h1

Constantin Tudose a plecat la Masă sau „Mor după tine” 2

Aprilie 24, 2008

Constantin Tudose, fost deţinut politic din grupul Pantalonilor Scurţi, coleg de detenţie cu fratele Nicolae Moldoveanu, conducător marcant al mişcării Oastea Domnului, a plecat la Masă, Acasă, acolo unde i-a fost pregătit locul. La 9.30 aseară, după o viaţă frumoasă de 86 de ani, şi-a urmat prea repede prietenul.

L-am cunoscut. Părul alb îi era cu adevărat o cunună de cinste. Ochii? De o blîndeţe rar întîlnită, dar lăsau să se vadă şi asprimea faţă de el însuşi şi faţă de păcat. Pocăinţa căii înguste i-a lăsat urme pe frunte şi pe trup. Rugăciunea îi era fierbinte, cunoaşterea Scripturilor, neîndoielnică. Iată Psalmul 23 în interpretarea dînsului.

Ultima predică a dînsului a fost despre Pocăinţă.

După ce s-a luptat şi a biruit împreună cu Domnul de patru ori cancerul, Isus l-a retras din ring, onorîndu-l pentru o viaţă aşa de frumoasă.

Sîmbătă, ziua în care şi Domnul a stat în mormînt, va fi însămînţat şi trupul său, la ora 12, la Cimitirul Sfîntul Lazăr din Galaţi.

La revedere, frate Tudose!

Spune-le sfinţilor că vrem şi noi acolo!

PS.

Mulţumesc lui A.S. pentru detalii!

Fotografia este făcută la înmormîntarea fratelui Niculiţă Moldoveanu. Mîna de pe umărul fratelui Tudose este a fratelui Petrică Găină.

PPS.

Relatare de la înmormîntarea fratelui Niculiţă Moldoveanu:

„Cand fr Petrica statea langa sicriu, a venit fr Tudose sprijinit de un tanar, pe nume Catalin, era venit din operatie, si a intrebat pe fratele Petrica: „pot sa dau panza la o parte?”, fr Petrica i-a raspuns ca se poate. Intr-o mana tinea bastonul si cu cealalta a dat panza de pe fata fratelui Niculita, i-a pus mana pe frunte si a zis: „Preaiubite frate, ai plecat Acasa, Portile de margaritar ti s-au deschis. Dumnezeu te-a binecuvantat cu cantari si te-a folosit in lucrarea Lui. Dute, in curand voi veni si eu.”… fr Petrica spunea, cu lacrimi: „M-a zdrobit rugaciunea lui”. Acuma din tot lotul a mai ramas fr Valer de la Simeria.”

53 comentarii

  1. Umbland printre oameni din astia inteleg de ce nu-ti place faza cu Proconsul!

    Nu se potriveste o lume cu cealalta.


  2. De cate ori pleaca un frate Acasa, ma simt parca mai singur si in gat mi se pune bucatica de gutuie. Au fost lasati printre noi, iar noi duceam lumea la concerte si relaxare, fara sa ne gandim ca adevarata relaxare este langa cei ce iubesc pe Domnul. Ramanem noi zbarlitii si ciufulitii credintei noi, fara puterea incercarii si facand pe clovnii acestei lumi.


  3. N-am avut onoarea sa-l cunosc pe fratele Constantin (am mai citit despre dinsul). Am cunoscut alti ostasi precum fr. Moise Velescu din Arad (conducator in ultimii ani ai Oastei). La fel ca si fr. Moldoveanu, acesti frati raspindeau in jurul lor mireasma lui Hristos… in preajma lor ma gindeam ca parca reprezinta un alt model de Crestinism…dar de vina eram eu care paream sa fiu alt model (de calitate inferioara).
    Dumnezeu sa ridice alti oameni in locul fr. Constantin pt ca, atunci cind se duc oamenii de bine, raul se radicalizeaza in lume si totul se face si mai rau.


  4. Am avut onoare sa cunosc citiva dintre acesti titani M-au insipirat mult pe drumul credintei. Multumim lui Dumnezeu pentru ei .


  5. Lacrimi ,numai lacrimi pentru despartirea de asa frati dragi..
    l LACRIMI DE BUCURIE PENTR FRATELE,CA E INTRADEVAR LIBER..
    CU HRISTOS DE PASTI.

    Trist si de invatatura,sa -i pretuim pe cei care asemenea lui,
    au ramas..
    Fr Petrica Gaina…etc
    Crestini adevarati!


  6. Şi eu, Vlad, mă simt mai singur cînd pleacă unul dintre aceştia…

    Doru RAdu, bine ai scris Creştinism cu majusculă. Acest fel de religie reprezentau aceşti fraţi, noi reprezentăm o „creştinologie”

    Viorica, oare din generaţia noastră se vor ridica astfel de oameni?


  7. O personalitate a dedicarii si slujirii Celui care s-a jertfit pentru noi.
    Un OM dupa inima lui Dumnezeu!
    Din pacate pretuim aceste valori prea putin!
    Ostas adevarat al lui Hristos!


  8. Ce va mai fi peste vreo 30 de ani,cand nu va mai fi urma din fratii maturi de acum?

    Poate o da Domnul ,sa nu mai fim nici unii . 🙂
    Eu sigur nu voi mai fi,,, . 🙂


  9. Peste 30 de ani. Şi eu sper să nu mai fiu!

    Credinciosule din GAlaţi, să ne spui cum a fost la înmormîntare. Sînt sigur că va fi o înmormîntare frumoasă!


  10. Dumnezeu să-l odihnească! Şi să-i fericească pe toţi cei ce-au umblat pe cărarea credinţei.


  11. „Daca nu poti ierta…ai un suflet slab”… cuvintele fratelui in una din minunatele sale predici!

    Ii multumesc Domnului ca am cunoscut un om ca fratele…un crestin desavarsit…!

    Domnul a decis ca fratele sa mearga Acasa..unde speram cu toti sa ne intalnim intr-o buna zi!

    Noi nu-l vom uita niciodata!…Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!!!


  12. Nu am cunoscut acest om,deosebit ,cu siguranta.Vreau sa fiu alaturi cumva fata de o persoana draga ce a ;;crescut” alaturi de acest domn;de cate ori vorbea despre dansul fata devenea serioasa si plina de respect;Domnul sa-l odihneasca in pace


  13. N-am drept să stau, nici să privesc în urmă,
    Cât am un steag şi-un duşman înrăit –
    Nu-n perii albi şi-n viaţa ce se curmă,
    Ci-n jertfa mea s-arăt cât am trăit.
    Vrăjmaşii vin năvală ne-ntreruptă,
    Hotarul lor se-ntinde an de an
    Şi rând pe rând cei buni căzură-n luptă
    Cu fruntea sus, cu faţa la duşman.
    Tot mai grăbiţi trec anii înainte
    Şi-s tot mai rari vitejii luptători;
    În loc de fraţi îmbrăţişăm morminte,
    Jelim pe steaguri fără purtători.
    N-am drept să stau, nu m-ar primi la moarte
    Nici în pământ şi nici în cer ai mei,
    De n-aş lupta să treacă mai departe
    Solia lor, cum au adus-o ei.
    N-am drept să stau, o torţă-mi fac fiinţa,
    Arzând, s-arăt pericolul străin,
    Să pot trezi eroic conştiinţa
    În toţi ai mei câţi sunt şi câţi mai vin.
    Când voi vedea că-nfrânt păcatul zace
    Şi-ai mei uniţi că merg desăvârşit,
    Abia atunci voi şti şi eu că-n pace
    Am drept să merg spre-odihnă, liniştit.

    Traian Dorz

    Slavit sa fie Domnul !


  14. L-am cunoscut…
    Fratele a fost un trimis al Domnului pe pamant! Domnul a considerat ca si-a sfarsit lucrarea pe pamant si l-a chemat la EL… Acum Domnul sa desavarseasca si in noi lucrarea inceputa de EL prin dansul pana ne vom intalni in ceruri, amin.


  15. Domnule Marius, de ce nu ati dori sa mai existati peste 30 ani? Vi sa urat de viata asa de repede? 🙂


  16. Plang si nu stiu de ce… nu stiu daca noi ca si credinciosi ar trebui sa plangem atunci cand Domnul isi cheama acasa un copil preaiubit. Parerile se impart.
    Eu plang acum. Am plans si dupa fr. Niculita Moldoveanu si dupa alti sfinti. L-am cunoscut pe fr. Tudose la inmormantarea fr. Niculita. Mi-a dat atunci o carte: Memorii pe cale. I-am cerut un autograf, insa nu a vrut sa imi dea din modestie.
    M-a cucerit din prima clipa, de cand l-am vazut langa sicriul fr. Niculita – o fata stralucitoare, inconjurata de o aura stralucitoare – parul sau alb, un alb imaculat, rar intalnit. Nu stiu ce ii stralucea mai tare fata, parul, cuvintele sau omul launtric din care tasneau pe deasupra izvoare de apa vie. Raspandea mireasma cunostintei Domnului – la propriu.
    Cuvintele ce le-a rostit la capataiul fratelui Moldoveanu m-au zguduit, atata caldura, atata dragoste, atata nadejde. Vorbea cu fratele Niculita, care acum era Acasa, de parca ar fi fost inca acolo langa el, in timp ce ii mangaia fruntea si il saruta cu atata duiosie, pt. ultima data pe acest pamant.
    Plang pentru ca planuisem o vizita impreuna cu fr. Petrica Gaina la dansul. M-am rugat ca Domnul sa il tina in viata pana mai la vara cand voi avea vacanta. Plang pt. ca nu „am rupt” un week-end sa ii fac o vizita – ca pastor nu mi-am permis sa las biserica pt. acest motiv – si ce mult regret
    Acum e prea tarziu.
    Imi amintesc cuvintele fr. Dorz:

    O, cate binecuvantari eu am avut in viata
    dar ce putin le-am inteles cand le-am avut in fata.

    Am fost cu oameni minunati cum n-a mai fost altcine
    dar parc-am fost un orb si-un mut, cand ei au fost cu mine.

    Prilejuri am avut s-aud asa ceresti cuvinte
    dar parc-am fost un surd atunci si n-am luat aminte

    Dar oamenii ceresti s-au dus si parca pe vecie
    cu cat intrebi mai mult de ei tot mai putin se stie.

    Prilejurile s-au rarit ca aurul in lume
    asa putini stiu spre Cristos cu-adevarat sa-ndrume.

    O, dac-as fi stiut ce rari sunt sufletele sfinte
    cat as fi pretuit de mult in mine-a lor cuvinte.

    De-as fi stiut ce aur sunt prilejurile rare,
    cat as fi alergat de mult sa-l prind pe fiecare

    Ma bucur insa ca Domnul mi-a facut harul sa il vad fata in fata, sa ascult cateva cuvinte din gura acestui sfant si sa ii pot strange mana.


  17. OASTEA DOMNULUI

    Însinguraţi,
    Încă departe de casă,
    Pribegim.
    Nu suntem o oaste răsleaţă,
    Nu ne-am pierdut rostul în viaţă,
    Şi
    Nu rătăcim.

    Plecăm.
    Pe rând, la rîndul cetei,
    Biruitori.
    Nu suntem o oaste înfrântă,
    N-am pierdut bătălia cea sfântă,
    Şi
    Nu vrem comori.

    Plângem.
    Privind în urmă, dar spre cer
    Alergăm.
    Nu suntem o oaste măreaţă,
    N-avem arme ce sufletu-ngheaţă,
    Şi
    Nu dezertăm.

    Ne-adunăm.
    Cu Isus vrem să fim
    Împliniţi.
    Suntem o oaste duhovnicească,
    Ce se-adună pe câmpia cerească,
    Şi
    Se-nchină smeriţi


  18. Plangi Cristi,plangi cu toata inima..Domnul ne-a lasat oameni cu sentimente,oameni care iubesc,nu? care plang,vai de cei care nu stiu sa mai planga..
    Poeziile sunt expresia a ceea ce simtim fiecare,,,
    nu stim sa pretuim pe cei care sunt in viata..cum ,din mii de predici,sa nu gasesti pe cele ale unui frate atat de deosebit,ca frPetrica Gaina?
    sa ne ajute Dumnezeu ,sa -i pretuim cat nu e prea tarziu.


  19. Fratele Constantin Tudose … un model demn de urmat, pentru noi cei mai tineri, in credinta, statornicie si slujire.
    Un om 100% dedicat lui Dumnezeu!

    „Credinciosul adevarat seamana cu o lumanare care se consuma, sufera, dar lumineaza, in acelasi timp.” – spunea fratele.
    Acum se odihneste in prezenta Domnului Isus Hristos, Cel pe care L-a slujit si urmat o viata intreaga ,chiar daca pentru aceasta a trebuit sa treaca prin cele mai grele incercari.
    Lupta cea buna s-a luptat si credinta a pazit!


  20. A mai murit un crestin… 😦 😦 😦
    Tristete pentru ca daca traia mai putea lucra pentru vesnicie.
    Bucurie pentru ca fiind un slujitor al Domnului a plecat Acasa unde este mult mai bine decat aici.
    Uff despartire, uneori poti fi foarte grea… dar ne vom vedea din nou 🙂 .


  21. Dragă Pomişor, nu mi s-a urît de viaţa aşa de repede, dar îmi este mult mai dor de viaţa de dincolo.

    Se pare că este mult mai bună ca cea de pe aici… şi acolo voi fi numai între prieteni 🙂

    Da, frumos citat, RodicaMEodg. De ţinut în minte!


  22. Domnule Marius va inteleg. Totusi este de dorit sa lucram aici cat mai mult si cat mai bine pentru a avea o rasplata mai mare 🙂 .


  23. O cantare a Ostasilor ( Cristi H., iti mai aduci aminte? 🙂 ):

    Acasa mea, ce grai divin, ce dulce si fierbinte,
    ce lacrimi si fiori imi vin cand mi te-aduc aminte.
    am fost in mii de locuri moi cat lumea de frumoasa,
    dar nu-i niciunde ca la noi, in dulcea mea Acasa.

    Acolo-mi arde curcubeu in orisice fereastra,
    acolo soarele-i al meu si dragostea-i a noastra.
    acolo-i dulcele sarut pe Crucea intreita,
    mai lung, mai moale, mai tacut ca taina-nvesnicita.

    acolo-ntins pe-al ierbii san tot greul mi se-alina
    si-adanc despovarat raman in linistea divina.
    de cand tot merg si merg s-ajung si-amintea-mi tot aduce,
    un dor atat de greu si lung de-Acasa mea cea dulce!
    T.D.


  24. Vreau melodia, Andy, Melodia!!!!!

    E prea frumoasă ca să nu o cîntăm la prima capelă


  25. fratele Constantin..poate omul cel mai apropiat de sfintenie si desavarsire pe care l’am cunoscut! Ii voi pastra invataturile despre Hristos ca Mantuitor si ca singura persoana pentru care merita sa traiesti, foarte aproape de inima! Asteptam revederea, cautand sa pastram Cuvantul la fel de curat cum l’am primit de la dansul…!


  26. Imi pare rau ca n-am putut ajunge. Am fost intr-o delegatie aproape de Galati pentru o consultanta.

    As fi dorit sa ajung, poate ne spune cineva cum a fost la inmormantare.

    Cum s-a facut inmormantarea? Cu preot ortodox sau doar fratii de la Oaste?


  27. mi-a fost unchi:( multe am avut de invatat de la el .. la priveghi toti se indreptau catre mine si imi spuneau ca seman f bine cu el( fizic) 😐 … iar in acele momente mi-am indreptat privirea catre cer si L-am rugat pe D-zeu k sa imi dea puterea sa seman cu dansul si in credinta in Domnul Isus!!


  28. Draga Anonimule, eşti un om „norocos”, hăruit, în traducere liberă, cum sînt şi eu.

    Domnul mi-a dăruit şi mie un asemenea unchi.

    Dumnezeu să vă întărească în suferinţa această şi să Îşi găsească un înlocuitor al fratelui prin tine.


  29. Un crin zdrobit ! Asa parea fratele in sicriu . Dar un crin zdrobit imprastie parfum , parfumul cunostintei lui Hristos. Asa a fost toata viata . Niciodata nu ne-a vorbit despre altceva decat despre Domnul Isus.Totul a fost impecabil aranjat cum numai Domnul poate sa randuiasca pentru copiii Sai. Iar ziua inmormantarii a fost asa cum numai Domnul o putea randui. Sicriul a fost scos in curte , tinerii din biserica au cantat divin iar frati din biserica si din celelalte biserici din oras si de prin tara au vorbit din cuvant si au adus multa mangaiere in inimile noastre intristate. La putin timp dupa ce a inceput ceremonia afara, desi nu era nici un nor pe cer a aparut un curcubeu in jurul soarelui si a stat deasupra adunarii cam 2 ore pana s-a plecat catre cimitir. Toti au fost impresionati si au simtit prezenta Domnului cu putere si au inteles ca El este credincios legamantului facut cu copiii Sai. La cimitir a mai fost un cuvant deosebit si cantari potrivite penru momentul acesta, apoi sicriul a fost coborat in pamant pana in ziua invierii.Stim ca ne vom reantalni cu fratele nostru drag si scump intr-o stare unde nu va mai fi nici boala ,nici suferinta nici durere. Cu dansul si cu toti cei pe care i-am iubit si au plect acolo inaintea noastra.


  30. draga VAleria, mulţumim pentru relatare.


  31. Grea şi foarte grea problemă pui, draga George, sînt curios ce spun arhiereii de faptul că slujba a rămas neterminată… şi amestecată.

    O slujbă odată începută trebuia terminată.

    Eu nu pot răspunde la întrebările pe care le pui tu. Nu sînt din Oastea Domnului. Tatăl meu şi unchii mei aaşa au început credinţa, dar apoi s-au retras din pricina unor astfel de discuţii şi au trecut la baptişti.


  32. Am fost si eu la inmormantare. L-am cunoscut pe fratele Tudose si intodeauna mi-a creat o impresie foarte placuta.
    Imnormantarea a fost un moment inaltator amestecat cu multa confuzie. La initiativa nu stiu cui a fost invitat un preot ortodox sa faca slujba de inmormantare. A fost jenant sa vezi cum ardea tamaie si se ruga ca Dumnezeu sa ierte pacatele lui Constantin Tudose prin robul sau preotul…
    La un moment dat s-a suparat preotul si a plecat val vartej spunand ca este profund mahnit ca nu au fost simbolurile ortodoxe prezente.
    A urmat o confuzie generala, un moment greu…
    Au fost invitati de catre fiica fratelui Tudose pastorii Bisericiloir Evanghelice din Galati si Braila sa continuie slujba. Un moment foarte greu. Pastorul Ghita Ovidiu, din Galati, a condus aceasta parte a slujbei, pastorul Stefanut Iosif, din Braila, a adus un salut si apoi a predicat pastorul Mihai Dumitrascu din Galati.
    Ma intreb de ce atata confuzie, de ce nu s-a dus o reforma pana la capat, de ce sa mai depindem de preoti in asemenea momente?
    Sper ca cei care au fost prezenti acolo sa inteleaga ca noi il slujim pe Isus si Cuvantul este mai important decat datinile si traditiile.


  33. Draga George,

    Ma bucur ca in acea asa zisa ,,confuzie” a iesit la iveala ceea ce este mai puternic: puterea ,,Cuvantului lui Dumnezeu” fata de puterea ,,traditiei”!

    Galateni 6:7-a Nu va inselati: „Dumnezeu nu Se lasa sa fie batjocorit.”

    ~Slavit sa fie Domnul!~


  34. Exista ceva inregistrari video de la priveghi sau inmormantare? M-ar interesa!
    Multumesc!


  35. Draga Constantin,

    Da, se poate vorbi de un bine in mijlocul acestei confuzii, dar ce ma surprinde este ca liderii acestei miscari nu au curajul ca in mod clar sa prezinte adevarul oamenilor fara compromisuri. Sper ca cei ce vor urma dupa fratele Constantin sa invete din aceasta experienta si sa faca in asa fel ca obrazul lui Isus sa nu mai fie murdarit.
    Cred ca este cazul sa ne rugam pentru Adunarea Oastea Domnului din Galati si nu numai.


  36. Legat de postul 24, Marius, eu nu as fi asa de entuziasmat. Melodia e superba, pe masura versurilor, dar mesajul transmis de ea, daca il intelegi in contextul lui, te va dezamagi. „Acasa lui” TD este BO, „Templul Credintei Strabune”, „de unde-am inceput cararea”, Biserica Ortodoxa. pentru cine este familiarizat cu opera fr T. reiese clar. Mai ales dupa iesirea din inchisoare(1964), unde s-a produs cernerea, drumurile fratilor au fost diferite. Unii(betanistii, Moldoveanu, RW, grupul de la Arad) au urmat mai clar calea Evangheliei harului, pe cand partea cealalta a fr. ostasi(Dorz, Catana) s-au intors sa urmeze ritualurile si popia cu mai mult sarg. E diferit ce au scris si unii si altii inainte si dupa Gherla. Cei 5 ani de „universitate” si-au lasat amprenta.
    Dar pe mine nu ma mira deloc aceasta „dragoste” a oamenilor de ritualuri, de popi. Nu e nici o diferenta intre sectarismul orb ortodox si cel baptist, atunci cand oamenii iubesc mai mult Cultul decat pe Domnul si Adevarul Lui, cand nu reusesc sa-l vada pe Domnul decat prin prisma ritualurilor mecanice, nu al ascultarii credintei si al rodirii Duhului.
    Fratii ostasi trebuiesc iubiti, sunt sub epitropi si ingrijitori pana la vremea randuita de Tatal. Si nu numai ei.


  37. George, obrazul Domnului Isus nu poate fi murdarit, nu mai poate, este in slava si oricat de mult ne coboram noi murdarirea Sa nu mai este posibila, din fericire pt noi.

    Rusinea este a noastra atunci cand nu reprezentam pe Domnul cu cinste.


  38. Dragilor, eu nu sînt specialist în Oastea Domnului şi mişcările intestine de acolo,…. eu l-am cunoscut pe fratele şi mireasma lui era dinspre cer.

    Cam asta-i


  39. Prieteni,

    Hristos Cuvantul trebuie vestit , in adevar si in Biserica Ortodoxa.
    Lucrul acesta il face si il va face si Oastea Domnului,in intuneric este nevoie de Lumina.
    Nu este vorba de nici o confuzie sau neclaritate,oastea ramane in BOR caci aici Domnul are nevoie de ea,iar ea este oastea Domnului nu a unei biserici sau cult.

    Slavit sa fie Domnul !


  40. Trebuie supuse unei judecati duhovnicesti aceasta atitudine: „mergeti in Biserica Ortodoxa si vestiti Evanghelia”. Este in afara poruncii Domnului care ne-a poruncit sa mergem in TOATA LUMEA. Mai ales la evanghelizare nu se poate face discriminare. O abordare globala este necesara.


  41. Geo,cred ca in Bo se predica exact evanghelia care o avem noi…
    am confruntat cele doua..mai multe pasaje importante,
    nu stiu de ce ne trimite „ostasul..”la ortodocsi?
    pe noi? doar au si ei Scriptura.
    Pot sa spun ca prin ceea ce se face la noi la baptisti,,eu nu pot chema un ortodox serios,ca sa invete ce facem noi? ci mai degraba invers?cu regret o spun.

    Mi-ar place sa fie si la noi seriozitatea care este la slujba ortodoxa,linistea,nu zumzetul de piata,dinaintea inceperii…muzica „nemuzica” ci niste „acorduri necumnoscute pana acum..tineresti…zice-se…

    Ce sa mai spun ,cata vreme noi baptistii nu ne intoarcem la cararile vechi…nu putem sa ne uitam la BO

    Imi placea la Brasov,sa ascult Vocea ortodoxiei,pentru ca ungea pe suflet( cu mici exceptii) si pentru ca cunoasteam pe cei ,care lucrau acolo,sinceri si dedicati lui Dumnezeu.
    In timp ce la vocea evang.mi s-a raspuns ca tinerilor nu le place muzica fr N Moldoveanu…ca de aceea se pune muzica care era..pt.ca sunam cand erau in emisie,Domnul sa-i lumineze,


  42. Marius ,nu vad postul cu fr.Petrica Gaina…


  43. Elisa,
    „ostasul”nu va trimite la ortodocsi,el este la ortodocsi si-L slaveste pe Domnul Isus Hristos urmandu-i pe fratii sai Pr.Iosif Trifa,Ioan Marini,Traian Dorz,Niculita Moldoveanu,Constantin Tudosa.

    slavit sa fie Domnul !


  44. Draga ostas al Domnului.
    A marturisi stramb impotrivi aproapelui tau, mai ales cand s-a dus la Domnul si nu te mai poate contrazice, se numeste zugravire de morminte. E o meserie veche, specifica fariseilor si carturarilor. Prin „coafarea” biografiilor acestor frati plecati se urmareste justificarea actiunilor „zugravilor”.
    Fratele Moldoveanu a fost un frate simplu neinscris in nici un cult, de fapt neanscris in nimic. A fost plantat in Trupul lui Hristos si s-a multumit cu atat.
    O adunare obisnuita la fratele Moldoveanu arata asa:
    http://video.google.com/videoplay?docid=-6376810725819446895&ei=klQfSKDVNabK2AL219GeBg&hl=en

    N-ar fi rau sa-i cititi cartile, are meditatii la fiecare verset din Noul Testament. A cunoscut si proclamat Taina lui Hristos(Adunarea) prin marturisire cu gura si prin practica partasiei fratesti zi de zi. Este o pilda pentru noi, nu pentru a fi idolatrizat ci mai bine pentru a fi citit. A pus mai mult har in meditatii decat in cantari. Dupa ce-i cititi meditatiile, veti intelege mai bine cantarile.
    Daca vreti, merita sa puneti 60 de minute deoparte si sa vizionati filmuletul de mai sus, nu e nimic trucat.
    „sa iesim dar afara din tabara, la El si sa suferim ocara Lui.” Evrei 13:13
    Fratele NM avea o vorba care o spunea mai ales pastorilor si preotilor care-l vizitau:”Sa intelegem bine jertfa Domnului Isus!” Prin aceasta fr NM intelegea ca jertfa a avut rostul „sa stranga intr-un singur Trup pe toti copiii lui Dumnezeu cei risipiti”. A perpetua diviziuni, culte si denominatii inseamna a sapa in rana Domnului Hristos, a lucra la destramare nu la Unire.
    Draga ostas si dragi frati, dragostea de lucrari omenesti, culte , denominatii, uniuni, NU vine de la Cel care ne Cheama, vine de la oamenii care le-au inventat, NU este dragostea Duhului prin care suntem legati intr-o UNITATE adevarata.
    Sa ne judecam singuri pe ce teren spiritual ne aflam si ce iubim, iubim pe frati sau iubim un Nume care nu vine de sus.


  45. Ostas…la BO stiu,mai primeam ziarul Isus Biruitorul,de mult nu l-am avut.Am in casa un ortodox,care stie ce inseamna a fi mantuit prin jertfa Domnului Isus si a avea o partasie pe verticala cu EL.
    Si de la care invat ce inseamna adevarata infranare.Doamne ajuta-ne pe toti!


  46. Multumesc Geo pentru raspuns,
    dar nu inteleg despre ce
    „coafare” vorbesti,fratii enumerati sunt inaintasi ai nostri,si ai tai cred,in Hristos,nu ii idolatrizez dar
    sunt pentru mine”norul de martori”din Oastea Domnului,le iubim jertfa la fel cu a celorlalti inaintasi,cat despre fratele Moldoveanu el a facut inchisoare ca marturisitor in Oaste Domnului,iar despre „zugravire”cred ca tu ai creionat ceva de departe,cat despre mine sunt si inregistrarile video pe care le accesezi de departe.Cartile fratelui le-am primit din mana lui.
    Elisa,
    Pentru mine Biblia este singurul izvor, cuvantul crestin,copil mantuit al Domnului,
    este mai important decat cuvantul ortodox,baptist sau
    penticostal.Toti acestia sunt fratii mei in Hristos ,incercati sa ii cunoasteti pe ostasi,cititile cartile, poeziile,ascultatile cantarile inspirate de Duhul Domnului si iubiti-ne si pe noi asa cum noi va iubim in Hristos.
    Cat despre versetul mentionat de tine Geo“sa iesim dar afara din tabara, la El si sa suferim ocara Lui.” Evrei 13:13 si noua astazi,mie si tie ni se cere acest lucru,”sa iesim afara” din adormirea care ne cuprinde adunarile si sa-L marturisim pe Hristos Adevarul,nu sa ne tot parasim adunarile,tot fugind intro biserica calduta,neprigonita,neincercata nu facem nimic spre slava Domnului.


  47. L-am cunoscut si eu, un om de o caldura sufleteasca nemaipomenita!!!


  48. În ceasurile vieţii, cînd treci prin încercare,
    Nemulţumit de gîndul, că nu ai propăşire,
    Cînd ai în jur doar lucruri, stricate şi murdare,
    Ce nu pot să-ţi aducă, decît dezamăgire.

    Priveşte-n taină cîmpul, cînd crinii sînt în floare,
    Şi te întreabă oare de unde-au frumuseţea?
    Căci doar avînd răspunsul, la marea-ţi întrebare,
    Vei alunga din viaţă, necazul şi tristeţea.

    Un bulb de crin nu este, frumos la-nfăţişare,
    Dar cîndva de o mînă, e pus acolo-n groapă,
    Acoperit de tină, călcat chiar în picioare,
    De parcă-i sortit morţii, în lumea-ntunecată.

    Dar el aşteaptă-n taină, să vină ziua-n care,
    El va străpunge tina, ce-i stă acum în faţă,
    Şi absorbind cu sete, căldura de la soare,
    Se va-nălţa-n lumină, pentru o nouă viaţă.

    Aici în lumea nouă, sub bolta cea senină,
    Nu-şi mai aduce-aminte, parcă de vechea-i soartă,
    Şi din noroiul negru, din groapa cea cu tină,
    El scoate frumuseţea, ce numai crinii-o poartă.

    Învaţă, de la bulbul de crin, ce-i fericirea,
    De a-ţi schimba viaţa, deplin prin transformare,
    Din murdăria urii, tu să înalţi iubirea,
    Să poţi fi pentru alţii, o binecuvîntare.

    O FRUMOASA POEZIE CARE ESTE POTRIVITA PENTRU PLECAREA FIECARUI COPIL AL LUI DUMNEZEU IN VESNICIE.
    TOT CE CONTEAZA LA URMA URMEI ESTE SA FIM SI SA RAMANEM IN „EL”
    DACA TRAIESTI SI MORI BAPTIST NU ESTE SUFICIENT ; DACA TRAIESTI SI MORI PENTICOSTAL IARASI NU ESTE SUFICIENT ; DACA TRAIESTI SI MORI ORTODOX, CATOLIC ,EVANGHELIST ETC. TOT NU ESTE SUFICIENT.
    DACA TRAIESTI SI MORI IN „HRISTOS” ABIA ATUNCI ESTE SUFICIENT. IN „HRISTOS” TOTI SUNTEM „UNA” SI IN CER NU VA MAI FI NICI O DENOMINATIUNE. TOTI VOM FI LA FEL: „CACI ATUNCI CAND SE VA ARATA EL VOM FI CA EL PENTRU CA IL VOM VEDEA ASA CUM ESTE”.DOMNUL SA NE DEA LUMINA SI INTELEPCIUNE SA NE IUBIM SI SA NE ACCEPTAM UNII PE ALTII ASA CUM SUNTEM SI SA LUCRAM CU TOTII LA ZIDIREA IMPARATIEI LUI .
    AMIN


  49. Intervin si eu cu un comentariu tarziu privitor la fratele Tudose Constantin.Probail ca acum s-au si uitat aceste comentarii despre fratele, dar pentru ca eu sunt mai strain de bloging, si mai nou pe drumul acesta ma veti scuza. Am fost in perioada 2000-2003, la un Colegiu pentru misiune,la Braila, de fapt a fot o tentativa de a se forma un colegiu, inca nu este concretizata. La scurt timp, pentru ca aveam o sora din biserica fratelui Tudose la cursuri cu noi, am aflat despre dumnealui si am mers la Galati. In perioada aceea experimentam foarte multe probleme in viata mea, pe latura spirituala. Cautam un om care sa ma ajute si sa ma invete cum sa ies din starea aceea. M-am imprietenit cu fratele din prima zi. Fratele Tudose era un personaj despre care citisem in cartile „Ei l-au cunoscut pe Dumnezeul lor”, si il aveam inaintea ochilor mei. Fratii de la Braila erau uneori invidiosi pentru ca baptist fiind si student la colegiu fugem deseori la Galati la fratele. Stiti care era atmosfera in biserica? Imaginativa ca fratele predica vineri de vineri peste o ora predica, si Duminica de Duminica si dimineata si seara, la fel peste o ora predica.Niciodata nu m-am plictisit la predicile fratelui, niciodata. Dumnealui ruga pe fratii de acolo sa mai predice si ei dar niciunul nu vroia pentru ca le era drag sa il asculte. Toata biserica era numai ochi si urechi. Toti tinerii il asculta cu drag ore in sir. Unii il inregistrau.Odata mi-a zis, vorbind despre inchisoare: „Uite asa flutura moartea aripile in celula mea”, si imi descria gesticuland. Era omul care daca te duceai sa il asculti te coplesea de puterea care era cu el. Daca erai trist si deprimat, cum si eu am fost, plecai de acolo total intarit, daca erai prea sigur pe tine, plecai de acolo smerit si dependent de Domnul Isus. Un singur om a mai avut un impact asa de mare asupra mea, Paul Washer. Daca vrem sa definim pe limba noastra, crestinismul, ar fi bine sa ne uitam la ei.Numai aceia care vor avea un astfel de Dumnezeu ca al acestor oameni, ca fratele Tudose, vor ajunge Acolo unde au ajuns ei.(Psalmul 12)


  50. […] care devin aşa de mult una că nu-şi pot supravieţui mult timp unul altuia? (Mor după tine 1, Mor după tine 2, Mor după tine […]


  51. Eu l-am cunoscut pe fratele Constantin… sora bunicului meu este sotia fr. Constantin. Si de asemenea, l-am cunoscut si pe fr. Moldoveanu, tot prin bunicul meu. Lucrul care m-a infiorat si mi-a ramas gravat adanc in memorie este linistea si pacea cereasca pe care le aveau intiparite pe chip… nu poate fi descris in cuvinte … doar atat … zambetul si privirea lor erau doar „zvounuri ale altei lumi”. Mi-ar placea ca acum, in aceste timpuri, sa putem avea pacea si bucuria pe care au avut-o ei… si dragostea nespus de mare pt Domnul Isus pe care ei o respirau si o afisau in orice clipa… ma simt privilegiata ca am reusit sa cunosc astfel de oameni… si ca am reusit sa cresc langa astfel de oameni sau cu astfel de modele. 🙂


  52. Inregistrari audio gasim pe trilulilu.ro

    Slavit sa fie Domnul!



Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: