h1

Glafirele lui Cristi

Martie 10, 2008

Cristi Bădiliţă munceşte la o nouă carte. Excelentă, zic eu, dar sînt subiectiv 🙂

Am apucat să-i văd cîteva pagini într-un efort de lecturare pentru a-i împărtăşi „punctul şi virgula de vedere” neoprotestantă asupra chestiunilor.

Cele nouă studii biblice şi patristice reprezintă o contribuţie peste care nu vor putea trece uşor nici dogmaticienii, nici bibliştii, indiferent de culoarea confesională.

glafire1.jpg

Volumul este foarte bine legat prin metodologie, deşi fiecare dintre studii a reprezentat tema unei conferinţe diferite. Ca un adevărat meseriaş, Cristi apelează pentru construcţia tuturor textelor la sursele primare, Biblia şi părinţii, greaca şi latina fiindu-i instrumente folosite cotidian.

glafire2.jpg

Din punct de vedere exegetic călătoria lui Cristi este fascinantă, dar trebuie un pic de destupare la minte şi măcar puţintică acomodare cu cele greceşti, măcar în transliterare. Inventarul de chei hermeneutice asupra unor texte dificile este făcut cu acribia clasicistului, care ţine seama în primul rînd de text, dar şi cu elasticitatea teologului deschis şi spre alte posibillităţi de interpretare, de la tălmăcirile patristice timpuri pînă la teologii liberali din spaţiul german, francez şi anglo-saxon. Ba merge chair mai departe, spre interpretările artistice, în film şi literatură.

Excursia la text desfiinţează unele argumente tradiţionaliste de genul „aşa am pomenit”. Eu însumi privesc cu coada ochiului interpretarea lui paradidomi doar ca predare şi nu ca trădare, dar aştept ultima variantă a textului. Sînt foarte curios ce va ieşi.

Deocamdată cred că evangheliştii vorbesc despre Iuda şi spun peste tot că „l-a predat” (paradidomi) folosind acest verb la modul eufemistic, evitînd judecata asupra lui Iuda în sensul în care Mîntuitorul i-a îndemnat „nu judecaţi ca să nu fiţi judecaţi”. Cred că i-ar fi mîncat limba să spună mai multe, dar s-au abţinut, deşi ar fi avut şi alte posibilităţi lingvistice de exprimare pentru asupra faptei iscariotului.

Da, Iuda nu s-a pocăit, s-a îngrijorat numai. Aici sînt cu totul de acord… s-a panicat şi a urmat catastrofa.

De asemenea, sînt foarte curios cum iese Cristi pînă la urmă cu faţa curată dintre teologii care susţin că prima Cina a fost prima liturghie.

Asta este cu adevărat de dezbătut. Prima Cina nu a fost prima Liturghie stricto sensu. De ce nu putem spune asta? Pentru că încă nu se săvîrşise Jertfa pe baza căreia se face orice liturghie de la Calvar încoace.

Liturghia creştină presupune crucea în anterioritate. Ce este atunci Cina cea de Taină… nu este prima liturghie creştină, ci este ultima Cină Pascală a Vechiului Legămînt. În acest sens Iuda este primul care pleacă de la ultima Cină pascală.

Prima liturghie este tocmai sacrificarea pe cruce în care liturghie surpriza noastră, adică a lor, a fost în faptul că Preotul a fost şi Jertfă şi Jertfa-Preot. Toată epistola către Evrei stă mărturie acestui fapt. Vezi cap. 6-10. Discuţia va aprinde multe computere, cred şi va înfierbînta multe tastaturi.

Sînt cîteva schiţe lexicale demne de atenţie. Mai ales hamartanein, care pleacă de la Homer pentru a ajunge spre Noul Testament. Sînt sigur că dezbaterea Kittel-Barr va fi invocată şi aici din nou.

TExtul despre blasfemierea Duhului este probabil cel mai complex studiu pe tema asta apărut în limba română. Cred că va interesa foarte mulţi teologi.

Iată ce apare pe copertă şi cuprinsul.

„Glafirele” sunt lucrări făcute cu migală şi răbdare, „încrustări” rafinate în metal sau în piatră. Atunci când „materia primă” a artizanului este Sfânta Scriptură, „glafirele” devin încrustaţii în însuşi trupul Cuvântului divin, mărturisiri de credinţă „tăiate” în fila de hârtie cu intrumentele oferite de fiecare epocă în parte. Autorul acestui volum, ortodox „fără barbă şi sutană”, combină analiza filologică şi perspectiva istorică cu dezideratul teologic. Temele abordate sunt de o fierbinte actualitate, dar ele capătă sens printr-o oglindire permanentă şi riguroasă în Tradiţia creştină a primului mileniu.

  1. Maria Magdalena de la Dan Brown la Evanghelii şi retur
  2. Iuda Iscariotul între damnare şi mântuire
  3. Păcatul împotriva Duhului Sfânt: incursiune biblică şi patristică
  4. Ce pierdem ignorând literatura apocrifă?
  5. Călătorii apocaliptice în jurul insulei Patmos
  6. Mitul îngerilor căzuţi
  7. Pentru o nouă traducere a Septuagintei în româneşte
  8. Teologie şi patristică în ortodoxia secolului XX: Dumitru Stăniloae revizitat
  9. Teologie şi patristică în catolicismul secolului XX: pagini din jurnalul intim al Bisericii, când nu mai avea şaptesprezece ani

Textul este editat de Polirom şi s-ar putea să apară în cursul acestei luni.

Sper să vedem volumul cît mai repede în librării!

Anunțuri

7 comentarii

  1. Da, subiecte super interesante. Dar banuiesc ca vor fi scrise intr’un limbaj pentru „specialisti”, nu pt marele public.
    Daca e asa, aici e una din probleme, ca vine un Dan Brown si mai stiu eu ce scriitori de duzina si trag o beletristica de milioane de exemplare, si cand e sa o contraataci o poti face „stiintific” dar asa nu e accesibila marelui public. Ar fi bine daca s-ar traduce/sau scrie astfel de carti (mai bine spus s-ar mediatiza mai bine pt ca sigur exista ) cu astfel de subiecte si pt marele public ..


  2. draga Ionel, te asigur ca asta este pentru „marele public”.

    Noi am facut şcoala cu Petru Creţia şi sîntem mîdri de asta.
    el ne-a învăţat un lucru important: că nu există „proşti” în sensul de neînvăţaţi, există numai nesimţiţi şi fuduli.

    Ne-a demonstrat că poţi explica lucruri foarte complicate foarte simplu. Asta era arta lui.
    Asta este „şcoala” pe care am făcut-o şi de asta vrem să ne ţinem şi Cristi şi eu şi poate şi alţii din generaţia noastră.

    Măcar asta putem face pentru neamul ăsta, să nu-i ameţim cu doctoratele şi să îi facem să priceapă deosebirea dintre stînga şi dreapta, oi şi capre, lumină şi întuneric, sus şi jos.


  3. Ce bine zici, Marius! „Voi sunteti lumina lumii!” – asta trebuie sa inteleaga orice crestin.Si sa inceapă să … lumineze în jur. E mult intuneric in neamul asta al nostru. Si e multa nevoie de lumina, nu doar de luminite.
    Cam pe cand va aparea cartea lui Cristian? Dupa cum bine ai prezentat-o, cred ca este foarte interesanta, folositoare. Ma bucur ca s-a gandit spre folosul tuturor. Lumea trebuie sa cunoasca acele carti bune, ziditoare.
    Multumiri, Marius, pentru semnalarea facuta!


  4. Luna asta va fi în „galantare”, Alex.

    Deja a apărut şi altă editţie a MEtamorfozelor Anticristului.


  5. Imi place de Petru Cretia asta…imi aminteste de Calvin…care e profund, dar comentarile lui sunt destul de „simple’ si se inteleg si se publica si la 500 de ani de la moartea lui. Sper ca asa sa fie si cu voi/noi 🙂


  6. da, Evedule, Petru Creţia a fost „Profesorul”… păcat că l-am pierdut aşa de timpuriu.

    El ştia să explice verbul grecesc pe un bilet de tramvai


  7. […] De asemenea, în cadrul aceleaşi seri va fi prezentată ultima creaţie a autorului: Glafirele, nouă studii biblice şi patristice. […]



Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: