h1

S-a dus de s-a spînzurat… ceasul 9

Aprilie 25, 2008

Matei 27:5 Iuda a aruncat arginţii în Templu şi s-a dus de s-a spânzurat.

Anunțuri

3 comentarii

  1. Am fost azi dimineata la slujba ceasurilor imparatesti randuita intr-o zi aliturgica precum Vinerea Mare:

    Astazi a fost spânzurat pe lemn Cel ce a spânzurat pe ape.
    Cu cununa de spini a fost încununat Împaratul îngerilor.
    Cu porfira mincinoasa a fost îmbracat Cel ce îmbraca cerul cu nori.
    Lovire peste obraz a luat Cel ce a slobozit în Iordan pe Adam.
    Cu piroane a fost pironit Mirele Bisericii.
    Cu sulita a fost împuns Fiul Fecioarei.
    Închinamu-ne patimilor Tale, Hristoase. Arata-ne noua si slavita învierea Ta! (de trei ori)

    Iar la vecernie vom canta deja:
    „Iosif cel cu bun chip de pe lemn luand preacurat trupul Tau, cu giulgiu curat infasurandu-l si cu miresme, in mormant nou ingropandul l-a pus.”
    „Mironositele femei stand langa mormant, ingerul a strigat: Miresmele cuviincioase sint mortilor, dar Hristos putrejunii s-a aratat strain.”

    Iar din denia prohodului imi este si greu sa aleg:
    „Ziua de astazi/mai Inainte a Inchipuit-o cu taina/marele Moise zicand:/Si a binecuvantat Dumnezeu ziua a saptea,/ca aceasta este sambata cea binecuvantata, aceasta este ziua odihnei,/In care S-a odihnit de toate lucrarile Sale,/Unul-Nascut, Fiul lui Dumnezeu,/prin randuiala mortii dupa trup odihnindu-Se./Si la ceea ce era/iarasi Intorcandu-Se prin Inviere,/ne-a daruit noua viata vesnica,/ca un bun si iubitor de oameni.


  2. CNI: Va multumesc pt pasajele de mai sus. Nu m-am gindit nici-odata (spre rusinea mea) sa compar ziua a saptea de la Creatie cu cea in care Mintuitorul S-a „odihnit”, cum spune denia prohiduului mai jos:
    „,/In care S-a odihnit de toate lucrarile Sale,/Unul-Nascut, Fiul lui Dumnezeu,/prin randuiala mortii dupa trup odihnindu-Se./Si la ceea ce era/iarasi Intorcandu-Se prin Inviere,/ne-a daruit noua viata vesnica,/ca un bun si iubitor de oameni.”
    Va multumesc ca m-ati imbogatit…. Oricum, am apreciat intotdeauna importantsa pe care teologia Ortodoxa o da Invierii, pt ca „invierea este corolarul logic al intruparii” (Harrison)


  3. Frumos, CNI, foarte frumos, întotdeauna am recitat cu plăcere Prohodul. Şi acum îl am aproape.

    Le-am recitat studenţilor la Cursul de Istoria Literaturii Creştine. Rar am mai auzit aşa o tăcere uimită.

    E frumos! Ce-i frumos şi lui Dumnezeu îi place!

    Doru Radu, fără Crăciun îmi pot imagina creştinismul, cu greu, dar pot… Fără Înviere…. nu există creştinism.

    Am fi cei mai nenorociţi dintre oameni.



Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: