PhotoCina lui Voicu

1. Cine va sta pe scaunul de domnie? Pentru cine s-a întins această masă? Ce spiţă regească va ocupa acest jilţ? De unde şi când se va ivi oare? O faţă de masă albă, întinsă – o potenţă, un ospăţ în devenire. Un jilţ în mijlocul mesei – o promisiune tăcută. Aşteptare şi linişte.

2. Bucatele umplu masa, dar misteriosul personaj întârzie să apară. Va fi un ospăţ, e o certitudine. Prilejul poate va fi o nuntă. Sau o înmormântare. Dar cine sunt mesenii, vor apărea oare cei chemaţi la cină? În aer se risipeşte deja aroma bucatelor. Vinul îmbie. Străinul întârzie. Aşteptare şi freamăt.

3. Iată-l, a sosit. Dar poartă o cămaşă a morţii. Un Mire trist, prezent la cina ce vesteşte propriul său prohod. Deznădăjduit, întinde braţele arătând bucatele, chemând mesenii. Are palmele întinse în sus, prefigurând parcă stigmatele. Înainte îi stă un pahar, ce pare cu neputinţă de îndepărtat. Este vremea Cinei de taină. Aşteptare şi chemare.

4. Prietenii Mirelui. Nişte străini ca şi el, nişte pierde-vară înfometaţi. Adunaţi ca o turmă împrejurul păstorului. Printre ei un vameş, nişte pescari, un vânzător. Deveniţi ucenici ai acestui rabbi trist, care i-a fermecat cu pildele lui despre apa vieţii. Sau despre cea a unei împărăţii fabuloase, cu multe locaşuri. Unul dintre ei întoarce capul, priveşte pieziş. Paharele sunt pline. Aşteptare şi tensiune.

5. Unul dintre voi mă va vinde, anunţă în treacăt Mirele. Banchetul mesianic se transformă într-o sală de judecată. Cine, eu? Poate tu! Ba tu, ba tu! El, celălalt. Mereu altul. Ca întotdeauna. Mâinile zboară prin aer, vinul tremură în pahare, miroase a pâine, dar taina cinei se risipeşte. Palmele Mirelui rămân întoarse spre cer. Privirea spre pământ. Aşteptare şi trădare.

6. Pâinea se frânge. Binecuvântarea coboară. Se face linişte. Toţi mănâncă, ascultând îngânduraţi. Prietenul lor le ţine o ultimă lecţie din cursul său despre fericire. Lecţia iubirii, a slujirii totale. Se preface în servitor, de dragul lor. E ospătar la ultima sa cină, cea dinaintea morţii. Aşteptare şi slujire.

7. Oare când se va întoarce Mirele pe scaunul său de domnie? Pe cine va mai găzdui această masă? Oare de ce au rămas acolo pâinea şi vinul? Şi mai ales, ce căuta el, ca un străin, în drum spre Emaus? Cum mai ardea inima în noi, ascultând cum tălmăcea Scripturile… Înviere şi aşteptare.

…………………………………………………………………………………………………..

Mulţumiri:

Acest proiect a fost realizat pentru coperta cărţii Evanghelia vagabonzilor, autor Brennan Manning (Editura Aqua Forte, Cluj, 2006). Proiectul nu ar fi existat fără ajutorul nepreţuit al următorilor: Rezidenţii Azilului de noapte Ruchama în rol de apostoli, Prison Fellowship Romania, Marty Caffee Cluj (ospăţul), Facultatea de Teatru şi Televiziune din cadrul UBB, Filarmonica oraşului Cluj (locaţia), Erno Bartha Ciupe (Mirele), Lehel Makara & Ciprian Moldovan (lumini, making off), lector dr. Doru Pop (regia), pr. Sorin Benchea, Editura Aqua Forte.

…………………………………………………………………………………………………..

Notă: Fotografiile aparţin lui Voicu Bojan. Textul aparţine lui Voicu Bojan.

Au fost achiziţionate, cu drepturile aferente, de mine în vara anului trecut pentru prezentarea de la şcoala de vară. Ca urmare, toate aceste fotografii au drepturile rezervate şi nu vor putea fi folosite fără acordul proprietarului acestui blog.

Acestă serie va putea fi văzută în format mare în cadrul unei expoziţii permanente pentru care se caută un loc potrivit…

S-a ridicat de la masă… şi a luat un ştergar

Constantin Tudose a plecat la Masă sau „Mor după tine” 2

Constantin Tudose, fost deţinut politic din grupul Pantalonilor Scurţi, coleg de detenţie cu fratele Nicolae Moldoveanu, conducător marcant al mişcării Oastea Domnului, a plecat la Masă, Acasă, acolo unde i-a fost pregătit locul. La 9.30 aseară, după o viaţă frumoasă de 86 de ani, şi-a urmat prea repede prietenul.

L-am cunoscut. Părul alb îi era cu adevărat o cunună de cinste. Ochii? De o blîndeţe rar întîlnită, dar lăsau să se vadă şi asprimea faţă de el însuşi şi faţă de păcat. Pocăinţa căii înguste i-a lăsat urme pe frunte şi pe trup. Rugăciunea îi era fierbinte, cunoaşterea Scripturilor, neîndoielnică. Iată Psalmul 23 în interpretarea dînsului.

Ultima predică a dînsului a fost despre Pocăinţă.

După ce s-a luptat şi a biruit împreună cu Domnul de patru ori cancerul, Isus l-a retras din ring, onorîndu-l pentru o viaţă aşa de frumoasă.

Sîmbătă, ziua în care şi Domnul a stat în mormînt, va fi însămînţat şi trupul său, la ora 12, la Cimitirul Sfîntul Lazăr din Galaţi.

La revedere, frate Tudose!

Spune-le sfinţilor că vrem şi noi acolo!

PS.

Mulţumesc lui A.S. pentru detalii!

Fotografia este făcută la înmormîntarea fratelui Niculiţă Moldoveanu. Mîna de pe umărul fratelui Tudose este a fratelui Petrică Găină.

PPS.

Relatare de la înmormîntarea fratelui Niculiţă Moldoveanu:

„Cand fr Petrica statea langa sicriu, a venit fr Tudose sprijinit de un tanar, pe nume Catalin, era venit din operatie, si a intrebat pe fratele Petrica: „pot sa dau panza la o parte?”, fr Petrica i-a raspuns ca se poate. Intr-o mana tinea bastonul si cu cealalta a dat panza de pe fata fratelui Niculita, i-a pus mana pe frunte si a zis: „Preaiubite frate, ai plecat Acasa, Portile de margaritar ti s-au deschis. Dumnezeu te-a binecuvantat cu cantari si te-a folosit in lucrarea Lui. Dute, in curand voi veni si eu.”… fr Petrica spunea, cu lacrimi: „M-a zdrobit rugaciunea lui”. Acuma din tot lotul a mai ramas fr Valer de la Simeria.”