h1

Ghi(d)(n)ionul leneşului

Aprilie 14, 2008

Am primit în urmă cu ceva timp cartea Ghidul Leneşului.  Hmm! Zilele astea m-am gîndit la lene şi leneş, m-am uitat prin micul tratat şi nu m-a convins. Ghinionul Leneşului. 🙂

Lenevia nu presupune neapărat statul degeaba, imobilismul coclit, trîndăveala puturoasă.

Lenevia, cel mai adesea, se petrece în activitate, dar activitate fără rost, fără punct focal. Leneşul aleargă fără ţinţă, petrece timpul fără plan, lucrează fără proiect. Roboteşte!

……………………………………………………………………………………….

Leneşul ratează „partea cea bună”. Marta, într-un sens, era harnică, dar în acest sens, era leneşă. Maria „stătea degeaba”, dar numai în aparenţă. Viaţa Martei era fără ţintire, slujea, dar acrită de slujirea ei, fără să-i vadă finalitatea, fără să-i simtă bucuria. Maria stă la picioarele lui Isus, ca o leneşă, dar timpul ei este bine petrecut şi cu mare folos pus la lucru.

MArta este împărţită cu multă, prea multă slujire…ehe…. o întreagă chestie cu felul în care s-a tradus verbul perispaomai, distrasă, satago, satagere…

Luk 10:40 ἡ δὲ Μάρθα περιεσπᾶτο περὶ πολλὴν διακονίαν· ἐπιστᾶσα δὲ εἶπε· Κύριε, οὐ μέλει σοι ὅτι ἡ ἀδελφή μου μόνην με κατέλιπε διακονεῖν; εἰπὲ οὖν αὐτῇ ἵνα μοι συναντιλάβηται

Marta este „leneşă” la stat cu folos, la meditaţie, contemplare, lucrul minţii, schimbarea inimii.

Marta schimbă casa, curăţeşte blidele, dar îşi murdăreşte inima cu gelozie, invidie, scîrbă, pîră şi ocări.

Maria este într-o stare de perplexitate aparentă, dar inima ei este bine măturată de aluatul cel vechi.

……………………………………………………………………………………….

Leneşul mai mult aleargă pentru că este inconsecvent, se plictiseşte repede, este indisciplinat, nu „se ţine”….şi se plînge tot timpul de prea multă treabă. Asta-i! Leneşul face treabă, dar nu lucrează!

Are activitate, dar nu iese nimic din mîinile lui. Este genul „cut and paste”…. Se apucă, dar se lasă repede, alege scurtăturile, încearcă să ardă etapele.

Uite cum ar trebui să fie construit cubul Rubik pentru leneşi 🙂

Aşa ar fi bine: să întoarcă mîinile, dar ţinta să fie uşor de atins. Problema leneşului nu este munca, munceşte, ci sudoarea. Nu poate suporta blestemul adamic. Leneşul vrea pîine, dar fără chin.

Trage la întîmplare cu arcul şi apoi desenează cercurile ţintei. Leneşul îşi este şieşi măsură şi se consideră împlinit în alergarea fără ţintă.

Studentul leneş? Se apucă de un eseu, dar se duce să îşi facă un ceai sau o cafea, se aşează din nou la scris, dar îşi aduce aminte că are un disc la colegul de cameră, muzica pentru atmosferă. Se duce să ia discul, stă o jumătate de oră de vorbă.

Între timp dă cu ochii peste o carte care îi aduce aminte de o altă carte, pe care a văzut-o ieri în bibliotecă, se duce să o ia. Vine înapoi, se apucă!

Dar… ceaiul. Ceaiul care a trecut prin tot organismul îl întrerupe…

Vine ora mesei.

După masă este rupt de somn. Îşi jură că se va apuca după o jumătate de oră de somn. Jumătatea de oră se face ora 5 după-amiaza. La 6 pleacă în oraş, un pic, .. La 7.00 este masa. Va studia după…

După? Se apucă să cînte un grup. Ispita de a i se alătura este prea mare. Va munci după ora 10.00…

„A fost o zi bună….”

De fapt, toată această alergare, agitaţie nu este altceva decît fuga de început, fuga de proiect.

Românii nu sînt oameni leneşi în sensul încremenirii trupului. Nu, românii sînt oameni agitaţi. Se strofoacă, aleargă, numai proiectele li se încremenesc, ei, nu!

Încremenirile noastre în proiect, promisiunile neîmplinite ţin de o lenevie care trebuie înţeleasă altfel, ca o mişcare aleatorie, negîndită, ne planificată.

Lipsa de plan, lipsa de perspectivă, ne face să alergăm „ca musca fără cap” dintr-o parte în alta „fără nici o treabă”, dar împovăraţi de proiecte.

„Leneşul mai mult aleargă şi zgîrcitul păgubeşte…”

Zgîrcitul… păgubeşte…

Omul cu un talant, care nu îşi asumă pierderea temporară a talantului, crede că păstrează, dar pierde…

La fel ca leneşul, nu pierde timpul, dar îşi pierde viaţa…

Anunțuri

28 comentarii

  1. Îmi place să rezolv cubul Rubik. 😀 Numai că cel din poză pare să spună:

    „Când nu ştii unde vrei să ajungi orice drum te duce acolo.”

    Mi-e lene să scriu mai mult. 😛


  2. post-ul asta pare taiat de undeva, apropo de cut and paste, esenta e pierduta pe drum, prea multe exemple si n-ai zis decat ca sunt mai multe feluri de lenesi 🙂


  3. Isus pe-amindoua surori le iubea
    Si azi isi petrec vesnicia
    Dar eu pe pamint ,parca-as vrea uneori
    Cind Marta sa fiu cind Maria


  4. Este totusi interesant ca in Ev. dupa Ioan cap 11 spune: „Si Isus iubea pe Marta si pe sora ei si pe Lazar.” Ordinea care incearca sa ne demonteze putin stereotipia.
    Apoi marturia extraordinar de frumoasa „cred ca tu esti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu care trebuia sa vina in lume”, dupa tot atat de fumosul „i-a iesit in inainte, iar Maria sedea in casa.”

    In acelasi capitol si parca nu la intamplare „necredinciosul Toma” spune: „haidem sa mergem si noi sa murim cu El!”

    Ce rar se vorbeste de partile bune ale acestor sfinti.


  5. draga GhiţăB,

    Exact, bun citat. Al cui este…

    Paulcemk, da, este cut din wordul meu şi paste în wordpress 🙂 Cut and paste… 🙂

    nu, am spus că sînt mai multe feluri de lene, şi am inversat interpretarea la textul cu Maria şi Marta, dacă vrei uite-l acilea

    „Luca 10:38 Şi a fost când se duceau ei, şi el a intrat într-un sat; iară o femeie numele ei Marta, l-a primit pre el în casa sa.
    39 Şi aceea avea o soră, ce se chema Maria, care şi şezând lângă picioarele lui Iisus asculta cuvintele lui.
    40 Iară Marta se silea spre multă slujbă, şi stând a zis: Doamne, au nu socoteşti că soru-mea singură m-a lăsat să slujesc? Ci zi ei ca să-mi ajute.
    41 Şi răspunzând Iisus, a zis ei: Marto, Marto, te grijeşti, şi spre multe te sileşti.
    42 Ci un lucru trebuieşte; iar Maria partea cea bună şi-a ales, care nu se va lua de la dânsa.”

    Sigur, Viorica, Domnul iubeşte… ne iubeşte cu toate ratările noastre.

    Exact, Vlad.L, fiecare avem cîte o ratare, Petru a avut una, Toma, alta, Marta, alta, eu, mai multe.

    Asta este harul…


  6. Trebuie să fii talentat să devii leneş profesionist…:))

    Pică pară mălăiaţă în gura lui Nătăfleaţă…

    Asta presupune aşezare strategică sub pom!


  7. Nu, ca să devii un astfel de leneş îţi trebuie persevernţă, focalizare, altfel para îţi cade pe ochi sau, Doamne fereşte, pe nas?

    Este ca un pumn în nas… trist şi dureros..

    Trebuie exerciţiu!

    Tot răul s-a întîmplat sub un pom!


  8. Draga Marius,

    Desi ilustrezi foarte bine ce se intampla in viata mea, mutlumesc ca nu mi-ai dat numele.

    Esti un gentleman.


  9. Mi-am amintit o istorioară tare faină şi cu …miez. Un om leneş…lenevea(!) sub un copac mare. Era un stejar. Aşa lenevos cum era, se gândea în sinea sa, privind stejarul falnic: uite cum a mai făcut şi Dumnezeu lumea asta! Nu prea le-a gândit bine lucrurile! Păi ditamai copacul, că şi acest stejar face doar o ghindă micuţă, iar un amărât de vrej, face ditamai dovleacul! Eu le-aş fi făcut invers! – a „decretat” el, mulţumit de super-logica sa. In acea clipă i-a căzut o ghindă în cap, şi tare l-a mai durut! Smerindu-se pentru gândul său necugetat, s-a rugat spre cer: Doamne, bine le-ai mai gândit Tu pe toate, în atotînţelepciunea Ta! Dacă ar fi fost ghinda cât dovleacul…. cine ştie ce mai păţeam! Slavă Tie Doamne!
    Se pare că asta a fost o „lenevire” cu folos, dacă se poate spune aşa.
    Şi Maria, doar părea ca pierde vremea, „ea partea cea bună a ales”.


  10. ok, scuze pentru subestimare, se mai intampla la prima privire.


  11. Patratosule, crezi in ghinion ?

    Încremenirea noastra în proiect, e definitia prostiei pe care a preluat-o Liiceanu din Montesquieu.

    Lenesul nu are rabdare sa citeasca o carte(nici chiar o postrare) pana la capat, ce sa mai insoteasca scrierea cu atentie si concentrare.
    Nu are rabdare si nu are vreme, e prea alergat.


  12. Marius,

    foarte bun articolul despre lenesi, am fost si eu framantat in ultima vreme de subiect. Cred ca este unul din pacatele de baza ale firii omenesti, lenea si viclenia.

    Buna descriere!
    Eu sunt preocupat ca apare chiar la nivel inalt, si unii se lupta cum sa mascheze fapta, in loc sa imbunatateasca cu ceva, sau sa ceara ajutoare.

    Buna ideea cu „lenesul mai mult alearga”, adica nu se poate plange ca nu face nimic, dar nimic din ce trebuie. Cel mai rau e, cand vrea sa stiga focul, si din repezeala arunga cu gaz, in loc de apa.

    Dumnezeu sa ne dea pricepere!


  13. Atunci care ar fi astazi echivalentul slujbei pe care o facea Maria altadata?

    Organizarea foarte riguroasa?

    Doar zilele trecute citisem o chestie cu vantul care sufla incotro vrea…


  14. Romanul a avut nesansa sa fie privat de principiile negustoresti aplicate,responsabilitatea si eficienta ceruta intr-o economie de piata si s-a ales cu principii ale smecheriei privita ca virtute ceea ce se poate vedea la tot pasul.

    Se cade si putina contextualizare a comportamentului unde finalitatea si eficienta actiunii este o problema serioasa. Am trait intr-o tara unde iti furai cartoful de pe propriul teren, faceai grau la hectar cat nu era pamant si te-ai trezit cu profesori beton de economie veniti de pe banciile CAP-ului.
    Micul intreprinzator nu a existat, cu exceptia tiganilor ce mai vindeau seminte si cocosei de zahar ars, iar modul de viata in care baletul nu se poate aplica in toate nu a fost inteles decat de putini.
    La noi nici istoric si nici din alte puncte de vedere lucrurile bune nu au apucat sa dospeasca, atunci nu te mai intrebi de ce nu-i cozonacul asa cum ar trebui.

    Iar biserica nu a fost capabila in ansamblul ei sa dea o nota mai buna sistemului, nici atunci si nici acum.

    Vorba ne este buna, glasul duios, faptele inca dubioase, iar aspectul practic ne cam ocoleste.


  15. Dragă Marius, omul tău nu este atît lenos, cît netalentat. De mîna lui nu se leagă nici o carte, decît cu mare greutate. El fuge de citit pentru că nu are vocaţia studiului şi nu-i place ceea ce face. El ştie că mai utilă ar fi întîlnirea cu tine la o audiţie muzicală, unde te-ar putea epata cumva, pentru că viaţa sa socială este ţinta lui, instinctul lui. Sunt unii care citesc cinci cărţi deodată, alţii care citesc cinci cărţi toată facultatea. Fără să exagerez, mai toate directiile de sănatate publică sunt pline de medici agitaţi şi inculţi dar care nu şi-au „pierdut” timpul prin biblioteci sau în fotoliu, cu o carte în mînă şi o cafea aburindă în faţă: ei au cultivat relaţiile sociale şi au făcut politică.
    Apoi, sunt oameni care produc, generoşii, cum eşti tu, de exemplu, care ai scris despre Augustin, alţii consumă cultura, fără să rămînă nimic în urma lor, aşa cum sunt eu.
    Lenea, în stare pură, elixirul lenei, extazul lenei, este ca la Oblomov; se mai agita şi ăla dar foarte puţin. Am trecut prin asta şi îţi spun că e ca o boală. Cînd se şi plictiseşte, atunci e mai grav, atunci creerul e „soft”… 🙂
    Omul tău este tipul studentului care va copia din munca altuia, care va lua note mari, date de profesori care seamănă cu el- să nu-mi spui că la voi nu sunt şi dascăli de genul ăsta- care nu va face cocoaşă cervico-toracică şi nici miopie ca fundul la sifon şi va lua o fată cu bani, pentru că e şi frumos 🙂 Apoi va prinde o parohie bună şi va scrie un blog mizerabil sau va fi funcţionar la o fundaţie ori un ONG 🙂
    Omul tău este carieristul fără vocaţie, pentru că cititul este o pasiune, iar studiul, o binecuvîntare.
    Lenea are ceva distins în ea, cînd e inteligentă. meditativă şi orientală; uneori poţi fi un crai de curte veche.
    Cînd eşti născut din nou, atunci nu mai eşti leneş, atunci eşti de-a dreptul nesimţit dacă faci ce am spus eu anterior, cu alte cuvinte, lenea laică e parcă mai bună decît cea preoţească- în ideea că toţi suntem preoţi, nu?
    Am scris cît un blogideologic…, iertare, Marius! 🙂


  16. Alex, mulţumesc că mi-ai amintit istorioara…

    Nu-i nimic, Paulcemk, se mai întîmplă 🙂

    Nu cred în ghinion, Ihtys, numai în Ghinion Iliescu 🙂

    Da, Ihtys, asta-i sensul.. leneşul n-are răbdare, este împrăştiat, Marta era împrăştiată… cu multe slujiri.

    tocmai asta este, Romoflorin, apare la oricine, şi la mine şi la tine… defocalizarea, alergarea în zadar…
    exact, ai prins ideea, nimic din ce trebuie ..

    Don, nu, greşit, Maria nu stătea să organizeze, CONTEMPLA.

    Da, este adevărat, acest concept este cu totul străin de mentalitatea naostră occidentalizată, neoprotestantă, nu mai avem cunoştinţa şi obiceiul de a contempla. Nu e vorba de timp. Habar n-avem ce-i aia!

    Maria contempla! Asculta! Tăcea! Nu organiza nimic! Marta organiza!

    Vlad, nu asta vreau să spun, nu principiile organizatorice, negustoreşti ne lipsesc nouă.

    Nu la finalitate şi eficienţă în termenii unui curs de managementul resurselor umane sau timpului vorbesc eu aici, este vorba de altceva. .. este vorba despre acea aparentă pierdere care înseamnă cîştig…

    Cel ce dă talanţii pierde în aparenţă, Maria pierde timpul, dar numai în aparenţă. Marta pare a fi cîştigată, la fel ca şi cel care a păstrat talantul, dar şi una şi celălalt pierd din perspectiva Domnului…

    Ce se pierde şi ce se cîştigă… aceasta-i întrebarea!

    RAsvan, bun revenit,
    nu, este talentat, cel puţin un talant are: timpul. Pe acesta îl avem cu toţii.

    Şi tocmai pe acesta îl „păstrează” în stergar, adică îl risipeşte… neinvestindu-l în nimic.

    El fuge de citit, crezînd că studiază altceva mai important.

    Razvan, cel mai generos lucru este să faci un copil şi să îl creşti, nu să scrii o carte sau 10. Aia-i cea mai bună „producţie”, ucenicirea cuiva.

    asta nu-i neaparat student la teologie, este orice fel de studenţel, viitorul intelectălău..


  17. Mi-e lene sa citesc toate comentariile :P:P


  18. if you don’t much care where you want to get to,

    then

    it doesn’t mater wich way you go.
    alice in wonderland

    Cred ca asta era citatul lui GhitaB..


  19. Aşa… Ela 🙂

    Mulţumesc, David!


  20. Tare mult ai atins subiectul meu preferat, bondareala !


  21. Of… am scris ceva si nu a aparut…mi-e lene sa reiau dar imi voi invinge lenea, chiar daca am avut ghinionul lenesului.

    Cred ca inteleg unde bati: mi-am amintit ca undeva in Biblie scrie ca nu celui ce lucreaza, ci celui ce crede in Hristos i se socoteste credinta ca neprihanire. Faptele noastre bune sunt ca o haina manjita inaintea lui Dumnezeu si degeaba se straduieste cel care le face crezand ca astfel va castiga favoarea Lui.

    Imi este dor de acele cuvinte despre doctrinele harului atat de dragi lui Augustin, lui John Owen, lui Spurgeon, si fratelui care dupa o zi grea de munca la camp, predica atat de proaspat in adunarea unde mergeau bunicii mei, aceleasi cuvinte despre har de fiecare data. Erau frati simpli, fara scoala, dar intelegeau ce inseamna: nu ma laud cu altceva decat cu crucea Domnului Isus Hristos.

    Astazi nu mai aud decat predici care se invart in jurul lui „cum sa…” si „trei pasi pentru a…”, ceea ce seamana cu predicarea faptelor legii. Rar am auzit o predica despre har.

    Citind interpretarea data de tine mai sus mi-am amintit de refrenul unei cantari: „sa locuiesc in Casa Domnului pana-n veac, pana-n veac, pana-n veac, Amin”, inspirata probabil din Psalmi 27:4  

    Una am cerut de la Domnul, pe aceasta o voi căuta: să locuiesc în casa Domnului în toate zilele vieţii mele, ca să văd frumuseţea Domnului şi să cercetez locaşul Lui. 


  22. Amin!
    Recitesc Totul prin Har,de Gh.H.Spurgeon,”mantuirea nu e in credinta ci in Hristos pe car se bizuie credinta”
    si”nu pot cocheta cu pacatul acre mi-a omorat cel mai bun Prieten”


  23. Elisa, uite textul:

    Romani 4:4  Însă, celui ce lucrează, plata cuvenită lui i se socoteşte nu ca un har, ci ca ceva datorat;
    pe când, celui ce nu lucrează, ci crede în Cel ce socoteşte pe păcătos neprihănit, credinţa pe care o are el, îi este socotită ca neprihănire.

    De aceea spuneau reformatorii: Sola Fidae.

    In Hristos sunt toate comorile, iar noi avem acces la ele numai prin poarta credintei.


  24. Inteleg ca Spurgeon a gresit…nu ziceam eu ca si ei,propovaduitorii sunt tot oameni si la un moment dat…poti pricepe dupa tine ca om,ceva putin diferit,nu?
    „Credinta ii este socotita neprihanire”,credinta in Hristos.
    Totusi Spurgeon ramane unul din autorii mei preferati.


  25. Elisa, nu am vrut sa spun ca Spurgeon a gresit. Dimpotriva, cred ca a exprimat foarte frumos faptul ca singura credinta mantuitoare este cea care se se bizuie numai pe Hristos.
    Numai ca am vrut sa-mi sustin afirmatia despre credinta facuta anterior.


  26. Acidutu, adică…?

    Don, ai atîta dreptate, predicile de azi sînt orientate spre tehnologia sfinţeniei.

    pe o parte a tubului bagi omul normal, pe celalaltă parte iese lider.

    am pregătit un material despre contemplare… nu ştiu dacă este timpul şi locul acum


  27. „…am pregătit un material despre contemplare…nu ştiu dacă este timpul „…
    Ba da Marius, poate că este momentul, căci va fi foarte interesant si plin de folos. Într-o lume atât de înnebunitoare, de stresată şi stresantă, o clipă de contemplare, de linişte (isihia), de adunare a gândurilor şi mai ales de regăsire personală cu Iisus. Contemplarea? Ai dreptate: nu mai ştim ce-i aia!


  28. Mă gîndesc, Alex, mă gîndesc… Să vedem, nu cred că este pregătită toată lumea pentru asta…cel puţin nu toţi coreligionarii mei.



Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: