Whisky sau …. Vin….
aprilie 2, 2008Winston Churchill a fost invitat la o universitate din Canada pentru a susţine o conferinţă. Pentru că se ştia că îi place să bea whisky i s-a oferit un pahar. Pentru a nu se simţi singur, deşi era înainte de ora prînzului, au fost serviţi şi ceilalţi invitaţi. Episcopul local, în momentul în care s-a apropiat chelnerul cu paharul, a sărit cît era de înalt şi a spus astfel ca să fie auzit: „mai bine curvesc decît să beau whisky.”
În următorul moment, Churchill, cunoscut pentru simţul umorului, manifestat atît de spontan s-a îndreptat spre o tînără din asistenţă şi i-a spus: „hai cu mine, n-am ştiut că ni se oferă şi această opţiune”.
Os Guiness, în cartea sa, Prophetic Untimeliness[1], relatează această întîmplare însoţită de următorul comentariu:
Prea adesea în ultima generaţie afirmaţiile publice ale liderilor creştini seamănă cu afirmaţia episcopului, serioasă şi bine intenţionată, dar dezastruos de comică, penibilă şi fără efect. Scepticii ar putea spune: „Cine vorbeşte pentru Dumnezeu?”, iar credincioşii s-ar putea întreba, cu acelaşi simţămînt: „Cine vorbeşte pentru noi?”[2].
Acelaşi autor se întreabă: „oare cum am ajuns, noi creştinii atît de irelevanţi cînd încercăm din greu să fim atît de relevanţi?”[3]
……………………………………………………………………………
Isus spune: „Nici nu pun oamenii vin nou în burdufuri vechi; altfel, burdufurile plesnesc, vinul se varsă şi burdufurile se prăpădesc; ci vinul nou îl pun în burdufuri noi şi se păstrează amândouă.”[4].
Evanghelia este vinul cel nou. Care este acel burduf vechi? Formele învechite ale bisericii, tradiţiile care trebuie aruncate sau burduful pe care contextul cultural ni-l oferă? Petec nou la haină veche sau petec vechi la haină nouă? Acest răspuns al lui Cristos vine după întrebarea ucenicilor lui Ioan, sinceri şi dornici să Îl slujească mai bine pe Dumnezeu, nu din confruntarea cu fariseii care transformaseră religia într-un instrument de slujire a sinelui.
Mai înainte de asta Isus spune: am venit să vindec nu pe cei sănătoşi, ci pe cei bolnavi.
Oare cum vom împăca tentaţia bisericii de a fugi de lume pentru a nu se murdări, cu misiunea bisericii de a oferi lumii un răspuns inteligibil la întrebările fundamentale. Între cărbunii, care reprezintă tentaţiile relevanţei prost înţelese şi vinul lui Isus ce vom alege?
Vin, dar să nu încurcăm burdufurile? Vinul nou, în burdufuri noi?
Textul lui Luca aşa arată:
Le-a spus şi o pildă: „Nimeni nu rupe dintr-o haină nouă un petec, ca să-l pună la o haină veche; altmintrelea, rupe şi haina cea nouă şi nici petecul luat de la ea, nu se potriveşte la cea veche. 37 Şi nimeni nu pune vin nou în burdufuri vechi; altmintrelea, vinul cel nou sparge burdufurile, se varsă şi burdufurile se prăpădesc; 38 ci vinul nou trebuie pus în burdufuri noi şi amândouă se păstrează. 39 Şi nimeni, după ce a băut vin vechi, nu voieşte vin nou, căci zice: „Este mai bun cel vechi”[5]
Opţiunile lui Isus sînt ori… ori. Ori vin nou în burduf nou, ori vin vechi în burduf vechi, dar vinul este mai bun vechi. Probabil că fascinaţia noutăţii ar putea fi recuperată de Biserică prin învechire, prin redescoperirea a ceea ce va fi fost la început. Isus a făcut vin vechi direct din apă chioară.
Cine a băut vin vechi… nu se mai lasă 🙂
[1] Guiness, Os, Prophetic Untimeliness, A Challenge to the Idol of Relevance, Baker Books, Grand Rapids, 2003[2] op. cit. p. 9
[3] idem, p. 11.
[4] Matei 9:17
[5] Luca 5:36
La patratosu 
Mi-a sarit inima… Credeam ca te-ai apucat de baut!!!! 🙂
Excelenta chestia totusi nu inteleg comentariul la gestul episcopului.
cum ar fi trebuit sa spuna episcopul ca sa fie relevant?
Asta ma gandesc!
Nu putem impune altora ceea ce noi nu traim.!!
Harul lui Dumnezeu nu se impune. Dumnezeu nu forteaza cu dragostea Sa. El cucereste fermecator prin Mila…har si Indurare. Sa traim ceea ce comunicam altora din spiritul Evangheliei. Multa intelepciune cavalere Marius!
🙂
mai vien Eulalia 10? 🙂
comparatia cu vinul merge pana la un punct. Isus a adus o invatatura noua, nu una veche resapata. El face toate lucrurile noi. Din punctul acesta de vedere, noul e mai bun decat vechiul.
Ceea ce a fost la inceput, a fost un lucru nou!
Si totusi cand Dumnezeu ii cere pacatosului sa se lase de pacat, sa se pocaiasca de El, nu o face asa mangaietor.
Ce ar fi dragostea lui Dumnezeu despartita de socul, la porunca Sa, vederii pacatelor noastre?
O fi sarit episcopul in sus dar, imi este teama ca multi dintre crestini ar fi „iubit” pe aceia cu indemnul : mai toarna unul.
Dumnezeu a vrea o traire noua dupa cum duhul a fost innoit, altfel obiceiuri noi si bune in „burduf de caine” se sparge burduful si nu-i nicio isprava.
Duh nou, obiceiuri noi in intelegerea ca obiceiurile personale au fost determinate de firea pacatoasa, nu se face referire la obiceiurile bune ale altora deja innoiti, in biserica si care au capatat deja vechime in lucrurile bune.
Deci vechiul este dat raportarea la Dumnezeu nu de trecerea timpului.
nu se poate si whisky si vin? 🙂
daca nu e nimic nou sub soare, atunci ma gandesc eu ca vinul nou nu e chiar atat de nou, sapoi din oricare ai servi, daca servesti prea mult ori nu mai esti relevant deloc ori prea…
zic si eu.calatorru
Marius, este tare interesant ce spui: „Opţiunile lui Isus sînt ori… ori. Ori vin nou în burduf nou, ori vin vechi în burduf vechi, dar vinul este mai bun vechi. Probabil că fascinaţia noutăţii ar putea fi recuperată de Biserică prin învechire, prin redescoperirea a ceea ce va fi fost la început. Isus a făcut vin vechi direct din apă chioară”. Si totusi, la nunta din Cana s-a folosit si vinul cel vechi, dar si vinul cel nou! Domnul a putut face sa se intample asa. Noi…nu prea reusim. Poate ca suntem doar burdufuri vechi si peticite. Avem nevoie si de „aroma” traditiei, a ceea ce au fost dintru inceput inaintasii nostri (apostolii, martirii, primii crestini…), fara de care nici nu am fi ceea ce suntem, crestinii de azi, dar avem nevoie si de noutatea prezentului, a vremurilor in care traim si la care trebuie sa ne adaptam din mers. Vinul Evangheliei lui Hristos este mereu nou, mereu bun, dar si vechi. Cum vom reusi sa impacam vechimea cu noutatea? Nu putem trai nici numai in traditie, numai in trecut, nici numai in noutate. Copacul Bisericii are si radacini, si trunchi si coroana cu ramuri viguroase si ramuri tinere si roditoare. Dar toate impreuna sunt ceea ce Iisus a implinit prin jertfa Sa.
La intrebarea din titlu, eu as raspunde: numai vin! Vinul cel bun al lui Iisus! Nici whisky, nici şpriţ!
Principiile nu s-au schimbat. Nici nevoia oamenilor nu s-a schimbat.
Dar modalitatea de abordare depinde de mijloacele media si de comunicare noi, prin care ajunge mesajul la cei care sunt interesati. Insa continutul este acelasi, mesajul este acelasi, si cei pacatosi sunt „in cautare” de acelasi lucru intr-o forma noua (evenimente de genul Festivalul Sperantei – asemanatoare cu acele cuvantari publice din vechime, in care sunt zeci de mii sa auda cuvantul sunt foarte rare, restul comunicarii se duce prin internet, posta, TV, radio, alte publicatii).
Si atentie: pe langa mesajul transmis, mai mult ca oricand lumea cauta o traire cat se poate de consecventa in acord cu mesajul transmis. Ei „stiu” mesajul, insa acesta nu „va prinde” sau nu va avea efect fara trairea autentica a mesajului transmis.
Deci vinul vechi este indispensabil, de neinlocuit. Dar burduful, dar mijloacele de „transport” a mesajului? Tot vechi?
Numai aceste in opinia mea trebuie adaptate contextului si modalitatii de perceptie care exista acum in lume.
nu, povestitorule, beau numai vin făcut din apă 🙂
Juristule, „mulţumesc, eu nu servesc… „. Uneori ajunge să te comporţi normal ca să fii relevant, nu crezi?
Ei, da, Alex, cum să nu, de exemplu eu sînt monogam, crezi că este rău să le impun şi altora? Celor din biserica în care slujesc, spre exemplu.
A venit deja, Mircea, dar am pus-o un pic mai sus pe raft, i-am pus ceva mărgăritare şi de aia 🙂
Îţi dau articolul pe privat 🙂
Josh, nu prea, Cristos nu a adus o învăţătură nouă. „Nici o iotă din Lege nu va trece”. N-a fost deloc nouă, a fost adevărata învăţătură şi… cea mai veche
Da, Bogdan, vinul vechi se potriveşte numai cu burdufurile vechi, dacă le pui invers se sparg şi burdufurile şi se risipieşte şi vinul.
vechi cu vechi, nou cu nou şi Isus spune că vechiul ese cel mai bun.
Întotdeauna disciplinele spirituale vechi, simple, au avut cel mai mare impact şi cea mai mare putere: post, rugăciunea, secluziunea, meditaţia, vegherile etc.
Aşa cum spui, Alex, vinul Domnului e cel mai bun. Eu prefer să rămîn doar la acela.
Evanghelia este foarte veche, ca vinul vechi, e atît de simplă, atît de uşor de priceput şi uite cîte dezbateri naşte totuşi …
E greu sa fii liber in Hristos.Multi dintre noi sunt doar „acasa” liberi la bautura…altii sunt doar religiosi
deci nici nu se pune problema de a fi liberi si nici de a fi (din nefericire pentru ei)in Hristos.
Hristos spune:
Matei 11:18-19..a venit Ioan,nici mancand , nici band,si ei zic are drac!
A venit Fiul omului mancand si band,si ei zic:….cititi in scriptura tot versetul.
Intrebarea este pentru ce bei…..
Eu am „predicat”in birt fostilor mei colegi de pahar…nu puteam sa o fac cu coca cola pe masa .Ei ma stiau ca „meserias” la baut,le-am aratat scriptura asa cum este scrisa ,si nu cum o predicam „in adunare”unde sunt si multi religiosi………Am incercat sa fac ce a facut Domnul Hristos Isus in casa vamesului.
Drept spui, Tudor, e greu să fii liber în Cristos. Creştinismul este o chestie foarte stresantă..
Domnul să îţi dea har şi să se întoarcă oamenii de la căile lor rele!
Am fost intrebat de un bătrăn al bisericii odata: „Măi, voi tinerii, generaţia voastră cum stă cu băutura?”
Am vrut să-i răspund: „Nici prea departe de generaţia dumneavoastră”…dar am preferat: „Bautura la tineri e puţin zis problemă-păcat în lumea în care trăiesc”
………………….
Sper ca dumnealui să nu blog-uiască :)))