Tovarăşa balerină…

Vă mai amintiţi cînd eram cu toţii „tovarăşi”? Vă amintiţi cum suna?

Tovarăşe elev,
tovarăşu soldat,
tovarăşe capitan,
tovarăşa profesoară,

Ce oximoronică exprimare! O ciudăţenie!
Tovărăşia, camaraderia, presupunea egalitatea, eliminarea elitei, dar vă amintiţi cu ce slugărnicie erau pronunţate chestii ca

tovarăşu preşedinte,
tovarăşu secretar general

Unde era egalitatea? Dispariţia elitelor?

Cel mai comic mi s-a părut aşa:
tovarăşu pictor,
tovarăşu sculptor,
tovarăşu scriitor,
tovarăşu ziarist,
tovarăşu scenarist,
tovarăşu solist
tovarăşa balerină.

Arta era tovărăşită,
cultura era tovărăşească.

Oamenii erau întovărăşiţi cu forţa.