Marcello

M-am îndrăgostit de muzica lui Alessandro Marcello după ce am văzut filmul Anonimul Veneţian.

Nu m-a dărîmat atît de mult filmul cît muzica.

Alessandro Marcello – Concert pentru oboi şi orchestra in Re minor:

1. Andante e spiccato.
2. Adagio.
3. Presto.

Il Giardino Armonico.

Paolo Grazzi (Oboe).

Dir. Giovanni Antonini.

iată şi o superbă transcripţie pentru chitară

Azi îi dedic această piesă soţiei mele, ştie ea de ce… 🙂

Cine a scris asta?

Am ascultat la radio un citat tulburător. Nu l-am putut identifica. Seamănă a Steinhardt, după stil…

Iată-l:

Răutatea este o osîndă, o moarte anticipată care chinuieşte firea, dar nu e naturală, e o venetică în firea omului. E absurditate multă şi variată în fire. Misiunea lui Isus este descojirea firii de absurditate, de sălbăticie, de caricatura existenţei, demonicul. Asta înseamnă că Isus contează pe miez originar, necontaminat, încă existent în fire, deşi comprimat, dar capabil să îşi cîştige dimensiunea şi valoarea paradisiacă, capabil de har.

Mă poate ajuta cineva să-i găsim părintele? Fără premii 🙂