h1

Sfinţii Închisorilor

Aprilie 11, 2008

Am urmărit pe Hotnews un serial extraordinar. Păcat că nu a fost remarcat la vreme. M-am ferit să fac prea mult tamtam pe chestiune, ca să nu mi se interpreteze greşit „trimiterile”, dar titlul uneia dintre ultimele istorii m-a emoţionat. Iată, Mircea Vulcănescu: „Să nu ne răzbunaţi!„. Ce frumos final pentru poveştile unor oameni atît de frumoşi!

„Să nu ne răzbunaţi!”, iată o posibilă soluţie şi pentru dosariadele noastre.

„Lăsaţi-i în plata Domnului… „, iată o posibilă atitudine pentru victime.

Poate că Daniel B. ar putea trimite către autorii serialului şi cîteva dintre poveştile noastre.

Anunțuri

60 comentarii

  1. Este si pe youtube la „Memorialul durerii” subtitlu „Nu ne razbunati”. Sunt 5 parti acolo postate, de cate 10 min aprox.

    Au fost oameni de adevarata valoare si cred ca sunt modelele reale de viata, nejerpelite de impostura ce ne caracterizeaza in zilele astea si de spoiala valorica atat de ridicata in slavi.

    Oameni de caracter, cu ei nu-ti este frica sa mergi la moarte pt ceea ce crezi.
    Prin pierderea lor Romania a ajuns la imaginea schimonosita de astazi, iar prin fratii ce au urmat acel curs al suferintei pt credinta, biserica adevarata a supravietuit.
    Ceea ce vedem astazi este rezultatul pierderii adevaratelor valori si promovarea, micilor gainari care s-au sustras suferintelor si au apucat sa scrie mult dar, fara de valoarea reala data de incercarea, probarea cu succes a celui ce scrie.
    S-au sustras suferintelor si ne-au lasat noua sarcina ingrata de a ne ocupa de ei, in locul celei de bun simt de a se face cat mai putin vazuti si simtiti.


  2. Greu de inteles pe cineva care a trait aceste momente grele.
    Ce anume au gandit inainte sa afirme asta? Ce anume le-a trecut prin minte?
    Oare cumva: „Lasa ca Dumnezeu le va restabili pe toate, de la A la Z, de la Xulescu la Yculescu…”
    Sau: „nu trebuie sa stie toti ce am facut, e suficient ca a supravietuit colegu cel putin o noapte…”

    Razbunare? E a Domnului! Noi? Tot ai Lui!
    Sa faca Domnul ce-o vrea, dupa voia lui buna, placuta si desavarsita!


  3. Nicolae Steinhard, Wurmbrandt, Fr. Moldoveanu, Traian Dorz ? Acesti oameni nu erau de-ai nostrii erau de-ai lor ! Toata stima si respectul ostasilor care au luptat pt. credinta lor !


  4. buna observatie micul teolog. 🙂
    totusi, care sunt ai nostrii?

    probabil unii dintre cei care nu au fost prea mediatizati, pentru ac nu au nevoie de recompense. au facut tot ce-au facut din credinta pentru Cristos, nu pentru oameni.


  5. si tot unul (una) de-a altora!
    Probabil ati citit multi povestea pastorului reformat Visky. Condamnat la 22 ani inchisoare. Sotia cu 7 copii este deportata in Baragan. O tinara (sub 20 de ani) a primit indemnul de la Domnul sa nu se casatoreasca ci s-o ajute pe sora Visky. Dupa deportare, tinara a ramas fara „misiune”. S-a dus la Securittate si a cerut sa fie deporttata. Au refuzat-o. Cu ajutorul Domnului, i-a gasit in Baragan pe sora V.+ cei 7 copii…. Si una de-a Domnului: neavind ce minca intr-o iarna grea din Baragan, sora + cei 7 se rugau. Dupa rugaciune, aparea o piine calda la usa… Singurele urme pe zapada erau ale unui ciine (un „corb” mai mare) – de la Feri Visky (cel mai mare dintre cei 7).


  6. Mircea, mediatizate sunt doar vedetele din ultima vreme, cei care au scris multe carti si au influentat pe multi.
    Cat este de valoroasa este influenta, se vede in tbc-ul crestinismului actual. Tusea este confundata cu strigatul bucuriei mantuirii,din pacate spre rusinarea noastra.

    Cei ce au murit atunci nu au avut timp de ganduri ale inaltarii pamantesti, moartea le era prea aproape.

    Ai nostri nu pot fi pt ca nu suntem capabili sa ii insusim moral. Avem prostul obicei de a invata de la tradatori despre credinta, viata si moralitate, mai degraba decat de la victimele apararii unor astfel de idealuri de viata.


  7. Chiar daca nu suntem de talia lor,este datoria noastra sa-i prezentam lumii din jur spre marturie si spre indemn de mai bine . Cinste inaintasilor nostri!


  8. Cutremuratoare aceste episoade ale istoriei contemporane romanesti. Ciclul “Memorialul durerii” de pe youtube prezinta fapte foarte grave care trebuie sa ne determine sa ne regandim viata in termenii relevantei, a seriozitatii de care nu au dat dovada exponentii torturii, ai regimului comunist.

    Pasiunea pentru tortura, pentru zdrobirea fiintei umane arata adevarata esenta a gandirii contemporane (evident nu toti au fost la fel). Haosul postrevolutionar, pervertirea valorilor, transformarea prioritatilor sunt rezultatul unei salbaticii cultivate de un regim totalitar, de ordinele caruia daca nu ascultai erai sfasiat la propriu.

    Cred ca cineva care nu se intristeaza si nu isi reformuleaza gandirea dupa vizionarea ororilor experimentului de la Pitesti(si nu numai) da dovada de un caracter incorigibil.

    Personaje ca si Mircea Vulcănescu si altii – au demonstrat o capacitate de empatie extrema cu sacrificiul propriei vieti. Dragostea se defineste prin sacrificiu pentru aproape, relevanta se defineste prin sacrificiu pt Hristos.

    Prezentul este marcat de lupta supravietuirii, o lupta dupa pe principiile salbatice ale fortei si a influentei. Relevanta se masoara azi dupa standardul financiar.

    Petre Tutea declara credinta in viitorul acestei natiuni. Puterea de care a dat dovada in suferinta a fost motivata de acest crez, „Uite acum daca ma scoateti si ma puneti la zid pentru poporul roman strig excelsior”(P.T.).


  9. Am citit viata celor din inchisori,erau si
    baptisti si ortodocsi si ostasi…
    Ceea ce am citit acolo cu lacrimi,era viata…
    Viata adevarata in suferinta,fara poezie…
    acolo nu se negocia Cuvantul ,
    cum o facem noi acum pe pamant.
    Erau toti una in Hritos,in suferinta groaznice.


  10. Haosul in care ne zbatem, teroarea unui sistem necatalogabil, mentalitatea de doi bani a unei natiuni ahtiata dupa placeri ieftine si castiguri instante – natiune pentru care s-au luptat cu pretul propriei vietii atatia martiri, suntem o dezonoare o rusine si rusine sa ne fie.

    Germania a dat un exemplu de maturitate si seriozitate reconstruindu-se din cenusa, iar noi am dat si dam dovada de o rasa desprinsa din maimutele lui Darwin.

    Doar o relevanta dobandita prin elementele evidenetiate de ciclul Carbunii Eulaliei, ne poate salva din pacatul in care colcaim cu cu zambetul inconstient pe buze.


  11. Acestia sunt cu adevarat sfintii zilelor noastre. Martirii pe care nu trebuie sa-i uitam si, mai ales, de care trebuie sa stie si tanara generatie. Le-am vorbit elevilor despre Petre Ţuţea, Nicolae Steinhardt, Wurmbrandt si alţii ca ei, oameni cărora trebuie să le cinstim memoria cu recunoştinţă. M-a durut nepăsarea celor mai mulţi tineri. Aproape ca nici nu vor să ştie despre aceşti oameni. NU-I INTERESEAZĂ!!! Dar ce-i mai intereseaza pe tinerii de azi? Dacă viitorul acestei ţări va fi unul nebulos, de fapt este ceea ce merităm! La aşa „tânără generaţie”, aşa viitor!
    Na, că m-am enervat. Ce sa le mai vorbeşti de relevanţă? Nu vreau sa par un pesimist. Doar încerc să fiu realist. Iar realitatea, oameni buni, este că ne prăbuşim spiritual ca naţie.


  12. „Micul teolog”…intr-adevar, nu erau de-ai nostri. Au fost exclusi inainte. Chiar mai mult, „ai nostri” i-au bagat acolo.
    S-au lepadat de ei ca de Hristos. Cat timp erai intr-un cult recunoscut era greu sa fi arestat, se facea scandal international. Era necesara excluderea inainte de arestare. Astfel trebuie inteles gestul „nobil” al fratelui Talos, de a acorda „membralitate” unor membri exclusi de Mara ca sa-i scape de inchisoare.
    Excluderea era echivalenta cu inchisoarea.
    Caz de studiu: grupul de la Arad.
    Care stiti, mai spuneti, ca orice vorba sa fie sprijinita pe marturia a 2-3 martori.


  13. Nu cred ca dosariada trebuie inteleasa ca o rasbunare a victimelor comunismului, ci mai degraba ca o lucrare de informare istorica mai ales pentru noile generatii. Nu cred ca cei ce au scos la ivela atrocitatile holocaustului ,au facut-o din rasbunare ci ei si-au dat seama ca lumea nu ar putea merge inainte fara ca adevarul sa fie scos in fata.Si mai apoi dosariada avantajaza pe delatori ,pentru ca i-i pune in fata faptelor lor si le da ocazia sa se recunoasca.


  14. Cutremurător episod povestit de Doru Radu. Si sunt atât de multe cele pe care nu le mai ştie nimeni. Nu mai are cine să le povestească. Eu sunt din Bărăgan şi mai ştiu „câte ceva”, nu foarte multe. Pentru ca nici la atâţia ani de la căderea comunismului, oamenilor nu le este comod să vorbească despre acele orori ale unui regim care a distrus o bună parte din sufletul acestui popor. Iar comuniştii au avut mare grijă ca multe din satele de deportaţi să fie rase de pe faţa pământului. Să nu se mai ştie nimic despre ororile petrecute atunci. Au mai rămas unele, pe ici pe colo. Nu ştiu de ce.Ca să nu se uite chiar tot. Aproape de Slobozia se mai găseşte şi azi satul Fundata (auzi ce nume! de altfel o…fundătură) în care prin anii ’50, după război, au fost aduşi forţat deportaţi, cei mai mulţi basarabeni refugiaţi din calea sovieticilor, căraţi ca în timpul naziştilor cu vagoane pt animale şi lăsaţi în plin câmp, în arşiţa verii (şi ce arşiţă este în Bărăgan!), fără sa li se pună la dispoziţie nimic! Nici măcar apa. Nu era fântână, nu era nimic, nimic acolo! Doamna care mi-a povestit acestea mai trăieşte şi azi, şi aşa plângea când îmi povestea aceste lucruri cumplit de triste…
    Bieţii oameni şi-au încropit din te miri ce nişte amărâte de bordeie în pământ. Nu puteau să părăsească locul, pentru ca aveau să poarte mulţi ani pe buletine un „stigmat” greu: D.O. (domiciliu obligatoriu, un fel de puşcărie la domiciliu). Mulţi au avut acest D.O. până la revoluţie!!! Au rămas cu multe temeri în suflete. Nici azi nu vor să vorbească despre ceea a fost atunci. E multă, multă durere în sufletele lor. Acum mai mulţi ani în urmă am fost martor la o slujbă de pomenire a celor care au murit la Fundata în anii de groaznică represiune. E şi o mică biserică din pământ(chirpici) acolo, imagine a suferinţei unei generaţii sacrificate. La finalul parastasului, la „veşnica pomenire”, nu se auzea niciun tânguit,niciun plânset,dar absolut nimic în afară de glasul lin al preotului! Era o durere mută. Doar lacrimi care curgeau din belşug. M-a impresionat enorm, până la lacrimi, acea întâmplare (Şi acum când îmi aduc aminte…). Ca şi cuvintele unei doamne venite de la capătul ţării pentru acest eveniment: „Aici a fost multă durere! Multă durere!” S-au retras unii acolo de unde fuseseră răpiţi pentru deportare. La vechile lor case, dacă le-au mai găsit. Unii au rămas până la capat aici, parcă prelungind suferinţa. Unde puteau să se mai ducă? Dar mulţi păstrează şi acum între ei legătura. Câţi au mai rămas…I-a unit suferinţa, durerea. Destinul lor tragic…
    Ca o ironie a sorţii, astăzi la Fundata „înfloresc” vilele unor oameni care nu ştiu ce s-a petrecut acolo. Ca atâţia alţii din zilele noastre, care dărâmă tot în cale, cu acea nesimţire a îmbogăţiţilor peste noapte…
    Să nu-i uităm pe cei ce au suferit!


  15. Miculteolog & Mircea:
    „buna observatie micul teolog.
    totusi, care sunt ai nostrii?” Mda… Nu-s batrin dar nici tinar. Citeva pareri:
    1)-cei pomeniti aici erau virfuri
    2)-protestantul Wurmrand (RW) spune ca cei mai mari sfinti intilniti de ee au fost catolici
    -Este o problema si de teologie (in sensul popular al termenului). La baptisti se cauta mai mult activitatile. Sufletele mintuite ca roade sunt mai cautate decit roada Duhului (caracterul). Apoi noi suntem mintuiti prin har si credintsa: nu mai trebuie sa facem mare lucru. In cultura catolica si ortodoxa se cultiva mult iertarea (inainte de-a muri oamenii se asigurau ca iarta) apoi se cultivau calitati precum: smerenia, buna cuviintsa, piozitatea, meditatia, intietate altora.. Si la noi se pomenesc dar nu ca prioritate. Astazi, evanghelicul e dinamic, fericit, prezinta mintuirea ca un comis voiajor care-si vinde pasta de dintsi… Cine are dreptate? Cred ca modelul propus de navigatori (reprezentat de „roata”) acela al echibilibrului e cel corect. Nu-s batrin dar nici tinar si pot sa va spun ca pe vremuri se punea accent pe „a fi si nu pe a face” (expresie celebra dintr-o brosura evanghelica). Cred ca iertarea ar trebui sa o re-enforced intre noi. Un pastor american a participat recent la o intilnire cu niste pastori romani. „Era o tensiune c-o puteai taia cu cutitul” – zicea „superficialul” american. Piozitatea ar trebui si ea adusa printre evanghelici, dar fara a alunga bucuria (reala)! etc.! Exemeple de „la noi” s-au mai dat; probabil ca nu-s la nivelul altora.


  16. Alex;
    Multumesc pt amintiri. Va mai spun citeva si tac:
    -Prin ’80 un baptist (Bora-Arad)a emigrat in America vrind sa-si doneze Mercedesul lui N. Moldoveanu. „Nu-l pot primi” zice NM. „Cum sa ma dau eu jos din Mercedes cind fratii mei abia au o bicicleta!”
    -Poetul C. Ioanide. Cu greu l-am adus in Arad (ingrijea sotia bolnava). S-a bucurat de intilnirea cu tinerii. Am vrut sa-i dam 2 mii lei (suma bunicica) pt medicamentele sotiei. „Nu-mi strica bucuria” a zis el intermediarului (A. Mladin).”Daca mi-ar lipsii ceva as indrazni sa-ti spun”.
    -Multi au inceput bine. Seminaristul Ionel Trutsa era in dragostea dintii. Vazind un cersetor tremurind de frig, i-a donat paltonul nou de stofa (o avere prin ’53-’55). Si-a pastrat paltonul vechi.(„Neprihanita dragoste dintii”-autor I. Plesa)
    – Pastorul marcu nichifor (NM) umbla cu un pardesiu decolorat si patat de cerneala. I-au donat multi frati bani sa si-l schimbe; i-a dat mai departe. NM ne punea sa ne rugam de 2-3 ori pt ca nu-i placea cum o faceam. Unul mai pisicher: „Fr. Marcu acuma te rogi d-ta cum zic eu”. Cu greu MN a acceptat. „Promit ca ce primesc acum nu mai dau la nimeni”..dupa care i s-a dat un costum nou. „Mult am regretat eu rugaciunea aceea” -povestea batrinul NM…Lucruri mici, dar cine-i credincios in lucruri mici…
    Pauza mi s-a terminat, norocul dvs.


  17. Doru, ce vezi tu rau in a calarii ultimul tip de Mercedes? Sau in a-ti lua hainele dupa ultima moda si pret? Masina veche si hainele vechi le dai altora. Totul depinde de incredintarea care o ai.
    De ce au avut oamenii aceia putere si noi nu, poate aveau alte incredintari?Cu siguranta altele.

    Cine este credincios in lucruri mici, ramane mare in ochii Domnului si ai nostri.

    Multumim Doru pt „vinul vechi”, cine il bea nu mai vrea din cel nou.


  18. *calari


  19. Ca unul care la 18 ani in 1952 am fost condamnat politic am cunosscut la Jilava si canal adevarati oameni pe care regret na prea am gasit afara.Am un gust amar la comentariile onor Dvs.Ierti dar nu uiti.Torni la secu,oduci bine si dupa 1989 iesi in frunte ca paduchele .Rusine.In loc s-si puna cenusa in cap la portile cetatii.nu dau nume….


  20. Vlad;
    Nu-i nimic rau in haine si masini moderne. Raul e in noi si apoi depinde de ce poate sau nu poate distruge partasia noastra cu altii… stiti dvs. De-acord cu incredintarea…Rau este ca dam „Domnului” ceea ce nu ne mai foloseste, ca dam Domnului fara sa ne coste, etc. Ca acceptam daruri pe care nu le meritam (n-o sa fiti de-acord cu asta)….
    Ioan Rusu: poate ne dati exemple de oameni adevarati de la canal. Pe aialalti i-am intilnit si noi.


  21. Doru, cred ca modestia caracteriza pe acestia de care vorbim, de aceea nu aveau nevoie de prea multa bunastarea pt ca bunastarea lor era Dumnezeu.
    Nu poti fi modest intr-o masina scumpa, dupa cum cautand sa placi Domnului, nu-ti prea da inima sa te imbraci dupa moda si preturile care sfideaza, injura chiar modestia, bunul simt si ridiculizeaza preocuparile ce au la baza „umblarea dupa lucrurile Domnului”.


  22. Ioan Rusu, ma doare pe mine care n-am fost acolo unde ati fost d-voastra, de neobrazarea si magaria celor de care vorbiti, cum sa nu doara pe cei a caror spinare si-a pus bocancul sistemul de atunci, iar indivizii acestia vor sa ne faca sa credem ca ei au fost doar siretul nevinovat.

    Generatia noastra a ajuns asa pt ca cei ca d-voastra erau la inchisoare in timp ce altii conduceau seminarile teologice, mergeau in vizite de lucru si se prezentau la rapoarte periodic. Ce sanse au, fie si copiii buni, sa iasa oameni cu un caracter frumos din asa inaintasi ca cei ramasi in libertate care au fraternizat cu dusmanul?


  23. Draga Vlad,
    mulţumesc pentru sugestie, ma voi uita pe youtube.

    da, ai dreptate cu „pigmeii”, problema este că nu numai ca au tupeu să stea în frunte, dar învinovăţesc în stînga şi în dreapta.

    Bogdan, este mai uşoară răzbunarea oamenilor, acel om a ştiut ce a spus, lăsaţi-i în mîna lui Dumnezeu, că grozav lucru este să cazi în mîinile Dumnezeului celui Viu,

    dacă ne-am răzbuna pe ei, le-am lua „răsplata”. Lăsîndu-i în pace şi plata Domnului… au o pedeapsă mult mult mult mai cumplită.

    Şi nu numai ei, Micule, sînt o ceată care nu şi-a plecat genunchiul…sînt anonimi, dar îi vom cunoaşte la MArea Întîlnire..

    Mircea, nu toţi sînt ai noştri, în sens confesional, dar sînt ai noştri în acelaşi spirit

    da, ştiu istoria, Doru RAdu, merită pusă în seria „şi din lucruri bune…”

    AMin, Viorica, bine că avem eroi…

    Romuluss, ai citit episoadele acelea cutremurătoare…. ei, sînt lucruri care nu se pot povesti, cel puţin nu într-un spaţiu ca asta.
    Aţi pierdut mult dacă nu aţi vorbit cu cei care au făcut puşcărie..

    ehe, mai avem drum lung pînă acolo unde arăţi tu cu degetul…

    Alex, dacă şi tu ţi-ai pierdut speranţa…. situaţia este cu adevărat tristă…. Compătimesc cu tine. Nu deznădăjdui şi tu. Măcar tu rămîi senin şi mai îndreaptă-neşi nouă spiritul.

    Geo, e bine că ai amintit de grupul de la Arad, oameni care au plătit greu credinţa lor. Eh, este de studiat şi felul în care s-au raportat la ei „fraţii” lor, care trebuiau să îi apere.


  24. Draga Elev, vorba cuiva în seara asta… de ce oare, sine ira et studio, fără dorinţă de răzbunare… n-am încerca să punem măcar faptele cap la cap aşa cum au fost ….

    măcar atît…

    Doru Radu, R.W. vorbeşte de greco-catolici, ei au fost cei care au suferit cel mai mult şi pe care îi remarcă..

    De acord, Doru Radu, iertarea trebuie să vină între noi, dar îi trebuie curăţată casa întîi… Cum? Nu ştiu dacă avem soluţie

    De ce noroc, Doru Radu, să ne mai spui din astea….

    Nu mai revin la ultimele comentarii făcute… nu vreau să mă ispitesc… vreau să pot spune

    „eu mă culc şi adorm în pace ” 🙂


  25. As mentiona si eu un caz mai recent ca sa putem vedea ca sunt exemple si in zilele noastre.
    Impreuna cu citiva tineri eram la Drobeta Turnu Severin in casa fratelui Pavel Ureche. Un om extraordinar de modest si de inimos. Avea o masina vai-si-amar cu niste telescoape care nu-l mai puteau duce. Cind ne-am oferit sa-i ducem masina la reparat a refuzat pentru ca zicea el ca ar fi avut cea mai buna masina din biserica si nu e potrivit. Urmarind viata lui am vazut ca aplica regula asta la fiecare aspect al vietii lui. De-abia a a cceptat niste hainute pentru copii lui.
    Sa dea DOmnu’ cit mai multi oameni din acestia.


  26. Cu cei de la Arad e cum zice Geo… din pacate. … Cind am vorbit de iertare m-am referit in general si NU ne-aparat vis a vis de informatori, desi cred ca victimle trebuie sa-i ierte si pe ei..Am cunoscut frati (chiar din grupul de la Arad) care au facut-o!
    Cind acest grup primea dreptul la pachet, familiile erau anuntsate in ultima zi. Se facea claca: surorile crosetau non-stop cirapi si pulovere pt puscariasi. Afara-in libertate- era mizerie, frica, si magazine goale.
    Viski, RW si sfeterul (o stiti si pe asta)! Sabina Wurmbrand croseteaza sfetar pt RW. Overieca isteata, ea face 2 si la capete pune cite un fir care trece prin cele 2 dind impresia ca e unul singur…RW il primeste in puscarie. Ovreu istet el se gindeste ca trebuie sa fie ceva siretlic. Descopera firul, il scoate si ies 2 pulovere; unul il da colegului Visky. „N-am sa uit predica cu sfeterul” -zice Visky cu umor si accent unguresc…
    Povesteam cu RW in ’90; de-odata intra in camera fosti colegi de-nchisoare. RW ni-i prezinta; „nimeni n-a suferit cit adventistii in inchisoare. Nu stiam zilele saptaminii decit ca in ziua in care-i batea pe adventisti era Simbata”… (mare batjocura!). M-a uimit naturaletea cu care RW spunea lucruri frumoase despre oricine… L-am intrebat daca-i adevarat ca Corneliu Coposu fusese ateu.. Mi-a spus: „frate noi nu vorbim pe nimeni de rau. Tot ce-ti pot spune e ca in ciuda batailor nu s-a lepadat de convingerile sale politice”…Spre rusinea mea, n-am invatat de la RW sa spun doar lucruri bune despre frati. Incercati dvs… Frumos exemplu cu fr. Ureche…


  27. Daniel, îl ştiu pe fratele Pavel. Domnul să îl ţină curat

    Corneliu Coposu a fost ateu, dar n-a sfîrşit ateu…


  28. Am putea face si noi ceva : sa punem pe lista noastra de rugaciune pe fratii din China , Coreea de Nord si din tarile musulmane care sunt acum la inchisoare pt Domnul Isus . EL sa-i intareasca in credinta si sa-I pazeasca de compromis si descurajare !

    Ps . Multumesc Alex si Doru Radu !


  29. aşa, Wes, uite de asta merită să ne abonăm la Vocea Martirilor,puteţi căuta pe internet voice of the martirs pentru a vă ruga pentru cei în suferinţă..


  30. Amin Wes. Ce e in Coreea de Nord si unele tari musulmane de astazi intrece cu mult teroarea care a fost la noi (cred eu).

    Cand am fost in China (in ianuarie)…ce m-a surprins a fost curajul si zelul crestinilor de acolo. Cei cu care au fost noi nu ezitau sa vorbeasca despre Hristos cu soferii de taxi, sau chiar si cu cei de la banca. Desi e adevarat ca, China nu are resursele si energia sa poata supraveghea tot ce se intampla acolo (Internetul le da niste batai de cap enorme; vreo 4 milioane + de chinezi se adauga la internet pe luna), tot am ramas impresionat de curajul si zelul fratilor nostri de acolo.

    [Patratosu nu a fost accesibil de acolo (ok – wordpress in general) – cred ca te considera tovarasii periculos :):)]

    Sa me rugam si pt China…e posibil sa fie peste 50 de milioane de crestini acolo (poate chiar mai mult).


  31. P.S. VOM e la http://www.persecution.net


  32. Evedu, sînt foarte măgulit şi mîndru că nu pot fi accesat din China… e bine!

    Să ne rugăm pentrufraţii de acolo

    Mulţumim şi pentru link!

    Rugaţi-vă pentru ungrup de la universitate emanuel care a plecat într-o ţară musulmană într-o călătorie specială.

    Deja au avut probleme. Soferul cu maşina a fost întors înapoi. Au rămas fără transport, asta înseamnă cheltuieli şi complicaţii suplimentare, riscuri suplimnetare. Vă rog să îi purtaţi în rugăciune.
    sînt pentru 10 zile acolo…


  33. evedyahu:
    Buna sugestia cu VOM. Chiar am venit de la conferintsa regionala in Michigan a lui VOM. A fost impresionant. AM citit despre persecutiile din lumea musulmana dar cind le-auzi de la ce de-acolo e altceva. Povestile mele pe linga ale lor sunt ca pepsi pe linga tsuica…Umbra lui Wurmbrand pluteste inca peste organizatie…Marturia unui pastor din Etiopia si altele din Pakistan ne-au impresionat (multi sfinti in inchisorile de-acolo)… Vesti bune: in Pakistan politia este alarmata de cresterea „anormala a crestinismului”. AM mai auzit ca crestinismul submineaza din interior islamul. Domnul sa fie slavit! Tom White, director executiv VOM, ne spunea ca sunt multi crestini care ramin in moschei si de-aici incearca sa penetreze islamul. Nu toti crestini agreeaza cu aceasta zice White.. Tom mi se pare ca a mostenit spiritul lui RW. M-a surprins ca bugetul lor mondial e doar de 45 mil. dolari! L-a bufnit risul; mi-a povestit cum a inceput RW. Ei se bazeaza mult pe voluntari. M-am uitat la cei ce-i sustin in Michigan: multi menoniti si nazarineni. Noi ii privim cu dispret: sunt ingusti si legalisti. Poate, dar au o mare capacitate de sacrificiu si traiesc modest ca sa poata darui pt Domnul..La urma urmei, masura dragostei e sacrificiul…Slava Domnului ca El are oameni, chiar daca noi (eu) nu-i intelegem!


  34. DA, f interesant postul.
    Eu imi amintesc mereu memoriile lui Traian Dorz…
    si acea minunata afirmatie a multumirii „N-am sa uit Isuse Doamne niciodata” cand isi aminteste cum era in inchisoare:

    citez din memorie:
    „…cand ai mei nu mai stiau ca sunt, nici unii
    cand tanjeam de dorul soarelui si-a lunii…”


  35. oau cat s-a strans aici cat am lipsit!!!
    MA bucur de initiativa lui DAniel Branzei care a pus pe net Amintirile cu sfinti.

    Acum il poate completa.
    Haideti sa ii trimitem material toti cei care stim astfel de povesti cu martirii nostrii!


  36. Multumim Doru Radu pt stiri. Intr-adevar conferintele VOM sunt „eye-opening.” Sunt de acord cu ceea ce spui. Ne rugam pt cei de la Emanuel care sunt in misiune.
    Domnul sa fie cu ei si sa-i insoteasca!


  37. doru radu,
    Erau varfuri pentru ca au fost cunoscuti prin diferite moduri! Nu cred ca trebuie sa ii ierarhizam … ci sa-i admiram.

    Isus e primul cu care voi sta de vorba „dincolo”…apoi cu strabunicu’…apoi Fr. Moldoveanu…Martin Luther…


  38. Micul Teolog:
    Impreionant faptul ca va admirati strabunicul.
    As putea sa va rog ceva in privat?
    Adresa mea: domn100@hotmail.com
    Multumesc si scuze pt indrazneala!


  39. Vulcanescu, Gafencu, Gyr ,Visky, Steinhardt, ei si altii sunt ai mei(in stil, inima, viziune), voi nu stiu ai cui sunteti ….


  40. ihtys, as vrea si eu sa fiu al lor, nu stiu daca ma primesc. Nu ma invrednicesc aproape sa-i pomenesc dar sa-i mai strang la piept, nu vreau sa-i tuciuresc prin imbratisare.


  41. Micule Teolog, eu înainte de Luther trag o fugă pe la Augustin. Sper să fie acolo. Sper să fie acolo şi Luther.. 🙂

    Ihtys, ai Domnului!

    S-ar putea ca unii să fie aşezaţi mai în faţă şi eu la urmă şi toată veşnicia să nu pot să îi ajung…

    Ce crezi că o să stăm de vorbă cu Apostolii la apelle tu?

    Nu cred!
    Nu voi avea ocazia să îl întreb pe Iacov direct ce a scris… sînt prea „puţin” pentru asta, pentru fraţii mai mari care s-au îndoit de atîta cinste.

    Şi femeia care i-a spălat Domnului picioarele cu lacrimi va fi dincolo de orice dialog cu noi, n-o vom putea oare întreba ce-a fost în gîndul ei atunci? …


  42. Exista si vreo baza biblica pt aceasta varianta pe care nu-mi vine sa o cred prea usor ?


  43. Apocalipsa Ihtys. Cred ca la asta se gandeste Marius


  44. Eu aşa cred, Ihtys, dacă nu eşti convis de asta… citeşte Suferinţe, Martiraj, Răsplătiri… acolo este susţinută ideea, biblică dealtfel, că răsplătirile sînt diferite…. normal, nu?

    Sînt unii mai aproape de tron şi alţii mai departe… sînt structuri de autoritate, etc. Nu vom sta să ne tragem de brăcinari cu Petru pe acolo… să fim serioşi.

    Autoritate, scalaritate, egalitarsimul acesta este o rămăşită comunistă în mintea noastră.

    Liberte, Egalite, Fraternite… nici unul dintre aceste idealuri nu este implinit şi nici posibil.

    Libertatea autentică este doar în robie, Egalitatea nu există, dacă nu eşti convins, vorba lui Tutea, ieşi în stradă şi uită-te la lume, îţi trece, fraternitate?

    Homo homini lupus est… fraternitate există doar în Biserică şi cei din biserică, dacă se fac fraţi unii cu alţii, devin turmă şi miei pentru ceilalţi care devin lupi şi tot aşa…

    Frăţia universală???

    Poveşti de adormit paşoptiştii..

    Aşa că aruncă şi egalitarsimul la gunoi cu tot cu fraternitatea universală şi cu libertatea necondiţionată… Please!!!

    Îţi vei face tare mult bine!


  45. Eu,as vrea macar langa usa…

    ..dar daca Domnul pe toti ii numeste copii ai Lui,si
    „vom fi ca EL”..(sper sa fiu si eu printre ei),atunci cum nu vom fi toti la fel,in sensul de fratietate?
    Mai ales la Domnul nu exista diferente,nu?
    Nu stiu…zic si eu..


  46. Da, cred in rasplatiri diferite, dar cred ca vom putea vorbi cu Petru si altii la apelle tu.
    Adevarul ne face liberi.O libertate care trece dincolo de rang, recunoastere sau eticheta functiei.

    Si Petru a cazut si s-a ridicat si fiecare crestin are o crestere sinusoidala, o maturizare trasfiguratoare si transparenta.


  47. Ma gandesc ca in centru vor fi doctoranzii, apoi toti cei post univ, apoi studiile medii si undeva la urma Sfantul Apostol Petru si cei care nu sunt intelepti in felul lumii dar, care au fost nebuni pt Hristos, iar langa ei chiar Domnul Isus.

    Cum ii luam la apelle tu pe unii dintre marii sfinti ai bisericii si cum le periem epoletii celor ce aunt langa noi.
    Cine mai poate intelege ceva din judecata asta?


  48. Fiinta Suprema din cate am reusit eu limitatul sa o inteleg nu cred ca are de-a face cu etica utilitarista(Stii Petre tu esti Un Sfant mai special,mai Mare pt ca mi-ai fost mai util, dar credinciosul Badita Ionel din Cucuietii de Jos este un Sfant micutzel pt ca consecintele faptelor lui bune nu au fost atat de utile si atat de arborescente…)


  49. Ihtys,
    Ar fi bine să citeşti pasajul din Luca 19 ca să vezi că nu este tocmai aşa. 10 oamenii, 10 talanţi, textul ne spune doar despre 3 trei dintre ei. Primul fiind mai credincios a primit cadou 11 talanti si 10 cetaţi. Cel de al treilea a rămas fără nimic. Credincioşia cu puţinul încredinţat, ne dovedeşte credinţa în Cel ce va reveni. Este vorba de fiecare secundă şi modul în care o trăiesc. În pildă stăpânul s-a dus să primească împărăţia, uni au crezut că nu o va primi şi nu au făcut nimic. Alţi l-au urât şi nu au dorit să domnească peste ei, ei au fost dezmenbraţi..

    Va fi o diferenţa între Petru şi Bădiţa Ionel. Va fi o diferenţa între ei. Care? Eu acum nu ştiu dar, dacă Bădiţa Ionel este o persoană reală, vom trăi şi vom vedea.


  50. Nu cred că există un titlu mai râvnit pe acest pământ pentru cei ce îl iubesc cu adevărat pe Cristos decât cel de ”Nebun pentru Cristos”.
    Cred că ar trebui făcut un concurs şi acordate medalii. ”Nebuni Domnului” şi medaliile: ”Bătut în cap” (locul 3), ”Ţîcnit” (locul 2) şi în final ”Nebun pentru Cristos” (locul 1).
    Să vezi ce înghesuială ar fi la acest concurs… s-o crezi…


  51. Domnul este foarte utilitarist, cine nu a inmultit ramane si fara ce a primit.

    Apoi dragostea Sa este diferit manifestata si este in raport de modul in care raspundem noi la aceasta. Nu toti au stat pe pieptul Domnului Isus si nici nu au fost pe muntele schimbarii la fata.
    O dragoste mare fata de Domnul are parte de un raspuns coplesitor in gesturi si rasplati ale Acestuia fata de iubitor, asta fara ca acesta sa le caute ca atare, este un fel de deschidere a inimii lui Dumnezeu spre cei a caror inima nu a cunoscut margini in a-L iubi.
    Este o revarsare a Acestuia spre revarsarea aceluia.


  52. Vlad scria mai sus „Domnul este foarte utilitarist, …”
    hmmmm…

    Nu numai ca consecintele faptelor sunt greu de masurat dar notiunea de nedreptate, beneficiu si altele nu au implicatii Neutre.
    Ceea ce aduce utilitate unei persoane poate sa nu aduca altei persoane aceleasi consecinte pozitive.
    A doua problema a utilitarismului este lipsa de criterii pt distribuirea acestor beneficii in cadrul unui grup de oameni.
    Ea tinde sa fie o teorie de tip agregat, unde ceea ce conteaza cel mai mult este beneficiul luat per total, adica, beficiul maxim pt nr maxim de persoane.
    Uitilitarismul nu ofera nici un loc pt meritul individual.

    Domnule Vlad va rog sa aveti ami mult atentie cand folositi cuvinte, concepte la care nu le cunoasteti toate implicatiile si problemele.


  53. Utilitatea nu trebuie adusa la dimensiunea pigmeica a gandirii noastre, ea trebuie inteleasa simplu, ai primit doi talanti si te-ai prezentat cu 100, inseamna ca esti vrednic, om serios si dintr-o bucata. Ai fost smecher si gangav la inima, ai primit un talant si l-ai ingropat, ai dovedit ca esti nevrednic, neserios si spurcat in gandire, un sut in moale. Poti separa asta de utilitarism? Eu nu.

    Cat despre meritul individual pe care nu il ofera utilitarismul, din perspectiva mea te inseli, cel ce a inmultit a fost grozav, laudat si rasplatit, deci s-a dovedit utilitar, Dumnezeu l-a apreciat prin pilduirea terminata in rasplatire, iar el s-a invrednicit de lauda pt isprava facuta.

    Despre utilitarismul mentionat de tine, nu cred ca este foarte bine decojit de comunism. Oamenii nu sunt egali, raspunsurile lor nu sunt aceleasi, iar rasplatirea este dupa bunul plac a lui Dumnezeu si se vede ca tine cont de raspunsul fiecaruia la provocarile iubirii Sale.

    Daca Dumnezeu da ploaie si peste cei buni si peste cei rai, nu tot acolo isi vor petrece vesnicia si unii si altii.
    Daca este incantat de raspunsul la provocarea talantului, inseamna ca daruirea si starea inimii fata de provocare conteaza, iar rasplatirea nu s-a facut punand talantii impreuna si redistribuindu-i la modul egalitar.

    Mladita din vita de vie care nu aduce rod este taiata.
    In alt loc via este data altor ingrijitori pt ca cei dintai nu au facut treaba buna cu ea si nici nu s-au raportat la stapan asa cum trebuia.

    Lucrurile pana la un punct se judeca si prin prisma utilitatii, mai apoi apare vasul de alabastru spart si se duce utilitatea pe apa sambetei dar, ramane utilitatea gestului, pregatirea pt moarte.
    Cand noi punem bocancul pe cantar, El schimba instrumentul si unitatea de masura. Asta ca sa nu devenim nici negustori pursange si nici comunisti filozofrenici.
    Echilibrul, iata ce lipseste.


  54. VEzi, Ihtys, tocmai aici este patologia libertăţii noastre.

    De ce oare înţelegi libertatea ca abolire a ierarhiilor?
    De unde aceastsă idee oare că libertatea înseamnă şi egalitarism? ESte o idee străină de Evanghelie.

    Vlad şi Ihtys, ba, vor fi ierarhii, dar invers de cum ne aşteptăm noi…
    Cei mai mari vor fi cei ca Lazăr… drept la centru, apoi la urmă cei care au primit cinstiri aici pe pămînt..

    Doctorii în teologie vor face sluş pe la poarta raiului… curăţînd grajdurile celor patru cai din Apocalipsa 🙂

    Cornel, incorect… VOM MURI ŞI VOM VEDEA 🙂

    Vlad şi Ihtys, chiar credeţi că vom sta pe aceeaşi treaptă cu cei cărora li s-au violat fetele în faţă, li s-au omorît copii sub ochii lor pentru credinţă, chiar credeţi că cei schingiuiţi şi de care lumea nu era vrednică, vor sta pe aceeaşi banchetuţă cu mine care stau acum comod cu ceaiul lîngă mine să vă scriu vouă… .să fim serioşi…

    Eu cred că sîntem ispitiţi de mîndrie într-o formă subtilă …. va fi Harul Lui dacă ne va pune lîngă cei sfinţiţi prin suferinţe… vom fi martorii unui pogorămînt deosebit, dar nici prin cap nu-mi trece să sper şi să pretind asta.

    Mi-ar face Dumnezeu o mare favoare să îmbrăţişez măcar picioarele sfinţilor, piciare fracturate prin lovituri de ciocan, să le sărut palmele ale căror degete au fost tăiate falangă cu falangă şi apoi să mă retrag în genunchi… Înţelegeţi?


  55. Un citat din Spurgeon „uzat” de folosintsa in predici cred ca se potriveste.
    In cer voi avea 3 surprize:
    -voi vedea pe unii la care nu m-as astepta
    -nu voi vedea pe unii la care m-as fi asteptat
    -iar cea mai mare surpriza va fi ca voi fi ca ma voi vedea si pe mine acolo!
    (Nu cred ca era indoiala ci smerenie in chestia asta)
    Si eu cred exista ierarhii dincolo si ca numai Dumnezeu le poate stabili. Ma deranjeaza sigurantsa cu care unii se numesc (sau se lasa numitsi) apostoli prin America de azi! Vom vedea… Imi place ca Sf. Petru zice „sfatuiesc pe prezbiteri eu care sunt prezbiter”.. Si cind te gindesti la titlurile urmasilor lui…
    Personal am avut surpriza sa vad crestini anonimi murind cu bucuria asteptatei intilniri cu Domnul si crestini faimosi agatindu-se cu disperare de viatsa la 80 de ani! Dumnezeu stie restul…


  56. Marius,
    Eu aştept Venirea Domnului şi aş dori să fie adevărat ceea ce eu am zis ”Vom trăi şi vom vedea…” Poate la noapte… Ce bine ar fi… Mâine dimineaţa nu ai mai scrie nimic pe blog. Ha, ha, ha! Corect.


  57. Mi se pare interesanta o cintare scrisa de un sfint al inchisorilor (din grupul de la Arad care a fost pomenit aici).
    Fratele era pe moarte in lagarul de munca din Delta.
    Crezind ca moare el compune o cintare cu versurile:
    „Patria mea fericita
    Ochii mei te-au si zarit
    Numai e mult, doar o clipa
    Si in tine-am si sosit!”
    Dumnezeu i-a dat har sa-si revina (avea 4 copii-ultimul nascut dupa arestarea sa)si mai traieste inca.. Oare cum s-ar fi simtit daca scria altceva?


  58. Marius, pai tocmai asta incercam sa-i spun lui Em. ca nu cred in egalitarism, de aceea am mutat la margine pe „nebunii” pt Hristos ca sa incapa doctoranzii la mijloc, pt ca in viziunea unora Apostolul Petru este nea Petru, iar nea Ghita este DR Ghita.
    Cum reusim sa valorizam asa stramb lucrurile dupa ce citim pe Apostolul Pavel azvarlind cele lumesti?


  59. da, Doru, ştiu citatul… cred că va fi adevărat

    Aşa cum spui, numai Dumnezeu stabileşte ierarhiile, dar ne dă de înţeles după ce criterii, cei dintîi vor fi cei din urmă…

    Cornel, crezi că noi sîntem generaţia care va vedea pe Domnul venind „CU NORII”… că aia este traducerea exactă, nu pe nori, ci cu nori… va veni meteoritic… dintr-o dată şi cu mare slavă.

    Binecuvîntaţi fie sfinţii care au scris astfel de versuri, naive din punct de vedere literar, dar adînci din punct de vedere spiritual, Doru!


  60. Draga Marius,
    Nu stiu dacă noi suntem aceea generaţie, dar îmi doresc…



Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: