S-a terminat şi dosariada noastră?
aprilie 19, 2008Probabil că da. Acum este foarte convenabil să ne numim şi noi „preoţi”. Ei au scăpat. Nu vă vine să credeţi? Uitaţi AICI. Bravo dînşilor. S-au „descurcat”. Aşa-i românul, se descurcă. Le încurcă greu, dar le descurcă repede.
Acum problema noastră teologică şi practică este dacă pastorul din mediul evanghelic este asimilabil preotului care slujeşte în bisericile tradiţionale. Dacă da, e bine! Dacă nu, avem încă bătăi de cap! Eu nu cred că da, dar vor fi destule voci care vor spune „că da!”
Şi aşa sîntem noi clericali în practică, nu? Şi aşa numai la nivelul declarativ mărturisim preoţia tuturor credincioşilor… Deci?
Să se facă dreptate, dom’le, să intrăm şi noi în rîndul lor, a preoţilor (o salarizare de la stat ar mai urma, nu-i aşa?) şi să ne lase odată în pace cu tragerea asta la socoteală. Ce, măgar ceva privilegii acolo ca să fie …
Vivat! A murit dosariada preoţilor, trăiască dosariada politicienilor!
Ah… am făcut iar un bubu, dacă pastorii, transformaţi peste noapte în preoţi, sînt şi politicieni?
Atuncilea ce facem?
Voi întreba şi eu în stînga şi în dreapta… sper să nu primesc răspunsurile numai din stînga, că am înţeles că PDS-ul a fost cel care a votat tare şi la multe mîini chestiunea…
Din stînga această veste se aude ca o veste bună, din dreapta… nu prea.
Aşa cum ochii sînt întunecaţi şi mare este umbra care se vede prin ei, tot la fel şi urechile, dacă sînt înfundate cu ceara insensibilităţii spirituale aud veştile proaste ca veşti bune şi invers.
………………………………………………………………………
Trăiască….Domnul! El îi va judeca pe toţi!
Judecata va începe de la casa lui Dumnezeu şi nu se va avea în vedere mitra sau cravata, preotului şi pastorului deopotrivă, politiceni şi judecători, cu toţii vom trece prin faţa Tronului….
Oare cum a fost auzită această veste între colegii mei? Din stînga sau din dreapta?
La patratosu 
a propos m-ai intrebat cum a fost aseara
S-a discutat putin la masa de problema de care spui tu aici de securitate.
Parca ai fi fost acolo 🙂
Foarte exact 🙂
a propos se pare ca Ac-ul iar inteapa, iar este in crizele periodice de alergie la patratosu dar se pare ca tuseste si stranuta singur 🙂 citez pe cineva 🙂
au fost putini foarte putini fata de alte dati cand erau 400-500-600
acum au fost 270-280 sper sa nu gresesc
a fost un singur mesaj spiritual al fratelui Nicola, remarcabil.
Pacat ca nu au fost mai multe astfel de mesaje.
Apoi ne-am luat la discutii foarte tensionate de la muzica.
este de vazut legea!
Nu cred ca se aplica!
Gigicule, te-am trecut un pic la spam pînă ne zici şi nouă ce-a vrut neuronul dumitale să verbalizeze 🙂
”Ce, măgar ceva privilegii acolo ca să fie …”
Da Marius vor fi măgar câteva…
inca nu s-a terminat chiar de tot, urmeaza intalnirea de la sfarsitul lunii mai ce va avea loc la Arad. eu nu am habar despre ce intalnire e vorba, ca „stirile baptiste” transparente au tinut numai pana in noiembrie 2007, dar se pare ca e „ceva”, un fel de summit pastoresc. 🙂
sigur, cei care cunosc, stiu. 🙂
pentru cei care nu au acces in sfera de transparenta a conducerii Uniunii vedeti la adresa de mai jos ca nu e o gluma si ca ceva urmeaza. sunt convins ca fratele Daniel nu a scris sfaturi degeaba. macar de le-ar citi cineva si de le-ar si aplica. 🙂
http://barzilaiendan.wordpress.com/2008/04/05/analiza-lucrarii-baptiste-sub-comunism/
Visitor, îmi pare rău că n-am fost. Chiar am fsot bolnav. Nu scîrbit, bolnav.
Acul? REpetitiv, deci redundant, deci previzibil, deci plictisitor, cum spunea cineva zilele trecute. Iată o afirmaţie foarte exactă! 🙂
Nu mă mir că este tot mai puţin luat în seamă. Domnul să îi mîngîie singurătatea.
Păcat că la conferinţă au fost aşa de puţini, păcat. Se pare că lumea deja şi-a cam pierdut interesul.
Mă mir, că nu mai este „cu plată” acum. Cînd era „cu plată” (adică frăţietatea trebuia să plătească contribuţia faţă de comunitate şi uniune) lumea venea.
Iată că acum nu îi mai costă decît drumurile… 280 de oameni???? din atîţia delegaţi posibili?
Primăvara? Cînd drumurile sînt ok?
Juristule, ţine-ne la curent!
Cornel, altă greşeală de ortografie, hm, altă inexactiate a mea 🙂
Mircea dragă, dă-mi voie să mă abţin legat de întîlnirea de acolo. Respect nişte oameni care sînt implicaţi în chestia asta, oameni care se vor face de rîs la scenă deschisă. Păcat.
Păcat şi că aflăm tot de pe bloguri despre iniţiative în care sînt implicaţi membri din Consiliul Uniunii.
Păcat, păcatele mele…
Ce ne putem astepta de la poporul Roman? sa fie drept si sincer?
avem Pocitan-Ben-Pehlivan-ismul in gene.
Dosarele sunt la dispozitia cercetatorilor acreditati la CNSAS si a tuturor celor interesati, asa ca de liniste pot fi siguri numai cei „faradelegea iertata”… De la Conferinta si de pe alte bloguri pot sa va spun concluzia mea: sfintii incep sa-si piarda timiditatea! Amin! (doar Amin, fara aplauze!)
Dragă Marius,
Chiar daca intrebarile retorice pe care le-ai scris mai sus le-ai indreptat spre anumiti adresanti, problema este una la nivelul intregii ţări şi a întregii lumi creştine româneşti. Pur şi simplu nu se vrea adevărul despre acele timpuri tulburi şi care au influenţat vieţi, destine. Nimeni nu propune lapidarea cuiva, dar pocăinţa celor ce au greşit era un lucru ce ţine de o normalitate creştină. Fiecare ştie câte ceva sau pe cineva. Se ştiu multe. Dar a recunoaşte că eşti om şi ai greşit este până la urmă un act de demnitate. De onoare. – Care onoare?! Nu am greşit nimic!
Ma gândeam la două lucruri: în primul rând la pocăinţa din perioada de început a creştinismului, când unele mărturisiri (spovedanii) se făceau public! În mijlocul cetăţii. Nu i-a omorât nimeni pe penitenţi, dar cred ca iertarea avea astfel o altă valoare.
În al doilea rând ma gândeam la Jurnalul fericirii lui Steinhardt. La cei care au suferit cumplit în închisori, lagăre, canal… În vreme ce alţii „raportau” cu simţ patriotic şi tovărăşesc. Păi cum să nu conteze atitudinea lor?
Nu vreau să supăr pe nimeni cu intervenţia mea. Scuze daca am făcut-o. Ma gândeam şi eu la…cineva… Deh..
Alex,frumos spus”demnitate si onoare”…nici nu trebuie sa fii uu om credincios,dar macar sa ai demnitate si onoare,lasitatea nu te ridica ,dimpotriva.
Am auzit si eu o marturisire publica,intr-o biserica,unde de Sarbatoarea nasterii Domnului ,a murit ,de pe randul din fata adunarii,un om.
Un frate a fost cercetata si si-a cerut iertare altuia.
Simtamantul care te cuprinde este de teama sfanta,te copleseste,
Marius,
Nu cred că greşeala ta a fost intenţionată, dar a fost binevenită. Sunt măgari cei ce au făcut aceste demersuri şi măgării ceea ce le-a reuşit.
Auziti ce zice initiatorul legii:
„….Cei care au dat informatii la securitate au fost torturati …”
Dar cei care n-au dat? Dupa tonul exprimarii s-ar parea ca a fost exact invers. Tatal Minciunii a mai procreat o fiica.
Iata cateva exemple de torturi:
-au fost lasati sa plece in „excursii” peste hotare
-s-a inchis ochii la micutele faradelegi ale supravietuirii
-au fost torturati cu grade si functii, salarii si pensii
-au fost terorizati sa fie singurii ocupanti ai amvoanelor
-au fost condamnati ca aproape numai vocea lor sa se auda in adunari
Mai sunt torturi, ei stiu mai bine.
Mai zice legea:”Amendamentul se vrea o reparatie morala pentru acestia si nu vreau sa se amestece victimele cu calaii.”
Expresia este evident luata din interviul fratelui nostru IT. Il gasiti aici >>>http://www.bbc.co.uk/romanian/news/story/2007/10/071016_pastor_marturie.shtml
Zic insa ca e cam imposibil sa judeci un sistem ca cel comunist in alb si negru. Mai sunt doua nuante de gri.
Sa le luam in logica boleeana.
Sunt 4 situatii in care puteai fi pe vremea aceea:
1.Toata viata victima
2.Toata viata calau
3.La inceput victima, apoi calau.
4.La inceput calau, apoi victima.
Socotind asa nu se mai fac confuzii.
Summitul de la Arad va fi din pacate al celor din categoria 2 si 3. Cei din prima categorie s-au obisnuit sa taca, iar pe cei din categoria 4 nu-i aude decat Domnul, ei stau sub altar si striga:”pana cand Doamne…”.
Pocainta nu va fi, institutiile nu se pocaiesc. Am spus de ce aici >>>: http://rasvancristian.wordpress.com/2008/04/15/aradul-country-of-my-skull/#comment-3097
Multe binecuvantari din Harul Lui nemasurat care nu se opreste din aceste motive.
„Legea este buna.”
PS.Am eu o banuiala sinistra ca se aduna la Arad pentru ca acolo sunt mormintele profetilor „omorati” de parintii lor si se pregateste Marea Zugravire.
Ammmmmmmmm…….Scaaaaaaaaaaaapat…!..
De multe ori ma intreb ce este mai rau cind ai un pacat ca acesta ascuns ..victima sau calau ?
Taci dai impresia ca esti bine si inlauntru rece si gol !dac nu ne marturisim pacatele ce facem ..sa mergem cu ele in cer..sau..care cer..!ii admir pe cei care au avut curajul sa marturiseasca, au fost judecati aici dar merg curati in fata Domnului !
GEO….pana cand Doamne? pana cand?
Chipuitorule, uitasem chestia cu Pocitan-Ben-… Ben înseamnă „fiul lui” ca Bin Laden…
Slava Domnului, păstorule de la ţară, înţeleg că la Conferinţă cîţiva din sală au dat un semnal clar către preşedinte şi către organizatorii festivalului. Să dea Dumnezeu să înţeleagă ce este de înţeles.
Alex, tocmai asta este ce ne mănîncă pe toţi, entuziasmul celor care au turnat atunci nu se împacă deloc cu lenevirea de acum în a spune ce este de spus,
Ciripeala de atunci nu se potriveşte deloc cu silenţiunea de acum.
Nu, Cornel, este mai rău, sînt oameni. Măgarii sînt cuminţi. Mîine mă gîndesc la unul care a dus pe Domnul meu. Mare onoare.
Cineva mi-a scris, dar l-am moderat pentru nesimţire faţă de o doamnă de pe aici:
„De ce n-ai venit la Conferinta la Timisioara ? ti-a fost frica sa nu primesti bobarnace? Domnule Marius, !!????”
Nu, nonconformistule, nu de asta. Nu mă cunoşti dacă vorbeşti de teamă de bobîrnace. De la cine? Cei care ar fi trebuit să mă ia la împrejur au intrat într-o tăcere … de la cine?
Cine trebuia să mă ia la bobîrnace mi-a jurat cu mîna pe telefon că (AUTOCENZURAT) ca să descopăr că (AUTOCENZURAT). 🙂
Stai liniştit! Dacă tu crezi că un astfel de comentariiu este un „bobîrnac” atunci asta-i odihnă şi tratament, încearcă altfel. Mergi în pace!
Draga Marius
Grila aceasta de evenimente este sita prin care suntem cernuti fiecare. Nu vor fi doi la fel si rasplata lor va fi foarte deosebita una de alta.
Deunazi, am avut o disputa cu un prieten care imi atrgea atentia ca „sfintii vor judeca lumea” si „sfintii vor judeca pe ingeri”, dar ca nu scrie nicaieri ca „sfintii” vor judeca Biserica.
Concluzia ar fi fost ca cei din Biserica nu trebuie „judecati inainte de vreme” si in nici un caz de ceilalti „sfinti”.
M-am scarpinat putin in cap, am cerut intelepciune si har de sus, si i-am amintit de textul din 1 Corinteni 5:11-13
„Ci v-am scris sa n-aveti nici un fel de legaturi cu vreunul care, macar ca isi zice „frate”, totusi este curvar, sau lacom de bani, sau inchinator la idoli, sau defaimator (turnator), sau betiv, sau hraparet; cu un astfel de om nu trebuie nici sa mancati.
In adevar, ce am eu sa judec pe cei de afara? Nu este datoria voastra sa judecati pe cei dinauntru?
Cat despre cei de afara îi judecã Dumnezeu. Dati afara dar din mijlocul vostru pe raul acela.”
Oare nu-si da nimeni seama ce sansa extraordinara este pocainta sincera: „Daca ne-am judeca singuri n-am fi judecati. Dar cand suntem judecati, suntem pedepsiti de Domnul, ca sa nu fim osanditi odata cu lumea” (1 Cor. 11:31-32).
S-ar putea ca aceasta initiativa pentru intrunirea de la Arad, venita din partea unui pastor (Iosif Serac) care traieste acum in America sa nu fie privita cu ochi buni de cei chemati sa „vegheze” asupra destinele lucrarii din cultul baptist din Romania. Ar fi pacat. Ea este o INVITATIE la o discutie sincera, mai ales intre cei din tara. Daca o asemenea discutie ar fi fost cu adevarat dorita, n-ar mai avea nici o importanta din ce directie a venit initiativa.
Nenea Richard imi spunea: „Nu pierde nici o ocazie sa spui ceva rau despre tine. Cauta cu tot dinadinsul pocainta. Psalmistul, care si-a dat seama de importanta ei, a ajuns sa se pocaiasca pana si pentru „pacetele facute din nestiinta”, de care nu-si mai putea aduce aminte.
Menonitii au inainte de Cina un timp de pocainta publica in adunare. Este extraordinar! Avantajul lor este ca adunarile lor sunt foarte mici si oamenii se cunosc foarte bine unii pe ceilalti. Daca se mareste adunarea, fac repede o alta.
Sa fi devenit noi asa de „baptisti’ ca nu ne mai poate nimeni invinui de … pocainta?
Pe de alta parte, sunt incantat de pastorii tineri baptisti romani care au venit de curand printre noi pe coasta de vest a Americii. Sa fi plecat din tara unii dintre cei mai buni ?
voturile baptistilor nu sint bune ? foarte bune
in meschinarii si in „apararea propriilor interese” sintem frati
de mult , si ortodocsi , si baptisti ,si catolici si ce confesiuni
or mai fi ..
ca doar Touareg-ul baptistului si al ortodoxului consuma la fel ..
Ce binevenita este explicarea problemei pocaintei in biserica,departarea de cei care macar ca isi zic frati…
Ce benefica ar fi pocainta si pentru cei care au tradat…dar si pentru noi toti ca pilda,ca intarire vazand ca se face curatirea bisercii,ar fi un suflu nou,de la moarte spre viata.
Poate avea un efect extraordinar asupra multora,care si-ar aminti inca odata ca Domnul vrea sa fim fara pata si fara zbarcitura.
…si am merge cu mult,mult mai mare drag la adunare..
Frate Daniel,
Îl respect prea mult pe fratele Săracu ca să nu am temeri referitoare la ce se va întîmpla la Arad. Să dea Dumnezeu ca cele mai bune scenarii să se împlinească.
Corect, îmi place interpretarea textului din Corinteni, faptul că nu am nici o legătură cu cineva asta înseamnă că presupun anterioritatea judecăţii, nu-i aşa?
Am făcut o judecată asupra lui-ei.
Mă tem de un lucru, frate Daniel, cei care vor trebui să vină nu vor veni şi vor veni cei care nu trebuie să vină.
Frumos obiceiul menoniţilor, fratele Iosif Ţon a spus că asta este un obicei ortodox la care şi ortodocşii au renunţat şi că este nebiblic şi incorect.
A spus asta într-un interviu de care nu mă voi ocupa acum pnetru că sîntem deja în săptămîna mare.
Nu vreau să îmi mai mînjesc tastatura cu asta.
Merlinx, mi-a plăcut blogul tău… 🙂 N-am Tuareg şi nici nu ştiu vreun păstor baptist care să posedeze aşa ceva, poate o fi vreunul care să fie posedat de aşa ceva … în schimb.
Marius, eu unul ma asteptam la asa ceva. E an electoral. Iar Biserica este in continuare privita drept institutia care se bucura de cea mai mare incredere in randul populatiei. Prin urmare, o mica „pomana” electorala, menita a-i imbuna pe cei care conduc biserica (de data asta am scris-o cu minuscula in mod expres…) si de a le castiga simpatia electorala. Din pacate, doar o institutie (cel putin la nivel teoretic) independenta si deasupra oricaror banuieli ar putea aduce lumina in trecutul acesta intunecat. Cel putin aici, pe pamant…
Ehehem, Addsalu, mă tem eu că ai dreptate…
Ce să mai spun?
Maranatha!!!!!!!
uite, asta mi-a venit în minte acum!
Ştii tu ce înseamnă şi ce vine după..