h1

Diferenţe…

Martie 17, 2008

Un prieten mi-a scris zilele trecute frămîntat de diferenţe:

Diferenţa dintre superficialitate şi substanţă,

Diferenţa dintre ziarist şi scriitor,

Diferenţa dintre chibiţ şi comentator,

Diferenţa dintre tribună şi tribun

aube-tribun-charge-sursa-uberclub-org.jpg

……………………………………………….

1. La prima nu-i greu, nu poţi să identifici substanţa dacă eşti superficial, nu poţi fi superificial dacă ai substanţă şi tot aşa mai departe… E uşor. Deci am trecut superficial peste diferenţa dintre superficialitate şi substanţă 🙂

2. Relaţia dintre ziarist şi scriitor? Hm, care-i genul proxim?

Ziaristul este un fel de scriitor ratat? Sau poate că scriitorul anonim ar fi putut fi un ziarist de succes. Există scriitori „mari” (oare cu ce îi măsoară?)

Există oare şi jurnalişti mari? Mare înseamnă „cunoscut”?

Ziaristul este şi el un scriitor, pentru că scrie, nu? Dar scriitorul nu este un ziarist.

Ziaristul poate fi un scriitor în devenire? Poate! „Ezistă caze cu mari succesuri”! 🙂

Un scriitor poate avea o viaţă dublă de ziarist! Sigur, dar ziarist este acelaşi lucru cu jurnalist?

3. Chibiţ şi comentator!

Comentatorul este competent calificat, chibiţul este amator. Şi unul şi altul comentează. Chibiţăreala este un fel de înjosnicire a comentariului. Pe bloguri? Chibiţăreala este la la putere….

Chibiţii scriu „comments”, asta nu înseamă că au şi comentat

Comentatorul este un interpret, care are deţine cheile hermenutice … este un analist, învăţat, hîrşit, care ştie pe ce lume trăieşte, a fost în teren şi asocieză rapid numerele de pe tricou cu jucătorii, fără tabele. Comentatorul foloseşte timpul prezent, ACUM. Vede şi intepretează pentru noi alergăturile (am alunecat, uite, în sfera comentariului sportiv… .)

Chibiţul îşi dă cu părerea… face prognosticuri. Trăieşte în viitor şi formulează fraze de genul „dacă s-ar, dacă ar… dacă va fi… etc. ” Chibiţul trăieşte în sfera potenţialului. (Kiebitz).

Comentatorul este o fostă glorie. Chibiţul este ratatul desăvîrşit.

Comentatorul are laurii trecutului în minte, dar muşchii i s-au atrofiat. Chibiţul nu i-a folosit niciodată.

În mod sigur nici unul nici altul nu ar mai trebui să intre pe teren.

Eh, prietene D.B., frăţia ta, ne-ai dat de gîndit!

4. Tribună şi tribun?

N-ar trebui oare tribuna să fie locul în care tribunul îşi are rostul?

Nu mă mai duc pe la magistraţii romani şi pe la gradele militare ale vechii Rome, nici pe la circarii noii Românii. N-are rost.

Eu cred că, dacă sînem destul de atenţi, Regina ia Tribunu… şi Şah-Mat!

 

18 comentarii

  1. Testul socratic al celor trei este versiunea light a „Diferenţa dintre chibiţ şi comentator” 🙂

    Partial ii dau dreptate lui Socrate – „cu cat cunosc mai bine firea umana, cu atat pretuiesc mai mult cainele”

    In fond aceasta este capacitatea noastra naturala fireasca. Pavel rezerva un spatiu larg argumentarii in Romani 6-8


  2. Mai există şi revista „Tribuna”. 🙂

    Scriitori nu pot fi toţi cei care scriu, după cum nu toţi cei care mănâncă sunt nehaliţi.

    Hm. N-or fi scriitori toţi bloggerii, nu-i aşa?


  3. hmm, ce liniste pe blogul tau azi…

    si eu am ramas fara replica dar mi-a placut mult cum le intorci…..

    este vreo aluzie chestia cu tribunu? eu sunt mai slab la chestia asta cu aluziile….:)


  4. A.Dama parca am fost in acelasi gand: chiar cum au scapat tocmai bloggerii in postul asta?


  5. „Tribuna” poate fi, cel putin in sport, locul galeriei galagioase. Tribuna poate fi si locul de unde se tin discursuri epocale. Intre cele doua este si trebuie sa fie o diferenta de calitate. Este diferenta dintre preferintele de persoane si preferintele de pareri. Una duce la patimi, cealalta la progres.

    „Tribun” ar fi exponentul demnitatii care vegheaza asupra valorilor. La romani, un tribun era „fiecare dintre magistraţii aleşi anual în Roma antică pentru a apăra interesele plebei”.

    „Tribunal” este locul unde se aduna crizele personale sau sociale ale unei natiuni.

    Citind atatea bloguri, ma intreb cati tribuni veritabili avem printre noi si cate tribunale ne-ar mai trebui ca sa facem lumina in sufletele noastre si in societatea din jur, cati chibiti ne zbiara din tribune si cati tribuni ne inalta sufletele spre paliere mai inalte, cati ziaristi amatori de scandal publicitar si cati scriitori care graveaza pe inimi drumuri noi, inca neumblate.

    Draga Marius, am militat, am insistat si am dorit din toata inima sa ramai printre blogari pentru ca reprezinti tendinta pozitiva a tuturor lucrurilor spuse mai sus. Fara blogul tau, linistea sau galagia noastra ar fi mai mult de domeniul „stadionului provincial” sau al „mahalalei”. Ma bucur sa te vad inconjurat de tribuni in devenire, gata sa se suie la propriile lor tribune ca sa ne imbogateasca imbogatindu-se pe ei insisi in acest proces. Untdelemnul se ridica intotdeauna la suprafata si pentru ca este rezultatul zdrobirii care i-a dat nastere. Multumesc pentru ca mi-ai implinit o dorinta lansand acest subiect.

    Cat despe „comentatori”, ei ar putea fi si chiar sunt cateodata pui crescuti la soroc sa-si incerce aripile pentru zborurile viitoare.


  6. Cat despre „regina” care ameninta sa ne ia „tribunul” si sa ne lase „sah-mat”, oare cum se face ca mai toate asociatiile, uniunile si comunitatile sunt neparat de genul feminin, ca … Regina?


  7. Am avut uneori o parere de rau ,ca am scris unele lucruri,am vrut sa nu o mai fac..dar mi-a lipsit
    prezenta fratilor, a fratelui Marius.. acum,
    fr.Branzei, ma bucur ca sunteti de acord ca si
    noi*nescriitorii* putem comunica pe acest spatiu,unde ne putem intalni*la bine*iar uneori sa depasim momentele mai tensionate,altfel de cum am facut-o pe la inceputuri.
    E o legatura benefica….intre frati si surori pana la urma,din lumea intreaga.
    Eu va multumesc pentru cuvintele calde.Asta simt acum,o multumire,ca de rele suntem*satui*


  8. Acest loc unde se schimba atat de multe idei bune, ziditoare, pline de folos spiritual, trebuie sa ramana o veritabila „tribuna a adevarului crestin si a bunului simt”. Si chiar daca tribun in adevaratul sens nu poate fi oricine, si cei ce doar exersează „fâlfâitul” aripilor, au de invatat de la seniori si iau aminte.Si crestem duhovniceste impreuna. Idee pe care Marius a sustinut-o de multe ori: ca invataceii invata cel mai bine crescand, traind pe langa un maestru.
    Daca fiecare crestin ar intelege cat de important este sa „creasca” pe langa el in timpul vietii niste invatacei, ar fi o lume mult mai implinita. Pe vremuri oamenii strabateau distante mari pt a cauta un maestru, un duhovnic, un parinte, un invatator. Astazi nu mai cautam nimic. Ne avem doar pe noi insine si credem ca asta ne e suficient.Pacat.
    (Mi-am amintit o grozavie de contrafacere a cuvantului „tribun”. Stiti bine cui i se spune asa in Parlament! Brrrr.)


  9. dragi prieteni, mă întorc după o zi foarte lungă, de la 8 la 22.30 de MUUUUUUUUUUUUNCĂ, dar abia am aşteptat să văd ce îmi mai spun prietenii,

    Eu mă culc acum şi adorm în pace… 🙂

    Alex, eu prefer să fiu „bun”, nu tri-bun, e foarte greu să fiu bun, foarte foarte foarte greu, de trei ori greu sa fiu bun, cum să mai fiu şi tribun….

    Dar mai este o soluţie, DAniel, dragă, să fiu „bun” la „pătrat” 🙂

    Atunci înseamnă că asta este TRI-BUN, bun la pătrat 🙂

    Da, azi am discutat cu un student despre ratarea universităţilor de azi, eh, poate ne gîndim şi la asta.

    Elisa, păcatul recunoscut e pe jumătate iertat 🙂 Şi eu am scris lucruri de care îmi pare rău, dar Dumnezeu e bun şi îndurător, cu oamenii este mai greu.

    Vă mai îndoiţi careva acum cine este prietenul care mi-a sugerat diferenţele?

    Bine ai revenit aici, Daniel Brânzei, om din neamul lui Isus, prietene D.B.
    Domnul să lumineze cu Faţa Lui peste tine!

    Da, uite, mîine la Consiliul Uniunii (vezi că este masculin?) voi întreba de ce Uniunea şi Comunitatea nu sînt „uniunu” şi „comunitatu” 🙂

    Dincolo de zîmbete, apreciez comentariul tău foarte consistent care trebuie să ne dea de gîndit referitor la „tribunii” din blogosferă… şi la tribuna care este blogosfera şi la tribunalul care a devenit blogosfera.

    Patrix, uite că n-au scăpat!

    Visitorule, da, a fost linişte, dar la mine a fost zgomot 🙂 N-a fost o aluzie la nimeni, Am plecat de la ideea lui Daniel Branzei şi uite ce a ieşit. Ar trebui să facem un blog la tandem, că de multe ori am impresia că este fratele meu mai mare, în multe gîndim pieziş, ca evreii…

    A.Dama, bine că ai adus în discuţie blogerii, toţi sîntem mici scriitori într-un fel, pentru că scriem, fiecare pentru altceva…

    Eu am auzit de scriitor mare, dar de blogăr mare, n-am auzit 🙂 Eu am fost unul de …. 96 de kg.
    Azi am celebrat cele 86 🙂 .. deci sînt un blogăr mai mic decît atunci cînd am început şi voi fi şi mai mic.

    Eh, Romuluss, eu sînt de partea lui Cristos, cu cît cunosc mai mult firea umană cu atît mai mult preţuiesc harul lui Cristos pentru noi! 🙂


  10. Saracu cantar ,nu cumva s-o dereglat de la atata folosinta ? 🙂 Ce tandem fantastic : Daniel si David ! D&D 🙂 Domnul Dumnezeu sa va binecuvanteze !


  11. Dimineatza m-am uitat in oglinda si am vazut ca mi se face capul patrat 🙂 . Ma fac si eu tri-bun adica bun la patrat 🙂 🙂 🙂


  12. Uni se cred scriitori, alti sunt pentru ca scriu, oricat de putin, nu conteaza. Cred ca, cartile groase sunt scrise de oameni care nu prea stiu subiectul si incearca din rasputeri sa ni-l explice. Uni sunt scriitori de kb alti de MB. Cred ca conteaza mult claritatea, calitatea si relevanta. Daca este si cantitate foarte bine, dar CCR este foarte greu de produs.


  13. TriBun este bun la puterea a treia, bun la cub. Are Patratosu o explicatie si despre cub. Se potriveste. 😛

    De ce sunt substantivele acestea feminine? Poate fiindca ar trimite la Mireasa. O speculatie printre atatea altele. 🙂

    Deci bloggerii sunt scriitori mici? Eu am 1.76 m. 😀
    Cred ca, in general, sunt considerati scriitori cei care scriu literatura. Cei care publica tratate stiintifice sunt „autori”. Desi autori se foloseste si pentru cei care scriu literatura. 🙂


  14. Cred ca de multe ori ziaristii se cred scriitori, ceea ce nu ar trebui sa fie. Pana la urma primul obiectiv al ziaristului este sa relateze niste fapte in mod obiectiv, nu sa le inventeze. Faptele alea nu trebuie sa fie rodul imaginatiei lui…


  15. Eu sunt un scriitor mic (am 1,55 🙂 ) dar ma simt bine si asa… 😉
    Iata ceea ce numesc eu „un om diplomat”: este cel care te face in fata „chibit si ratat desavarsit care nu si-a folosit niciodata muschii” si, in loc sa te enervezi si sa ii spui vreo doua replici dure, ii multumesti pentru jocurile spumoase de cuvinte si idei!
    Multumesc frumos amandurora: mi-au placut mult si tema, si raspunsurile! 🙂


  16. draga Wes, sper să ne ţinem unul de altul, Daniel a mers mai repede cu anii, eu pedalez prea repede la inimă, sper să ne ajungem unul pe altul la un moment dat … cu tandemul ăsta.

    Povestitorule, nu comentez! La mine în oglindă se vede altceva în fiecare dimineaţă, cel mai greu este cînd mă uit în Oglindă, mă chinui să ţin minte toată ziua să nu uit cum eram…

    Cornel, scriitorii mari nu au fost făcuţi de cărţile groase, nici de cărţile vîndute în multe exemplare,

    acum m-am prins CCR este claritate, calitate, relevanţă… hm, bun, mă gîndesc.

    Da, uite, A.dama a găsit, Comunitate, Uniune … sînt domnişoarele de onoare ale Miresei, azi i-am aranjat puţin vălul Uniunii 🙂

    Autori sînt şi autorii unor „fapte”. Autorul furtului, autorul crimei… prefer scriitori sau ţesăţor de cuvinte, manufacturier de frază etc.

    Sorina, blogerul-pedagog i-aş spune eu este cel care te face să te simţi bine cînd spui un adevăr stîngaci, dîndu-ţi speranţe că îl poţi spune chiar mai bine, nu te face să te simţi prost-proastă, chiar dacă spui o prostie, dar te ajută să te „exorcizezi” de ea şi cel care reuşeşte să se autoironizeze cînd este la rîndul lui-ei inspitit-ă de prostie.

    Aş evita cuvîntul diplomat.
    da, aceasta este un fel de ademenire cu idee spre mai multă idee, cu vorbe pentru a crea cuvinte.

    Da, Carina, sînt sigur că nu vorbeşti de ziariştii din România 🙂 unii ziarişti de la noi ar trebui înscrişi cu forţa într-un club de Science Fiction, ar trebui duşi la decontaminat imaginaţia.


  17. Draga Marius

    Anii ni-s dusm-anii numai daca-i masuram pe orizontala, fara sa le admiram si folosi verticalitatea care ne apropie de tinta.

    M-ai ajuns de mult pentru ca inima ta bate mai repede si cel cu viteza mai mare recupereaza handicapul din start.

    ALTIUS!


  18. frate Daniele, anii ni-s duşmanii, vremea ni-e prietena,

    Cel care fuge cel mai repede oboseşte primul… 🙂



Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: