h1

Villa-Lobos-ul lui Babii

Martie 15, 2008

Heitor Villa-Lobos este compozitorul meu preferat pentru chitară clasică. Are tot ce vrei, acorduri năstruşnice, glissando-uri dulci, ritm, linie melodică imprevizibilă, mîna lucrează pe tot griff-ul chităriii, solicitată la maxim, viteză, dar cel mai mult îi trebuie „feeling” cuiva care încearcă să interpreteze Villa-Lobos.

Prin anii 86-87 mergeam zilnic într-o clădire care mirosea puternic a mucegai şi a podea putredă. Acolo, într-o încăpere cu geamuri largi, generoase, era un pian, patru chitări şi Babii.

Mihai Babii mi-a fost profesor de chitară clasică. Avea nişte mîini imense. Ochelari cu dioptrii imense. Era un fel de Segovia, după mîini şi tehnică şi ochelari, dar uscăţiv, cu păr lung spre perciuni şi spate. Avea o voce aspră, gîjîită şi nu rareori o ridica spre noi:

„Nuuu…. aşa, băiete, e cîntec de dragoste, ce nu te-ai îndrăgostit pînă acu… noooooo, ascunde degetu, ascunde degetu după grif, nu vreau să văd cartoful ăla răsărind de-acolo, poziţia, spatele drept…” dar niciodată nu făceam „interpretare” înainte de tehnică.

La unul dintre valsurile venezuelene de Lauro venisem foarte vesel că îmi iese cu „simţire”… m-a pus la metronom, fără crîcnire, şi la descifrat partitura din nou. Era pentru una dintre ediţiile concursului de chitară clasică de la Sinaia

Iată ce am păţit cu bucata mea preferată, Preludiul nr. 1 de Villa-Lobos.

M-am apucat cu entuziasm după ce am auzit-o cîntată de colegii mai mari (pe atunci nu era youtube şi internetul era numai pentru bazele militare americane 🙂 ). Am descifrat-o, mi-a ieşit tehnica şi am ajuns la interpretare.

Buun. M-am aşezat în faţa lui Babii cu emoţie şi am început cu glissando-ul iniţial din si spre mi pe coarda la.

„Stoooop!”…Nuuu! Trebuie să aluneci ca şi cum te-ai da într-un scrînciob, ca şi cum s-ar trînti o fereastră, ca şi cum ai fi un copil pe tobogan, ca o frunză care se desprinde şi face o primă mişcare de pendulare… hai, din nou.. ”

Din nou!

Am ajuns la schimbarea poziţiilor în diminuate (a propos, dacă aveţi o chitară care falsează în poziţile VII-XII, nu merită, stricaţi toată frumuseţea, REghinul face chestii din astea şi mai trebuie, dacă este o chitară decentă, mai trebuie acordată perfect), ei… acolo

„Nu pricepi, este ca şi cum ai aluneca pe un povîrniş sau ca şi cum te-ar şfichiui vîntul cu ploaie într-o zi de toamnă”

La trecerea în major

„Măi băiete (asta era ticul lui verbal), măi băiete, ai prietenă? Da? Păi acum o întîlneşti şi joci de bucurie, înţelegi? Trebuie să te gîndeşti la o poveste”

„Du-te acasă şi gîndeşte-te la o poveste! Cînd vii data viitoare mi-o spui şi abia apoi o cînţi pe Villa-Lobos.

Aşa am făcut!

Nu vă spun nici povestea mea, nici interpretarea mea 🙂

Iată-l pe John Williams, o interpretare bună, dar sunetul suferă.

Iată şi o altă interpretare, sunetul este mai clar, povestea din capul chitaristului este alta.

Care este povestea voastră?

Dacă aţi fi fost în locul meu, în faţa lui Babii, ce poveste aţi fi spus pe alunecarea acestei melodii?

Anunțuri

14 comentarii

  1. Multumesc, o adevarata in-cantare.

    Vrem totusi sa vedem demonstratia.

    Chiar ai studiat bucata asta?


  2. eu il cred ca l-am vazut interpretand o bucata in stilul asta 🙂

    cred ca era Psalmul 23 ala cantat de corul de la Iasi pe vremuri.

    Azi Domnul este pastorul meu
    Eu lipsa n-am sa duc…

    nu mai stiu cuvintele…

    Tabara de la Debrecen!!!
    Studiul pe Ioan


  3. eu ma gandesc la urmatoarea poveste:

    glissando-ul de la inceput este rasaritul de soare, trecerea in major este pranzul, ultima parte este seara.

    Este o zi din viata unui om cu bucurii si necazuri.
    Apoi fiecare dintre note pot fi clipe pe care acest om le petrece departe de familie, cu familia, apoi seara seamana cu dimineatza.

    La asta ma gandesc!

    Sau viatza unui om.

    Glissandou-ul este nashterea, apoi cariera, tineretea vesela in major… si apoi minora batranetzea.

    Ce spui?


  4. Am asteptat si nu mi-am vazut comentariul aprobat.

    Am spus ceva ce nu trebuie?


  5. Draga Povestitorule, am fost plecat la Biserică, acum am ajuns acasă, am dat drumul comentariilor tale.

    Bun venit! Pentru că eşti „novice” de aceea comentariul tau a fost reţinut, numai celor care intră pentru prima dată le este moderată intrarea pe blogul meu. Dacă din prima intră bine… sănătate, dacă fac „prostii”. spam! 🙂

    Foarte interesantă abordarea ta! La asta nu m-am gîndit, o viaţă, o zi dintr-o viaţă.

    Ai putea să dezvolţi ideea asta.
    cred că, dacă ai reuşi să dezvolţi ai fi un bun profesor de interpretare.

    Mulţumesc pentru gîndul frumos.

    Visitorule,
    Era tabăra de la Debrecen pe 1 Ioan, prima Epistola a apostolului Ioan, nu pe Evanghelie.

    Da, ai dreptate, am cîntat aşa ceva acolo. Azi, după ce am văzut comentariul tău, am încercat din nou, poate voi pune o probă pe youtube pentru Jurist, dar nu prea am chef de comentarii din partea „meseriaşilor” la adresa tehnicii mele modeste.

    Unde ţi-e povestea, Visitorule? 🙂


  6. Mie mi se pare ca povesteste o poveste de dragoste dintre un baiat si o fata, un barbat si o femeie.


  7. Da???? Patrix?
    uite asta nici nu mi-a trecut prin cap 🙂

    Glumesc, aveam 17 ani cînd cîntam bucata asta şi eram îndrăgostit pînă peste urechi şi nici n-a fost greu să îmi ajungă dragostea la urechi, că sînt mic de statură, am numai 1,68 🙂

    poţi detalia? sau e secret? 🙂


  8. Am totdeauna o tresarire in inima cand aud de numele Marius Cruceru. Sant acolo udeva niste legaturi ascunse care fac inima sa pompeze mai mult sange la auzirea sau vederea numelui tau. Totdeauna cand citesc ceva scris de tine iti aud si vocea.
    Ma bucur sa vad ca pe langa atat de multe ocupatii, mai ai timp sa povestesti si despre muzica.Ma bucura la fel de mult faptul ca recunosti in Babii un muzician care a stiut sa faca asocierea muzicii cu lucruri banale din viata zilnica. Cu parere de rau trebuie sa spun ca aici Babii este tratat de „pocaitii” nostri, ca un nimeni.


  9. draga Mircea, drag om, ce prezenţă senină eşti tu!
    Cîte amintiri împreună!

    Bine ai venit pe aici!
    Abia aştept să ne revedem să depănăm amintiri.

    Chiar alaltăieri am vorbit cu maestrul Păutza despre Mihai Babii, am depănat amintiri, … fraţii Popovici la saxofoane… etc.

    Păcat, păcat, păcat că un om ca el nu este preţuit.

    Din nou spun, ca la celălalt post: sîntem tot noi, românaşii!

    N-am nici o dezamăgire, n-am nici o surpriză!

    Salută-i pe toţi ai tăi dragi!


  10. Am nimerit intamplator aici si vreau sa va trimit un gand cald si plin de prietenie de la Iasi. Duminica 12 iulie, intre 18.10 si 20.00 (ora Romaniei) il puteti auzi pe Mihai Babii in emisiunea „Albume de Colectie” la http://www.radioiasi.ro, canalul AM.
    Ne-a vizitat la radio si ne-a adus o inregistrare. Din pacate, am fost nevoita sa-l inregistrez si pe el povestind, desi ador sa fie totul live. A fost greu, nu voia. Dar au insistat si altii si eu l-am asigurat ca nu va fi greu. Tot intreba – ce sa spuna ? N-are ce sa spuna, zicea ! Si cand ne-am pornit, nu mai terminam, era clar, sunt prea multe amintirile, de aceea i se parea greu.
    Am fost nevoita sa opresc totul. Peste putin timp intram in alta emisiune, in direct.
    Dar sa stiti ca am avut sentimentul ca imi scapa printre degete lucruri foarte importante si povesti de un farmec unic, pe care nu le voi mai gasi nicaieri, la nimeni.
    Aici am gasit o evocare plina de miez, care spune multe. Multumesc.
    Daca aveti posibilitatea sa ascultati si vreti sa scrieti, va astept cu bucurie.
    Toate cele bune, oriunde v-ati afla.
    Daniela Vlad


  11. […] cadrul slujbei de dimineaţă este invitat şi prof. Mihai Babii, părintele şcolii de chitară clasică ca secţie de conservator în […]


  12. […] profesorul Babii, profesorul meu de chitară,  se luptă a doua oară cu o boală cumplită. La 74 de ani trupul trecut prin atîtea tinde să […]


  13. […] profesorul Babii, profesorul meu de chitară, se luptă a doua oară cu o boală cumplită. La 74 de ani trupul trecut prin atîtea tinde să […]


  14. […] profesorul Babii, profesorul meu de chitară,  se luptă a doua oară cu o boală cumplită. La 74 de ani trupul trecut prin atîtea tinde să […]



Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: