h1

„Opriţi camera” „Bunicul meu…militar”

Martie 22, 2008

„Stoooop! Nu aşa! Opriţi totul, mi s-a terminat filmul… Aşteptaţi puţin să reluăm. Nu… tu ăla, mai dramatic, braţul mai sus, nu ridica aşa de sus mîna. Nu vă uitaţi la mine… Uitaţi-vă la el. O grimasă… ….. Aşa…. Acum e bine! Hei, jidanule, privirea la mine. Aşa, acum e bine! Trage!”

einsatzgruppen-the-last-jew-in-vinnitsa.jpg

Acestea sînt cuvintele unui fotoreporter care făcea fotografiile unei execuţii. Faza este povestită de Ravi Zaccharias, este un citat din mărturiile unui jurnalist de război.

Plutonu de execuţie este pregătit. Armele sînt încărcate. Condamnaţii îşi aşteaptă sfîrşitul şi …. dintr-o dată, după „Ochiţi!”, chiar înaintea comenzii „Foc!” se aude strigătul disperat al cameramanului.

S-a întîmplat ceva radical, istoric. Autoritatea comenzii plutonului trece în mîinile reprezentantului media, care trebuie să ducă imaginile către publicul privitor.

S-a mai întîmplat şi altceva… Şi înainte aveau loc ucideri, masacre, dar acum fotograful a intrat în peisaj, odată cu intrarea lui în scenă, victima şi călăul sînt imortalizaţi, victima înainte de „mortalizare”, călăul care în poză priveşte cu mîndrie, pentru a fi ruşinat de posteritate.

Aceasta este una dintre caracteristicile ultimelor războaie, că tragedia se scurge în ochii tuturor, carnea, mormîntul, ultima privire vie a condamnatului este transmisă, împietrită unui rest de lume care nu va fi fost şi ar fi fost niciodată acolo altfel.

………………………………………………………………………………………………..

Aceştia vor fi morţi deja! Dar şi-au crescut copiii lîngă lagăre. Le-au cîntat Bach la vioară. Au avut nepoţi.

Nepoţii şi-au privit bunicii… „Ăsta e bunicu… militar!”

russian-pow-execution.jpg

Comentariile despre fotograf sînt valabile şi aici. Dar „munca lui” a ajuns în mîna nepoţilor, care nu mai pot nega şi modifica trecutul.

Oamenii ăştia şi-au făcut fotografii la nuntă, copiii care au ţinut florile şi-au adus aminte de ei şi le-au povestit nepoţilor despre cum a fost tata.

sursa-german-history-docs-dot-org.jpg

Iată feţele istoriei, cele două feţe ale istoriei. Istoria se scrie între pozele-document şi pozele de familie, istoria are două cursuri, un rîu de suprafaţă şi o vînă subterană, care curge prin inimile celor ce şi-au privit unchii, fraţii, taţii, bunicii şi au rostit, cu teamă, mîndrie, vinovăţie, ruşine…

sursa-sgnuneuk-com.jpg

„E…. … militar!”

18 comentarii

  1. Absolut socant! Crimele nazismului, mindira unui neam parca indobitocit de propaganda diabolica (bine zice Vaticanul ca Hitler- ca si alti mari criminali precum Ben laden-erau demonizati) toate acestea merita „descoperite’istoriei. Rolul media este mare si astazi, dar in alt sens. Imaginile fara cenzura de dupa atacuri teroriste nu fac altcea sa-i ajute pe teroristi sa capete notorietatea, sa le amplifice impactul nefast asupra societatii, sa propage frica de ei, etc. E un alt sens,desigur, dar exprima si el o complicitate (probabil involuntara) la crima/teroare. Ce mi-a venit insa in minte vazind aceste imagini e faptul ca n-au existat poze de la crimele comunismului de la noi, sau de la uciderile in masa, uneori prin infometare, ucideri a milioane de oameni (20-30 ?) care sunt cu greu recunoscute azi de rusi sau de altii. Da, nazistii isi merita „popularizarea” crimelor… dar si altii si le-ar merita!… PRivind peste comentariile cu holocaustul… unii spuneau ca evreii au stiut sa „se plinga” de suferintele lor. Bine au facut!!! Din pacate noi am decis sa „uitam” ceea ce am suferit si inca intr-un trecut mai recent!!!


  2. socant, de-a dreptul socant!
    vreti sa faceti un exercitiu de viata, de siluire a inocentei dvs si de abordare stringenta a problemei finitudinii?

    intrati pe net si cautati inregistrari Al-Qaida de decapitare a strainilor, inregostrari de ucidere cu pietre din Orientul Mijlociu, de taieri de membre pt motive „subtiri”, etc.

    oricum, se pare ca nu invatam nimic din trecut, decat ca poate de rafinam metodele de a produce suferinti semenilor.

    e socant de-a dreptul sa descoperi ororile regimului fascist, dar deja le-am descoperit si pe cele ale regimului comunist (Arhipelagul Gulag, Fenomenul Pitesti, etc), iar in urmatoarele decenii vom descoperi ororile care se savarsesc chiar acum, cand noi stam relaxati in fata computerului… 😦


  3. Draga Ciprians, nu, nu cred ca ai priceput unde bat cu acest post. Sorry 😦
    puteau fi şi pozele de la Abu Graib. Nu ast este important.

    dar nu sînt importante pozele şi nici personajele, este importanta ideea de
    – a fotografia aceasta nenorocire,
    – autoritatea fotografului,
    – noul demon al informării
    – apoi … fotografia care rămîne pentru generaţiile ulterioare
    – fotografia viilor de atunci care acum sînt morţi, fotografie privită de vii lor care îi iubesc.

    Da, puteau fi orice orori, şi Gulag şi Piteşti… orice…

    Ideea este aceastaă „re-babelizhare a lumii”, găsirea unui limbaj comun: IMAGINEA, din care facem un nou turn, aceste esperando al privirii care ne adună sub altfel de cărămizi şi smoală.

    Doru, ai intuit exact ce am vrut să spun: roul media.

    Corect… trebuie să ştii să boceşti pentru ce se întîmplă.

    Noi îi condamnăm acum pe cei care vorbesc, pe cei care s-au săturat de înghiţit suferinţa, dar îi premiem pe torţionari şi îi compătimim pe delatori.


  4. Richard Wurmbrand nu putea sa doarma dupa ce primea vesti si poze despre martirii din departare. Avea cosmaruri groaznice. Mihai ne-a interzis un timp sa-i mai spunem ceva.
    „Si cel mai groaznic”, spunea nenea Richard „este ca Dumnezeu a fost de fata la toate acestea …”


  5. Am vazut in ultima vreme, si nu doar in acest loc, multe poze sau filmulete care aratau „pe viu” ororile holocaustului. Si eu m-am intrebat de ce au simtit acea „nevoie” maladiva de a imortaliza acele orori. Zambetul călăilor si o ultima privire, plina de tristete, resemnare, groaza, in ochii celor care isi traiau ultimele clipe din viata. Oare cei care au facut acele filme sau poze nu s-au gandit nicio clipa ca ele vor fi vazute de o lume intreaga, si chiar de copiii, nepotii, urmasii lor. „Uite-l pe bunicul! Aici tocmai executa niste oameni!” – numai un gand ca acesta si iti da fiori.
    Da, ai dreptate Marius. Unul din demonii prezentului este „demonul imaginii”. Ne bantuie pe toti intr-o forma sau alta. Si manipuleaza rau de tot.
    Referitor la cele aratate in poze, mi-am amintit iar de emisiunea Eugeniei Voda cu ambasadorul Germaniei. L-a intrebat direct, fara ocolis: cum a fost posibil ca un popor educat, civilizat, creator de cultura, de mari valori, sa dea nastere la asemenea grozavii?… Greu de explicat, mai ales daca esti german. Ce demoni au bantuit un popor intreg de au ajuns „sa fie capabili” de asa ceva? Bunica mea imi povestea de ocupatia germana din timpul razboiului, dar imi spunea ca nemtii care venisera in micul lor sat din Baragan s-au purtat impecabil: atenti, manierati, generosi, prietenosi. Niciun repros! Cand au venit rusii…parca au trecut hunii!Dar aceiasi manierati de nemti erau capabili si de orori cumplite. Dupa care mergeau la familiile lor, la copii, sotii, mame, si se purtau ca si cum doar ce se intorsesera de la serviciu, de la munca. Si-i mangaiau cu drag cu aceleasi maini cu care curmasera niste vieti nevinovate.
    Sunt curios daca acele poze horror le puneau in albumul de familie? Ca pe trofee?
    Interesanta ideea: „cameramanul calau”. Un fel de …stramos al celor numiti azi paparazzi? Care ar calca si peste cadavre de dragul imaginii pe care o vânează.


  6. Cred ca spiritul si mentalitatea tortionarilor si a calailor este prezenta si acum. Ceea ce difera este cadrul de manifestare.

    SIgur media, tehnologia de transmitere si stocare a informatie permit realizarea unor astfel de scenarii. Tehnologia, in schimb este neutra in sine. Noi oamenii care o utilizam dam o nuanta si o directie gresita acesteia.

    Un dezavantaj al reactulizarii imaginilor, este ca naste de multe ori in noi acelasi spirit de care erau dominati tortionarii, parca facem in mintea noastra galerie acestora, vrem sa vedem mai mult sange. Dispretul aduce si mai mult dispret, tortura naste nevoia de a tortura, ura alimenteaza ura si o intensifica.

    Nu stiu daca iti mai amintesti de jocurile din copilarie (exista cam acelasi spirit de manifestare doar forma difera) – dupa vizionarea unui film cu nazisti parca toti vroiau sa fie nazisti, copii se salutau cu heil hitler pe strada, adoptau un comportament militar similar, si ii brutalizau pe cei care nu tineau de gasca mai puternica. Asta e un efect direct al prezentarii evenimentelor de acest gen prin intermediul tehnologiei. E defapt o educatie si o rafinare a raului din noi.

    Ce au adus faimoasele stiri horror de la protv – „stirile de la ora 5” ? Au rafinat si alimentat stilul noilor infractori, violatori si criminali – le-au motivat si intarit deciziile cu care flirtau in mintea lor.

    Nu stiu daca fotograful era regizorul sau era defapt doar un simplu operator care executa si se supunea ordinelor ofiterilor. Aici ma refer la un fotograf de meserie nu la un ofiter superior care lua un aparat si facea poze.

    Sunt f multe lucruri de spus vizavi de aportul pozitiv si negativ al tehnologiei de stocare si transmitere a imaginii, totul depinde de inteligenta si intentiile celor care o utilizeaza.

    Tehnologia nu ne-a facut mai rai ci ne-a dat doar sansa de a ne manifesta in acord cu pornirile si imaginatiile noastre intunecate.


  7. draga Marius, multumim de explicatii…abordarea ta n-o exclude pe-a mea.

    Crezi ca istoria nu va fi scrisa in anale, ci va fi transpusa pe diferite suporturi(pelicula,cd,etc)? imagine vs slova?

    nu cred ca media este chemata la a scrie istoria, ci la a o oferi spre consum, subiectivizata – inevitabil.

    Exista un film din 2007 cu Richard Gere, „The Hunting Party” – care surprinde f. bine si aspectul profesional de ne-implicare, de canalizare doar a informatiei spre consumator.

    Da, media poate modifica sau provoca istoria momentului. Ati vazut „Wag the Dog”? cu Dustin Hoffman si Robert de Niro.


  8. Ciprian: regret ca n-am inteles primul dvs. comentariu.
    Referitor la al doilea, personal nu prea apreciez referirile la filme; cele mai multe filme sunt slabe. Pt ca ati pomenit wag the Dog…Am avut o experientsa puternica ce s-a terminat cu un mare fiss!! Impresionat de film am deschis radioul si itimplator tocmai se anunta moartea in inchisoare a partenerului de afaceri al Doamnei Clinton. AM fost socat; in sfirsit curaj la Hollywood -mi-am zis (opozitia republicana incercase sa transforme afacerea intr-un nou Watergate)… La scurt timp, D. Hoffman sau realizatourul filmului si-au cerut iertare presedintelui Clinton pt ca n-au facut nici-o aluzie la dinsul… cred ca erau sinceri avind in vederea dragostea netarmurita fata de familia Clinton. Un mare fiss, deci… Dragostea Holywood-ului e tare nestatornica…astazi iubesc familia Obama.. Life is beautiful (Berlusconi).. In ce privestea media si Abu Ghraib: Toate pozele „de-acolo” au o singura data!!! Asta nu diminueaza crima comisa, e doar o dovada a unui insider care a „jucat pt altii”.


  9. Şi pe vremea bunicilor se purtau fotografiile de la înmormântare, nu ştiu dacă mai mult pentru a păstra amintirea celui care a fost sau din altă cauză.


  10. Frate Daniel, cred că înţeleg un pic din ce simţea fratele Richard…

    După ce am terminat armata (Am făcut-o în timpul Rebeliuţiei) am avut coşmaruri luni la rînd.

    Da, Dumnezeu a fost de faţă, cel mai groaznic este că Dumnezeu a fost de faţă la Otopeni, atunci cînd, din „greşeală” au fost masacraţi cîţiva dintre camarazii noştri.

    şi groaznic este că Dumnezeu nu a făcut nimic ca să opreasca asta, aşa cum nimic nu a făcut ca să oprească violarea fetelor nevinovate de care povestea cineva la un alt post..

    Alex, ai priceput exact spre ce am vrut să îndrept atenţia… nu spre oroarea în sine, fotografiată, ci spre trena ei în timp, o trenă de amintiri, ca o cometă care îşi lasă praful şi lumina în urmă pentru mult timp.

    Da, educaţia nu ajută, nici codul bunelor maniere, singura carte care ajută la schibarea omului este Biblia.

    Ai dreptate cu ruşii… cînd au trecut ruşii a fost dezastru, toţi martorii spun asta. Au băgat baionetele în femeile gravide, au lăsat satele pustii, dar nu asta este important acum…toţi sîntem la fel de răi, românii au făcut la fel cînd au ajuns în Rusia….

    Nu este importnat cine este mai rău, important este cine ne poate face mai buni.

    Romuluss, ai dreptate, răul prezentat pe toate canalele media poat fi o avertizare pentru unii, dar poate fi, de asmenea, o sursă de noi idei pentru cei răi.

    Ce este de făcut? Nu ştiu….dar odată cu invenţia fotografiei şi filmului răul a căpătat noi dimensiuni.

    Ciprians, înţeleg ce spui, sînt de acord, abordarea mea nu o exclude pe a ta şi invers, numai că eu nu asta am intenţionat, puteam pune orice alte imagini, important este că aceste lucruri au fost fotografiate şi au ajuns la noi.

    Ce se întîmpla de aici încolo?

    Nu te simţi responsabil că ai văzut aceste imagini? Eu, da!

    Dar nu ştiu ce să fac.

    ASta-i problema mea, după ce am văzut, ce atitudine trebuie să iau, ce trebuie să fac?

    Doru RAdu, nu ştiu despre ce film este vorba şi despre ce-i vorba în film.

    Anayana, ce vrei să spui?


  11. Marius, trecutul nu-l mai putem schimba, iar viitorul tine in masura prea mica de noi. Putem sa-i avertizam pe cei din proximitatea noastra de pericolul extremismului de orice fel, de riscul pe care-l atrage dupa ea, lipsa de intelegere, de concordanta, de acceptare.
    Nu ma simt responsabil pt ce-a fost inainte de mine, dar ma simt responsabil, partial, pt ce traim astazi.


  12. da, Ciprians, trecutul nu se poate schimba, spui tu, eu cred că se poate… depinde cine scrie istoria,

    „TRecutul este cel mai imprevizibil lucru”.
    Dovada este în discuţiile pe care le-am purtat deja.

    Felul în care arată viitorul depinde de felul în care ne înţelegem trecutul.

    Eu mă simt responsabil pentru felul în care se scrie despre trecut. De asta din cînd în cînd mă întorc cu diferite chestiuni spre trecut.

    Mă simt responsabil de felul în care copiii mei înţeleg pogromul, legionarismul, fascismul, comunismul, colaborarea cu securitatea etc.

    Mă simt responsabil de felul în care povestesc altora ce-am păţit eu.

    Domnul a poruncit poporului să povestească din generaţie în generaţie despre Egipt pentru a nu se deforma istoria.

    Poporul Israel este ce este pentru că nu a privit doar spre viitor cu un optimism naiv, ci şi-a înrădăcinat viaţa prezentă în trecutul plin de înfrîngeri, dureri sau victorii şi bucurii.

    TREcutul este mai important ca viitorul, Ciprian, pentru că viitorul nu ne este descoperit şi cunoscut, dar Trecutul ne este şi de descoperit şi de cunoscut.


  13. Marius, nu suntem responsabili pt trecutul pe care l-au desfasurat altii. Suntem responsabili pt prezent si partial pt viitor. Ne poate fi rusine de trecut (si nu ma refer expres la trecutul personal), il putem deplange /boci.

    Trecutul devine mai important decat viitorul pt ca-l poate influenta.E o propozitie logica.

    De ce sunt eu vinovat pt cruciade? pot sa le regret,…dar sa fiu responsabil?

    da, suntem responsabili de perceptia copiilor nostri asupra trecutului, dar trebuie sa recunoastem ca informatiile pe care le detinem ne definesc parametrii
    de intelegere a istoriei. De exemplu, eu stiam inainte de ’89 ca regele Mihai era un hot – aia era informatia pe care o aveam la acel moment. Suntem responsabili si de culegerea corecta a informatiilor, nu?


  14. draga Ciprian, mă „încăpăţînez” să spun că sîntem responsabili de trecut şi anume prin felul în care îl interpretăm, prin felul în care ni-l aducem aminte, prin felul în care ne este ruşine sau nu de el.

    Trecutul este mai important decît viitorul pentru că ni-l putem asuma într-un fel patologic sau într-un mod sănătos.

    da, dacă rămîi la prostia ca Regele Mihai a fost un hoţ eşti vinovat de siluirea trecutului împreună cu cei care au împrăştiat prostia asta.

    Acceptarea minciunii îl face responsabil pe mincinos, dar responsabil este şi minţitul.


  15. Ce fel de oameni sunt aceia care isi permit sa ieie viata altui om? daca ar fi fost ei in locul condamnatilor ar fi fost sustinatori asa de ferventi ai pedepsei cu moartea sau a schingiuirilor?
    Dumnezeu sa ne ierte si sa ne aiba in paza!


  16. Suntem responsabili de trecut pentru că purtăm programul genetic al celor care l-au construit, înbrăţisăm în mare măsură aceleaşi valori care l-au făcut posibil. Pentru a rupe acest lanţ cauzal şi a nu mai repeta infamiilele trecutului am plâns şi ne-am căit mult prea puţin.


  17. NU GENERALIZATI! Au fost unitati speciale ale armatei germane care au facut tot felul de atrocitati, nu intreaga armata germana! In afara de trupele SS si Gestapo nu am vazut decat oameni civilizati! La rusi APROAPE toti erau salbatici! Nici noi romanii nu am fost mai buni. Multi dintre ostasii romani s-au purtat mizerabil in Rusia si reactia armatelor sovietice (Armata Rosie) a fost pe masura. Au fost destui rusi care erau oameni de omenie, dar politrucii (ofiteri politici) ii impingeau la fapte urate! Multe ar fi de spus!


  18. Sunt si unii fotografi care isi joaca rolul, constienti fiind de riscul la care se supun si de importanta de „dovada” a inregistrarilor facute. Fara munca lor, azi poate nu am constientiza ororile intamplate, am refuza adevarul sub scuza „hai fi domnule serios, nimeni nu ar fi capabil de asa ceva, exagerari ca sa poata conduce ei lumea” – suna familiar?



Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: