h1

Mort din dragoste de…. blog

Aprilie 8, 2008

Iată AICI un articol interesant despre relaţia dintre blogging şi bolile cardiace!

Eu cred că au dreptate, am păţit-o! 🙂  Viaţă de începător!

Ei, glumesc, mie mi-a venit din altceva. Uite-aici! Merită să luaţi în serios şi avertismentul meu.

De atunci s-au dus 10 kg, s-au dus nopţile nedormite, s-au dus kilometrii în plus, s-au dus unele activităţi şi mai ales am renunţat să fiu agenţia de ştiri a baptiştilor din România. Se descurcă singuri, cred eu!  🙂

Cred totuşi că acest articol poate reprezenta un avertisment serios pentru bloggeri, mai ales pentru aceia care pun „la pipotă”, care nu ştiu să se autoironizeze, care nu ştiu să treacă relaxaţi peste înjurături, care nu înţeleg că un blogher fără simţ ludic … poate muri dintr-o joacă.

Avertismentul este bun mai ales pentru aceia care doresc să se transforme în „instituţii”. Nimeni nu poate prelua  singur informaţii pentru adunarea şi prelucrarea cărora îţi trebuie echipe de zeci de oameni.

Dacă vrei să îţi transformi blogul în sursă de informaţii, da, atunci asta-i soarta, dacă  bloggingul este o semănare de gînduri din preaplinul inimii, căci „din preaplinul inimii postează blogărul”. (Matei 12:34  Pui de năpârci, cum aţi putea voi să spuneţi lucruri bune, când voi sunteţi răi? Căci din prisosul inimii vorbeşte gura.)

Blogul este un jurnal … şi asta ar trebui să rămînă. Cînd devine meserie, sursă de cîştig sau agenţie de informaţii se pare că nu sînt de ocolit consecinţele. Din cînd în cînd şi eu trebuie să îmi aduc aminte de ce mi-am făcut blog.

Da, între timp am avut şi eu întîmplări triste. Cu cine şi de la cine nu te aştepţi, dar una dintre lecţiile importante ale vieţii este să iei viaţa în serios, dar anumite lucruri luate prea în serios ne pot lua viaţa.

Dacă tot vreţi să vă apucaţi de blogging este bine să adăugaţi la greşelile care se  pot face la startul unui blog şi pe aceasta: să  te iei prea în serios ca blogăr.

Dreapta cumpănire a lui Steinhard!!! Oh, cîtă nevoie avem de ea!!!

Da, de simţul măsurii…

Da… de bunul simţ!

33 comentarii

  1. Blogul este jurnalul meu codificat pt cei care stiu sa gandeasca subtilitati, simboluri, conexionari si viata cotidiana intr-un mod atipic, intrebator.

    Am avut un inceput imatur, nemasurat dar acum ma drept cumpanesc sa scriu doar un post pe saptamana si doar daca am ceva de zis cu bun simt 🙂


  2. Da Marius cred ca ti „s-a aşezat un nod în gît, cam în zona “mărului lui Adam””.

    Am avut si eu niste socuri, desi nu ma intereseaza ratingul, motivatia mea e diferita, dar am noroc cu sacul de box 😀 . Saracul a incasat el in locul persoanei, dar ma bucur ca s-a intamplat asa ca altfel avem pe cineva pe constiinta 😀 . Cat despre sac cumpar altul 😀 .


  3. Draga Marius, mi-ai luat-o inainte cu postarea! 🙂 e vorba de bani, ca oriunde si oricand! asa ca, aviz celor cu reclame pe blog.

    Mie mi se pare reconfortant sa interactionez cu oameni pe care nu i-am vazut nicicand, pe care -probabil nici n-am sa-i intalnesc si sa vad ca suntem in „acelasi Duh”.
    asta e o motivatie buna.


  4. Un avertisment bun pentru toţi „blogatari” din satul global care este „infernetul”.
    Eclesiastul ar trebui actualizat: 🙂 „Şi am pus mulţime de postări pe blog şi am avut sute de mii de vizitatori, dar am văzut că şi aceasta este deşertăciune şi goană după vânt”.


  5. Dumnezeu ne invata sa avem echilibru in toate; In mincare ,in munca,in noptile nedormite si chiar cit scriem si ce scriem pe blogurii Psihatria moderna a preluat pe linga numeroase si pretioase sfaturi biblice si pe acela de a gindi altruism. Fara iubire noi pierdem vointa de a trai.Vitalitatea noastra spirituala si fizica este subminata,rezistenta noastra este micsorata si cedam bolii care adesea se dovedeste fatala .


  6. vezi de ce e mai buna o carte ! de poeme mai ales…


  7. Azi dimineata ma gandeam,citind despre „alcolici anonimi” ca as fi mai de folos facand ceva,la nivel
    de zona,in sensul intr-ajutorarii celor defavorizati..
    in loc de …infernet…
    Poate careva dim biserica sa ia o initiativa,deocamdatae doar a mea. 😦
    Tocma am inteles ca trebuie sa treci cu usurinta
    peste multe,
    cum ai venit,asa poti si sa pleci,ca doar nu te-a chemat nimeni. 🙂
    e si asta un avantaj..sa poti pleca unde vrei. 🙂
    si cand vrei.


  8. Azi (8 aprilie) trebuiesc citite:

    2,860,440 blogs with 127,594 new posts today. (wordpress.com)

    Postul lui Ihtys e cel de-al 118,594 iar al meu e cel de maine 😛 :))


  9. Micule.. nici nu încerca!!!

    Cît ai dat pe sacul ăla, Romuluss? Mă interesează. Putem pune poze pe el? 🙂

    da, ai dreptate, Ciprian, e vorba de bani… de concurenţă, de rating etc.

    Vaişamar, este o vreme a blogingului şi o vreme a depărtatului de bloging… 🙂

    Viorica, blogul ăsta este mai mult egoist decît altruist, dar… mărturisesc, ceea ce mă face să îl continui este altruismul, ceea ce m-a făcut să îl încep a fost egoismul 🙂

    Aşa, bluefairy74, am citit şi din poemele tale… dar tot blog e… Pe hîrtie vreau poeme!

    Mai bine haiku!


  10. Mrius putem pune si poze doar ca ar fi o mica problema. Am reusit sa iubesc pe cel mai mare dusman al vietii mele(si mi-a facut f mult rau), a fost o lupta de ani de zile, dar Dumnezeu a reusit cu mine si imi iubesc dusmanul, de aceea nu vreau sa pun poza nimanui, pt ca daca incep sa fiu furios pe cineva, mai tarziu furia se transforma in furie de o intensitate mare pana ajunge la ura. Ori nu vreau sa pacatuiesc urand pe cineva.

    Pt mine e o descarcare sacul fara poze si fara sa ma gandesc la cineva. Sportul mi-a distras atentia intotdeauna de la furia pe care am avut-o pe cineva pt mine e o terapeutica.


  11. Marius – off te-am botezat, iti sunt dator 🙂


  12. Draga Marius, imi place tare mult poza cu Patratosu mai barbos. Lasa ca iti trimit una si cu un Alex barbos de acum vreo 10 ani. Si mai…slab, ca acum sunt nu patratos, ci elefănţos!
    Ei, nu as vrea sa simt in tonul comentariilor pe aceasta tema (blogurile) un ton mai trist. Indiferent cate argumente sau motive pro sau contra ar avea fiecare. Pt ca sa va inveselesc putin, am sa va spun cui datorez eu intrarea in aceasta lume fascinanta, despre existenta careia nu prea aveam habar. Lui…Ion Iliescu!!!??? Ha, ha, ha! Cum asa? Pai…am vazut stirea la tv ca nea Nelu si-a facut blog. Ia-te uita, pai daca si nea Nelu si-a facut, ia sa vad si eu ce e asta. In coltul paginii sale era scris mesajul:”vrei sa-ti faci o pagina noua pe wordpress!” si …am vrut. Acum imi pare tare bine. Pt ca de cateva luni incoace (sunt inca novice cu caş la gură)am descoperit o lume noua, o lume fascinanta din care am avut atatea de invatat, mai ales de la niste oameni deosebiti ca voi. Iar Marius Patratosu cu cafeneaua lui pătrată şi cu sacul mereu plin de noutăţi şi bunătăţi, ne ţine aproape, ne îndrumă, ne învaţă, ne explică, ne iartă (mai şi greşim)…Într-un cuvânt: ne bucură! Eu pentru toate acestea îi mulţumesc din suflet. Ca şi pentru generoasa găzduire, plină de prietenie şi dragoste creştină.
    Marius, te rog să-ţi iei gândul de la murit, chiar şi din dragoste de blog! Nu se cade să ne laşi „orfani” de acest loc atât de frumos. Să nu te îndoieşti niciodată de ceea ce faci aici, pentru ca este tot lucrarea Domnului, si încă o lucrare tare bună. Si aceast spatiu cibernetic are nevoie de o latura sacră, ca si-asa e plin de mizerii! Nu vreau să te flatarisesc, ci îţi spun ceea ce simt şi ceea ce-ţi voi spune si peste încă un an, sunt sigur. Si stiu ca vor spune si altii la fel. Ai un dar deosebit de a apropia oamenii si trebuie sa-l faci sa rodească pe mai departe. In numele credinţei pe care o mărturisim.
    Multă, multă sănătate, putere de muncă, îndelungă răbdare şi binecuvântarea lui Dumnezeu în tot ceea ce vrei să faci!


  13. sunt si pe hartie


  14. draga Romuluss, bine de tine, problema mea este că nu am avut pînă acum „duşmanul vieţii mele… „. Cel mai rău duşman pe care l-am avut sînt eu însumi.

    Duşmanii pe care i-am avut sînt odihnă şi tratament, duşmănoşi, dar nu duşmani adevăraţi, pentru că sînt prea … previzibili şi, în consecinţă, prea plictisitori.

    Asta-i problema mea, mă plictisesc prea repede 🙂 de aceea duşmăniile mele nu ţin mult. Din partea lor, da!

    Alex, aştept poza ta! Pe Creangă nu l-au caterisit cînd a tras cu puşca…, dar cînd şi-a ras barba … asta fost prea de tot. 🙂

    Eh, cu darul de a apropia oamenii, mulţumesc, mă simt flatarisit 🙂 … dar să vezi şi cînd îi fugăresc 🙂

    Bluefariry74, unde?


  15. la batranete m-am apucat de calculator.Dupa un an constat nu mai am paianjeni pe creier.Va citesc in fiecare zi si ma bucur din toata fiinta cu si baptistii au oameni ca Dvs.care se plimba cu parapanta {mai era Titus Dan feciorul lui Ion Dan din Cluj care a facut planorism.Domnul sa va binecuvintezecu pace si sanatate.Ps.118:25


  16. Alex solidarizez cu tine vizavi de parerea ta despre blog. Sigur in viata sunt multe probleme de rezolvat astfel fiecare ne gasim zilnic activitati ca sa ne umple timpul. In general pentru noi care nu ne desfasuram activitatea ca si pastori, problemele zilnice ne polueaza gandirea. Venim acasa deschidem un studiu, o carte de creationism 🙂 , Sfanta Scriptura dar parca toate par putin seci, si nu pentru ca nu il iubim pe Dumnezeu ci pt ca presiunea problemelor acumulate in timpul zilei si-au castigat un teren in mintea noastra si vor sa ne tina captivi cu orice pret.

    Pentru ca blogul este un spatiu de dialog virtual, interactionam unii cu altii(in modul condividerii ideilor) fapt care ne determina sa ne focalizam pe subiectele disctutate. Daca subiectele discutate ar fi pe orice alta tematica decat cea crestina nu m-ar interesa decat odata la cateva zile 5 min. Dar mintea noastra are nevoie sa stea in priza cu ideile crestine. Este un exercitiu important care ne tine captivati de subiecte crestine. Aici vreau sa nu discut despre motivatii meschine ci doar despre motive pure si sincere.

    Exact bine zici Alex – „Marius, te rog să-ţi iei gândul de la murit, chiar şi din dragoste de blog!” 🙂 . Si la fel sa iti iei gandul de la parasirea blogului 🙂 .

    Exista un fenomen legat de virtualitate, a invadat f mult viata oamenilor si va continua sa o invadeze, va deveni pentru f multi un factor indispensabil si nu ma refer la informaticieni ci ma refer la faptul ca cercetarea in toate domeniile isi va posta rezultatele pe internet. In domeniul meu informatia de specialitate se gaseste exclusiv pe internet, cartile din librarii fiind pt copii in domeniu, iar la pretul la care se gasesc nu se merita.

    Exista un val de softuri private care nu pot fi accesate decat de companiile care le cumpara, softuri care tin de administrarea activitatii firmei si care sunt accesate 8-10 ore pe zi de majoritatea angajatilor.

    Internetul a devenit un domeniu comercial f bun, se pot cumpara carti de valoare care nu vor aparea in librarii vreodata la noi,dar care ne sunt de mare folos. Se pot cumpara medicamente de pe internet, medicamente care nu le vom gasi vreodata in farmaciile noastre. Se pot rezerva bilete de avion, de tren pe internet, la noi inca nu dar in scurta vreme va deveni o practica. In alte cuvinte vom fi inghititi de internet.

    Astfel daca tot accesam internetul sa gasim si ceva de pret si valoros, Cuvantul Lui Dumnezeu prezentat de oameni competenti ai Lui. Acele minute libere in care ne vine sa tragem cu ochiul pe noutatile de pe net sa o facem in locuri unde putem gasi despre Dumnezeu, deci nu este o aberatie sa ai un blog crestin cum am auzit pe multi dezorientati spunand(am exclus din start motivele meschine de a avea un blog).

    Felicitati Marius si tuturor care posteaza cu bun simt si interes constructiv.


  17. na , am lasat aseara un pastor erudit si acum gasesc un Jim Morrison cumintit , merge si Ian Anderson .

    la postul asta ce pot sa zic , decit

    Respect ! si multumesc ptr rabdarea ta ..


  18. Mie mi-a parut rau dupa timpul scurt petrecut cu profesorul Cruceru Marius la UEO dar m-am bucurat nespus sa-l regasesc pe blog , am invatat si invat multe ,de la el si de la fratii si surorile care comenteaza aici . Blogul acesta e un antidot la singuratate . Ma rog lui Dumnezeu sa va binecuvanteze pe toti , iar la venirea Domnului Isus sa ne vedem !


  19. Personal cred, cel puţin pe blog-urile creştine, că este o ispită din partea firii noastre pământeşti ca să semnăm sub pseudonim. În primul rând nu este corect pentru administratorul blogului, pentru că este o persoană publică şi se pot scrie multe lucruri neplăcute, şi, în al doilea rând, pentru că sub pseudonim e mare tentaţia de a spune tot felul de lucruri „spectaculoase” care nu ne-ar face cinste dacă s-ar afla că noi le-am scris.
    Nu mai vorbesc de faptul că Domnul ştie şi ce scriem pe blog. Poate în „ziua aceea” vor fi făcute publice şi commenturile noastre nelalocul lor şi vom da socoteală şi pentru acestea, asta ca „bonus” pe lângă boli de inimă şi alte minunăţii de genul acesta. Căci gândurile rele ucid, chiar dacă sunt expuse într-un spaţiu virtual.
    Domnul il cunoaşte şi pe Bastrix şi cunoaşte şi dezastrul pe care îl seamănă pe unde trece… Oare ce fel de „creştin” şi „preot” este dacă îi este aşa uşor să lovească în inima unui copilaş, despre care Scriptura zice: Matei 18:10
    Feriţi-vă să nu defăimaţi nici măcar pe unul din aceşti micuţi; căci vă spun că îngerii lor în ceruri văd pururea faţa Tatălui Meu care este în ceruri.??
    Şi noi, ca şi buni creştini ar fi bine să avem o limită în „the internet zone”.. Nu?


  20. moarte din dragoste de blog? 🙂
    nu cred.
    mai corect ar fi din dragoste de bani, de cariera, de notorietate. la fel ca in job-urile standard gen manager, profesor, tamplar , zugrav sau ce o mai fi.
    mai putem pune in lista si activism religios, sau taietor de frunze…. 🙂

    cauzele cred ca sunt lipsa de masura, lipsa de echilibru .perceperea vietii doar intr-o dimensiune sau doua…… 🙂


  21. Marina, daca ai sta sa vezi cate motivatii se gasesc pseudonimatului, te-ar apuca groaza.
    Eu am gasit ca marele pseudonim, este acelasi care in imprejurarile vietii se semneaza cu „fratele tau de trup”, „fratele tau in credinta”, „prietenul tau cel mai bun”, „vecinul tau” samd dar, niciodata in toate aceste imprejurari care necesita un autor, dincolo de faptas, nu se semneaza asa cum il cheama: „diavolul, dusmanul tau de moarte.”

    Nu accept ca fratele meu sa se semneze cu un pseudonim, aceasta arta o promoveaza marele pseudonim.
    Omul lui Dumnezeu a avut intoteaduna nume si curajul sa-si asume responsabilitatea celor spuse.


  22. Utilizare pseudonimelor ciudate in general sunt generate de dorinta de a ascunde indentitatea celui care posteaza. De ce ar vrea cineva sa isi adauge pseudonime (‘ma loghez data viitoare’, ‘judecatorul de serviciu’ si multe alte tranzistoare de acest fel). Ce este interesant ca persoanele care se ascund in spatele pseudonimelor de acest fel nu posteaza idei constructive dimpotriva – in general tampenii izvorate dintr-o gandire de acelasi fel.

    Oamenii care au forta de a-si asuma responsabilitatea ideilor expuse se identifica corespunzator. Am fost de acord cu pseudonimul „pastor” daca bine imi aduc aminte al unui pastor care si-a expus o idee corecta, politicoasa vizavi de subiect, dar nu putea sa isi afiseze identitatea din motive legate de acel context.


  23. Pt Vlad: M-a apucat groaza cand am scris eu o dată sub pseudonim. Obişnuiam să imi asum responsabilitatea pentru ceea ce gândesc, însa am dat-o-n bară, şi încă chiar pe acest blog. Nu am mai putut dormi liniştită. Îmi tot puneam intrebarea cum am putut scrie sau gândi ceea ce nu aveam curaj să semnez şi am luat decizia să nu mai scriu nimic sub pseudonim. Îmi e destul de greu să recunosc acest lucru, însă, poate cuiva îi va folosi experienţa mea, în sensul că va renunţa la acest prost obicei, care aduce atâta rău, căci atunci când nu te cunoaşte nimeni şi spui ceva dur îţi arăţi adevărata faţă.


  24. Marina, Romulus, mi-ati facut o bucurie prin gandurile voastre, vazand ca unii si altii ma iau peste picior la capitolul acesta, mi-a aparut o amaraciune a singuratatii.
    Este bine sa stii ca nu esti singurul „nebun” si ca sunt oameni care inteleg ca ceea ce spunem, nu este un mod de a ne afla in treaba sau a ne da in spectacol, ci sunt ganduri fie ele si gresite care vin dintr-o inima sincera si cautatoare de adevar in problemele expuse.
    Sa va tina Domnul naravul responsabilitatii care sa va faca sa traiti si mai frumos cu fiecare vorba rostita.
    Cu bucurie vlad.


  25. Vlad L ai aparut cu IDurile de care mentionam ? pt ca altfel nu inteleg conexiunea, sorry eu iti stiam doar un singur ID


  26. Romulus, apreciam ideea „nepseudonimatului” in general si m-a bucurat sa vad ca mai sunt si altii care aleg sa semneze asa cum le este numele, intelegand prin aceasta asumarea responsabilitatii celor spuse.
    Marturisirea lui Marina este frumoasa si m-am bucurat si de lumina capatata de ea.
    Cand le-am spus unora de pseudonimatul ca pacat al lasitatii si neresponsabilitatii celor spuse, m-au luat la suturi.


  27. draga Ioan Rusu, mulţumesc, sper ca medicul să îmi dea voie să zbor în continuare după chestia cu inima, aş fi puţin mai mort pe dinăuntru fără zbor şi fără cal…

    Romuluss şi Alex, mă simt umil la comentariile voastre, ştiu bine că nu merit, am făcut destule prostii cu blogul ăsta. Fără să vreau, din experiment, din joacă, copilăreşte.

    Mulţumesc de acceptare.

    Mă alătur ţie şi felicit odată cu voi oameni ca tine şi Alex pentru decenţa şi bunul simţ al comentariilor. Premii n-am, dar ce am vă dau. 🙂

    Merlinlx, Jon Anderson, asta vrei să spui, nu? Nu Jan, ci Jon… … ah, îmi stîrneşti amintiri… The friends of Mr. Cairo… Sau Jon and VAngelis, Deborah… sau I’ll find my way home… Ehehe, timpuri apuse.

    Draga WEs şi mie îmi pare rău cînd pleacă studenţi ca tine. Acum îmi pare rău de grupa de anul IV care pleacă. Este o grupă foarte bună, cum a fost şi grupa mea din 2006.

    Ei, uite pentru asta se merită să ţii o chestie de genul asta. mi-am găsit faorte mulţi prieteni!

    Mi-am regăsit prieteni, mi-am făcut prieteni noi.

    Eu sper ca acest blog să fie un antidot la prostie, acreală, fariseism, uşurătate, la scrobeală, sminteală, caraghislîc şi altele înrudite cu acestea.

    Marina, dacă nu semnezi cu tot numele tot un fel de ascundere este.

    Este un risc pe care eu mi l-am asumat, să pot fi înjurat şi jignit de sub pseudonime. Cred că merită. A meritat. Am scăpat şi cu inima aproape întreagă 🙂

    Despre BAstrix şi alţii ca el, plictisitor, previzibili. De asta nu pot ţine duşmănie pe ei 🙂

    Da, ai dreptate, să scriem comentariile ca văzuţi de Domnul.

    Mircea, da, banii te pot îngropa, mai ales dacă vrei tot mai mulţi, tot mai mulţi…


  28. Vlad L, Marina şi ceilalţi, lăsaţi-o baltă cu această condamnare a pseudonimatului. Dacă numele nu este complet avem tot un pseudonim.

    din cei peste 1000 de oameni care au intrat pînă acum nici nu aveţi idee cîţi de Alex sînt, cîţi de Nicu, e adevărat, Vlad şi Marina nu prea sînt… dar dacă sînt prea mulţi cu un nume şi nu se diferenţiază prin numele de familie tot un semianonimat este, nu?

    Unii oameni sînt timizi, vor să îşi probeze ideile, să se verifice. Oricum eu văd mai mult, văd şi numele de familie, emailul etc.

    Sînt, de asemenea, persoane care îşi protejează identitatea din cu totul alte motive decît cele pe care le înşiruiţi aici.

    Dacă cineva şi-ar da identitatea unii ar fi intimidaţi, spre exemplu. Unii sînt persoane care lucrează în administraţia publică sau în locuri în care nu doresc să fie expuşi din cauza unui comentariu pe un blog al unui „pastor de pocăiţi”.


  29. Multumesc Marius pentru gândul tău bun! Cel mai mare premiu este prietenia ta pe care ne-o dăruieşti celor de aici!
    Să fii sigur că „acest blog este un antidot la prostie, acreală, fariseism, uşurătate, scrobeală, sminteală, caraghioslîc şi altele înrudite cu acestea!” De-asta îl căutăm atâţia oameni cu bucurie. Ne regasim aici unii pe alţii cu gândurile, ideile şi părerile noastre. Ne rupem de agitaţia cotidiană, de multe ori fără rost, şi ne mai îndreptăm gândurile spre cele de folos sufletelor noastre.
    Multă sănătate şi bucurie!


  30. Ai invins? Continua !
    Ai pierdut? Continua!

    Daca in viata nu am cunoste amaraciunea certurilor si conflictelor nu am avea niciodata sansa de a cunoste frumusetea si dulceata impacarii.Simplu dar frumos.


  31. Marius, pseudonimul ramane pseudonim, adica un nume fals (doar nu schimbam sensul cuvintelor,nu?), iar numele fara prenume, ramane un nume real. Cand sunt prea multi mai adauga cate o litera la prenume si se rezolva. la mine este „L” si mai pot adauga daca este cazul.
    Se pare ca a cobora trupul Domnului de pe cruce cere ceva curaj. Cum l-o fi chemat oare pe Iosif din Arimatea? Sau pe Nicodim?
    Intimidarea se bazeaza pe frica, iar fricosii …. se pare ca nu va fi plin raiul de ei.
    Daca ne place sa comentam atunci poate ne place si responsabilitatea a ceea ce spunem.
    Oare de ce aveau unii „frati” pseudonime cand turnau, sa nu fi fost acelasi duh?
    Tu poate ca vezi numele dar, poate ne mai adresam si noi unii altora.
    Motive sunt si au fost pt toate, in general acestea au un nume, poate nu ar fi rau sa invatam sa fim oameni ca cei din Scriptura, chiar si atunci cand avem ce pierde.
    Cand m-am intors la Domnul, am fost invatat sa-mi insusesc rusinea marturisirii, sunt bucuros ca fratele care m-a invatat nu m-a scutit de lectia aceasta.
    Ne izmanim pe noi la cele mai mici riscuri si rusini, la vorbe insa ne ingramadim cu totii.


  32. Draga Alex, mulţumesc pentru fotografie.
    Sper să fie cu adevărat de folos!

    Nu, nu sînt de acord, Viorica cu „Ai pierdut? continuă!”
    Ai învins? Stai şi savurează victoria, apoi continuă?
    Ai pierdut? Nu continua! Vezi de ce ai pierdut! Evaluează şi abia apoi, dacă eşti pe drumul cel bun, continuă!

    Vlad, dragostea biruieşte frica!


  33. Letargic de pasiv

    E ceva putred
    în fiinţa mea puhăvită
    când văd că viaţa
    e esenţă de steril.
    Cu scai pe limba jumulită
    – de vorbe goale, vorbe grele –
    ca un păgân apar…
    Apar, dispar
    în cenuşia probă
    a conştiinţei de buzunar.
    În loc de ceas tic-tac,
    ascult la tâmple
    discursul nevralgic
    al timpului scurs
    prin vadurile clipei.
    Mi-e că sunt cel mai copil
    dintre boşorogii ştanţaţi
    cu fierul roşu
    de conservatorii lui
    „E bine şi aşa!”
    (Un drac… fumând
    pipa păcii cu Domnul).
    În lumea celor duşi,
    e loc şi pentru genele
    încolţite de lăcrimatul
    individului care
    se mulează dubios
    sub identitatea mea.
    Cred în ideea
    că sunt inutil viu…
    şi astfel am debutat
    într-un amurg să scriu,
    să mâzgălesc nevinovat,
    cu un pix feroce,
    boala care-mi macină
    seminţele suferinţei.
    Fiecare trăire îmi e
    o moarte a dorinţei de a trăi.
    Sunt ros de calităţi,
    roşu de pasiunea
    pentru pasivitate.
    O doză de vin,
    cu buchet de pelin –
    e viaţa de om!
    Dacă n-aş fi nebun,
    aş înnebuni…
    ciudos fiind pe normalitatea
    închircit de umană.



Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: