate in sens strict al cuvantului, nu speculativ.
Cat despre mangaloy, cred ca pot sa-i cer cuiva sa se dea jos din copac, nu m-a suparat, am citit pe blogul lui si vorbesc in cunostinta de cauza.
La Danut cand acesta isi prezinta familia, mangaloy remarca doar ca ii plac copiii desi femeia de langa nu i-ar trebui.
Eu cu un individ ca el nu pot decat sa spun ca Stainhardt: jos din copac si dupa mai vedem.
Vorbea acelasi cavaler Steinhardt ca ne place sau nu.
Am citit comentariul tau la Danut si se pare ca ai raspuns la provocarea lui de a te dezice de „stil”, cand el ti-a cerut capul lui Motoc.
Nu cred ca acel comentariu la provocarea lui a venit dintr-un spirit cavaleresc, prea ai dat buzna la el cand tu aveai deja masa ta intinsa aici .
Marius dragoste cand devine partinitoare este un semn al iubirii interesate, care nu mai este iubire.
De ce? Pt ca nu am vazut un post al tau despre alte stiluri gen Alin, Manastireanu etc. Asta aduce un dezechilibru voit in raportul de forte si schimonoseste dragostea care trebuie sa fie fara prefacatorie si partinire.
Sentimentele tale, incercarile tale sunt de acceptat in plan launtric in ceea ce-l priveste pe Danut dar, atunci cand iei pozitie ca sa nu fii acuzat, nu de subiectivism care poate fi acceptat,ci de partinire, cred ca trebuie sa o faci echilibrat strict pe „greutatea” fiecaruia.
Nu se admite asadar degetul pe talerul cantarului.
Monsiu Vlad L, hai sa clarificam anumite probleme une fois forever,
…in concluzie vrei cumva să spui că opiniile şi eventualele adevăruri pe carelele glăsuiesc io sunt false şi nedemne de a fi luate în briciul ockhamian al considerării deoarece, pe de altă parte a limbajului meu public, vorbesc foarte urât şi nu-mi plac femeile în calitatea lor de wives. Asta vrei să spui?
În acest caz, eu aş zice să te bărbiereşti mai des cu respectivul brici, astfel încât să nu mai fie supărătoare contrazicerile tale. Sau rândurile acestea:
„Este trista judecata care tine cont de fata omului, dubla masura….”….”Judecata trebuie să fie echilibrata, nepartinitoare….”
,emise de tine, bineînţeles, nu privesc decât pe anumiţi oameni? Să înţeleg că tu nu vezi nici măcar un singur adevăr, cu minusculă, că majusculă n-am, pe blogul meu? Sau să înţeleg că dacă aş gândi precum tine, un credincios mai mult decât fervent şi strict, m-ai asculta cu plăcere?
Pătrăţosul:1. ce nu ai înţeles din cele 2 posturi anterioare?
2…secta lui Mangaloy? oh, cmon!!!
3. nu am uitat de faptul că ai făcut haz de necazaloyul din pseudonimul Mangaloidian, nejustificat şi fără să fi schimbat nici o vorbă până în momentul respectiv, pe baza lucrurilor spuse de alţii.
Dragi prieteni,
în 1985 aveam 14 ani. Eram după o dezamăgire în dragostili timpurii, prima dragoste. Eram la profil sportiv, pentru a putea da la liceul de aviaţie civilă de la Bacău.
Dosarul mi-a fost respins din cauza problemelor cu securitatea.
Eram dezamăgit de şcoală, de biserică, de pocăiţi, de toată lumea.
Am încercat Yoga, dar m-am lăsat repede după o dezamăgire hazoază cu guru-ul meu.
Eram de capul meu. După ce mi-am luat buletinul am devenit foarte independent. Mama nu mă mai putea stăpîni. Foarte independet şi foarte violent. Bătăuş. Era la un momnet dat, prin clasa VI-a să ajung în şcoala de corecţie.
Dumnezeu să îi dea sănătate doamnei Durnea Silvia, fost mea dirigintă că ea m-a scos de pe lista celro pentru şcoala de corecţie unde eram cu cîţiva alţi colegi.
M-am mutat la o altă şcoală, dar asta n-a rezolvat problema mea.
Eram dezorientat şi sălbatic.
Atunci, după o serie de mai multe întîmplări, Dumnezeu a început să lucreze în viaţa mea şi mi-am căutat o autoritate.
Eram fascinat de romanele de formare, de călătorie.
Am plecat în misiuni pe lîngă Mircea Olariu, la Scînteia, o localitate la 27 de km de Iaşi, dar aveam nevoie de ceva mai mult.
Atunci am bătut la uşa lui Dănuţ. Eram vai de capul meu.
Dănuţ atunci avea vîrsta mea de acum.
M-a înfiat într-un fel. Socotiţi cam 5 ani de zile, în fiecare sîmbătă, uneori şi de mai multe ori pe săptămînă. Cîteodată stăteam cîte o zi întreagă în casa lui.
Ne-am întîlnit pentru studiu biblic şi pentru formare spirituală.
Atunci am găsit ceea ce nu se găsea şi nici acum nu se prea găseşte în bisericile noastre: cineva care să îşi deschidă casa şi să stea de vorbă din Scripturi cu un tînăr fără tată, în formare.
Atunci am întîlnit mai mulţi oameni. atunci i-am întîlnit pe unii dintre cei care mă vor fi influenţat în formarea mea.
Danut a fost folosit de Dumnezeu in acea perioada la formarea mea spirituală şi la reflexele mele de citire şi cercetare a Scripturii.
Relaţia noastră s-a schimbat după ce am plecat la şcoală la Bucureşti şi am intrat în alte ucenicii,
apoi ne-am reîntîlnit la Oradea.
După episoadele „Oradea”, nu intru în detalii acum, drumurile noastre s-au despărţit din mai multe pricini.
Dar, dragii mei prieteni, aşa cum este Dănuţ, cu toate ale lui, a făcut ceea ce puţini dintre voi şi noi am fi gata să facem, a suportat cîţiva adolescenţi nebuni prin casa lui, stresîndu-şi familia (Sderbach s-a mutat la el în casă pentru aproape un an, efectiv s-a mutat acolo… ) etc.
Ei, de asta vă spuneam că acest gen de relaţie presupune anumite legături care nu se uită şi nu trebuie uitate.
Da, Vlad, am degetul pe cîntar, acum sper că înţelegi de ce.
Dănuţ mi-a fost timp de mai mulţi ani tată de împrumut.
De asta n-am reacţionat violent cînd mi-a făcut nedreptatea de a mă batjocori public, cum aş fi făcut-o în alte instanţe,
De asta am reacţionat acum cînd l-am văzut pe el batjocorit de Rasvan.
Danuţ a făcut greşeli, aşa le consider eu, gîndim diferit în multe chestiuni, dar, repet, dacă taică-miu se îmbată, atunci nu-l fac şi eu de rîs, ci îl iau şi îl duc la culcare, dacă alţii aruncă cu pietre în el, poate că uneori o merită, dar nu voi lua şi eu piatra.
Lui Dănuţ îi sînt dator multe, ani din viaţă, cărţi citite, casete împrumutate şi unele stricate în casetofonul meu, casete rare, apetitul pentru cuvînt scris de alţii, încurajarea de a scrie, pofta pentru Cuvîntul, dar mai ales dorinţa de a face ucenici.
El mă regretă pe mine cel de atunci, dar şi eu îl regret pe el cel de atunci, cel împresurat de ucenici şi cu Biblia în mînă, îl preferam celui de acum, călare tot timpul pe avioane şi trenuri şi cu scrisori deschise şi de declaraţii publice pe tastatură.
Asta-i! Înţelegi, Vlad?
DAcă nu înţelegi asta, atunci e grav, prietene!
Marius,
inteleg simtirea ta, totusi se alimenteaza din trecut, iar prezentul este altul care moral si crestineste nu-ti „da dreptul” la judecata partinitoare. Altfel ajungem la ideea de casta si grup de interese si legatura, in afara dreptatii si judecatii de bun simt.
Imi pare rau daca Danut a fost asa, dar acum se pare ca este un om complet diferit.
Imaginea ta despre tatal cazut in sant trebuie insa sa fie „upgraded” la noul Danut si asta la modul obiectiv,altfel lovesti in altii.
Obiectivitatea ta este mai importanta inaintea celor ce citesc si as merge chiar pana la a spune inaintea lui Dumnezeu, iar pretul partinirii este in primul rand lovirea in cel nedreptatit, ceea ce nu este nici de la Hristos si nici de folos.
Nu este virtute in a partini, indiferent care este motivul, altfel negam complet posibiliatea celuilalt, inca neatins de dragostea noastra, la a gusta ceea ce vine de la Dumnezeu prin noi: dragoste si judecata dreapta.
Imi pare rau pt conflictul tau launtric dar, chibzuieste si cele ce le spun, inintea Domnului si ca unul care sunt convins ca intelege ca nu ne putem „hrani” din trecut ca sa flamanzeasca cei din prezent.
Ma ierti ca spun dar, cred ca trebuie sa faci o schimbare in ceea ce priveste relatia cu Danut, altfel degeaba toata vorba despre Domnul Isus, cavalerism si alte atatea bune, care sunt date de dragostea si judecata nepartinitoare.
Este trist cand trebuie sa alegi intre ucenic si invatator dar, daca invatatorul s-a schimbat cu siguranta alegerea lui va lovi in ucenicul nevinovat, caci acesta se gaseste in procesul deprinderii pe cand cel dintai abandoneaza meseria.
Numai nu lovi in ucenici, altfel degeaba toata deprinderea, iar „meseria” sigur va muri.
Diferenta intre un cavaler si un ienicer este dreptatea si ceea ce este bun, cu atat mai mult inaintea lui Dumnezeu. Noi nu luptam pt cei ce ne-au „crescut”, altfel am fi doar ieniceri, ci pt Adevar, oricat de mare este durerea.
Imi pare rau si sper ca dincolo de vorbe sa simti ceea ce spun.
Imi pare rau pt tine, cu toata inima o spun.
Marius, ai setat comentariul din greseala la alta ora sau te gasesti pe alt meridian?
Nu de alta dar se pierde firul, comentariul meu este la 3:29 si este raspuns la cel de 6:46 al tau.
Poate corectezi te rog eroarea, ca sa urmam firul logic al problemei fara buimaceala.
mangaloy, eu limbajul porcos nu-l agreez, iar bataia de joc in limbajul mentionat nici atat.
Ascult parerea si chiar daca sunt in dezacord cu cineva pana la gafaiala, nu inseamna ca nu am niste pretentii, atunci cand caut adevarul intr-o problema spinoasa, in ceea ce priveste alegerea partenerului de discutie. Una din ele este ca interlocutorul sa dea dovada de un minim de decenta in preocuparea lui pt problema respectiva, o a doua ar fi sa nu porceasca la modul strict etimologic tot ceea ce este in jur, o a treia este calificarea in intelepciune a aceluia de la care pot asculta o parere decenta, de bun simt si cu utilitate in ceea ce priveste problematica.
Nu in ultimul rand citindu-ti disperarea cu care priveai faptul ca nu mai esti „top one”,exprimat intr-un din comentariile tale, ma duce la gandul ca sinceritatea ta este pervertita de interesul pt a-ti atrage cititori ceea ce imi da un dezgust.
Judecata si sfatuire da, dar trebuie si putina, un minim, de invrednicire. Eu nu iubesc flecareala si de aceea vrea sa am de invatat de la unul pe care il admir.
Ma ierti ca nu-ti pot cumpara ideile.
Bun reply! La obiect! Dar eu te întrebasem altceva, si anume: limbajul meu porcos şi nu numai atât, porcos în bătaie de joc aruncă umbra neadevărului, a non-alethicului asupra propoziţiilor mele?
Referitor la alegerea partenerului de discuţii, io cred că nu trebuie să ai nicio pretenţie, decât cele minimale de exprimare(să poată vorbi, să cunoaşteţi amândoi aceeaşi limbă sau cuvinte din limbi diferite şi lipsa violenţei fizice). Din ceea ce spui tu, rezultă că un anumit tip de oameni ar trebui să dialogheze cu un anumit tip de oameni, ei între ei, ei cu ei. Ceea ce este cel putin exagerat.
În ceea ce priveşte pretenţiile tale (nu crezi că e cam pretenţios cuvântul?):
1. Problema colaborărilor şi în general a Securităţii este una importantă pentru mine. Arată-mi locul în care nu am fost foarte serios referitor la ACEASTĂ problemă.
2. Referitor la: „porceasca la modul strict etimologic tot ceea ce este in jur”
a. vorbeam strict despre subiectul colaborarii, nu despre tot ce este in jur.
b. îţi recomand să dai o privire prin Cratylos, afli lucruri noi. De exemplu: cunoscând înţelesul cuvintelor, poţi evita erori grave de judecată…
3. Avand in vedere cele in medie 30 de vizite zilnice pe carelele posedă Vernunftul meu maieutic, disperarea de care locvacizezi este fictivă. Adică în mintea ta.
Insinuarea disperării mele într-un comentariu de care eu habar mult nu am, te-aş ruga să o demonstrezi.
4. Dacă sinceritatea mea, de care te îndoi tu, îţi provoacă dezgust, atunci admit şi eu că părerile tale bigote îmi provoacă acelaşi dezgust.
5. Prin înţelepciune înţelegi cumva o sapientia de tipul avvelor egiptene?
PS Marturisesc ca nu sunt intodeauna sincer si dacă aş putea, mi-aş vinde ideile.
Mangaloy, intelepciunea pe care o cer este aceea venita de la Dumnezeu sau in lipsa ei, cel putin una de natura umana. Intelepciune care, dupa umila mea parere, nu se regaseste la tine nici intr-o forma, nici in cealalta.
Eu de la cel care imi vorbeste in neologisme si impletituri lingvistice ,fara sens, am pretentia minima la a scrie corect in arhaica limba romana si dupa aceea putem trece la alte chestiuni „finute” de limba.
Eu nu ma „indoi”, ma indoiesc de sinceritatea ta si ma bucur sa recunosti ca nu esti sincer mereu dar, asta nu este de ajuns. Nesinceritatea este o rautate ascunsa si asta nu-mi da placerea comunicarii.
Comentariul tau era la unul din prietenii tai si se referea la manipularea baptistilor cu privire la top. Asta ca sa-ti reimprospatez -sinceritatea-.
Dialogul presupune dragoste,,,dar dragostea nu presupune dialog…Domnul Isus nu a dialogat cu Cel rau,El doar i-a spus!!!
Daca te prinzi in plasa,apoi Domnul cu mila>
Noi ne ferim de tot ce ni se pare rau>
or cat ar fi gresit prietenul nostru Rasvan,nu-l dau pe 1 milion de smecheri..
Marius, este frumos si de admirat ca ai respect si bun simt fata de un om care ti-a fost important in o etapa a vietii tale. De fapt cred ca asa ar trebui sa fie relatia normala intre oameni si mai ales intre crestini. Sa stii ca la vremea aceea au fost multi care aveau casele deschise, de fapt noi asa am trait, ne-am format, nu in biserici, ci in grupuri si case. Dar trist este ca sentimentul nu mi se pare reciproc. E adevarat cind spui ca daca iti vezi tatal beat in sant il ei si il duci la culcare, dar ce te faci daca el se trezeste tot beat si te balacareste public. Mie aici mi se pare ca ceva nu e in regula. Si probabil aici e adevarat ca el ti-a fost „tata de imprumut”, pentru ca un tata adevarat nu te-ar ataca niciodata public. Oricit de mult m-ar supara copiii mei, care acum sint destul de mari, nu as iesi sa ii vorbesc pe la colturi niciodata. Aici este ce a pus Dumnezeu frumos in tine, respectul pentru cel care ti-a intins mina la nevoie si te admir pentru asta. Insa tu nu ai comentat in nici un fel pe blogul lui Rasvan, so nu am vazut de ce te-ai simtit vinovat ca sa iei atitudine, insa si asta e problema ta. Ma rog sa te ajute Domnul sa ramii un om integru, gata sa intinda intotdeauna o mina celor care au nevoie,… ca tare mai sint multi si putini cei care sint gata sa o faca.
MI-a placut prietenia cu Rasvan,”cand v-am cunoscut”
imi parea ceva sanatos,
as vrea ca sa nu se tot strice lucrurile,
nu e incurajator,
pana la urma”urma castiga turma”(asa ziceam cand eram copii)
eu sper o urma de dragoste pentru fostii prieteni… 🙂
Draga Elisa si Vlad,
nu trebuie sa fim mereu de acord cu cineva, nu?
Eu n-am fost de acod cu Rasvan intr-o problema, am spus si in rest am facut altceva pozitiv.
Fara replici, fara contra-replici, fara emotii, patimi, excese etc.
Maturitatea presupune sa iei in seama „ranile facute de un prieten”, cu intelepciune, responsabilitate si umor. Eu asa vad. Ca nu e usor, asta-i altceva. Toti suntem doctori la dat sfaturi, mai ales eu 🙂
Pety, sunt convins ca intelegi ce am spus, durerea mea ramane, cavalerismul cere consecventa la fel si dragostea.
O dragoste partinitoare sfarseste a mai purta numele de dragoste, se transforma in neiubire fata de cel nedreptatit.
Frate Marius, mi-ati facut o mare bucurie cu ceea ce ati scris la acest post. De luni de zile am asteptat asta de la dumneavostra.
In tot acest timp si eu m-am gandit mult la versetul citat din Iacov. M-am gandit si ca, desi Domnul Isus a luat biciul in Tempul, nu ne-a spus niciodata ca ar trebui sa-l luam si noi, in schimb ne-a spus:”invatati de la Mine caci Eu sunt bland si smerit cu inima”
Nici fata de cei mai mari dusmani nu trebuie sa avem alta atitudine, cu atat mai mult fata de fratii nostri.
Niciodata parerile diferite si de fapt nimic altceva nu are voie sa ne faca sa uitam o binefacere care ni s-a facut.
Cred ca unul dintre cele mai urate lucruri pe care le putem face in viata e sa ne intoarcem impotriva unui binefacator de-al nostru.
Multumesc, mi-ati incurajat nadejdea!
Mangaloy dragule,
eu n-aş îndrăzni să vorbesc despre un fapt minor, şi anume că m-am mirat cu un zîmbet în colţu gurii de felul în care ţi-a schimbat cineva pseudonimu, faţă de felul în care tu vorbeşti despre alţii.
Aş pune asta undeva în topul Tupeu 2008, dar încă nu s-a terminat anul 🙂
dacă nu ai uitat, atunci ţine minte(a)! Ok?
saltare!
Draga Vlad,
nu, nu cred că înţelegi. chiar nu cred că înţelegi.
Şi relaţia cu mama mea face parte din trecut şi are trecutul ei.
Crezi că poţi anula trecutul, dragă Vlad? Adică pentru tine numai prezentul contează?
ce am fi fără istoriile noastre? Eu nu ştiu, poate sînt dintr-un material diferit, dar nu îmi pot uita nici măcar foştii prieteni. Ţin mult la relaţii şi calc pe orgoliu, mîndria mea ca să răscumpăr o relaţie şi atunci cînd pare cu totul compromisă.
Cine are judecată nepărtinitoare? Despre cine vorbim aici, Vlad? Despre maşini? Despre Domnul Isus?
Nici măcar El nu are judecată nepărtinitoare. Ţine partea celor care au venit ultimii la lucru şi le dă tot un leu ca şi primilor.
DAcă ar fi avut o judecată nepărtinitoare n-am mai fi ştiut ce înseamnă har, dragul meu! HARUL înseamnă că Dumnezeu ne-a ţinut partea, a pus degetul pe cîntar.
Asta nu prea înţelegem noi.
Vrem cu orice preţ justiţie, justiţie, justiţie, tortul să fie tăiat egal, ca la copii, dar mai este şi o altă parte a realităţii.
După ce am glăsuit despre justiţie, în lumina aceleaşi Evanghelii, vorbim despre Har, dacă sîntem gata să ne sacrificăm pentru asta.
Cine este nedreptăţit în toată povestea asta? Eu cred că cel mai nedreptăţit sînt eu.
Ştii de ce? pentru că Danut mă acuză că l-am încurajat pe Rasvan să dea în el, Rasvan este dezamagit si crede că îi fac o nedreptate luîndu-i apararea lui Danut si tot asa.
Fostii mei prieteni din Agora ma acuza de un lucru, „casnicii” mei de alt lucru, tu de un lucru, altii de alte lucruri etc.
TRecutul este acolo, Vlad, el nu se poate schimba. Sint sigur ca intelegi ce inseamna cuvinte ca respect si recunostinta, chiar si fata de oameni care ti-au facut rau.
REspectul si recunostinta au de-a face, nu stiu cum, dar au de-a face cu trecutul. La fel ca si recunoasterea, nostalgia şi altele. Toate au de-a face cu trecutul.
ŞTii ce înseamnă nostalghia? nostos-alghia… durerea reîntoarcerii…
RElaţia mea cu Danut a trecut prin multe schimbari si tocmai ce am facut acum consider a fi un act de cavalerism, in ciuda faptului ca multora nu le convine.
consider un act de demnitate sa recunosc contrigbutia de atunci a lui Dumnezeu prin cel ce era Danut atunci.
Ce s-a intimplat între timp este cu totul altceva si cu totul alta poveste.
Da, invatatorul s-a schimbat, asta este. El spune că eu m-am schimbat, aşteptam arbritrajul Domnului.
Desprinderea s-a petrecut demult şi nu fără dureri şi de o parte şi de alta.
Deşi sînt strănepot de ienicer, asta este povestea numelui meu, Cruceru, eu sper că am devenit Cruciat în sensul cel mai bun.
înţeleg ce spui, dar sper să înţelegi şi tu
Corect, Elisa, îmi place, pe Rasvan nu îl dau pe şmecheri 🙂
draga Mia,
ştiu ce spui, dar m-am abţinut să îi răspund lui Dănuţ pentru batjocora publică în lumina versetului „nu te lăsa biruit de rău, ci biruieşte răul prin bine” şi eu zic că am faăcut bine.
aşa am pace înaintea Domnului.
DAcă el m-a bălăcărit public, eu caut să rezolv în privat.
Da, asta cred şi eu şi asta am spus, unui fiu nu îi faci asta, aşa i-am şi spus dar asta este … şi dacă asta este, asta nu justifică încă un circ.
Elisa, eu am un talent deosebit de a salva relaţiile prin dragoste, o dragoste pe care numai Domnul ne-o poate da.
Punem pariu că ne salvăm şi cu Rasvan?
Uite şi cu Pety am avut schimburi dure de replici în trecut şi uite…
Vorba lui, dragostea şi prietenia nu se manifestă prin acordul total faţă de ce spune sau face cineva.
Prietenii fac răni şi spune Scriptura că sînt şi dulci.
Proverbe 27:6 Rănile făcute de un prieten dovedesc credincioşia lui, dar sărutările unui vrăjmaş sunt mincinoase.
Proverbe 16:24 Cuvintele prietenoase sunt ca un fagur de miere, dulci pentru suflet şi sănătoase pentru oase.
dezacordul şi dezbaterea aduc sănătatea minţii.
Nu voi fi de acord cu multe lucruri la Dănuţ şi i le comunic.
Nu trebuie să fiu de acord cu Rasvan în multe lucruri şi i le spun.
Atunci cînd aceste lucruri se întîmplă în public şi afectează o comunitate întreagă, atunci le spun public şi unuia şi altuia.
Draga Vlad, uneori consecvenţa este dovadă de prostie, spre exemplu cînd dai cu capul de pragul de sus, nu încerci de mai multe ori doar ca să îţi dovedeşti consecvenţa.
În pseudo-dialogul meu cu Bastrix n-am fost consecvent şi mă felicit pentru asta, la fel în cel cu Alin.
draga Marin, asta este, Iacov are dreptate, şi atunci cînd Dănuţ, Rasvan şi eu şi Vlad şi Elisa si ceialalţi nu avem.
@faptul că cineva e mai pârdalnic şi mai păcătos decât tine nu este o întemeiere a gestului tău. Mai clar: dacă eu fac parte din regnul sublunar, asta nu constituie o scuză pentru tine.
Mai pîrdalnic şi păcătos? Ah, păi nu ne-am cunoscut. Habar n-aveţi cu cine staţi de vorbă.
Dacă apostolul Pavel a spus că cel dintîi păcătos e dînsul, eu mi-am rezervat locul al patrulea. Nu vă spun cine e pe celelalte două, dar nu sînteţi dvs. Staţi la coadă!
Care gest, domnule Mihăilă, care gest, că „m-am rîs” de ce era de rîs? Care gest? Să avem rezon şi să thinkuim drept! Vă rog eu frumos să lăsaţi deoparte sensibiliciunea de salon şi reclamaţiunile de hol de coafor. 🙂
Ceea ce mă miră pe mine este tocmai această hipersensibilitate la stîlcirea nevinovată a poreclei (legitimabilă în context, in opiniunea mea smericioasă).
De unde atita sensibilite la un „dur” impeteux ca dumneavoastră?
Mai este ceva. Sînt născut într-o noapte, dar nu chiar noaptea trecută ca să nu miros de la o poştă ieftineala jocului retoric de genul „păi ce, bre, dacă te consideri creştin dai în mine, numai eu am dreptul să dau în tine, tu urmează-ţi Cristosul batjocoribil, fii blîndoc şi prost de bun”.
cu puţină atenţie exegetică veţi descoperi că Isus s-a oprit la celălalt obraz, lucru pe care consider deja că l-am făcut în ce vă priveşte.
După celălalt obraz nu mai urmează nimic. După a doua milă nu mai urmează o a treia, după haină, urmează doar cămaşa, dar pantalonii rămîn la mine. Cam asta-i!
Numai la iertare Isus ne cere mai mult 70X7, dar şi acolo se opreşte la 490 ori 🙂
Genialul Steinhardt are următorul panseu: „Domnul mi-a poruncit să-i iubesc pe toţi oamenii, dar nu mi-a poruncit ca toţi să-mi fie simpatici.” Tind să înclin ca să accept pentru ca să consimt spre a-i da dreptate.
Deci, ca să tragem confuzia: fii bărbat, domnu Mangaloy, şi nu mai plînge pentru că un oarece comentator a inversat consoanele. Avem chestiuni mult mult mai serioase de-atît.
Dacă aşa de mare v-a fost deranjul, atunci aveţi scuzele aşteptate. Rămîneţi Mangaloy, dar tot nu-mi puteţi şterge zîmbetul din colţul gurii (fiind pătrăţos smileul îmi este numai pe colţuri 🙂 )
Mulţumit! Na, că acu vorbirăm direct!
Hai că vine Sabatul peste noi şi mîine e de odihnă şi de seninătate.
Numai bine tuturor!
A venit primavara si afara si pe pagina Patratosului!Cu un vant de schimbare, de innoire.
Abia acum am citit acea marturie despre inceputurile pasilor tai pe calea Domnului. M-a impresionat foarte mult. Poate si pt gandul ca fiecare avem marturia noastra, dar nu intotdeauna avem curajul sa o si spunem tuturor.
Interesanta tema despre ironie, zeflemea, persiflare… Si actuala, nu doar pt lumea blogosferei, ci si in viata obisnuita. Cred ca putem constata tot mai mult o sporire a acestui gen de atitudini, inca de la varste fragede. Elevi ironici, tineri sarcastici, batrani zeflemitori, limbaj agresiv. Oare de ce? Ne face asta sa ne simtim mai puternici. Ne face placere sa ranim pe ceilalti, sa fim duri? Cui foloseste asa ceva?
„Fiti blanzi ca porumbeii si intelepti ca serpii…”
ohohoo…cu un ura mawashi geri rapid urmat de hiji, hara Pătrăţosului se deplasă rapid păstrând ma-ai.ul faţă de adversar. Pătratul se transformă într-un Rotund plin de ki şi…IPPON! strigă arbitrul.
…eu am înţeles că vroiai să-ţi ceri iertare, da se putea şi pe 2 rânduri.
Da, ai ghicit. Exact acel gest. Că „te-ai râs” de ce era de râs. Ca şi cum lucrurile considerate normale de către cineva sunt în acelaşi timp şi proba normalităţii lor…
Cu părere de rău, nu m-ai înţeles. Nu gravitatea gestului, care la o adică putea fi n.importe quoi, ci faptul că a fost nejustificat, neîntemeiat m-au deranjat. Paradoxal, nici faptul că mă consideri un Objekt manipulabil de terţi, nici faptul că (aici cred că ai glumit)ai putea avea impresia că aş hi sectant nu m-au deranjat atât de tare.
…nu pot lăsa deoparte sensibilitatea. Aşa sunt eu, mai sensibilos, un james dean al mâzgâloilor.
În altă ordine de idei, sensibilitatea mea se bastiliază again la gândul că ai crezut că aş fi putut folosi argumentul creştinului imbecil (lipsit de baston).
Cam atât.
Nu. Pe lângă faptul că nu-mi eşti simpatic, nici nu te iubesc.Domnule Marius David.
Marius,cateodata asteptam prea mult,sau poate ca asteptam ceea ce vrem noi,pentru ca asa vedem lucrurile..
Nu vreau sa patrund mai adanc,stiu ca oricum pana la urma”Domnul va avea izbanda,daca „ne tinem de EL”
Aseara am vorbit cu fratele Gaina si”m-am bucurat”iar,ca nu m-am inselat „in inima mea”
Pastrez acolo pe cei,care Il iubesc pe Hristos>Pe toti,chiar daca uneori eu vad lucrurile prea decolorat.
Cred ca un blog,e mai ales bun…pentru zidire..si a fost..pentru comunicare,pentru ca sunt multi insingurati..si trebuie sa”mai fie”. 🙂
Marius, nu vreau sa ne jucam invartind cuvintele pana la buimaceala si lesinul cititorului.
Ma explic.
Prin consecventa intelega o consistenta a logicii in afirmatii, transpusa de omul sincer in practica vietii.
Nu inteleg prin perseverenta prostia repetarii loviturii pana la moarte.
Esti un om integru,inima mea se regaseste in provocarea ta la trairea credintei in Hristos dincolo de compromis si placere.
De aceea am penalizat verbal si prin intristare o abatere a ta simtita de mine cu dorinta de a te gandi si a ne gandi fiecare, cat de importanta este armonia, acordul, transpunerea principiilor noastre in practica, iar in cazul nostru nepartinirea in judecata si dragoste.
Hristos nu a fost partinitor, a ales sa moara inclusiv pt farisei dandu-le sansa pocaintei, dar atunci cand acestia s-au abatut de la ceea ce Dumnezeu a vrut, le-a spus-o pe sleau si aspru, mult mai aspru decat omul nostru.
Dragostea si respectul este una, iar fetisizarea unor persoane este alta.
Poti iubi pe Danut si poti fi cavaler cu el in continuare, obiectia mea a stat in forma pe care ai folosit-o, incalecarea pe ucenic ca sa dai cinste celui ce da bocanci in moale celor din jur, in timp ce-si invarte calul peste capetele tuturor.
Dragoste fara limite pt unii, admir, respect, dar nu in detrimentul celor care au nevoie de ea.
Daca imbratisarea persoanei iubite imi cere sa ma urc peste un nevinovat, o las pe mai tarziu, mai ales ca cel ce mi-o cere m-a provocat sa calc peste spinarea altuia ca sa ajung la „inaltime-ai” mandra, ca sa-i aduc ofranda recunostintei.
Sunt convins ca intelegi.Si ma opresc.
Dragul meu Marius
Cu tristete iti reamintesc ca te-am avertizat in trecut ca pe blogul tau se formeaza o scoala, ucenici, fani. Spun „cu tristete” pentru ca ceea ce se vede creat nu este dupa chipul si asemanarea ta.
Nu as spune ca si Alin Cristea ca s-a format o haita pentru ca nu am o astfel de intelegere asupra gruparilor care au la baza omnul in sine. Pe de alta parte, ma raliez ideii ca ceea ce se intampla aici nici pe departe nu insufla dragoste crestina, iubirea adevarului unic si toleranta religioasa.
Cu privire la Danut Manastireanu imi permit doar un comentariu. Nu stiu cum poti accepta ca orice „user” sa-si desfaca traista de cuvinte si sa le aseze dupa bunul plac caracterizand mentorul tau. Un om pe care putini il cunosc. Tu ai mancat cu el, ai dormit cu el, ai plans cu el, ai ras cu el, ai atins pe Hristos cu el de mana… Sunt sigur ca intelegi mai mult decat iti scriu aici.
Majoritatea celor care comenteaza aici sunt tineri, nu si-au format inca un sistem coerent de notare, si cauta sa „straluceasca” cu vorbe pentru a atrage atentia. Ai rolul de a FORMA oameni. E timpul sa incepi acest lucru pana nu transformi blogul in Poiana lui Iocan unde fiecare poate numi pe celalalt prost si doar Ilie Moromete stie sa citeasca ziarul…
Cu dragoste
Dan
Internetul este perceput indeobste la noi ca un domeniu pentru gameri, copii etc. Totodata la un alt nivel de maturitate internetul este o sursa deosebita de informare si comunicare. Dar aceasta categorie din urma este mai restransa.
Un site reprezinta persoana(este o imagine) care il administreaza(aici nu ma refer la programatorii care il construiesc), astfel comentariile trebuie sa fie filtrate cu o mai mare rigurozitate dar nu din dorinta de a se crea (este optiunea mea) un sistem de simpatii si antipatii ci de a subordona caracterul comentariilor la subiectul tratat si desigur la o tinuta mai ingrijita. Asta ar forta pe majoritatea sa isi redefineasca altfel stilul postarilor, sa le filtreze pe baza unor criterii mai riguroase.
Subiectele tratate sunt interesante si alese cu grija, astlfel cosider ca este nepotrivit ca nota de profesionalism si seriozitate sa fie alterata de pete negre care sa deturneze mai apoi directia subiectului.
Pentru mine personal subiectele tratate aici, modul de dezbatere, au un aport constructiv, dar desigur unele pasaje cred ca strica radical imaginea.
Marius spun asta cu tot dragul in ideea ca se pot imbunatatii lucrurile, oricum potential exista.
nu stiu daca este datoria lui Marius sa formeze sau sa formateze 😀 oameni , aici – in blogosfera. Nu si-a asumat chestia asta. Si eu i-am reprosat ca reprezinta UEO, ca bla-bla-bla, dar e optiunea lui. In fond, @Romuluss – si Marius abordeaza scrisul aici ca un fel de terapeutica launtrica. Cititi, va rog, motivatia scrisului sau in spatiul virtual, motivatia blogului sau.
sunt de-acord cu ce-a spus Dan Spaniard la sfarsitul comentariului sau, dar se ridica si problema cenzurarii; de fapt s-a ridicat de nenumarate ori de-a lungul interesantei existente a acestui blog.
nimeni nu este infailibil si peren: nici MC, nici DanutM, nici RC alias V, nici eu, nici chiar Papa Benedict. Si suntem subiectivi pana in maduva oaselor. Asa ca, intr-un spatiu creat spre libertatea expunerii opiniilor, de ce sa cenzuram? – exceptand injuriile si injuraturile – care de obicei sunt spamuite. 🙂
si daca aici a fost lasat spre disectie fara anestezie, Iosif Ton ,care reprezinta ceea ce stim cu totii, de ce sa nu fie disecata orice alta persoana, including gazda -care, daca ati urmarit evolutia blogului, s-a lasat in bataia pustii de multe ori.
Ei, na! in urma cu vreo 3 saptamani -citeam la Alin Cristea – se intreba cineva unde sunt de nu-l apar pe Marius? Voila! tocmai am facut-o, mi-este prieten – desi cred ca nu avea nevoie de pledoaria mea!
Harul si pacea sa va fie inmultite!
„…nici chiar Papa Benedict!” Ha, ha, ha, Ciprian!Ai mare dreptate. Infaibilitate nu mai vedem decat prin…Parlament!?? Acolo e numai dreptate si adevar!!? Ma rog, asa li se pare unora.
Ati vazut stirea ca papa pregateste o declaratie prin care vrea sa-l reabiliteze pe Martin Luther? Care nu a vrut sa dezbine Biserica Romano-Catolica, ci doar sa demaste neregulile grave din interiorul ei. Asta spun acum, din pacate. Atunci…cred ca tare l-ar mai fi „prajit” pe rug. Sunt curios cum va suna acel comunicat, atunci cand va fi enuntat. Am inteles ca pe la toamna. Se pare ca patriotismul german are si el un cuvant de spus. Sau…cine stie? Interesant demersul si poate va aduce si ceva bun in relatiile dintre crestini.
Ciprians – sigur ca Marius abordeaza blogul din perspectiva sa este incontestabil ce spui, ma gandeam la zeroTV – parca mi se pare o regurgitatie a prostiei(desi televiziunea asta isi propune).
Exista un pericol in a lasa mintea sa debiteze orice, exista multe lucruri neconstructive – si comportamentul crestin nu stiu daca ne permite sa facem ce vrem, defapt daca ne-ar lasa sa facem ce vrem nu ar fi crestinism ci ar fi lume.
Ei bine daca ne uitam la comportamentul Lui Isus care este un model universal de conduita crestina, spre care convergem – atunci fiecare sector al vietii trebuie controlat chiar si ce idei postam pe un blog.
Dar desigur ma limitez doar la a exprima o opinie, in rest administratorul poate decide.
Romuluss Domnul Isus..
E bine ca aici ne vedem si noi,pe noi,ne cunoastem mai bine,ne corectam,ne mai si mustram,
Da sunt multe subiecte hranitoare,oricine poate sa+si exprime opinia,dar poate si invata lucruri bune si de inima..
Elisa te rog separa putin „Romuluss Domnul Isus..” ca altfel se intelege … ca eu sunt … 😀
alex,Papa Benedict -ratzinger, e neamt… ce-ar fi sa recupereze valorile poporului lui?
Draga Alex,
sa dea Dumnezeu sa fim innoiti toti in suflete!
Ironia este un mod de aparare uneori, Eu de fapt sint un mare timid, dar lumea nu mă crede 🙂
Asa cum spui, Elisa, sa ne tinem de Domnul, daca El e biruitor.. şi noi cu El.
draga Vlad,
asa cum spuneam si alta data, uneori consecventa este dovada de prostie, trebuie sa fim consecventi numai atunci cind facem binele. Daca am facut ceva ce nu este bine nu merita consecventa.
oh, fii pe pace, numai de fetisizare nu se bucura Danut din partea mea.
Din pacate dragostea mea pentru toti este cu limite, numai Domnul poate iubi fara limite. Eu nu, sint prea slab.
Nu cred ca sint de acord cu imaingea pe care o descrii, nu m-am suit pe nimeni in favoarea nimanui. Rasvan este martor ca am mai discutat acest aspect intre noi.
M-am bucurat foarte mult de postul cu Corneliu Almasanu.
Asta ii reprosam si unui alt prieten alta data, nu merita sa tot darimi, sa tot darimi, fara sa construiesti nimic.
este mult mai usor sa ne darimam decit sa ne zidim.
SA le facem si pe una si pe alta acolo unde le face Domnul si cu intelepciune,
vreau sa darim unde Domnul darima si sa construiesc acolo unde el construieste
draga Dane,
îţi înţeleg tristeţea, şi pe mine mă apucă şi spun şi eu ca apostolul, binele pe care vreau să-l fac nu-l fac şi răul pe care nu vreau să-l fac iată ce fac.
da, inteleg foare bine ce spui, dar pentru mine nu sint „useri” sint toti persoane, oameni, fete, chipuri, prieteni, chiar si aceia care gresesc si ii ranesc pe alti prieteni.
Poate ca am eu o slăbiciune de inima pastorala, dar ii iubesc pe toti si pe cei care se cearta intre ei.
Ai drepate, unii sint tineri, in formare, altii invata acum ABC-ul exprimarii in public, cu caderi, greseli etc.
Si eu invat… Am facut multe, dar blogger nu sint decit de un an. asta este.
Dumnezeu sa ne ierte greselile si sa ne ingaduie ezitările.
tot El repara si Isi trage slava si din erorile noastre.
Da, Romuluss, multumesc de incurajare.
Ciprian, ai dreptate, ucenicia nu se face pe bloguri, ucenicia se face faţă către faţă, gură către gură, în relaţie directă. Aici nu este un spaţiu în care să se petreacă ucenicia în sensul înc are eu o înţeleg.
aşa cum spui, motivaţia blogulu este alta, mai degrabă ca eu să fiu ucenicit decît să ucenicesc pe alţii.
da, spui de cenzură, puteam cenzura acele comentarii care îmi erau defavorabile, cum spui, m-am lăsat în bătaia puştii şi unii n-au ezitat să apese pe trăgaci. Doare, dacă vreţi să ştiţi cum e. Uneori doare foarte tare, dar mi-am asumat un risc.
Eu am următorul sfat pentru toţi. Nu vă apucaţi să comentaţi pe blog înainte de a fi citit trei sau patru capitole din Biblie (cam aşa citeşti Biblia într-un an) şi inainte de vă fi rugat.
De ce să scriu mai mult decît citesc din Cuvînt?
Şi rugaţi-vă îniainte de a pune mîna pe tastatură.
Scriptura ne spune că El, numai El întăreşte lucrarea mîinilor noastre.
Bine zis, draga Marius! si unii chiar au o postare cu chestia asta, nu tin post 🙂 vezi La rotundu’. 😦
dar sa speram…
Văzut, răspuns!
vorba lui Mangaloy, gyaku-tzuki pe contră 🙂
Ah vezi ca ti-a raspuns din nou in stilul lui personal…
http:…….. (link cenzurat)
Draga Visitor,
Am mai spus-o, pe mine nu mă interesează prea tare ce spune fratele Alin Cristea despre mine (mai ales că data asta se pare că chiar nu spune mare lucru, adică nimic), mă interesează dînsul ca persoană… aşa cum mă interesează orice persoană, dar mai ales cei care mă vrăjmăşesc într-un fel sau altul.
Am sesizat că îmi răspunde şi că vrea din nou ping-pong, la care eu nu MAI sînt dispus. Am alte, cu totul alte lucruri mai bune şi mult mai pasionante de făcut decît pierdere de timp şi vorbe aruncate în vînt.
Mi-a fost prea bine în ultimele 40 de zile ca să mai intru într-un astfel de circ.
Deocamdată, pentru reluarea oricărui dialog decent, trebuie să îşi retragă anumite cuvinte şi „embargoul pe salut” şi pe ameninţarea cu blog (după cum vezi nu trebuie să aştept la rînd)…
dar nu risc să fiu întîmpinat cu dispreţ acolo unde nu sînt bine primit, aşa că mă voi abţine de la vizite pe blogul dînsului, şi voi şterge şi link-ul tău către blogul acesta care s-a creat printr-un fel de „parazitare” pe porecla mea.
Iar despre „taclale” ce să mai spun?
După cum vezi taclalele nu prea „ezistă” nici cu alţii , dar mai ales cu mine… aşa că părerea mea este că şi dînsul liniştit poate investi în orice altceva decît într-un blog care are are ca logo o chestie neconformă cu realitatea.
LA taclale cu „pătrăţoşii”? Care-s ăia? La un asemenea logo şi eu însumi m-aş feri să mai intru la taclale cu dînsul, mai ales după etichetarea ca „haită”.
Oricine îi calcă dînsului blogul, ca să stea la taclale cu Rotunjimea Sa, se autoetichetează ca „pătrăţos”, nu? Asta este conform logo-ului „la taclale” cu pătrăţosii.
Dar acelaşi spune că pătrăţoşii formează o haită. Pe cale de consecinţă logică (în timpul comunismului logica nu se făcea în şcoli, trebuiau lecturi separate) pe cale de consecinţă logică, toţi cei care intră la taclale cu dînsul sînt parte a haitei.
Judecaţi şi voi singuri! Se pare că unii s-au prins de fază şi de asta stau deoparte.
Dacă dînsul doreşte să vorbească singur… asta este cu totul altă poveste.
Şi Augustin a făcut-o şi uite: a ajuns mare!
Dacă doreşte să „danseze cu lupii”, atunci trebuie să ia lecţii de la Kevin Costner 🙂
În rest, să fim sănătoşi la trup şi duh!
Ah, şi mai este un lucru, Visitorule,
Deşi fratele Alin Cristea ştie foarte bine că un comentariu poate zbura pe lîngă tine, că nimeni, nici chiar eu, dacă vă vine să credeţi, nu stau toată ziua pe blog 🙂
ştie foarte bine că poţi scăpa un comentariu (la mine trebuie să primească aprobare cine intra pentru prima dată, după care merg de la sine)…
imediat ce am văzut comentariul respectiv l-am şters.
Mai ales că dînsul m-a şi sunat la 11.30 noaptea, cam atît era dacă nu mă înşel.
Am numit „inexactităţi” eufemistic faptul că respectivul comentator a spus că are doi copii, unul infiat, unul al dînsului. I-am spus că lucrurile nu stau aşa etc.
Am vorbit în privat cu respectivul.
Acel comentator s-a retras pentru o vreme de post de comentarii de pe blogul meu şi şi-a cerut şi scuze.
Dacă cineva crede că se poate face mai mult… asta este!
Interesant este că dînsul se irită imediat, la orice afirmaţie despre dînsul, dar este foarte generos în a face afirmaţii „inexacte” (aici iar folosesc un eufemism) despre alţii.
Dumnezeu cu mila!
::::::::::::::::::::::::::::::::::::::
Adăugire:
precizez, de asemenea, că această chestiune referitoare la familie (soţie, copii) a fost cea care l-a iritat pe fr. Alin Cristea în comentariul celui semnat Logik (pe bună dreptate probabil, fiecare dorim să ne protejăm familiile, de comentarii şi de telefoane la ora 3 noaptea etc.).
Acesta este singurul motiv pentru care am pomenit din nou sursa acestei noi „alergii de primăvară” a fr. Alin Cristea, pentru mai multă „exactitate”, mai ales că dînsul a precizat că am şters comentariul ofensator.
Sper să îi treacă odată cu primăvara, pentru că deja devine plictisitor de previzibil… reacţii hipebolice, comentarii răutăcioase, înciudate etc. Regret că revenirea mea pe platforma de limbă română i-a produs din nou asemenea „alergii”.
Încă o dată: Domnul cu mila!
[…] patratosu.wordpress.com – 7 martie 2008 […]
[…] 2008 – Marius Cruceru: Comunicat: ironie cristică, ironie socratică, zeflemea, persiflare, pamflet, diatr… […]
[…] 2008 – Marius Cruceru: Comunicat: ironie cristică, ironie socratică, zeflemea, persiflare, pamflet, diatr… […]
[…] 2008 – Marius Cruceru: Comunicat: ironie cristică, ironie socratică, zeflemea, persiflare, pamflet, diatr… […]
[…] 2008 – Marius Cruceru: Comunicat: ironie cristică, ironie socratică, zeflemea, persiflare, pamflet, diatr… […]