Comunicat: De ce am refuzat premiul Thymos?

Dat fiind faptul că azi am fost sunat de Cargus pentru înmînarea premiului Thymos, astăzi dau această declaraţie pregătită de mai multă vreme: am refuzat Premiul Thymos.

Precizez că ideea acestui refuz mi-a stăruit în minte încă de la data anunţării acestor premii. Setul de „evenimente” din ultima vreme nu mi-a influenţat dramatic decizia, dar m-a ajutat să rămîn ferm astăzi.

Dacă este necesar voi detalia cauzele acestui refuz, însă consider că este instructiv, dincolo de orice polemică trecută sau posibilă, să enunţ pe scurt o parte dintre aceste motive.

Consider că este util să le supun analizei, pentru că discuţia pe tematica implicată de un asemenea proces trece dincolo de tribulaţiile prezentului.

Mărturisesc că am fost ezitant, martori îmi sînt cîţiva prieteni, în a accepta sau nu aceste premii doar din cauza interpretării greşite a gestului meu tocmai în contextul deosebit de delicat al reacţiilor împotriva mea din ultima vreme.

Între timp au apărut noi „evenimente” care nu mai favorizează deloc o înţelegere obiectivă a respingerii mele. Risc totuşi să îmi exprim punctul de vedere.

Iată motivaţiile mele:

1. Premierea presupune instituţionalitatea. Instituţiile dau premii. Persoanele dau cadouri. De la persoana Alin Cristea am primit cu bucurie şi supriză cadouri, dar nu am recunoscut niciodată anumite „instituţii”. Prin acceptarea premiului aş fi acordat statulul pe care nu l-am recunoscut niciodată iniţiatorului acestui proces.

2. Premierea presupune un ascedent al premiantului asupra premiatului şi autoritate. Eu nu am recunoscut anume autorităţi şi ascendenţe, mai ales în spaţiul virtual.

3. Premierea presupune o jurizare transparentă. Asemenea jurizare a fost prea puţin transparentă în opinia mea. Discuţiile pe mess şi „teleconferinţele”, în traducere liberă chat-ul, nu cred că garantează corectitudinea unui asemenea pretenţios demers.

4. Premierea prespune criterii clare după care se face jurizarea. Aceste criterii au lipsit în opinia mea. Gusturile şi opiniile personale sînt una, dar nu reprezintă motivaţiile pentru acordarea unor asemenea premii. Acelea se numesc cadouri şi sînt personale.

5. Premierea presupune autorităţi în domeniu care să facă jurizare după criterii clare. Aceste autorităţi au lipsit din procesul cu pricina.

6. Premierea pentru o activitate publică, dar în acelaşi timp personală cu scopul self developmentul-lui nu ar trebui premiată. Dacă este nevoie, voi detalia această afirmaţie destul de criptică.

7. Premierea presupune o ierarhizare a valorii, adică topuri. Sînt radicalmente împotriva topurilor de orice fel. Premierea a creat un top pe care îl resping categoric tot din pricina absenţei criteriilor. Nu cred că trebuie încurajat sportul românesc preferat: datul cu părerea în necunoştinţă de cauză.

8. Premierea aceasta şi orice fel de premiere mă poziţionează într-o relaţie cu „publicul meu” şi cu ceilalţi colegi blogeri pe care nu o pot controla, nu o doresc. Nu doresc ca ceilalţi colegi blogheri să mă vadă ca un competitor, aşa cum nu doresc ca cei care îmi citesc blogul să mă vadă ca „premiatul”. Nu doresc să înmînez nimănui autoritatea de a mă repoziţiona în blogosferă după gusturile proprii şi bunul plac şi eu să accept asta cu zîmbetul pe buze. Prefer să îmi controlez, atît cît se poate relaţia cu cititorii mei şi cu ceilalţi colegi.

9. Din această cauză nu m-a interesat şi mă interesează nici de acum încolo, aşa cum am declarat şi despre Blogfest 2008 participarea la vreo competiţie, nu mă interesează nici un premiu, nici un top, nici Zelist, nimic de felul acesta, nimic care m-ar pune într-un şirag şi mi-ar transforma cititorii în votanţi, cum s-a întîmplat cu unii dintre participanţii la Roblogfest.

10. Şi dacă aş fi trecut peste motivele de mai sus, numele organizaţiei/asociaţiei/instituţiei mă „răceşte”: Thymos este un cuvînt grecesc care la clasicii greci are o semnificaţie, dar în Noul Testament are o cu totul altă semnificaţie. Pentru interesaţi vă rog să urmăriţi: Romani 2:8, Efeseni 4:31, Apocalipsa 15:1, Coloseni 3:8, Evrei 11:27, Apocalipsa 12:12, Luca 4:28, Fapte 19:28, Apocalipsa 14:8, 10, 19, 15:7, 16:1 şi 19, 18:3 şi 19:15.

Mînie? Nu, mulţumesc!

Iacov 1:19 Drept aceea fraţii mei cei iubiţi, să fie tot omul grabnic spre a auzi, şi zăbavnic spre a grăi, zăbavnic spre mânie.
20 Că mânia bărbatului nu lucrează dreptatea lui Dumnezeu. (aici este un sinonim, orgh)

Mie nu îmi este comod să primesc un premiu din partea unei asociaţii, organizaţii, instituţii care poartă un nume cu o asemenea conotaţie în cadrul Noului Testament. Iar în privinţa grecilor sînt de acord cu Leslie Newbigin.

11. Cu regret observ o asemănare tot mai mare între tipul de discurs bastrixian şi cel rotundian, atît în stil, în tipul de argumentaţie, dar mai ales în comportamentul faţă de mine. Dincolo de organizaţiile din care facem parte fiecare, de instituţii şi etcetere, relaţia personală pentru mine este mai importantă decît orice. Consecvenţa în relaţie este una dintre valorile pe care le-am cultivat în casă.

Nu mă feresc de dispute şi nici de intrarea în ring, dar eu lupt altfel. Nu mă feresc de critică şi de opoziţie, deseori, cum observa cineva, m-am lăsat singur în bătaia puştii. Înţeleg adversitatea şi îmi plac dezbaterile, înţeleg şi pamfletul şi diatriba, dar nu pot înţelege vitriolul şi veninul alături de distincţii şi premii.

Dacă am refuzat distincţiile şi urările domnului Dorin Picioruş în trecut, pentru că ba nu se bucură că am plecat, ba îşi revarsă veninul peste tot ce prinde, inclusiv peste Naum, fiul meu, acelaşi lucru fac şi în acest caz. S-ar putea să fiu eu prea slab, dar nu pot înţelege tipul acesta de comportament. Luaţi-mi-l ca pe slăbiciune omenească. Nu aceasta este definiţia mea pentru „oponent onest”.

12. Pînă una alta doresc să fiu consecvent. Acest fel de oameni trebuie iubiţi ca vrăjmaşi aşa cum ne învaţă scriptura, dar nimeni nu mă obligă să primesc şi premii şi distincţii din partea dînşilor. Îi pot iubi, dar nu trebuie să stau la masă cu dînşii neapărat şi nici nu trebuie să întingem în acelaşi blid de mai multe ori.

Iubirea nu presupune neapărat şi părtăşia, agape nu prespune koinonia. Isus i-a iubit pe toţi, dar n-a luat masa cu toţi.

Sper că am fost cît de elegant am putut fi. O versiune cu mai multă sare şi piper a fost anulată. Dacă Alin Cristea va dori, i-o pot trimite personal şi pentru uz personal.

Şi încă ceva: Cui să dai premiu? Pătrăţosului? Dar pătrăţosu nu există în realitate, este doar … un personaj literar. De asta nu poate apărea nici la mesele rotunde, numai la mese pătrate 🙂

Deocamdată mă opresc aici.

Mai am şi alte chestiuni de subliniat, dar nu vreau să aduc atingere celor care au primit totuşi premiile din partea Thymos. Sper să le fie de folos.

Aceasta este opinia mea şi decizia mea şi nu judec pe nimeni care a decis şi făcut altfel.

Mie îmi este mai bine aşa.

Vă mulţumesc tuturor pentru înţelegere, dar în primul rînd lui Alin Cristea, care în ciuda diferendelor dintre noi, mi-a oferit acel premiu.

Sper să înţeleagă gestul meu în afara contextului ultimelor „dispute” (generos spus).