Archive for 13 aprilie 2008

h1

„Vindecă a mea-ndoială!”

aprilie 13, 2008

După o săptămînă în care ne-am zdrobit creierii cu subiecte care au zguduit credinţa unora… poftiţi un cadou 🙂

AICI.

După ce am avut întîlnirea la fabrica de bărbaţi, întîlnire în care am discutat puţin despre depresiile bărbaţilor, despre îndoiala de sine, despre imaginea de sine, după o săptămînă  a furtunilor de idei, cu pămînt tînăr şi bătrîn, evoluţionism versus creaţionism, 7 X 24 sau „jdemii şî milioani di ani”, am luat chitara unui prieten şi, la prima vista am improvizat un pic acest aranjament.

eh, asta cu improvizaţia e boală grea… De asta mă acuză unii, că improvizez la orice…. şi blogul ăsta de la un capăt la altul este o serie de improvizaţii, teme cu variaţiuni…

Scuzaţi ezitările 🙂

Data viitoare va fi mai bine!

Nu am timp să corectez, dacă găsiţi vreo greşeală, că sînt la GAlaţi! 🙂

Îndoiala se vindecă…. nu trece de la sine, trebuie vindecată de Cristos Însuşi… Cogito ergo sum, dubito ergo adsum, credo ergo prosum

Despre cîntec? Este un cîntec foarte drag mie. De fapt nu este cîntec, este o cîntare. Despre diferenţele dintre cîntec şi cîntare altă dată…..

SAu acuma?

Spre exemplu: Cîntarea Cîntărilor este cîntare nu este cîntec de dragoste, cîntecul este pentru spaţiul privat, cîntarea aparţine spaţiului comunitar, cîntarea este de la comunitate spre comunitate, cîntecul este al trubadurului etc. Poate fi o naraţiune care aparţine comunităţii, pentru comunitate, dar este cîntată de un singur lăutar – în sensul etimologic al cuvîntului, cel care cîntă la lăută.Cîntecul Cidului, Cîntecul Nibelungilor… etc.

Probabil că eu am cîntat cîntarea ca pe un cîntec… asta-i posibil…

Am cîntat la nepoata lăutei, poate că şi de asta unii îmi spun …. un lăutar… 🙂

Reclame
%d blogeri au apreciat asta: