Am avut si eu o chitara dinasta electrica Astra, si mi-a mancat nervii. Cel mai bine suna pe The Loner a lu` Gary Moore, probabil din cauza anului in care au fost produse pedalele lui. Apreciez schimbarea grafica.
Wes, sper să nu am niciodată Casă Memorială… Doamne Fereşte! Ptiu, na că am scuipat şi-n sîn! 🙂
Tot ce vreau este să îi dau lui Naum mai departe tradiţia, tradiţia din Scripturi, să înţeleagă povestea jertfei, a Mîntuitorului, a tot ce s-a întîmplat în aceste zile.
Am făcut proiectul aceste împreună pe cînd erau Paştele la voi, Wes!
Cu gîndul la toţi cunoscuţii şi prietenii noştri care sărbătoresc Paştele cu lumea Occidentală.
Multumim Marius, ca ai fost cu gindul la noi . ilustratiile au aparut mai tirziu….nu conteaza. Fiti binecuvintati toti care serbati invierea Domnului Isus . Happy Easter!
isi fac introducerea 2 instrumente, dintre care unul manuit in final de Lucas.
parca asteapta ceva, cauta din priviri, isi fixeaza privirea. Cand le intalneste pe ale noastre incepe a canta, dar plecat. Poate trist, poate le canta celor de jos pentru a le insufletii.
muzicuta apare pe pidestal (?de ce mai sus decat celelalte)
daca ai şti, Oare, cît ne-am chinuit pentru expresia aia.
priveşte spre lumină… cîntă de bucurie,
priveşte spre întuneric
priveşte spre privitor, dar speriat şi îngrijorat de soarta instrumntelor care nu se ridică să cînte, sînt moarte, nepăsătoare, chiar cu victima între ele, victimă care nu are cum cînta.
Apoi este privit de sus… şi imaginea este întunecată, lumina este redusă pentru că verdictul este deja dat.
Ce de instrumente muzicale la Marius! Mi-a rămas gândul la ele, dar şi la faptul că ştii să cânţi la ele împreună cu cei dragi. Cred că ies nişte momente grozave, în familie. Am căutat poza cu Marius cel mic, ca să vad asemănarile dintre tine si fiul tău. Şi sunt destule. Doar e un „mic Pătrăţos”, nu?
Ai pus in aceste poze multe gânduri, multe simboluri, multe metafore. Ca să ne stoarcem puţin mintea şi să fim mai atenţi la detalii, adică la cele ce le lăsăm să ne scape de obicei. Aşa cum se întâmplă şi cu evenimentele mântuitoare din această Săptămână mare şi sfântă. Nici nu ştim la care amănunt să ne oprim mai întâi. Toate „mustesc” de sens şi de semnificaţii. Şi toate ne privesc în mod direct pe fiecare dintre noi.
Fie ca aceste zile sfinte să ne aducă tuturor pace şi binecuvântare în suflet, pentru a primi deplin lumina Învierii!
Draga Alex, Da, sînt foarte multe, Abia acum cînd le-am adunat am văzut ce multe avem. Unele sînt de la biserică, foarte puţine, dar majoritatea sînt ale noastre.
Cîntăm în casă foarte mult. Aşa am crescut şi eu, ascultîndu-l pe tata cîntînd la acordeon. Era instrumentul lui preferat. Acum îmi dau seama că nu am aşa ceva şi că nici nu m-a tentat niciodată.
Lipseşte doar Clarinetul, primul instrument la care am învăţat să cînt. Azi am cîntat cu el în Biserică.
Da, eu am pus multe simboluri şi metafore, dar se pare că în inima voastră se dezleagă mult mai multe decît am putut eu pune.
Şi asta este un lucru bun!
Aşa este şi Biblia, ai dreptate, ca o imagine foarte complexă căreia îi mai găseşti un detaliu, o nouă interpretare … etc.
„Toate mustesc de sen” – asta îmi place.
Mîine este o zi şi mai neagră decît azi.
Nu ştiu cum să găesc un negru mai negru decît acesta.
La patratosu 
Am avut si eu o chitara dinasta electrica Astra, si mi-a mancat nervii. Cel mai bine suna pe The Loner a lu` Gary Moore, probabil din cauza anului in care au fost produse pedalele lui. Apreciez schimbarea grafica.
Păstorul la oi. Păstorul El. Oile s-au împrăştiat.
Paranteză: ce bine semănaţi voi doi. Din ce în ce mai bine. fiul cu tata şi fiica cu mama. 🙂
Mi se pare dimpotriva ca Naum ,seamana cu mama.
draga Amarij, bine ai revenit.
Ei, uite spre surprinderea mea, chitara asta electrică este un REghin, dar foarte bine împărţită, îţi voi pune un youtube cu ea, să vezi cum merge.
este destul de bine făcută, falseză undeva prin poziţia XIII, dar nu tare de tot, dacă ştii cum să o iei.
Realmente sună bine, are corzi subţiri pe ea, de bună calitate şi cu asta s-a schimbat totul.
Contactele electrice din ea sînt problema… lucru românesc, Tehnoton Iaşi..
Camix, şi eu sper ca Naum seamănă cu maică-sa, e mai bine, crede-mă. E a a fost întotdeauna mai cuminte. 🙂
Aşa, Elisa, ai dreptate! Dă, Doamne, să fie aşa!
Peste 100 de ani ,stranepotii lui Marius vor face dupa pozele astea ,,Muzeul Patratosu ” 🙂
Wes, sper să nu am niciodată Casă Memorială… Doamne Fereşte! Ptiu, na că am scuipat şi-n sîn! 🙂
Tot ce vreau este să îi dau lui Naum mai departe tradiţia, tradiţia din Scripturi, să înţeleagă povestea jertfei, a Mîntuitorului, a tot ce s-a întîmplat în aceste zile.
Am făcut proiectul aceste împreună pe cînd erau Paştele la voi, Wes!
Cu gîndul la toţi cunoscuţii şi prietenii noştri care sărbătoresc Paştele cu lumea Occidentală.
Multumim Marius, ca ai fost cu gindul la noi . ilustratiile au aparut mai tirziu….nu conteaza. Fiti binecuvintati toti care serbati invierea Domnului Isus . Happy Easter!
Draga Viorica, niciodată nu este prea tîrziu pentru Paşte, noi credem că în fiecare Duminică avem Paştele.
Noi nu sărbătorim Sabatul, ci Paştele. Duminica… Ziua Domnului, a învierii Lui,
Poţi rămîne la meditaţiile de Paşti în fiecare Duminică.
isi fac introducerea 2 instrumente, dintre care unul manuit in final de Lucas.
parca asteapta ceva, cauta din priviri, isi fixeaza privirea. Cand le intalneste pe ale noastre incepe a canta, dar plecat. Poate trist, poate le canta celor de jos pentru a le insufletii.
muzicuta apare pe pidestal (?de ce mai sus decat celelalte)
daca ai şti, Oare, cît ne-am chinuit pentru expresia aia.
priveşte spre lumină… cîntă de bucurie,
priveşte spre întuneric
priveşte spre privitor, dar speriat şi îngrijorat de soarta instrumntelor care nu se ridică să cînte, sînt moarte, nepăsătoare, chiar cu victima între ele, victimă care nu are cum cînta.
Apoi este privit de sus… şi imaginea este întunecată, lumina este redusă pentru că verdictul este deja dat.
Ce de instrumente muzicale la Marius! Mi-a rămas gândul la ele, dar şi la faptul că ştii să cânţi la ele împreună cu cei dragi. Cred că ies nişte momente grozave, în familie. Am căutat poza cu Marius cel mic, ca să vad asemănarile dintre tine si fiul tău. Şi sunt destule. Doar e un „mic Pătrăţos”, nu?
Ai pus in aceste poze multe gânduri, multe simboluri, multe metafore. Ca să ne stoarcem puţin mintea şi să fim mai atenţi la detalii, adică la cele ce le lăsăm să ne scape de obicei. Aşa cum se întâmplă şi cu evenimentele mântuitoare din această Săptămână mare şi sfântă. Nici nu ştim la care amănunt să ne oprim mai întâi. Toate „mustesc” de sens şi de semnificaţii. Şi toate ne privesc în mod direct pe fiecare dintre noi.
Fie ca aceste zile sfinte să ne aducă tuturor pace şi binecuvântare în suflet, pentru a primi deplin lumina Învierii!
Draga Alex, Da, sînt foarte multe, Abia acum cînd le-am adunat am văzut ce multe avem. Unele sînt de la biserică, foarte puţine, dar majoritatea sînt ale noastre.
Cîntăm în casă foarte mult. Aşa am crescut şi eu, ascultîndu-l pe tata cîntînd la acordeon. Era instrumentul lui preferat. Acum îmi dau seama că nu am aşa ceva şi că nici nu m-a tentat niciodată.
Lipseşte doar Clarinetul, primul instrument la care am învăţat să cînt. Azi am cîntat cu el în Biserică.
Da, eu am pus multe simboluri şi metafore, dar se pare că în inima voastră se dezleagă mult mai multe decît am putut eu pune.
Şi asta este un lucru bun!
Aşa este şi Biblia, ai dreptate, ca o imagine foarte complexă căreia îi mai găseşti un detaliu, o nouă interpretare … etc.
„Toate mustesc de sen” – asta îmi place.
Mîine este o zi şi mai neagră decît azi.
Nu ştiu cum să găesc un negru mai negru decît acesta.
Reghin, da, model Astra. A mea era neagra. Mi-e greu sa-mi aduc aminte o calitate care s-o faca apreciata. Se auzea in boxe, cam atat.
Nu-i perfectă, Amarij, dar merge… pentru un amator ca mine… merge!
Amarij te asigur ca MArius este un cantaret foarte bun. L-am ascultat.
Cantaretul conteaza nu chitara.
Amarij te asigur ca MArius este un cantaret foarte bun. L-am ascultat.
Cantaretul conteaza nu chitara.
Draga Juristule,
vezi că ai pus comnentariul de două ori…
Mulţumesc de „complicaţii” (a se citi complimente 🙂 )
Contează şi chitara, crede-mă, Juristule, crede-mă!
Ştie Amarij ce spune!