h1

Comunicat

Mai 2, 2008

Din pricina

1. virulenţei tot mai mari a comentariilor, care includ la pachet jigniri personale, devieri de la subiect, etc.

2. devierii de la subiect.

3. problemelor de înţelegere dezvoltate în jurul postului Isus „loser”?

4. dorinţei de a medita în linişte la cele transmise de diverşii comentatori..

am retras postul pe privat.

1. îmi cer iertare faţă de prietenii care m-am înţeles greşit. Pentru un act de comunicare este nevoie de doi, un emitator şi un receptor. Dacă un act de comunicare este ratat se poate ca problema să fie şi la emitator.

2. nu sînt convins că am greşit în cele spuse, dar dacă o mîncare poticneşte…
atunci mai bine n-o mănînc. După acest principiu am trăit pînă acum şi am sfătuit şi pe alţii să trăiască.

3. îmi pare extrem de rău că postarea mea a fost interpretată greşit, ca o lipsă de reverenţă faţă de Numele şi Persoana Mîntuitorului.

cu drag pentru toţi,

acelaşi…

PS.

Crina, am primit mesajul tău, am pus în sertar şi nu l-am închis 🙂

32 comentarii

  1. Ne pare foarte rau …..
    Cei mai multi oameni care ne ranesc o fac neintentionat.
    Dumnezeu sa te binecuvinteze Marius!


  2. Imi pare tare rău atunci când spui cu mare tristeţe despre defectele noastre, ale românilor. Şi care se confirmă din plin chiar şi în astfel de locuri în care am putea să nu mai dăm glas răbufnirilor violente, atât de nepotrivite şi pe care le incriminăm cu toţi când le vedem la alţii. Un subiect atât de profund ca şi cel retras de tine, putea fi tratat obiectiv, cu calm şi înţelepciune şi fără să se ajungă la acuze grave sau jigniri. Cei care te cunosc de aici (şi nu numai de aici!), dragă Marius, ştiau foarte bine că nu ţi-ai propus niciodată să scandalizezi lumea pe blog cu subiecte provocatoare sau cu… profanări de lucruri sau persoane sfinte. Măcar pentru că suntem în săptămâna luminată ar trebui să fim mai…luminoşi, mai buni. Of…
    Multă sănătate Marius şi nu te lăsa tulburat de astfel de ispite. Vorba bunicului meu: „Dă-i ‘nainte!”


  3. Exact Alex, era un subiect deschis, nu batut in cuie care permitea o dezvoltare, daca termenii au deranjat se putea gasi o cale diplomatica de inlocuire a lor.

    Marius nu este genul de om care sa nu inteleaga o demonstratie clara, argumentata. Ma desolidarizez de epitete cu factura jignitoare provenite din spirit de cool si dorinta de luare de cuvant inoportuna.

    Era o creionare a unui subiect care era perfectibil si nu ciomagibil, dar ma rog – decat slova culta, mai bine ciomagul ca este la casa fiecaruia dupa usa.

    Cred ca ideea de comentariu si statutul de comentator par sa se rezume la altceva decat la dezvoltarea ideei dezbatute si la persoana cu aport contributiv pozitiv. Sa fie romanul mai inchizitor decat inchizitia? Foarte posibil si atunci ne mai miram de alte culte ca iau bota si ne asteapta la porti.

    Romanul este coleric – ori te saruta ori te loveste cu ciomagul noduros 🙂 . Nu exista cale de mijloc 🙂

    -„Vorba bunicului meu: “Dă-i ‘nainte!””


  4. Am intrat pe acest blog in fiecare zi,cu mare placere, chiar si de doua, trei ori. asteptam „articolele” cu sufletul la gura. Nu am scris niciodata. Am fost multumita doar sa citesc. Multumesc , Marius pentru tot ce ai scris. Nu te opri. „Da-i ‘nainte!” Domnul sa fie cu tine, viteazule!


  5. Romulus, grija mare, modul acesta de a vorbi de cei ce nu au vazut lucrurile ca si tine sunt tot o ciomageala. Vorbesti despre ei in termeni care nu pot decat sa intarate.
    Crede-ma romanii nu sunt nici pe departe natia cea mai rea la capitolele, diplomatie, ciomageala samd.
    Chiar si spiritul acesta critic ascutit tot ciomageala este atunci cand nu are baze serioase.
    Ce spui te gandesti? Tu sti ca nu ti-o spun cu rautate.
    Pt smerire si racoriea adevarata, nu prin vorbe, citeste cu mare atentie postarea despre fratele Moldoveanu, „vreau sa mor intre frati”.
    Fii ceea ce poti fi in Isus dupa modelul acesta incercat!
    Cu drag fratele tau de la urma.


  6. Viorica, mulţumesc!

    Alex, mediul românesc de comunicare este din ce în ce mai greu de suportat chiar şi pentru mine care am suportat multe pînă acum.

    Din cînd în cînd însă trebuie să ne facem anahoreţi.

    Dă-i înainte poate fi aşa de bine ascultat că mă tot duc înainte pînă se termină satul şi intru în pustie.

    Am să ascult sfatul: mă duc înainte, tot înainte şi toooooot înainte 🙂

    Romuluss, numai de cool nu îmi arde mie şi de teribilisme, am trecut demult de vîrsta aia… He, he. Nici acolo n-am stat prea mult.

    Alta era intentţia. În parte s-a împlinit.


  7. Marius, nu ziceam de tine ca ai atitudine de cool(er) 🙂 Eu am vazut altceva in acel articol cu pricina, am intalnit f multe categorii de oameni si sunt obisnuit cu diferite moduri de exprimare si am invatat sa privesc semantica si ideea care se comunica, nu ma inpotmolesc de cuvinte prea usor.


  8. Multumesc!

    O intrebare intrebacioasa: maine seara vei fi la Iris?


  9. Da!


  10. Romuluss…”romanul e coleric.or te saruta ori te loveste cu ciomagul”…chiar asa or fi toti romanii ,fara deosebire?

    Ce zici de romanul credincios,care te lasa sa spui orice despre el,sa-l bagi in oala cea mai plina de toate otravurile…si sa nu zica nimic…

    dar care ia foc,cand cineva atinge ceea ce are el mai drag”HRISTOS DOMNUL”?(zic atinge,chiar atunci cand e vorba de o „filosofie doar”.)

    Ce crezi Romuluss, ce poate intarata mai mult si mai tare ,
    duhul unui om credincios?

    Hai sa citim mai bine ce se scrie despre fr Gaina Petrica,
    si despre prietenul lui, la alta postare,fr Moldoveanu,sa ne mai bucuram.


  11. Marius, exista apa plata si apa cu sifon (minerala). Tu izvorasti acidulat si asta irita pe unii. N-ar trebui sa alegem intre apa chioara si apa cu proprietati curative. Fiecare isi are rolul ei …


  12. cui crezi ca faci pe plac ?
    cine zici ca se va bucura mai tare – de vei tacea ?
    „…tu insa , nu esti din aceia care dau ‘napoi …”
    DOMNUL este cu tine ! (ce vrei mai mult?)


  13. Dar ce ziceti despre APA VIE?
    poate ca o alegem pe Aceasta!


  14. Nu ştiu de ce devenim, noi românii, pe zi ce trece tot mai aprigi şi mai încrâncenaţi în tot ceea ce facem. Ne lipsesc tot mai mult blândeţea („Fericiţi cei blânzi…”) şi răbdarea. A avea răbdarecu ceilalţi este mai mult decât o virtute creştină, este chiar cheia spre rezolvarea multor probleme. Poate încercăm să nu ne mai zburlim unii la alţii din orice, iar în subiectele mai delicate să încercăm mai întâi să înţelegem de ce a spus ce-a spus fiecare dintre cei care scriu pe aici. Fără să uităm ca Marius este gazda primitoare şi răbdătoare. Îndelung răbdător! Să nu uităm că au fost mereu controverse şi vor mai fi. E greu pentru natura noastră omenească să împlinim idealul consensului. Numai în Împărăţia lui Dumnezeu cel mai sigur!
    Multă sănătate tuturor şi înţelepciune! Înţelepţi aşa cum ne îndeamnă Însuşi Domnul.


  15. Shtiti ce ma surprinde la unii dintre voi? Mai ales (CENZURAT DE AUTORUL BLOGULUI) şi altzi catziva?

    Parca suntetzi la voi acasa! Atzi confiscat spatziul omului.
    Suntem la Marius acasa, trezitzi-va!

    Deja zilele astea m-am scarbit cum am vazut ca v-atZi urcat cu bocancii pe masa…. N-ajunge un blog capusha, a lui AC?

    Eu cred ca nu numai inteligentza trebuie sa fie in acelasi cap cu credintza dar si bunul simtz.

    Patratosule!!!!

    Emetiral!!!

    Ma mir cum ii rabzi, cum ne rabzi pe toti!


  16. Fain noul look. In tema cu ziua de maine.
    aproape uitasem ca este Duminica Tomii.


  17. Trebuie sa marturisesc ca intotdeauna ma simt rushinat de comentariile lui Alex!

    Bravo, Alex. NE dai clasa la tontzi din nou!

    Daca ar fi totzi comentatorii Patratosului la fel ca Alex shi A.Dama, Ionatan, Sderbach, BArzilai, Romuluss, CiprianS, pastorul de la tara si altii m-ash simtzi mai aproape de ce imi imaginez o comunitate creshtina matura.


  18. Marius,
    Cred că s-a ajuns aici datorită lipsei de disciplină. În orice domeniu este nevoie de puţină disciplină. Iar disciplina înseamnă a creea un gard (boundaries) în jurul întâlnirilor noastre virtuale.
    În marea lor majoritate cei ce postează sunt credincioşi şi ar trebui să se gândească să acţioneze şi spiritual. Dacă rămânem doar în domeniul lingvistic sau psihologic, dacă ridicăm doar întrebări legate de psihologie sau legate de lingvistică, vom primi răspunsuri ca atare. Inimile noastre au nevoie de înţelepciune spirituală. Dacă nu avem şi nu putem da din ea, este cel mai înţelept să nu spunem nimic. Dar tocmai aici este problema, sunt mulţi care nu au ce spune şi ca să ne arunce praf în ochii, fac vânt, sau furtună într-un pahar cu apă.
    Frustrarea ta cred că vine din situaţii ca acestera care sunt adesea incompatibile şi la nivele diferite de comunicare şi existenţă. Peste unele chiar dacă este greu trebuie să trecem şi din politeşe să admirăm dâra lăsată de melc/moluscă pe sticlă, mai nimic şi totuşi atât de dureros.
    Murdărie pe sticlă.


  19. Romuluss, te-am înţeles, nici o problemă!

    Barzilai, da, se pare că acum a ieşit ca şampania 🙂 dar tot apă era.

    Unii au agitat prea tare sticla. Şi apa minerală trebuie desfăcută cu grijă.

    Viorel Babas, Domnul este cu mine şi Îl voi lua cu mine unde mă duc…

    Înţelepciune de sus ne trebuie, Alex, din aceea dacă avem ne scapă de certuri şi de zgîrîieli.

    Patrix, ţi-am tăiat prima listă, nu se cădea, mai ales că erau acolo şi doamne.
    Da, astea au fost regulile casei, ca lumea să se simtă ca acasă.
    Se pare că am reuşit.
    Unii s-au simţit mai bine ca acasă la ei acilea. Nu-i bai!

    Visitor, da, este Duminica lui Toma cel care a crezut mai tîrziu.

    De acord, Patrix, cu ce spui despre Alex.

    Cornel, am abordat Patratosu foarte relaxat, fără bariere şi instrucţie.
    Dacă-i prea mult disciplină nu mnai este libertate.
    unii abuzează de libertate, astea sînt riscurile.


  20. ar fi bine sa precizezi in trei randuri motivele carele te imping pre tine, pătrăţosule, să cenzurezi comentarii.


  21. Mangaloy, precizez cînd este cenzurat vreun comentariu.

    Sînt cîteva motive.

    1. obscenităţi.
    2. atac la persoană cu epitele grosolane
    3. deconspirarea vreunui persoane care vrea să rămînă sub pseudonim (asta dacă mai ştie şi altcineva identitatea persoanei)
    4. deraieri serioase de la subiect.
    5. semnale patologice (exemplu: data exactă plus detalii despre cum se va sfîrşi lumea… etc.)

    iată că sînt 5 rînduri 🙂


  22. Mulţumesc pentru cuvintele voastre frumoase, dragi prieteni, dar pe care nu le merit. Mai degrabă se cuvine ca eu să vă mulţumesc pentru dragostea voastră! Acesta este un loc deosebit, cu o gazda deosebită – Marius – şi în care vin „în vizită” numai oameni deosebiţi. Eu aşa văd lucrurile şi pe toţi vă consider oameni cu dragoste şi frică de Dumnezeu. Uneori mai şi greşim. Toţi greşim, aşa cum a greşit şi Toma. Mâine este Duminica Tomii. Marius ne-a amintit asta prin headerul cu scena întâlnirii dintre Iisus şi Toma „necredinciosul”. Emoţionant moment. Extraordinară lecţie pentru noi toţi. „Fericiţi cei ce n-au văzut şi au crezut!” Să ne dea Domnul să ajungem şi noi la cunoştinţa deplină a Adevărului şi să mărturisim în toate zilele vieţii noastre, ca şi Toma: „Domnul meu şi Dumnezeul meu!”
    Dumnezeu să ne binecuvinteze pe toţi cu dragostea Sa!


  23. Imi pare rau, nu am mai citit restul comentariilor. Mi s-a parut avangardista si interesanta abordarea, dar vreau sa subliniez din experienta mea de blogger hartuit vreo trei luni de zile pe WeBlog, ca traim intr-o lume ciudata rau de tot. Unele iesiri frizeaza deja comportamente anormale. Sa fim sanatosi si sa ne ajute Dumnezeu!


  24. Marius, nu cred ca vreun singur comentator de pe aici a vrut sa te faca pe tine sa renunti la acest blog, sa te raneasca sau sa-ti plateasca nu stiu ce polite. Sincer, gindeste-te la cei care au privit o postare sau alta(ca nu a fost asta singura controversata) din alt punct de vedere decit al tau daca ei chiar au ceva cu tine, daca nu sint persoane care te admira, te plac , etc… Eu cred ca mai mult decit postarea au fost comentariile de ambele parti care au inceput cu voi nu intelegeti, sinteti limitati, ba nu, tu ai facut asocieri care ne se cadeau facute, etc, etc……si uite asa s-au mai incins spiritele, ca altfel nu am mai fi ceea ce sintem, „mioritici, numai lacrimi si muci” vorba unui prieten. Un lucru e clar, ne trebuie mai mult control si bun simt, (si incep cu mine), ca daca am trai dragostea aia din Corinteni,…. ce simple ar fi toate. Eu m-am gindit mult la toata agitatia noastra gratuita si mi-am dat seama ca este la fel ca in familie. Ne trebuie timp sa ne adapatam si intelepciune sa vedem cum putem face sa mearga totul mai bine. Cind ma uit inapoi dupa 24 de ani de casatorie, ma gindesc ca nu as schimba decit un singur lucru: nu as mai astepta si nu as mai incerca sa il schimb pe sotul meu, as incepe cu mine, daca ma schimb eu, el va raspunde pe masura. Cred ca este valabil si in acest spatiu. So, eu ma rog sa ma ajute Domnul pe mine sa ma schimb, ca iau foc cam prea iute uneori.


  25. Ma bucur ca ai ales sa continui, Marius – la urma urmei e jurnalul tau, si daca nici la tine acasa nu-ti poti permite sa fii tu insuti, atunci unde?

    Marius, te apreciez pentru riscul pe care ti l-ai asumat cand ai decis sa te faci „blogg-ist”. Ai riscat sa fii interpretat gresit – si ti-ai asumat riscul. Intr-adevar multe dintre subiectele propuse de tine iti „rasucesc” creierii:) dar te asigur ca sunt gustate de oamenii care reusesc si sa-si „desrasuceasca” ideile dupa „rasuceala”.

    motivul pentru care eu NU cred ca o sa-mi fac blog: prea intra toata lumea la tine acasa cu bocancii plini de noroi…ca apoi sa-si revendice ba dreptul de gazda, ba cel al primului venit…m-am uitat cam trista la spectacolul asta. Nu stiu daca este doar o caracteristica a romanilor, dar e „ceva” care te zgarie pe ochi, nu tine nici de estetic si nu intra nici in sfera moralitatii, sau hai sa-i spun „bun simt” (ca sa nu zic ” self-control” -care e roada duhului). Oare nu cumva exista pacate „specializate” pe natiuni?

    ii tot criticam pe americani si-i desconsideram (unii), dar cred ca putem invata de la ei cum se face polemica intr-un mod civilizat. Ei dueleaza idei, nu fac paruiala…si intr-un mod civilizat si… relaxat. mi-e frica sa intreb, d’apoi sa mai si spun: dar daca si noi am ramas tributari comunismului??? noi, generatia de 30 si ceva de ani!? – tehnica intimidarii prin desfintarea interlocutorului…
    si nu ne sfiim sa folosim epitetele in numele a ceea ce credem??? – facem apoi cazuistica…

    si nu realizam ca s-ar putea ca noi sa „sunam” atat de tare, incat sa nu se mai auda deloc ceea ce spunem…

    e foarte usor sa aluneci cand ai noroi pe bocanci, mai lasi si urme mizerabile dupa tine

    parerea mea? – trimite tot la cei 7 ani de-acasa…cum ne invata mama: suna la usa, saluta, si lasa-ti bocancii murdari afara… (vezi, de-aia trebuie sa-ti iei shosete curate de-acasa 🙂


  26. Ba, le meriţi, Alex, din plin.

    Forevergreen, nu-i loc prea mult de îndrăzneli cînd ai o responsabilitate pentru 2000 de cititori. Greu.

    Am înţeles, Mia, nu-i problemă. Am văzut eu şi altele mai grele.

    Nu pentru a fi admirat şi plîăcut am scris eu blog, ci tocmai pentru a învăţa şi a mă corecta., pentru a mă îmbogăţi.

    Şi eu cred că am reuşit.

    aşa să ne ajute Dumnezeu, să ne schimbăm pe noi mai întîi, dar după Chipul Lui.

    Rahela, nuuuuuuu.

    Eu sînt eu însumi în faţa lui Dumnezeu şi a soţiei, dar nu pe blog. Blogul nu este locul în care sînt eu însumi,

    Aici este Pătrăţosu şi pătrăţosu este un „personaj literar”. Pătrăţosu nu sînt eu, este doar o parte din mine, aia sprinţară, ludică, pusă pe glume, are cam 21 de ani.
    Eu am mult mai mult.

    Ai să îl vezi la chip zilele astea… aşa cum l-a văzut un prieten.

    Da, mi-am asumat multe multe riscuri faorte multe riscuri şi pierderi cu blogul acesta, eu cred că a meritat.

    Ba da, isteria asta este o caracteristică a românilor.


  27. stiti care e partea buna din toata „zbaterea” de saptamana trecuta?

    s-a demonstrat pe viu, daca mai era nevoie, ca cei care comenteaza la Patratosu nu sunt o haita, asa cum au fost etichetati de catre unii. se vede clar ca fiecare gandeste cu capul lui. 🙂 nu mai poate zice nimeni ca ne incolonam la un simplu semn din partea „patratosului sef”. 🙂

    cat despre aparare, Marius, nu cred ca aveai nevoie, nici nu sangerai si nici nu cred ca cineva si-a pus in cap sa te „termine”. in plus iti si place sa te duelezi, asa ca… 🙂

    una peste alta, felicitari pentru atitudinea pe care ai avut-o prin acest comunicat si felicitari si celor care si-au exprimat opiniile referitor la ce vad si inteleg diferit. merita sa tii cont de opinia celor ce te citesc/urmeaza. cine stie,in viitor poate o sa spui aceleasi lucruri dar intr-o alta abordare, nu cred ca ar strica. 🙂
    si ai grija: daca mergi cu un pas inainte oamenii te urmeaza, dar daca faci doi, nu se stie niciodata……… 🙂

    si in final o nedumerire: de ce nu ai scos si postul „Isus va fi fost „blogger””? 🙂


  28. draga Mircea,

    da, îmi place duelul, dar cu oricine în orice circumstanţe. Nu-mi place duelull sabie de samurai contra puşcă şi nici pistoale contra floretă.

    De asemenea, nu-mi plac loviturile pe la spate.

    Ferească Domnul să mă urmeze pe mine. Domnul este cel care merită urmat nu eu, şi nu eu-l meu de pe blog, în nici un caz. Blogul nu este un mediu pentru ucenicie.

    Nu l-am scos pe acela, cel puţin eu nu ţin minte să îl fi scos, dar mă mai uit o dată. Poate că din cauza acidului revărsat şi pe acolo


  29. de acord cu tine in ce privesc tipul de arme cu care se poarta duelul….

    te urmeaza pe tine, admitand ca tu calci pe urmele lui Hristos. asa zicea, Pavel, nu? :)asta asteapta sa vada si oamenii in definitiv; nu baptism, nu penticostalism,chiar nici crestinism dupa cum spuneai in ultimul post.

    nu ai scos acel post, tocmai asta era nedumerirea mea, pentru ca si pe acolo se varsase ceva acid….


  30. Îmi pare rău, dar eu aşa nu lupt.

    eu cred că ucenicie nu se poate face altfel decît faţă către faţă.

    sînt şi alte posturi cu mai mutl acid, am hotărît să scot doar ceea ce poticneşte credinţa fraţilor mei


  31. si eu vad la fel ucenicia, dar cred ca ne joca feste comunicarea scrisa. iar am zis mai mult decat am vrut sa zic sau am zis ce nu am vrut sa zic cu acel „/”. 🙂

    in final e bine ca a venit linistea….


  32. Nu toata liniştea e bună, Mircea… nu orice fel de linişte



Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: