Noile metode ….
aprilie 9, 2008La fiecare conferinţă aud alte metode “noi” de creştere a bisericii, de stimulare, de hormoni noi pentru Trupul… etc.
Noroc că umblu şi pe acolo cu emetiralul la mine.
Toate aceste noi metode durează cît a durat şi cu Aloe Vera cu GAnoderma şi alte chestii din astea. Apare ceva nou. Fiecare scriitoraş de broşurele descoperă ceva nou, care ar putea ajuta toate bisericile din toată lumea, ceva care a mers în Chicago sau Los Angeles (prin mutarea membrilor dintr-o biserică în alta) trebuie să meargă şi în Sudan şi în China.
Autorul vine, ne dă “produsul”, îţi vinde cărţile (40 de zile nu ştiu ce, legămîntul, chestii, fii lider pe unde eşti… imaginaţi-vi-l pe Gică de la pompe, să fie lider unde este…) şi pleacă. Apoi fiecare pastor localnic, mîncat de nelinişti, fără a fi gata să plătească preţul sacrificiului pentru turmă şi fără a fi gata să vestească o Evanghelie a sacrificiului, încearcă să implementeze noua găselniţă şi după aia intră în depresie, cu tot cu turmă.
Este la fel ca manualele alea pe care le-am văzut prin Statele Unite: „Play Chopin in 30 days” sau „Greek în a Week!” sau „Seven Steps to….. ” whatever. În traducere liberă? Minciuni sfruntate ambalate frumos, pe care s-a construit o întreagă industrie a unei evanghelii „uşoare”.
Biserica nu creşte în „cinci paşi”, „şapte zile”, „40 de zile”, ci atunci cînd Duhul bate de unde vrea şi încotro vrea şi cum vrea… Biserica creşte cu post, rugăciune, cititul Scripturii, părtăşie duhovniceacă şi Euharistie.
Ia imaginaţi-vă programul lui ….. nu ştiu cui… implementat la Caciuciu Vechi.
La Cacuciu Vechi merge cu cele cîteva vechi metode: postul, rugăciunea, citirea Scripturii şi predicarea curată a Cuvîntului.
Cu vechile metode a crescut Biserica lui Cristos, Apostolul Pavel a acoperit cu vestirea Evangheliei un teritoriu aproximativ egal (da, spuneţi că nu se pune marea, da ştiu) cu cel al Statelor Unite, dar fără telefon mobil, internet, avion, maşină, videoproiectoare şi a scris cîteva cărţi care au marcat destinul intelectual al omenirii mai dihai decît scrierile lui Platon şi Aristotel nu la băi, ci încarcerat, pe piatra rece, bolnav de reumatism şi conjunctivită cronică.
„să luăm crucea cea veche pentru a recîştiga puterea cea veche….” spunea Tozer
Despre noile metode?
„Toate-s vechi şi nouă-s toate… „
La patratosu 
Biserica creste prin suferinta si zdrobirea de sine, naste prin sange si sacrificiu.
De ce nu exista crestere ?
Pt ca Rugaciunea e molaie, fara viata, mecanica , aceeasi de 40 de ani, aceleasi expresii, aceleasi formulari generale… negandite
Postul nu e inteles ca amplificare a rugaciunii ci ca si cura de slabire de catre fete si de baietii ca fortare a mainii Divine…sa obtii ce vrei tu, cum vrei tu, cand vrei tu…
Cititul S e ceva obligatoriu, insa facut cu sila ca sa poti ridica mana la bifari si sa te lauzi, sau ceva facut cu gandul in alta parte…si cititul nu se prea practica sau daca se , se face gresit si fusarit…dar ce sa mai vb de exegeza pe texte…
Partasie…ce e aia? cand trebuie sa treiesti pt binele-ti, cand trebuie sa iubesti doar pe cei care te ajuta, cand conditionezi iubirea in functie de complementele de timp, de loc, de cauza…unde sa-i mai iubesti si ierti pe cei dificili,care te-au calcat pe inima, da apoi sa mijlocesti cica pt ei, sa marturisesti, sa cresti, sa intercationezi cu ceilalti…vise
Iar Euharistia..unde e frangerea de odinioara ?
Si eu cred ca biserica nu trebuie sa caute metode noi. Sa ne amintim ca daca noi, crestinii, ne inoim in duhul mintii noastre prin Cuvantul Lui, nu mai avem nevoie de tot felul de noutati. Pavel spune „calcati pe urmele mele intrucat si eu calc pe urmele lui Hristos”.
Si cresterea bisericii este ceva continuu, nu creste doar o anumita perioada si… e destul. Trebuie sa crestem mereu in harul si in cunostinta Domnului.
Crestinismul are de infruntat doar transformarile culturale, economice si sa gaseasca modalitati de infruntare inteligenta a noilor valuri de gandire care se lanseala periodic.
Esenta crestinismului ramanea aceiasi indiferent ca vb de perioada bisericii primare sau Esenta crestinismului redata de C.S.Lewis.
Cadrul este cel asupra caruia se exercita modificari, fapt pe care Biserica trebuie sa il observe si sa se adapteze dar in termenii relevantei prezentate in ciclul Carbunii Eulaliei.
Gasirea de metode noi deriva probabil din comert. Produsele de proasta calitate sunt reambalate in alte hartii sclipitoare cu alt nume tocmai ca sa fie cumparatorul tentat sa cumpere aceiasi prostie pe care dorea sa nu o mai achizitioneze.
Banuiesc ca noile metode fac acelasi lucru imbuteliaza un crestinism diluat in ambalaje noi, produs pe care il promoveaza cu reclame noi. Finalul este ca o luam de la inceput dar tot din acelasi punct.
Cred si eu ca ideea de a gasi metode de crestere provine din „comert”. Traim in perioada „instant”: instant coffee, instant orez… instant Christianity …instant growth (biserica).
Deschisi trebuie sa fim insa si la metode potrivite cu contextul in care ne duce Domnul, dar pe linga cele spuse (rugacine, partasie,etc) cred ca putem adauga si a vedea unde deschide Dumnezeu o usa. Biserica noastra (Detroit) nu creste. Suntem 100 de membri; se boteaza 3-4/an, mor 2-3 si de citiva ani suntem tot 100. Ne rugam mult de-o vreme si de-odata Dumnezeu aduce peste noi 100 de Irachieni, refugiati de razboi. Mama mia… De lucru pt 3 biserici ca a noastra… Oameni necajiti, traumatizati de crime, femei fara sot, copii fara tati… criza economica in America (nu sunt locuri de munca)refugiatii conduc dar nu opresc la stop, nu stiu engleza, etc. Adu-i frate la biserica: in Amnerica nu-s autobuse! Cine ne-a pus sa cerem cresterea bisericii? Dumnezeu ne trimite 100 de Biblii in araba pt noi; absolut „intimplator” cu o luna inainte de-a auzi noi de irachieni.. etc (ce donatie ciudata ne-am zis noi). Nu va rugati pt cresterea bisericii c-o sa aveti de lucru…si nici nu se pocaieste cine vreti dvs.
Marius ,ai pus un articol foarte bun,care pe mine de mult timp ma framinta.In biserica unde umblu eu de 13 ani,nu s-a facut nici o miscare spirituala .S-au schimat de trei ori pastorii,dar degeaba .Suntem o biserica dezorientata ,intr-o lume pierduta .Oare cit va mai ingadui Dumnezeu pina va varsa acesta lucrare Laodiciana din gura LUi?
In timp ce deasupra capetelor noastre ameninta sabia lui Damocles,noi credinciosii ne lafaim intr-o stare de bogatie ,lenevie,lux,nepasare si amortire.
Doamne, ai mila de noi!
Marius, cred ca iti dau seama cit de acord sunt cu tine in ceea ce ai scris. Nu este de mirare ca ne bazam pe metodologie si mecanica, de vreme ce am redus eclesiologia la teologie.
Da-mi voie sa-ti mai sugerez un subiect pe aceeasi directie. Sunt in permanenta uimit de interesul patimas pe care il avem in ultimii ani pentru chestiuni legate de leadership. Toata lumea vrea sa fie un lider, cit mai bun si, mai ales, cit mai repede. Nimeni insa nu vrea sa fie followr. Va inchipuiti o intreaga ‘turma’ de lideri, dintre cei mai entuziasti si ‘echipati’ si nimeni care sa-i urmeze? Cred ca sunt putine lucruri care sa rivalizere in ridicol cu aceasta imagine.
Danut
Marius, pe mine sincer ma deranjeaza ca tot sugerezi cum ca nu ar fi ok ce face Rick Warren chiar daca nu o spui direct. Scuze daca interpretez gresit.
Pe mine m-a stimulat si m-a crescut mult, f mult cartea lui „Viata condusa de scopuri”,chiar daca nu am aplicat metoda lui cu 40 de zile dar cartea mi-a placut cred ca mai mult ca orice carte in acea etapa a vietii mele.
Pe de alta parte nu insemna ca daca la „Caciuciu Vechi” nu ar merge nu stiu ce metode americane atunci nu ar merge nicaieri altundeva in Europa, States, etc…nu cred ca exista o metoda unica si nu cred ca acuma tre sa facem totul fara ajutorul tehnologiilor pt ca nici Pavel nu avea net si blackberry…
Ne plac noile metode pentru ca ele aduc glorie celui ce le aplica. Intr-o lume in care bisericile nu mai sunt ceea ce au fost chemate sa fie si in care pacatul in general tine lumea departe de biserica, iar Duhul nu mai bate de nicaieri, cel ce gaseste „solutia” cresterii, am putea spune ca l-a adus cu forta pana si pe Dumnezeu in biserica.
La tentatia unei asa glorii, trebuie sa fii omul lui Dumnezeu sa spui: Inapoia mea satana!
Indivizii acestia imi aduc aminte de vanzatorii ambulanti la balciuri, toate erau frumoase daca isi vindeau produsul si clientul se lingea pe bot, pana la urma nu mai conta nici ce manca, ce continea mizeria, cata vreme facea parte din balciul iubit de toti.
Viata condusa de scopuri de Rick Warren cred ca nu face parte din categoria subiectelor mentionate de Marius. Cartea clarifica la nivel cognitiv niste subiecte importante. Cred ca o viata bine calibrata bazata pe principii si nu pe haosul emotiilor este optimizata.
Sunt intr-adevar multe metode care sunt deficitare si aceastea sunt targetul subiectului.
Am citit si eu cartea si o consider bine gandita. Sigur optimizarea managementului personal nu poate tine 40 de zile, psihologia infirma modificari de acest fel, dar treziri spirituale ca si chemarea apostolilor sigur pot face modificari bruste de comportament, dar procesul de sfintire dureaza toata viata.
Am inteles cresterea spirituala ,nu in numar..
Biserica trebuie sa inalte un semn nou in lume,care sa difere total de obiceiurile lumii…
E nevoie de smerenie,de onestitate totala,de dependenta radicala de Dumnezeu,si de comuniune.
Cat din acestea toate vedem in noi si implicit in biserica?
Pana nu vom incepe pocainta cu noi insine nu se va schimba nimic..
Inainte de toate caonducatorii turmei trebuie sa fie cei care vor sa se sacrifice de dragul bisericii,
iar noi ceilalti sa ascultam,in totul Cuvantul lui Dumnezeu,nu sa ne impiedecam in”cele incepatoare,
nevrand nici in acestea a face ascultare”
ba argumentand cu firea la nesfarsit,
,ci mergand inainte ,zburand spre inalt,nu inpotmolindu-ne in ideile prea stramte si lumesti.
E mare nevoie sa intram intre oameni ajutandu-i ..
ca si comnunitate,
nu sa iesim noi in evidenta prin nuntile noastre,ce mai poarta femeile noastre,
asa am coborat de pe inaltimile castigate de fratii nostrii,tot mai jos.
Cine trebuie sa ne adune?daca nu ne adunam in Hristos..in adevar?
Vreau din toata inima sa ma implic in cresterea bisericii,incepand cu a mea,cu toate slabiciunile mele.
Pastoresc o biserica de tara. Satul e mic, pomii se tot scutura de 100 de ani, apele s-au cam separat, aproape fiecare localnic tine de una dintre cele trei biserici din localitate, asa ca nu-mi fac iluzii, dar stiu ca turma trebuie hranita si ca fiecare generatie noua are nevoie de Christos. Abia astept sa vina Duminica, iar cand vine seara, ma despart cu greu de biserica. Ma lupt uneori cu sentimentul de nevrednicie si sufar mult pentru ca nu sunt asa de sfant precum as vrea sa fiu. Azi a venit la mine un tanar, bine instruit, care ne-a vizitat biserica de mai multe ori in ultimul an. Mi-a spus ca intelege predicile, ca a gasit in biserica noastra raspuns la intrebarile lui „existentiale” si mi-a cerut sa-l botez. Realizez acum ca in ultimele doua saptamani, cand ajungeam cu rugaciunea la el, zaboveam mai mult, simtind parca batalia ce se dadea „undeva”. Banuiesc ca experienta aceasta se repeta in zeci de versiuni, zilnic sau saptamanal,in bisericile dvs. Nu sunt plictisit de biserica mea si cred ca nici ea de mine, desi suntem impreuna de multi ani. Nu caut metode noi, ci vreau sa ma tin de cateva lucruri ce mi se par biblice: sa ma rog mai fierbinte, sa-mi pregatesc predicile mai bine(astfel incat sa ma arda pe dinlauntru) si sa spun in fiecare zi cuiva despre Christos. Nu reusesc in fiecare zi, dar ma lupt sa ating aceste obiective. Mai lucrez la ceva in timpul saptamanii: pregatesc programul de inchinare al Bisericii de la A la Z, fara a-l considera insa Duminica un fel de lege a mezilor si persilor. In intelegerea mea mea, pastorul este „liderul” de inchinare al Bisericii si nu are voie sa „demisioneze” de la aceasta responsabilitate a sa. Astfel timpul trece repede si nu avem timp sa ne plictisim. Nu vreau sa va plictisesc nici pe dvs. S-auzim numai de bine despre Biserica!
Predicatorii de astazi isi slefuiesc predicile cu elocventa oratorica,si e gata sa apere inspiratia Bibliei cu toata ardoarea si transpiratia.Dar acelasi om citeva respiratii mai tirziu iti vorbeste cu un calm mortal despre minunile din Biblie ca fiind demodate sau despre alte texte;,,Acestea nu sunt pentru timpurile de azi” Iar bietul ascultator ,cu o credinta sincera si calda ,trebuie sa inghita apa rece ca ghiata a necredintei predicatorului .Am citit intr-o carte; Crestinii ar trebui sa urce odata dealul Capatinii pe genunchii,ca sa privim crucea intr-o atitudine de smerenie si adoratie .Biserica trebuie intii sa se pocaiasca;apoi lumea va ceda! Biserica trebuie intii sa plinga,apoi vor fi bisericile pline cu pacatosi coplesiti de plinsul pocaintei .
L.R.
Mai nou, prioritatile lui Rick Warren s-au schimbat. Atentia lui este indreptata acum inspre rezolvarea problemelor globale de saracie si AIDS ca si cum acestea sint cele mai importante probleme cu care noi crestinii trebuie sa ne ocupam.
In ultimii doi ani, Rick a organizat la biserica lui din Lake Forest (Saddleback Church) “The Global Summit on AIDS”. In Decembrie 2006 l-a avut ca si invitat pe Barak Obama, iar in 2007 pe Hillary Clinton, amindoi cu vederi liberale cu care noi crestinii nu putem fi de accord. Va redau mai jos un fragment din ceea ce spunea Obama in cadrul unei conferinte premergatoare summit-ului de la Sadleback Church:
“I’m willing to talk about AIDS at Saddleback Church to evangelicals and talk about why we need to have condom distribution to deal with the scourge of AIDS. So that’s the kind of political courage that I hope all of you recognize is going to be necessary in order for us to create the kind of America that we all want”.
Tot in ultimii ani, Chuck Smith, fondatorul bisericii(sistemului) Calvary Chapel, nu mai colaboreaza cu Rick Warren si am inteles ca i-a scos toate cartile din librariile bisericii Calvary Chapel.
DISCONTINUED ITEMS
“The teaching and positions of Rick Warren have come into conflict with us as Calvary Chapel. Pastor Chuck has directed us to discontinue this product effective immediately. The following items are now longer available through Calvary Distribution:…”
Si urmeaza lista, printre care si cartea lui Rick, Viata Condusa De Scopuri.
July 3, 2006
“Why has Calvary Chapel Discontinued The Purpose Driven Life? Recently, the decision was made to discontinue several titles, including The Purpose Driven Life by Rick Warren. As a brother in Christ, we respect Pastor Rick and his ministry to the church today. We appreciate the impact he has made in the lives of many. There are some areas in which we do disagree, but we choose to do so agreeably. Our decision resulted from Pastor Rick’s emphasis on being purpose driven, where we would desire to be Spirit led. We pray God’s blessing on him and his ministry.”
Cartea lui Rick, Viata Condusa De Scopuri am citit-o si eu si este una intradevar buna. Dar si legat de aceasta carte asa cum vedeti mai sus, exista pareri diferite. John McArthur are o carte buna “Fool’s Gold? Decerning Truth In An Age Of Error”. Unul din colaboratorii lui McArthur, Nathan Busenitz scrie un capitol despre cartea lui Rick Warren care se merita citit.
Cartea noastra de capatai este si trebuie sa ramana BIBLIA
Draga Ihtys,
Ai dreptate, din pricina felului în care ne rugăm viaţa noastră spirituală ca indivizi arată aşa cum arată. Ce să mai vorbim de biserică?
dar nu te amărî, mai sînt încă oameni care se roagă, citesc, postes, au părtăşie şi pun preţ pe euharistie.
Daniel B, eu cred că biserica trebuie să caute metode noi de aplicare a metodelor vechi.
Romuluss, ai dreptate, metodole „noi” sînt împrumutate din lumea comerţului, din marketing. Pastorii megachurch sînt un fel de CEO,
E bună, Doru Radu! Îmi place! 🙂
Viorica, dintre bogăţie, nepăsare, lux, lenevie, amorţire, aş scoate bogăţia şi luxul, prin cele mai multe părţi pe aici nu prea e valabil 🙂
Ionel Condor, ba chiar o spun direct. Nu-mi place ce spune Rick warren. Da, scrie frumos, bine, o falsitate spusă frumos este cu atît mai periculoasă.
La fel ca chestia aia Rugăciunea lui Iaebet, pe mulţi a „ajutat”.
Dar, îmi rezerv luxul de a vorbi altă dată despre asta… dacă este cazul. Părerea mea este că va trece repede.
Am spus-o acum cîţiva ani. Toată povestea asta cu viaţa condusă de scopuri şi biserica condusă de scopuri va trece aşa cum a venit.
Romuluss, ba da, la Rick Warren şi la Bill Hybels fac aluzie. Îmi pare rău că am fost chiar aşa de subtil, nu-i stilul meu … prea multă subtilitate 🙂
Dar prefer să nu discutăm acum descpre Rick.
E un subiect în sine.
Daniel Busan, QED, adică ce era de demonstrat s-a demonstrat…
Am urmărit pentru trei ani „evoluţia” lui Rick Warren. Mi-e lene să expun acum concluziile.
Cine vrea să piardă timpul să îl creadă!
John MacArthur, cred, are o serie de predici drept răspuns la Biserica condusă de scopuri, Bible Driven Church.
Frate pastor de la ţară, aşa cum zici, de asta mă duc la Alesd, de asta am rămas acolo, de asta îi iubesc pe oamenii aceia şi din pricina lucrurilor pe care le povesteşti nu mi-am dat demisia din pastorala pînă acum…
Să auzim numai de bine despre Mireasa Domnului, Lumina Ochilor Lui!
E Frumoasă, nu încercaţi să-i puneţi bigudiuri, fraţilor!
Cred că problemele amintite aici sunt ale întregii lumi creştine, indifernet de zonă, ţară sau biserică. Lumea în ansamblul ei de îndepărtează de Hristos. Sunt mulţi care spun că Iisus este prea „incomod” pentru aceste timpuri, dar cat de mult pierd. Ce trebuie să facă Biserica lui Hristos? Oamenii ei? Greu de răspuns doar din cuvinte.
Bine mai spui Marius că Apostolul Pavel a „cucerit” un imperiu fără să fi avut facilităţile de comunicare de acum. Cu pasul, cu cuvântul, cu epistolele, dar mai ales cu INIMA, el a „pescuit” atâtea suflete. Chiar ştiind că poate muri în orice clipă. Oricum avea să ajungă la sacrificul suprem, întru slava lui Dumnezeu.
Ce ne lipseşte nouă azi? Atât de multe, dar poate şi atât de puţine. Căutăm „tehnici” moderne, metode eficiente, dar de fapt tot ce trebuie este să punem INIMA întreagă în tot ceea ce facem. Să ne dăruim cu totul lui Dumnezeu. Şi-atunci tot ce vom face va fi din inimă, din dăruire. E simplu prin cuvânt. Dar până la faptă este atât de departe….Sunt bune şi tehnicile, învăţăturile, sfaturile…dar nu trebuie să uităm esenţialul!
Dumnezeu să ne ajute!
Mi-am amintit că am citit undeva, mai demult, despre un preot din Germania care a vrut sa facă misiune creştină intr-un club rău famat, loc de pierzanie pentru mulţi tineri. A intrat acolo si s-a urcat pe scena si a inceput sa predice. Rezultatul a fost ca a luat o bataie zdravana. Dupa ce s-a refacut, s-a intors in acelasi loc si si-a reluat demersul. A luat iar bataie. Pana la urma, vazand stăruinţa lui, cativa au inceput sa-l asculte, sa ia aminte la predica lui. Si daca ar fi castigat numai un suflet, el s-ar fi declarat multumit.
Un exemplu frumos.
Apropo de metode noi in biserica practicate de anumite surori: pe o perioada de 3 saptamani sau mai lunga, postul cu abtinere de la anumite mancaruri sau obiceiuri (exemplu carnea sau cafeaua), impreuna cu rugaciunea. Este un post biblic? Raspunde Dumnezeu la un astfel de post? Raspunsul lor este ca da, pentru ca au si cazuri concrete pentru care s-au tinut acele zile de post in acel fel, au raspunsuri „clare” la rugaciune. Argumentul „biblic” pentru el este Daniel 10:3.
Sincer, nu am mai auzit de asa un post. Dar voi? Am cercetat in Biblie situatiile in care este pomenit un post si motivul lui, si nu am gasit asa exemplu (sa fi sarit vreunul, sa nu fi inteles eu?). Ceea ce scrie la Daniel 10 nu cred ca se refera la post. Gresesc? Corectati-ma. Gasesc insa la Daniel 9 postul de pocainta si mijlocire a lui Daniel pentru popor.
Domnul sa-l binecuvinteze pe pastorul de la tara! Amin. Si cei de la oras ar face bine sa invete de la pastorul de la tara.
O de ar da Domnu’ cit mai multi pastori de la tara!!! Si stiti car e e ironia? Ca astfel de oameni merita laude iar pe ei ii deranjeaza laudele ca sunt prea ocupati cu lucrurile importante.
Tineti-o asa frate pastor si va asigur ca nici membrii bisericii nu se vor uita dupa lucruri noi. Pe noi nu ne intereseaza lucruri noi ci oameni sinceri, tematori de Dumnezeu care se preocupa cu cuvintul si nu cu „managementul” bisericii dupa metode moderne.
Marius, am citit mai demult cartea lui Rick Warren si am ramas cu o buna impresie, a fost o lecturare rapida fara sa stau sa fac o critica a cartii. E bine de stiut ca omul a inclus erezii, trebuie sa o reiau sa vad care sunt elementele care iasa din peisajul Scriptural.
E relativ greu de identificat despre care autor faceai referiri in articol pentru ca exista f multi care se pot afla intr-o situatie similara. La mine in domeniu de exemplu din cei care publica carti mai mult de jumate vorbesc prostii – doar ca e usor de verificat datorita compilatorului, in schimb din 10 idei eronate iau una care este buna.
Nu gasim si in teologie un compilator ? 🙂
Cred ca un pastor preocupat de salvarea oamenilor va gasi si metodele, mijloacele adecvate.
Metode vor exista mereu. Metode a avut si apostolul Pavel si apostolul Petru si toti ceilalti. Asa cum exista metode de studiu biblic, metode eficiente de invatare a limbilor straine. Nu metodele sunt neaparat problema ci oamenii. Cei care produc pe banda rulanta metode „de succes”. Si apoi le vand. Ieftin! Ca e spre slava Lui!
N-as vrea sa cred ca intelegem faptul ca metodica nu e buna.
Dumnezeu are un plan si asta presupune metoda(-e).
Care sunt trasaturile esentiale ale unui pastor, evanghelist, lider de tineret, invatator de scoala duminicala?
Ar fi:
1. Partasie permanenta cu Tatal;
2. Caracter integru (sfintenie);
3. Pasiune pentru ceea ce face (dar spiritual);
4. Iubire de frati, dragoste de oameni (obiectul sacrificiului personal);
5. Dorinta si „metoda” de autodepasire (comercializarea talantilor);
6. Capacitate pedagogica si capacitate de transpunere in limbaj a ideilor, argumentelor etc.
Cele de mai sus le-am „observat” necesare la mine. 🙂
Poate fi numita metoda personala a eficientei.
Bineinteles ca relatia este tridimensionala: pastor, evanghelist, invatator etc. – Dumnezeu – ucenici, evanghelizati etc.
cata dreptate aveti!Am doua ex. in viata mea:tata care facea kilometrii pe jos in Valea Jiului ani multi in perioada interbelica plantand biserici si fr.Marza Ilie venit din satul Codru in Deva dand nastere primei biserici in casa lui.Nu comentez.Ps.118;25
Salutare Pety,Domnul sa te binecuvanteze,
ma gandeam pe unde esti,voiam sa-ti scriu ,sa vad daca esti…si sunteti bine.
Elisa, multumesc! Suntem bine.
Putin cam ocupat, dar uite ca prind cate o „fereastra” si mai scriu cate un comentariu la Marius 🙂
Of topik,
Am tras o raita prin padure la tara,intre doua sate,de fapt,frumoasa e padurea acum ,cand nu sunt frunze,vezi cam tot ce are ea…copacii infloriti,iarba noua,
apoi la vara orizontul e acoperit de verdeata..
Ma gandeam la toti care nu sunt la tara,nu pot merge,
nu au unde in America..etc..ce obositor fi?
sa nu poti culege fragute,floricele.
Frumoasa e Romania asta a noastra… 🙂
Asa e Marius , Rick Warren e un pericol pentru biserica. Scria fratele Moldoveanu ,in titlul unei cintari, E pericol sus si jos ,cind satana spune un adevar. Ma uimeste ca unii pastori de ai nostrii se hranesc si propaga ideile lui. Se pare ca el afost in scola lui Bob Shuller.I-mi pare rau ca s-au cheltuit bani ca sa se traduca in romineste una din cartile lui.
Dragă Dănuţ,
da, le-am arătat studenţilor tehnologia de producere a liderilor… leadershipul a fost obsesia ultimilor 7 ani prin State şi nu numai.
Bagi pe la un capăt om normal, se face un fel proces tehnologic cu el şi devine lider.
Pe cînd vine obsesia de la capătul celălalt al cursei pendului: obsesia pentru followers, pentru slujitori.
Spui că am redus eclesiologia la teologie. N-am înţeles. Poţi detalia?
Alex, „pescuirea oamenilor” s-a făcut prin dedicare şi sacrificiu, nu prin manipulare şi stăpînire asupra lor.
Domnul a demonstrat că este Împăratul pe cel mai neaşteptat tron, pe Cruce.
Da, admirabil acel preot. Poate că aşa ne vor lua oamenii în seamă.
GAby, nu văd unde vrei să focalizezi comentariul tău.
Aşa, Evedule, aşa! Domnul să îl ţină. Oare nu se poate molipsi o astfel de pastorală. Să se molipsească ca gripa. Îi voi cere să strănute de cîteva ori în conferinţa pastorală de luna asta 🙂
Ei, Dane, Vlade, vedeţi de ce oamenii nu îşi dau numele?
Dacă pastorul de la ţară şi-ar fi dat numele? Să-l potopim acum cu laude ca să i se ducă răsplata?
Ar fi putut spune ce a spus, ar fi putut mărturisi aceste lucruri frumoase dacă şi-ar fi dat numele complet?
Nu-i greu să îţi dai seama, Romuluss, dacă citeşti cartea lui Rick cu Biblia în mînă. Pune-le una lîngă cealaltă şi vei vedea că este vorba de o altă evanghelie. Foarte frumos prezentată, dar este alta…
Pety, „metodele vor exista mereu”, sigur, numai că există mai multe metode de a desface o sticlă cu vin, spre exemplu. Poţi să îi scoţi dopul sau poţi să îl împingi înlăuntru… e mai bine să îl scoţi. Sînt două metode diferite, nu? Dar nu la fel de bune, una strică vinul.
Nu mă întrebaţi de unde ştiu 🙂
Elisa, frumoasă este natura creată de Dumnezeu… de România şi ea e frumoasă, numai că este locuită 🙂
Elev, lumea se va trezi, va trece şi „moda” asta, aşa cum a trecut cu altă abureală, Rugăciunea lui Iaebet!
Ideea cea mai periculoasă pentru care Dumnezeu i-a taxat pe prietenii lui Iov este că „faci chestia X şi Dumnezeu face neapărat Y”.
Toată Scriptura contrazice asta.
La metodele noi de crestere si trezire spirituala, de pocainta in bisericele evanghelice, prin post vegetarian.
Leadership vs. discipleship!
Cuvintul de ordine, astazi, in crestinismul Evanghelic este leadership. Prin anii 70-80 era discipleship. Istoria bisericii ne-arata ca generatiile au avut moda lor… Scriptura vorbeste si de ucenici si de conducatori: exista si un dar duhovnicesc al conducerii! Daca nu-l avem il putem oare substitui cu pregatirea leaderilor? Totusi pregatirea credinciosilor e necesara! Inclusiv a leaderilor… pacat ca nu poate inlocui insa darul Duhului Sfint (mai ales pt noi baptistii care suntem mai deficitari la daruri!)
Aha, Gaby, şi funcţioneşte? 🙂
Doru Radu, Păi discipleship era bine… nu toată lumea are darul conducerii, dar toţi trebuie să avem chemarea supunerii.
Marius:
„Păi discipleship era bine… nu toată lumea are darul conducerii, dar toţi trebuie să avem chemarea supunerii.” – de-acord cu asta… atita doar ca sper sa nu facem ceva pt ca e la moda. Speram ca motivatiile noastre sa fie mai adinci..Pe unde sunt eu avem multi leaderi.. daca toti se fac „pilda turmei” aproape c-ar fi bine!
Nu cred ca darurile”s-au dus in spre alte confesiuni”,numai ca altii fac mai mult caz
de ele,le au sau nu le au. 🙂
Marius,atunci de ce ti-ai dat numele intreg,aaa,
sa te laudam?. 🙂
sau dimpotriva?…. 😦
Marius:
Inca o subliniere; cind ne-au „invadat” irachienii, cei mai harnici in evanghelizarea romanilor/americanilor s-au dovedit cei mai harnici si in slujirea/evanghelizarea/ucenicizarea irachienilor. Chestie de dedicare, chemare, ascultare, etc. Si nu erau someri, au si ei familii, necazuri, planuri, concedii, bucurii! Dar si disponibilitate pt Domnul…
Pai acele persoane (surori) care tin un astfel de post (abtinerea de la anumite mancaruri, cum ar fi carnea, prajiturile, sau cafeaua ca bautura, pe o perioada mai lunga)+ rugaciune spun ca da. Au primit raspunsuri de la Dumnezeu. Dupa cum spunea una dintre ele, lui Dumnezeu i-a placut.
Marius, cum intelegi exact cresterea bisericii? La ce se refera la numarul de membri sau la cite persoane care nu-l cunosc pe Dumnezeu au gasit mintuirea. Ca pe la noi pe aici s-a purtat si se mai poarta mutarea membrilor de la o biserica la alta, e asta crestere? Cred ca important este dragostea ta si a mea pentru cei nemintuiti. Am in familie pe cineva care de ani buni de zile se ocupa de evanghelizare personala. Cunosc o familie cu care a lucrat 5 ani pina s-au intors la Dumnezeu. Avem noi rabdarea si daruirea sa ne rugam, sa lucram si sa suferim pentru acei oameni, sa ne pese atit de mult de sufletul lor incit sa nu-i abandonam cind vedem ca inca se impotrivesc si gasesc scuze si etc,…. Daca fiecare membru dintr-o biserica s-ar ocupa de un singur suflet intr-un an si poate jumatate din ei sau poate numai unul s-ar intoarce la Domnul nu ar insemna asta ceva? Conteaza numarul? Conducatorii au importanta lor, dar ma pot eu supune prin forta, pentru ca mi-o cer ca ei sint leaders sau acel respect se cistiga si ma supun din dragoste. Toti avem nevoie de modele, noi enoriasii de pastori care ii doare de noi, carora le pasa de oile si oitele din turma, tinerii au nevoie de modele in afara de parinti au nevoie de cineva care sa ii ajute, sa ii indrume si pastorii cred ca au nevoie de enoriasi care sa asculte, sa ii inconjoare cu dragoste, etc. Daca fiecare la nivelul nostru am fi ce trebuie,… cred ca ar fi tare bine.
elisa, nici nu stii cita dreptate ai….
in privinta off topic ma refer….da ii asa cum spui
Si aici poti culege fragute si flori, dar nu stii cind te poti trezi cu niste gloante fluierindu-ti pe la ureche, trase de cite unul careia i-ai calcat o palma de pamint sa culegi o floare.
Trase ca averstisment, zice el
Părerea mea e că partea asta de V a ţării e îmbuibată de biserici de toate soiurile.Asta e ! Poate a venit vremea africanilor şi indienilor să primească adevărul fără teorii şi planificări de misiuni imposibile(ei se mulţumesc şi de o Biserică în aer liber,la umbră,sub un copacel verde). Totuşi nu-i nimic nou sub soare- cum zicea şi Solomon aşa că nu aş da vina pe enoriaş ci pe dezinteresul şi nepasiunea celor ce-i conduc.
Tudor ,
despre ce tara vorbesti..? cu gloantele?. 🙂
Eu oricum am fost pe pamantul si padurea noastra..
n-am dat decat un cioban,
n-avea gloante. 🙂
cam aiurit,care pana la urma a zis,ca a vrut si el
sa mearga pe Calea Domnului….
Pai, Gabi, nu avem de unde să ştim cum şi ce primeşte Dumnezeu… fiecare foame a sfinţilor să fie primită ca post!
Nu, Mia, departe de mine statistica.. nu la „scalpuri” mă raportez eu.. .
Îl ştiu şi eu pe cel din familie care se ocupă de evanghelizare personală. M-a ajutat mult cît am fost student în bucureşti.
Tudore, nici noi nu sîntem departe de chestia aia. În munţi nu prea mai ai unde să îţi pui cortul că vine careva să te ia în furci..
Micule Teolog, vina este împărţită, ca în familie, pastorii au vina lor, enoriaşii, pe a lor.
Am vazut în această seară, cu totul întâmplător, la emisiunea Happy our, un grup de hip-hop spiritual creştin din Oradea: „Dunamis”, doi tineri care si-au regasit echilibrul după o vreme de grave erori şi păcate. Erau atât de doritori sa prezinte un mesaj creştin prin mijloacele lor specifice, pe „limba” tinerilor de azi. Vorbeau frumos si de un Centru creştin pentru tineret din Oradea şi de oamenii cărora le datorează „convertirea” lor spirituală.
Draga Alex, încă o dată apreciez că nu spui nimic de rău… eu m-aş fi abţinut cu greu 🙂
„dacă citeşti cartea lui Rick cu Biblia în mînă. ”
Marius, cand vii la Cluj in Mai promit ca vin cu ambele, vreau sa imi arati si mie „ereziile” …nu zic la misto, dar mie chiar mi-a placut cartea lui Warren si o consider bine argumentata cu citate.
Ionel ,daca i-mi permiti sa spun doar una din erezii,
Rick, spune in cartea lui ca ,parafrazez, nu exista muzica crestina ci doar lirica crestina. Deci putem lua muzica lui M Jakson si sa-i cintam Domnului? nu cred. Si apoi chiar si ideea ca viata crestinului trebuie sa fie condusa de Scop, e gresita. Viata crestinului trebuie sa fie condusa de Duhul Sfint, sa umblam prin Duhul.
eu cred ca astea sunt „nuante” nu erezii… sunt melodii crestine pe muzica ale unor compozitori care poate au fost homosexuali sau cine stie ce viata au avut, nu cred ca asta e important ci inima si dedicarea noastra cand le cantam. nici mie de ex nu imi plac tenditele „charismatice” din muzica (le pot zice asa?, scuze daca nu asta e termenul) dar nu pot spune „Domnului nu ii plac” si cred ca El se uita la inima noastra daca chiar il laudam pe El pentru ca ne vrea sa fim ca El sau pentru alte lucruri/scopuri.
Nu cred ca viata daca e condusa de un Scop e gresit, pentru ca in carte Scopurile sunt cele Biblice, corecte zic eu : cunoasterea de Dumnezeu, acceptarea lui in viata noastra, calauzire Duhului …
Cred k Marius alte erezii a gasit, probabil in legatura cu conceptiile lui despre fapte si implicare in lume vs credinta… sau vizavi de predestinare ;)…nu-i asa Marius ?
Ionel, eu ma gandesc ca Domnul se uita daca ceea ce facem este dupa voia Lui sau dupa placerea noastra. Vedem ca inchinarea inaintea Lui in VT nu se facea dupa cum taia capul pe fiecare, nu o facem dupa muzica ce ne place noua si cuvintele ce plac Lui.
De fiecare data Dumnezeu a vrut jertfa fara cusur, noi venim cu muzica, asa cum spui si tu, compusa de oamenii ai pacatului si vrem ca aceasta, doar pt ca ne place noua sa placa si Domnului. De parca au murit toti sfintii si muzica compusa de acestia si nu au mai ramas decat slujitorii lui Baal.
Sa fii primit oare Dumnezeu inchinarea lui Israel in ritmurile Baal? Daca suntem onesti si cunoastem pe Dumnezeu trebuie sa marturisim ca Domnul se uita si la inima si la jertfa.
Sa lepadam jertfele pline de cusur si sa ne prezentam in inchinare Domnului cu inima si jertfa corespunzatoare Dumnezeului adevarat, iar jertfa lui Baal sa o lasam celui ce a inspirat-o prin cei ai carui slujitori stim cui apartin.
Amin Vlad, asa e.
Dar vezi cum e , „chimvale sunatoare, laudati-L cu chimvale zanganitoare” nu insemna o duioasa orga, si se pare ca placea Domnului …asa k eu nu ma grabesc sa judec pe cei care promoveaza inchinare cu tobe, etc … mie personal nu imi place, dar cum zici tu, important e sa placa Domnului.
Apropo de muzica, si asa sarim de la Warren, are Marius un post mai vechi, interesant:
https://patratosu.wordpress.com/2007/07/22/de-la-bisericile-cu-mandoline-la-bisericile-cu-mese-de-tenis/
E statistica ,mai mult de jumatate din bisericile care au pus in aplicatie noile metode ale lui Rick s-au despartit,si asta la americani. Ar trebuii citita si cartea Deceived on Purpose a lui WArren Smith. Da poti cinta in biserica melodii care nu vin de la Dumnezeu, problema e ca El nu primeste asa ceva ,sau poti sa aduci jertfa lui Cain ,dar fumul nu se va ridica in sus.
Ionel, am recitit postul, din pacate am asa un gust amar cu „trupele” de lauda si inchinare ca incep sa reactionez alergic.
Despre anumite instrumente in perioada de har, eu sunt mai rezervat. Cred ca un popor razboinic cum trebuia sa fie israelul la vremea aceea avea o inchinare specifica vietii de atunci si cum nici despre lasarea nevestei nu li s-a spus, imi apare lamurirea abia in NT. Aici in NT vedem ca nu se mai aud zgomotele VT si se face apel la vibratiile launtrice la suflu Duhului Sfant, se lasa razboiul si sabia ramane sprijinita pe chimvale samd si se trece la ascultarea Cuvantului, la fapte bune, la fericirea data de Duhul Sfant atunci cand suntem in acord cu El in fapta si simtire. Sunt instrumente care ajuta inima sa se deschida emotional si sunt mai larg acceptate, iar altele gen toba, nu fac decat sa trezeasca ritmurile din noi, firea si nu de putine ori sa aduca tulburare. Eu refuz sa joc in „Noua Carte a Junglei”. 🙂
Interesant de ce instrumentele cu percutie au fost asociate in general luptelor, iar instrumentele cu coarda in general desfatarii,linistii…
Nu e trist oare sa auzi”tinerilor nu le place muzica fr.Niculita Modoveanu,vor alta muzica”…
mi s-a spus cand am sunat la un postRadio vocea Ev,unde era mereu muzica cu ritmuri lumesti,
eu cred ca daca e asa e o mare problema cu tinerii..
Pentru ca Domnului sigur Ii placea muzica pe care El a inspirat-o,
rar auzeam si cantari frumoase..si cate nu avem..
Dupa o muzica cu tobe,am iesit afara din biserica in Spania, cu dureri mari de cap,
ca sa faca efect cantau si la rugaciune…oare Hristos cand S-a rugat a avut nevoie
de altceva decat de lacrimi?
Vad ca a inceput si pe aici la fel..Domnul sa -i trezeasca.
Unde lipseste Duhul Sfant incepe specatacolul..
Eram la o biserica penticostala,cu doi baieti din „strada” care s-au bucurat enorm,unul zice”Andrei incepe spectacolul „si s-a ridicat in picioare plin de bucurie… 😦
Asta trebuie sa trezeasca in om muzica din biserica?
I Corinteni cap 8 evidentiaza faptul ca lucrurile in sine sunt independente. Mancare de care vb Pavel era jertfita idolilor si gatita de inchinatori la idoli. Pavel dupa ce afirma independenta statutului obiectelor afirma ca unii se pot poticni datorita faptului ca constiinta lor considera acele lucruri ca fiind not ok. Deci accentul cade nu pe obiectul in sine ci pe constiinta care interpreteaza.
Am vazut mai demult niste tratate vizavi de muzica crestina; paradigma din care autorul trata – era bazata pe efectul pe care il produce in noi acea muzica – deci nu pe cine era compozitoru(bucataru) si ce partitura avea muzica(hrana). Cred ca principiul lui Pavel il putem generaliza – sa privim lucrurile ca fiind independente indiferent de cine le-a facut, dar constiinta este cea care da o semantica acestora.
Ritmul muzicii creaza diferite efecte in noi – o muzica rock – agita(nu ma refer la text aici) datorita ritmului ei.
Ar fi o problema vizavi de muzica pe care multi o considera ok. Muzica corala e larg acceptata si considerata holly. In schimb pt mine ea imi readuce imaginea corului Madrigal si stima partidului. De fiecare data cand o aud incerc sa ma gandesc la altceva ca sa nu readuc in memorie briigada muncitoreasca si corul cu oda partidului 🙂 . Deci pt mine muzica corala e o intinare nu? Ce vreau sa scot in evidenta – fiecare gen muzical produce o anumita stare in noi, daca acea stare este inaltatoare si ne apropie de Dumnezeu e ok – daca nu drop it away.
Muzica clasica – cred ca nu e cazul sa dam exemple legate de moralitate sau imoralitatea compozitorilor clasici. O accepta aproape toata lumea? De ce? Pe ce baza din moment ce e creata de oameni cu vieti imorale? Practic ne exprimam o preferinta cand spunem imi place muzica x sau y, fapt care nu are legatura cu muzica in sine sau cu compozitorul sau cu caracteristicile muzicii.
O alta problema legata de cuget si de constiinta este ca unii care au venit din lume – fosti rockeri – muzica aceea ii incita la manifestarile care le aveau in trecut – deci e pacat clar – drop it. Pt unii muzica de worship le creaza o imagine de americanisme ieftine – ok – cugetul spune nu e ok – drop it.
In alte cuvinte totul este subiectiv, aprecierile sunt subiective, dar utilizam lucrurile in functie de eficienta lor pt noi – altfel drop it.
Tineretul auzind o muzica cu ritmuri similare celor din mediul necrestin pe care il intalnesc – fac o conexiune cu aceasta muzica si devine pt ei o punte catre pacat. Observati totul e legat de cuget – de constiinta nu de lucrul in sine ca obiect inert.
Dar totusi muzica corala ma indispune, rememorez imagini de madrigal si de brigazi muncitoresti – as vota pt drop it cu toate degetele 🙂 .
Scopurile in viata nu sunt gresite. Avem toti scopuri, scopul de a merge la serviciu si de a da un exemplu de corectitudine, comportament elevat, vocabular neintinat, capacitate si daruire in munca ca sa facem totul ca si pt Hristos, desavarsit. E o eroare sa ai acest scop? Pastorul are ca si scop sa isi duca turma tot mai aproape de Dumnezeu, sa rezolve problemele din biserica, sa predice bine. Sunt aceste scopuri erezii? Studentul la teologie are ca si scop terminarea facultatii cu note cat mai bune si gasirea unei Biserici pe care sa o pastoreasca. E o erezie? A avea un target in viata e normal ca si a respira. Fara targeturi stam acasa si dormim lenesi.
Problema se pune cand aceste targeturi nu sunt biblice, cand constientizam ca Duhul vrea sa ne coordoneze in alta parte si noi ne impotrivim. Avea Moise scopuri? Da – sa asculte de Dumnezeu care il trimite de n ori la Faraon, ca mai apoi sa scoata netiunea evreilor in pustie. Era un scop? Evident.
Atata timp cat scopul este subordonat lui Dumnezeu totul e ok.
Sigur nu aici cred ca viza Marius problema ereziei in cartea lui Rick. Sau problema sa fie faptul ca Rick are o viata compromisa in prezent?
Pot enumera pe o lista interminabina scopuri care sunt in Biserici, fara scopuri venim ca mai demult pastorii nepregatiti cu predica si ziceau ca vor sa vad ce le-a da Domnul, dar ei erau tabula rasa la cunoastere Biblica. Ce s-a intamplat? Stim cu totii au fost un lung sir de predici irelevante, obositoare provocatoare de „apatie crestina” parafrazuri ieftine si incorecte ale pasajelor citite din Biblie.
Prin ce am spus nu am vrut sa evidentiez ca orice este bun, revelanta prezentata in episoadele Eulaliei este cadrul pe care pun cele spuse mai sus.
Ionel, da, putem sta de vorbă… cu cartea în mînă.. şi cu Biblia în mînă…
timp să avem..
da, Ionel, este problema unei evanghelii a „faptelor”, dar mai grav este felul în care înţelege biserica, ecelsiologia..
Ia în seamă şi ce spune Elev. Crezi că muzica este neutră?
Ionel şi Vlad, ştiţi cum arăta cymbalon-ul? Asta-i întrebarea…. ca să ştim despre ce vorbim…
Elev are dreptate… după roadele lor îi veţi cunoaşte…
Şi învăţătura lui Isus a adus tulburare, este adevărat… dar mă tem că oamenii sacrificaţi de data asta, cei care rămîn fără… purpose…sînt de o cu totul altă factură decît fariseii din Evanghelie..
Romuluss, interesant ce spui tu, voi reveni, eventual mîine la comentariul tău..
Romulus, eu percep si muzica prin prisma aceasta.
Ceea ce este parte a vietii unuia care batjocoreste pe Dumnezeu nu poate fi suportul inchinarii mele pt ca acel suport este simbolul(blazonul) acelui om si neinvrednicirea sa nu vreau sa fie trecuta cu vederea si chiar girat acel blazon prin folosirea lui de catre mine.
Biserica are destui compozitori crestini adevarati ca sa nu trebuiasca sa defileze cu ceea ce nu-i apartine. Nu ma refer la paganizarea notei muzicale ci la parazitarea suportului.
Muzica este un instrument care depaseste intelegerea noastra si se situeaza in pozitia in care poate influenta si influenteaza in mod direct si indirect, mergand pana la duh. Starea de spirit si implicit stapanirea(de catre unul din cei doi ce pot stapani omul) celui ce a compus nu poate ramane pe dinafara, ele sunt parte integranta a melodiei respective.
Jertfa in sine nu este pacatoasa prin viciile de natura pe care le are dar, Dumnezeu vrea si merita ce este mai bun. Acest lucru transpus in aceasta problematica ar suna cam asa: Cand ii aduc lui Dumnezeu o jertfa, ea trebuie sa fie ceea ce este cel mai bun, iar cat timp sunt iubitori de Dumnezeu care compun spre slava Sa, se cade sa aleg degraba si cu intaietate muzica acestora inaintea celor ce si-au adus altuia ofranda.
Este o chestie si morala, daca un cadou a fost oferit unei persoane care are probleme de morala si „imagine”, devine imoral sa iau acel cadou si sa-l ofer ca pe un cadou second hand unuia care se invredniceste la plinatatea unui cadou meritoriu.
Cat despre ce nu-ti place lasa deoparte, asa spune si Scriptura ,”feriti-va de tot ce vi se pare rau”, iar dincolo de aceasta as spune ca trebuie sa extindem lucrurile pana acolo unde trebuie sa lasam ceea ce poate fi pt fratele meu un prilej de slabire, intristare sau cadere.
Eu merg pe intersectia libertatilor crestine, in sens matematic, adica toate elementele comune luate o singura data, se deosebeste de reuniune unde se pun toate in comun si se raneste toata lumea.
Romuluss, felicitari.
Ai scris, in opinia mea, un foarte bun articol privitor la subiectivismul uman, in raport cu un sistem de referinta legat de istoria personala a subiectului, persoanei.
Legat tot de Noile Metode, ce parere aveti despre glumele ce se spun de la amvoanele bisericilor?
Explicatia „specialistilor” in domeniu : „If you’ve got that connection with the audience, you’re ahead of the game.” Ce explicatie grozava!!
draga Daniel, eu mai „alunec” din cînd în cînd, pnetru că eu cred că Dumnezeu are simţul umorului….,dar încerc să păstrez o minimă legătură şi relaţie cu restul discursului…
Cred că Însuşi Dumnezeu presară în Biblie situaţii comice, dulci-senine, dar şi ironie amară….
Pety, oare cum altfel putem interpreta altfel decît prin propria exeperienţă? aceasta trebuie „obiectivată” prin comunitate…comunitatea Duhului, Biserica.
despre muzica ca vehicol?
s-a mai scris..
Nu contează forma, asta spuneţi? Da?
ce părere aţi avea dacă mergeţi să comandaţi o friptură într-un restaurant şi vi se aduce supa într-un vas de forma unui WC-u, iar friptura într-un făraş.
Amîndouă noi, septice, fără contaminare… dar într-o altă formă. Ce părere aveţi?
A propos, este un restaurant în Japonia care serveşte mîncarea în mici WC-uaşe, aşa de fun!
Bleah!
Pety mersi – dar sunt de convingerea ca e scris la viteza si plin de greseli, plus exprimari nefinisate.
Vizavi de scopuri in viata, am omis o gama f mare de scopuri. Carbunii Eulaliei fixeaza scopuri, relevanta in sine prin toata paleta semantica prezentata acolo defineste obiective in viata. A fi relevant inseamna a avea ca si scop urmarirea acelor targeturi. Sunt gresite acele scopuri? Isus Hristos avea ca si scop implinirea voiei Tatalui si era obiectivul central al Vietii Sale.
Dar a avea o firma este un target corect? Multi vor zice pai avem firme prospere, viata la nivel ridicat. Ok – as putea formula un test legat de moralitatea actiunilor in care sa analizam, daca comportamentul a fost moral sau nu. A devenit minciuna o regula care avantajeaza afacerea(acele minciunele micute nevinovate)? Au existat episoade in care angajatii au afirmat ca seful e un tiran imoral plin de ifose de superioritate? si lista poate continua – nu cred ca trebuie sa explicitez daca un astfel de target este crestin sau nu pt ca insusi raspunsurile la intrebari vor da un calificativ.
Biblia este plina de obiective, dar intotdeauna trebuie sa fim atenti si la calauzirea dinamica Duhului, de zi cu zi.
Cum poti da la o parte muzica care nu e adecvata,in biseica,daca tu esti simplu enorias…?
Nu se poate..nu?
Ascultam o predica in care se spunea ca pana la predica se face o descaltare a mintii,care se pregateste pentru a primi Cuvantul…daca tu te incarci cu „senzatii lumesti de tot felul”,nu mai ai nici o liniste minima.
„daca Dumnezeu are toata muzica…ce muzica ar trebui sa-I cantam noi>?”
Cat despre glume…am glumit destul… 🙂
eu nu ma duc la biserica ca sa aud glume,desi unele sunt „la subiect” cum s-ar spune,si le gusti…dar cred ca nu e cadru potrivit.Hristos a spus glume? parca nu…
Americanii au introdus glumele,li se pare ca sunt f.spirituali daca le spun,dar tot asa spunea Tozer:
cee ce are la baza o Cruce nu poate provoca zambete>
Cineva îmi spunea aseară adînc…
„Cînd vin de la biserica cutare.. (biserică „relevantă”) simt nevoia să îmi reaşez respectul pentru Dumnezeu, simt nevoia să meditez din nou la măreţia Lui ca să îmi recuperez imaginea Sfinţeniei Lui…Ce fac acolo îmi demolează respectul pentru Dumnezeu…şuierăturile ca pe stadion…astaea nu cred că ajută prea mult pentru practicarea prezenţei Domnului..”
Draga Maruis, nu sustin ca nu conteaza forma. Absolut deloc nu sustin acest lucru!
Nu am timpul necesar sa fac niste corelatii, pentru mine, necesare.
Ar fi interesant de urmarit relatia dintre tipul muzicii preferat de catre crestini, pe categorii de varsta si nivelul maturitatii spirituale.
Sau tipul de muzica preferat si comportamentul in societate.
Planurile multifunctionale (muzica – compotrament – nivelul cunostintelor biblice) sunt greu de urmarit si pus in practica (nu imposibil insa).
Daca se extrag concluzii pertinente privind corelatia muzica – nivel de maturitate, parerea mea ar fi ca nu ne-ar mai trebui prea multe argumente pro si contra in stabilirea „spiritualitatii” unor tipuri de muzica.
Exact, problema nu se pune in a sari dintr-o extrema in alta – din absurd in absurd, din rau in si mai rau.
Emil Bartos sustinea ca Biserica nu a tinut pasul cu schimbarile pe plan mondial si astfel a devenit incapabila sa interpreteze si sa rezolve noile probleme aparute. Vor veni valuri grele de mal din tarile dezvoltate pentru care biserica fara o cunostiinta dezvoltata Biblica(deci nu ca citim biblia anual de la a la z – ci trebuie studiata la greu) nu va face fata. Unii considera ca formele vechi de 50 de ani sunt cheia relevantei, dar pardon Carbunii Eulaliei au evidential ca esenta se afla in alta parte. Nu sunt adeptul modernismului stupid, dar nici al formelor care nu mai corespund. Sa nu facem confuzie intre lichid si recipient.
Exista si va exista intotdeauna relatia dintre maturitate si forme. Pavel in 1 Cor 8 sustine raportul dintre viziunea unui crestin matur/imatur si forme. Formele sunt menite sa creeze un cadru dar nu sunt spiritualitatea in sine. Unii confunda forma cu spiritualtatea si asta este o problema de confuzie intre lichid si recipient.
Sunt de acord cu existenta aberatiilor de genul de :”“Cînd vin de la biserica cutare.. (biserică “relevantă”) simt nevoia să îmi reaşez respectul pentru Dumnezeu”
dar sa nu uitam ca exista si CBM (adica codul bunelor maniere). Deci e f bine adusa in discutie si extrema – modernismului cu asterisc.
Ca sa nu existe o interpretare gresita – Marius cunosti Biserica lui Beni Faragau, acesta este modelul care il consider adaptat si care face fata valului de probleme actuale. Si care este cheia acestei Biserici? a sustinut f puternic studiul Scripturii la modul cel mai serios si foarte competent, cat si a rugaciunii. Acesta a fost motorul care le-a dat capacitatea sa inteleaga si sa interpreteze corect prezentul.
Romulus, relevanta din Carbunii Eulaliei da si ea loc interpretarilor. Tu deja ti-ai insusit o anumita intelegere, eu alta si sunt convins ca fiecare si-a „insusit” deja ceea ce avea. Cata vreme bumerangul nu se intoarce, nu vom sti daca a fost unul bun sau doar a dat bine peste calapodul nostru.
De aceea i-am cerut lui Marius niste coordonate gps ca sa nu confundam locul de intalnire din Sinai cu Carpatii, asa cum o facem in general.
Relevanta eu o inteleg in primul rand ca o intoarcere la ceea ce da relvanta, Isus Hristos si viata traita in amanunt dupa voia Sa, ceea ce presupune o intoarcere la rugaciune, Cuvant si partasie reala, nu intovarasire, ca sa putem sa-L cunoastem pe El si puterea invierii Lui.
Cum s-a schimbat viata ta dupa citirea CE? Abordezi la fel Cuvantul, rugaciunea si partasia cu fratii? Atunci nu s-a schimbat nimic, pentru ca nu te vei putea purta diferit in raport cu lumea daca cetatea nu este bine cladita, in locul care trebuie sa fie si cu regulile care sunt necesare.
, iar acestea au ca fundament cele mentionate mai devreme.
„…sa propovaduiesc Evanghelia, nu cu intelepciunea vorbirii, ca nu cumva crucea lui Hristos sa fie facuta zadarnica.Fiindca propovaduirea crucii este o nebunie pentru cei ce sunt pe calea pierzarii….”
1Corinteni 1:17-18
Noi alegem intelpciunea vorbirii, scapa de nebunia crucii si ramanem cu neputinta si irelevanta.
Eu zic atat Sola Scriptura, moralitate la maxim si evitarea prostiei care la noi se vinde angro. Scriptura e usor de interpretat daca ai un instrument exegetic dezvoltat si cateva carti care iti prezinta contextul istoric al celor care au scris cartile Bibliei.
Cat despre preferinte ca lui y ii place muzica mai tare si la x ii place muzica mai incet (doar ca exemplu 🙂 ) ,toate acestea sunt preferinte adica sunt sibiectivisme si sa le lasam catalogate ca si subiectivisme si sa nu le ridicam la nivel de dogma pt ca e absurd. Exista un CBM care poate fi citit si putem lua in considerare principiile bunelor maniere.
By the way – dupa revolutie in multe Biserici muzica populara era considerata relevanta, daca le spuneam ca acea muzica nu e ok – eram considerati anatema, azi aceleasi Biserici afirma ca muzica respectiva era in ton cu preferintele acelei perioada.
Oricum pentru mine muzica corala – tot Madrigal si brigada muncitoreasca este indiferent cum incercam sa „sanctificam” corul 😀 – adica vreau sa zic ca sunt subiectiv la acest element, si vad ca sunt subiectiv, deci nu impun ca si standard pt altii rationamentul meu.
Subiectivismul este rezultatul neutilizarii ca si instrument de analiza, unul acceptat ca fiind competent si corect cum ar fi spre exemplu intrumentul exegetic.
Subiectivismul legat de interpretarea Scripturii apare in general atunci cand nu detinem un aparat puternic de exegeza Biblica si legiferam preferintele, interpretarile scoase din contextul cartii studiate.
Mai demult era o moda a conexiunilor dintre versete bazate pe notele de concordanta de la subsolul versetului. Dr. Beniamin Faragau de multe ori afirma „orice text scos din context devine un pretext”. Aceste versete erau decontextualizate, decojite de semantica originala si apoi corelate cu alte versete extrase si ele si dezbracate de sens. Aceste conexiuni erau de-a dreptul aberante dar erau legiferate ca si unica interpretare corecta a Bibliei. Din pacate nu era asa.
Subiectul este f amplu, in schimb daca pe noi care intelegem influenta subiectivismului in interpretari, vedem ca fratele nostru se poticneste in acestea – trebuie sa actionam cu dragoste – adica sa nu il facem sa se poticneasca. Aceasta este regula de aur a iubirii crestine.
Romulus as mai completa, legat de exegeza textului si faptul ca este destul de greu si nu lipsit de subiectivism sa faci o contextualizare dupa 2000 de ani, atat timp cat noi ramanem corijenti la ziua rastignirii (sarbatorim Vinerea in ciuda tuturor evidentelor care neaga aceasta zi). Eu cred ca principiul pe care il evoca Marius prin exemplificare cu vasul de wc, facea apel deschis la o atentie sporita in ceea ce priveste vasul in care ne servim masa. Exista o simbolistica, o influenta a duhurilor si realitatea incapacitatii de contextualizare precisa a textelor, ceea ce face ca Duhul Sfant sa joace rolul major, iar in aplicatia practica sa se urmareasca slavirea lui Dumnezeu si nu cautarea unor incredintari ale simtirii de bine si indiferente la vasul in care servim hrana si aducem jertfa duhovniceasca.
Subiectivismul pe care il evoci ca principiu de analiza duce la desfiintarea autoritatii date de maturitatea in Hristos, precum si la relativizarea conceptelor ceea ce este in defavoarea adevarului si binelui.
Cred ca daca am intelege sfintirea in raport cu cerinta lui Dumnezeu, darurile roadelor dintai ca cinste adusa si intaietate meritorie data Lui, iubirea fratilor inspre crestera lor si departarea de cele lumesti ca rod efectiv al maturizarii, atunci as avea incredere si in codul bunelor maniere. 🙂
Ce astazi este buna maniera, maine este ingustime, fariseism samd, precum ceea ce este buna maniera in Africa nu este in Europa.
Pentru mine constiinta si bunul simt nu reprezinta decat repere inferioare si periculoase atunci cand vine vorba de vointa lui Dumnezeu, servesc pana la un punct si nu de putine ori ingreuneaza descoperirea adevarului, de aceea caut sa inteleg in Scriptura, in rugaciune si in partasie cu cei ca tine care este voia lui Dumnezeu, iar Duhul ne misca cand pe unii, cand pe altii.
Pana la urma principiul ramane dragoste de Dumnezeu in ascultare, sfintire, restul vin de la sine.
N-am gasit metoda mai buna a sfintirii decat ascultarea si dependenta de Dumnezeu, chestii cu totul diferite de metodele de culturism prezentate de unii si de altii; cresc muschii dar, nu se schimba omul interior in asemanarea cu Hristos.
Eu as asemana glumele spuse de la amvoane, cu pasarile din pilda semanatorului. Dupa ce spui vreo gluma sau doua poti sa spui orice, cuvintul nu va mai avea greutate. Nu vei vedea stare de pocainta in bisericile unde pastorul e glumet si e la curent cu ultimele poante, fie ele „bisericesti”
Romuluss,
am avut acasa casetele cu studiile biblice
si am ascultat pe frBeniF,
de la un student,care locuia la mine in gazda.
Era un baiat din Constanta,evlavios,
poste mereu asa incat era numai piele si os,
facea studiu cu tinerii de la Comanesti,
m-a intrebat daca am observat ceva in acele studii,nu vreau sa fac public,dar cand ai Duhul Sfant,poti sa vezi ca ,sunt si frati maturi,care gresesc ,in interpretare.
Scriptura se talcuieste singura,zice Cuvantul,
cand ai Duhul ,nu trebuie sa te invete nici un om,
tot oameni suntem,oricat am studia…
Deci eu observasem,care nu stiu exegeza.
Pety,
In privinta muzicii bisericesti..a muzicii pe care ne place sa o cantam..dupa intoarcerea din lume..
Nu cred ca depinde de gradul de maturitate,sau de varsta..si ma bucur ca stiu tineri care iubesc aceeasi muzica cu mine.
Dar bine spunea fr Gaina,”tinerii nostrii vor da aduca discoteca in biserica,cei care au trait si crescut aici,
vin cei din lume,tineri,cares unt satui de discoteci,
si doresc muzica sfanta”
E destul sa spui muzica sfanta,cea care merge drept la suflet si te bucura,te inalta,Il inalta pe Dumnezeu,te face sa-ti plangi poate pacatul,te smereste sau te face sa te gandesti ca nu mai mult de mers…
Pety, foarte interesant studiul pe care îl propui tu, raportul vîrstă – preferinţe – maturitate spirituală…. mă tem că este imposibil de făcut…
De acord, Romuluss, cu Emil aici, dar mai ales cu Os Guiness, care spunea că biserica,preocupată fiind de ceasul prezentului a pierdut trecutul şi îşi ratează viitorul în ceea ce priveşte glasul ei către lume
M-aş feri să fac dintr-o biserică locală un model de urmat…. Nici măcar în NT nu avem MODELUL, avem o patologie tratată, dar nu modelul.
Nu ştiu cum s-a ajuns la fratele Beni Fărăgău şi la biserica în care predică. V-aş ruga să vă abţineţi de la calificări din acestea.. „eretic” şi alte astfel de epitete pe acilea.
Vlad, vine şi coordonatele 🙂
Elev, bună asemănare între glume şi păsări, unele glume pot răpi, într-adevăr, sămîntă..
Elisa, nu, nici o scriptură nu se tîlcuieşte singură, asta spune Cuvîntul, taman invers.
Fiecare din noi facem greseli – in schimb am anumite indoieli vizavi de faptul ca Beni Faragau ar fi eretic – chiar f mari indoieli asupra acestui fapt. Sunt Clujean si am participat la multe studii ale sale, plus am fost de multe ori in Biserica pastorita de el.
Pornind pe o panta de acest fel putem ajunge la concluzia ca Marius este eretic(Marius scuze nu vreau sa spun asta – dar imi intelegi punctul de vedere) , Iosif Ton este eretic si putem generaliza …
Nu nu cred ca nici unul din cei enumerati de mine sunt eretici – in schimb cred ca au o cunostiinta Biblica net superioara fata de noi si datorita nivelului de intelegere pe care il detin au capacitatea de a face conexiuni la un alt nivel intre cartile scripturii.
Celebra carte – Isaia care in esenta este f grea, datorita stilului literar si a contextului istoric pe care daca nu il stapanim nu putem intelege ce vroia Isaia, a fost genial as putea spune interpretata – aducand o reala binecuvantare prin intelegerea ei. In schimb notiunile definite si mecanismele utilizate cer un grad mai ridicat de cunoastere a unor concepte. El se adreseaza unui cerc de auditori cu un alt tip de pregatire si in consecinta comunica la acel nivel. In momentul in care auditoriul se schimba si el coboara nivelul de abordare.
La fel si la Marius – anumite articole trebuie citite poate de mai multe ori pt a prinde esenta pe care vrea sa o comunice, dar acest fapt nu implica faptul ca este eretic.
Sunt convins ca la stilul in care preda la facultate noi – prea putini am reusi sa il intelegem, sau mai intai ar trebui sa parcurgem niste carti ca sa avem baza intelegerii notiunilor comunicate de el, dar asta nu denota erezie.
Cu tot respectul pt parerile pe care le avem si care le prezentam pt ca provin dintr-o framanatare a noastra, dar trebuie sa nu etichetam f usor, mai ales ca nu stim Biserica lui, nu am participat la studii, si nu il cunoastem personal.
B.F. este unul dintre exegetii de baza din tara de la noi, si pentru Clujeni si nu numai este un varf al intelegerii si interpretarii Scripturii.
Felicitari pentru continut dar si pentru stil!
Doamne ajuta!!!
Iota, nu se va schimba nici o iotă? 🙂
Draga Romuluss, pentru Părinţii Bisericii „eretic” era o jignire mai mare decît „curvar” sau „hoţ”.
M-aş supăra foarte tare dacă cineva mi-ar zice eretic.
Ăsta este şi motivul pentru care i-am făcut papucii Bastrixului de pe aici (în afară de altele pe care nu le mai pomenesc acu în post)
Am un foarte mare respect pentru fratele Beni în primul rînd pentru că în anii 85-86 m-a încurajat să apuc pe drumul exegezei şi mi-a pus, într-un fel, Biblia în mînă alături de Dănuţ. Aceste lucruri nu se uită.
Altele merită uitate…
Si eu Marius am un respect f mare fata de Beniamin Faragau – il consider si nu numai eu un om extraordinar fata de care nu as avea curaj sa spun ceva rau. Nu imi permit sa pacatuiesc in acest fel impotriva Lui Dumnezeu spunand ceva rau despre sfiintii Lui – care si-au pastrat integritatea. Mai mult dragostea de sus acopera totul 🙂 – dar aici nu era NIMIC de acoperit.
Studiile lui m-au facut sa am o dragoste si intelegere fata de Scriptura fata de exegeza. Cred ca invataturile lui au avut un rol important in viata mea si sincer vb – ce sa ii reprosez? NIMIC!
Tin minte in studentie si dupa cu cat drag ma duceam la studii, de abia asteptam sa vina luni seara.
Este considerat un om deosebit de toti care il cunosc. Am doar cuvinte de lauda si respect la adresa lui.
Eu nu am prins acele „altele” deci – nu pot spune nimic despre. Si pe de alta parte nu caut nod in papura nimanui – datorita filosofiei mele de viata.
Exprimarea mea matematica de reducere la absurd – nu are rolul de a aduce calificative negative – defapt de aceea procedeul se si numeste – reducere la absurd – pt ca absurdizeaza 🙂 . Vroiam doar sa accentuez ca tendinta de a intra pe o panta anume – e un risc de a vedea in final totul doar o erezie.
Romuluss,
Nu stiu de unde s-a ajuns la cuvantul”erezie?’
cine l-a folosit si de ce?
Nu e bine sa punem in gura altora ceea ce nu au spus.
Cand am vorbit de interpretarea pe care o poate face un om,care are studii mai mult decat altii..ma refeream la niste amanunte,pe care le-am sesizat cu fratele de la Constanta,unde se faceau aceste studii,si nicidecum nu am ponmenit cuvantul erezie..care e un cuvant grav,pana la urma.
Chiar mi-am amintit ceva,dar nu mai vreau sa fac nimic public,ca sa nu se interpreteze iar.
Harul pe care l-am primit toti,atunci cand ne-am intors la Domnul si dorinta de cunoastere a Cuvantului,intelegerea lui,
ne sunt date de sus.
Petse tot sunt „mari frati”care in anumite probleme,sa zicem neesentiale,interpreteaza scriptura,dupa cat i-a fost dat,in acel moment.
Dupa un timp,regandesc problema,sau au deja alta descoperire,vazand lucrurilr altfel.
Personal am auzit asta de la frati.
Mi se pare prea „firesc” sa atribuim noi epitete
pentru oameni,marindu-le „opera”,ajunandu-i sa se mandreasca,cand Domnul si Pavel..au facut intelepciunea acestei lumi de rusine..
Numai Harul este cel ,care ne da cunoasterea Adevarului.
Romuluss,in 12 aprile ,orele 7 si…
la acel post ..si nici in alta parte nu am folosit cuvantul eretic…deci….
cu parere de rau!
Elisa – nu am afirmat ca DUMNEAVOASTRA ATI FOLOSIT acel cuvant explicit. Pe de alta parte nu am mentionat explicit numele d-voastra ca fiind implicat in comentariul meu – deci nu a fost un comentariu adresat d-voastra explicit si in mod privat.
Pasajul din comentul meu la care ati raspuns este acesta :
„Ca sa nu existe o interpretare gresita – Marius cunosti Biserica lui Beni Faragau, acesta este modelul care il consider adaptat si care face fata valului de probleme actuale”
La care desigur ati postat la comentul „aprilie 12, 2008 at 7:36 pm” acele afirmatii care nu au pus intr-o lumina favorabila deloc persoana si implicit Biserca lui Beniamin Faragau cat nici afirmatiile pe care le-am facut – facand referire la aceasta Biserica.
Eu cunosc aceasta Biserica – este respectata si binecuvantata. Atat vroiam doar sa spun pt cei care nu o cunosc ca nu este o Biserica cu probleme dimpotriva este model pentru multe Biserici care isi doresc sa ajunga la acest nivel in schimb este o munca de maxima daruire.
Eu ma opresc aici cu acest sir de comenturi pt ca nu este locul si momentul unei discutii off topic de acest fel.
Eu va multumesc si va respect dreptul la opinie.
Cu consideratie
Romulus B.
Romuluss,au am fost cea care a vorbit de fratele respectiv,apoi Marius a spus ca …nu vrea…
Nu am vorbit nimic de biserica dansului,dar ai fost primul care ai folosit epitetul respectiv,dupa postarea mea in legatura cu el.
O sa fiu mai atenta sa nu mai dau nume.
Asta am invata de aici,pentru a evita cele ce au urmat.
Mereu invatam.
Multa binecuvantare!
Romuluss:Vezi postarea din 13,la 1 si 28am.
Numai Pace!
Am înţeles, Romuluss…
Elisa, despre fiecare dintre noi se poate spune şi de bine şi de rău. numai despre Domnul nu se poate spune de rău… şi totuşi unii au reuşit..
Cred ca o sa ma abtin sa mai spun ceea ce stiu
despre pwersoane,
decat bine,..e mai intelept.
Cam tarziu,dar mai bine decat nicioodata. 🙂
aşa m-am hotărît şi eu de-o vreme, Elisa… 🙂
Din cate stiu eu BF a fost permanent critica/marginalizat inca din anii 90 cand propunea un program de studiu, o metoda…Cea mai usoara cale era catalogarea unor invataturi ca si „eretice” (poate e un cuvand prea greu) mai ales de catre cei care nu-l cunosteau si nu stiau teologia lui. Erau chiar si oameni care „vanau” greselile din cartea lui. Imi aduc aminte o discutie referitoare la modul in care jertfa lui Hristos opereaza si pentru pacatele trecute cu vederea ale celor din perioada VT si ptr care a fost „aratat cu degetul” la inceputul anilor 90.
Pe de alta parte, am avut onoarea sa invat multe lucruri de la dansul in perioada studentiei si cunosc zeci, poate sute de studenti din anii respectivi care s-au format in acea perioada iar acum sunt „stalpi” in bisericile din care fac parte. Subscriu celor care spun ca are o metoda buna. Nu stiu acum cum stau lucrurile, dar acum 10 ani cand eram student, metoda a dat roade si roadele sunt culese acum de catre Biserici. Nici nu ma mira faptul ca a fost „respins” probabil de catre „pigmei”…
Nu doresc sa fac un elogiu al lui BF ptr ca stiu ca el este doar varful aisbergului si stiu ca in spatele lui stau multi frati cu care studiaza; pe de alta parte nici dansul nu e aproape de a fi perfect insa m-am simtit dator sa vorbesc in apararea lui din pricina lucrurilor pe care i le datorez si ma rog ca Domnul sa-l rasplateasca.
Un ultim lucru – observ o tendinta in societate si din pacate si in Biserica de a submina autoritatea. Nimeni nu e bun, fiecare are cel putin cate o problema daca nu mai multe si vad de multe ori „placerea” de a arata ca si altii au greseli, nu numai noi. Nu stiu cat de Biblica este atitudinea asta, cred insa ca ar trebui sa multumim Domnului pentru „vasele” prin care ne binecuvinteaza si sa nu ne mai utam atata la „ciobiturile” pe care, poate unele le au.