h1

„Incompetentul” Petru

Martie 30, 2008

Ucenicia presupune schimbarea competenţelor. Ai fost pescar de peşte, acum te fac pescar de om. Petru este în devenire. Ucenicia desfiinţează proverbul: cîinele bătrîn nu mai învaţă lucruri noi.

Petru se mişcă în Evanghelie între cele două competenţe ale sale, cea nou cîştigată, pentru oameni şi cea veche la care se întoarce cînd este în depresie, după moartea Domnului, la undiţele sale.

grecorepentant-peter.jpg

Din moment în moment iese de pe axa pescăriilor sale, de om şi peşte, peşte şi om şi încearcă a deveni umblător pe ape. Ratează.

Tragi-comică ratare.

Cînd Isus este vîndut, Petru îşi încearcă talentul de războinic încercînd să lupte cu un cuţit de eviscerat peşte.

Petru nu ştie să mintă, nu ştie să îşi schimbe accentul şi vorbirea, nu ştie să meargă pe ape….

Petru încearcă să taie un gît. Nu ştie, este incompetent. Vrea gîtul şi îi iese urechea. Prost mînuitor de sabie. Cosorul nu-l ascultă în mîna de pescar care a tăiat doar în burţi de peşte.

Ratează din nou. Trist-dramatică ratare.

Tot ce face Petru în alte domenii de competenţă decît Evanghelia şi pescuitul de oameni este glorioasă ratare şi facere de rîs…. chiar şi fostul său domeniu de excelenţă. Nici să pescuiască nu mai ştie şi nu mai poate fără Domnul (Ioan cap. 21)

Ucenicia se desăvîrşeşte atunci cînd toate domeniile de performanţă ale trecutului sînt lăsate în urmă.

Fostul pescar devine păstor… Paşte mieluşeii Mei,

Războinicul ratat devine împăciutor între oameni, Paşte oiţele Mele.

Ucenicul trebuie să fie de rîs, frînt şi învins, ratat în mod desăvîrşit şi umilit la el acasă pentru a fi antrenat să lucreze schimbarea competenţelor în alţii.

Pescarul descalificat la scenă deschisă devine cel mai bun maestru pentru cei care doresc să devină pescari de oameni.

Războinicul ruşinat devine cel mînuitor al cîrjei pastorale.

14 comentarii

  1. Ioan 21 – hotaraste sa mearga la pescuit si toti ceilalti il urmeaza. Asta stia sa faca, vorba ta si ii era foame.
    Si se rusineaza si de alegerea sa de a sta la masa cu neamurile, dupa ce in urma cu ani a fost incredintat de DUMNEZEU ca asta e Voia Lui.

    „Ucenicia se desăvîrşeşte atunci cînd toate domeniile de performanţă ale trecutului sînt lăsate în urmă.” – la ce te referi? Strict la performante si abilitati profesionale, sau si la talente, inzestrari?


  2. Frumoasa analiza. Dumnezeu isi arata slava sa tocmai intru cele smerite, in cei care din oameni „incompetenti” aveau sa devina straluciti propovaduitori ai Evangheliei. Desi cei alesi de Iisus nu excelasera prin ceva pana la acel moment, Domnul le-a cunoscut mai bine decat oricine inimile, „competentele” spirituale in stare de potenta, inca nedescoperite nici macar de cei in cauza. Cred ca la fel face Dumnezeu cu fiecare dintre oameni. Niciunul nu banuieste ceea ce numai Dumnezeu stie. Cel ce le stie pe toate, chiar si pe cele inca nefacute.
    In ceea ce priveste ucenicia noastra intru cele ale Domnului, cred ca suntem intr-o perpetua stare de incompetenta, poate si pt ca ne tot intoarcem la cele ce ni se pare noua ca le stim bine, dar in care tot dăm greş.


  3. Nu, Ciprian, mă refer la acele lucruri, oricare dintre ele, la care te simţi cel mai priceput, cel mai bun.

    Acolo Dumnezeu trebuie să te înfrîngă pentru a te face un adevărat ucenic. Ucenicul este zdrobit acolo unde crede că este cel mai tare.

    Alex, iar eşti plin de senin. Omule bun, tu chiar nu poţi să zici nimic de rău? 🙂

    Domnul ştia ce era în inima lor, Alex, şi tot a pierdut pe unul pe fiul pierzării (greu genitiv).

    Nu bănuim, ai dreptate, nu bănuim ce poate face Domnul din noi dacă ne lăsăm pe mîna lui.

    uite ce-a făcut Domnul din Petru pînă la urmă.

    De asta am ales tabloul lui El Greco, Petru cel pocăit.

    Atunci cînd sîntem frînţi complet, atunci sîntem gata, atunci sîntem desăvîrşiţi.

    Dacă este ceva urît în mine este din cauza mea, dacă este ceva frumos în mine este din cauza Lui!


  4. Pentru o schimbare radicala in viata, trebuie sa ajungem pe fundul unei prapastii; de acolo, singurul drum pe care putem porni este „in sus” (probabil ca de aceea „Ucenicul este zdrobit acolo unde crede că este cel mai tare.”).
    Si in viata profesionala, ca si in cea personala (implicand-o pe cea spirituala) trebuie sa descoperim ce talente avem si sa le combinam cu pasiune; doar astfel vom fi cu adevarat potriviti si cat mai buni in ceea ce facem… Si nu de putine ori ni se intampla sa descoperim, cu stupoare, ca un lucru – la care nici nu ne gandiseram pana la un moment dat – este cea mai mare inzestrare a fiintei noastre… Petru a crezut ca este nascut sa prinda peste si se pricepea foarte bine la asta; cand i s-a propus sa fie un calauzitor al oamenilor, el insusi s-a indoit de putinta sa de a face acest lucru; si cat de buna „reorientare profesionala” s-a dovedit aceasta…


  5. Da, doar dintr-un Petru infrant a reusit Domnul sa faca un apostol gata sa sa fie rastignit cu capul in jos, de dragul LUI
    Dar ce drum pana la infrangere…greu la cerbice a mai fost Petru. Si ne mai miram de noi insine? – dar tocmai exemplul lui Petru ne spune ca mai avem o sansa!
    Domnul, insa, a avut rabdare – makrothumia. N-a invatat Petru infrangerea dupa experienta umblarii pe ape…Domnul i-a cerut sa ia o sabie cu el, ca sa-l invete in Ghetsimani ca a venit timpul sa aduca in lume pacea…o pace data de CRUCE. Nici asta nu l-a infrant de tot…a cantat cocosul – si s-a trezit Petru tradandu-si Invatatorul… apoi rusinea…nu si-a urmat Invatatorul la cruce. Dar a venit Duminica Invierii. Petru alearga la mormant. Vrea sa vada cu ochii lui mormantul gol. Drumul infrangerii se incheie la Marea Tiberiadei cand iubirii declarate i se atribuie slujirea. La picioarele lui Cristos, avand in fata pe apostol Petru… umiliti de propria noastra tradare, mai auzim si azi intrebarea „ma iubesti?” – mai avem o sansa…


  6. Of, Marius, nu sunt nici pe departe „omul cel bun”. Ma simt de multe ori ca un cosar plin de funingine si de rautate. Am acest „talent” de a supara si de a dezamagi pe cei din jur.
    Acest loc est pentru mine unul datator de liniste si bucurie. De idei si ganduri frumoase. De bucuria de a intalni oameni minunati.
    Va doresc din inima la toti numai bine!


  7. Sorina, cred că pentru a deveni un ucenic bun trebuie să fii creativ şi dispus la schimbare.

    Petru s-a dovedit a fi un tip faortre creativ şi i s-a răsplătit asta.

    Cui i-ar fi trecut prin cap „nu aşa, invers, cu capul în jos… „. Creativitatea este secretul unei ucenicii eficiente şi neplictisitoare.

    Ah, Rahela, bine că mi-ai adus aminte de faza cu cocoşul, s-ar putea scrie un roman despre înfrîngerile lui Petru, nici măcar promisiunea bărbătească nu şi-o poate ţine, ce să mai vorbim despre peşte, oameni, prins etc. Petru este demolat bucată cu bucată ca şi Nicodim.

    Nu există creştere spirituală fără crize.

    Cine îmi spune asta înseamnă că face Yoga nu creştinism.

    Draga Alex, noi îţi mulţumim că împrăştii un pic de zîmbet şi seninătate printre noi.


  8. Cresterea spirituala presupune indoieli, crize, poate si infrangeri, da .
    Dar nu cred ca frangerea completa ( de destin , asa se intelege )poate inseamna desavarsire.
    Numai cei foarte puternici sunt capabili de renastere. Restul e amagire, astfel ca cei slabi sa suporte mai usor infrangerea si sa continue sa spere .


  9. Doinaberchina, nu poate, sigur presupune şi înfrîngeri şi fără spargerea vasului vechi nu se poate construi o bijuterie nouă.

    Nu, numnai cei care ştiu cît sînt de slabi, numai aceia pot să renască.

    Cei care cred că stau în picioare şi încă se zbat nu pot fi salvaţi din valuri.


  10. Nu, numai cei care ştiu cît sînt de slabi, numai aceia pot să renască.

    Cei care cred că stau în picioare şi încă se zbat nu pot fi salvaţi din valuri.


  11. Imi cer scuze… am dat enter fara sa fiu atenta. Frumoase cuvinte. Mi-au dat putere sa merg inainte. Multumesc, fr. Marius. Dumnezeu sa va binecuvanteze


  12. Slavă Domnului, Marina, da, aşa este sîntem ca cel care este pe cale să se înece, trebuie să fim loviţi pînă la inconştienţă ca să putem fi salvaţi .


  13. (In nota postarii) sa inteleg ca Pescaritul e profan si Pastoritul e sacru ?


  14. Amîndouă sînt sfinte, că sîntem pescari de oameni şi păstori de oi. După ce oamenii sînt pescuiţi, devin oi! 🙂

    De acord?



Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: