h1

N-am văzut credincioşi proşti…19

Mai 2, 2008

Niciodată. Am văzut „talibani”, fanatici, sclifosiţi, moftangii, dar n-am văzut credincioşi proşti. Credinţa nu este un dar „de la natură”, nu este o chestie care „îţi vine” natural.

Credinţa, nădejdea şi dragostea, (1 Cor. 13) toate trei se comportă la fel. Fiecare dintre ele ţin de voinţă, determinare, disciplină şi muuuultă…. minte! Oamenii cu-minţi pot iubi, spera şi crede. În această ordine.

Dacă nu iubeşti, faci doar sex, dacă nu nădăjduieşti, disperi şi singura alternativă a disperatului este înşelarea simţurilor prin orice fel de stupefiant dar… dacă nu crezi, crezi. Orice om crede. Nu exsită fiinţă umană care să nu creadă.

„Dacă nu crezi în Dumnezeu, atunci crezi în orice”, spunea cineva.

Toţi credem. Sîntem făcuţi pentru credinţă. Credinţa ne este constitutivă ontologic. Mai puţină omenitate fără credinţă. Şi ca să rezolvi o problemă simplă de matematică trebuie să crezi: să crezi că două drepte paralele nu se întîlnesc niciodată, dacă eşti pesimist, iar, dacă eşti optimist, să crezi că se vor întîlni la infinit 🙂

Şi ateii cred, ei CRED că nu există Dumnezeu, în ciuda faptului că nu există dovezi obiective că n-ar exista, în afara lui Iuri Gagarin, care a văzut negru înaintea ochilor cînd a zburat în afara atmosferei şi ne-a spus adevărul: că acolo-i Nimeni!

………………………………………………………………………….

Pentru a crede trebuie să munceşti serios. Cam tot la fel de serios cît trebuie să munceşti ca să-ţi menţii omenitatea în limitele decenţei, adică să nu ne porcăim. De aceea abstinenţa este una dintre verişoarele bune ale credinţei.

Adevăratul credincios are o memorie de fier, o percepţie spirituală ascuţită ca un bisturiu de neurochirug şi o minte mai deschisă decît Grand Canyon.

Sînt multe feluri de credincioşi, dar mai multe de necredincioşi. O taxonomizare completă mi-ar lua prea mult timp.

Doctorul Luca ne oferă, în capitolul 24 din Evanghelia sa trei trepte posibile ale credinţei.

1. versetul 8: Memoria cuvintelor Lui. „Şi-au adus aminte de cuvintele Lui” Luca 24:8 καὶ ἐμνήσθησαν τῶν ῥημάτων αὐτοῦ. Femeilor nu le-a fost aduse în minte de către îngeri, întîmplările dulci cu Isus, actele şi faptele lui, ci Cuvintele Lui.

E mult de vorbă aici despre prostirea generaţiei noastre gogălizate, care nu mai interiorizează informaţia, ci o exteriorizează… dar alt post despre asta.

Femeile şi-au adus aminte cuvintele lui Isus, aşa cum nouă astăzi Duhul ne aduce aminte cuvintele Lui.

Ioan 14:26 Dar mângâietorul, adică Duhul Sfânt, pe care-L va trimite Tatăl, în Numele Meu, vă va învăţa toate lucrurile şi vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu.

Ei, problema este că Dumnezeu lucrează cu materialul clientului şi nu se poate naşte credinţa într-un creier gol. Memoria se foloseşte de cele memorate. Pentru a putea crede

2. versetul 31: Privirea spirituală. „Li s-au deschis ochii”…. Luk 24:31 αὐτῶν δὲ διηνοίχθησαν οἱ ὀφθαλμοὶ, καὶ ἐπέγνωσαν αὐτόν· καὶ αὐτὸς ἄφαντος ἐγένετο ἀπ᾿ αὐτῶν.

Isus improvizează o mică biserică, o promisiune a Miresei care îşi va ridica vălul în ziua Cincizecimii pregătindu-se pentru logodna asta de cîteva mii de ani şi acolo, spre Emaus, se naşte o mică comunitatea care prefigurează Comunitatea Euharistică, Comunitatea Duhului.

O mică comunitate interpretativă, o comunitate a siguranţei hermeneutice în care El le tîlcuieşte din Moise şi prooroci.

3. versetul 44. Mintea deschisă. „Li s-a deschis mintea… ” Luk 24:45 τότε διήνοιξεν αὐτῶν τὸν νοῦν τοῦ συνιέναι τὰς γραφάς· Li s-a deschis mintea să înţeleagă Scripturile.

A treia fază este superbă.

Stau la masă cu El. El le aduce aminte (vezi pasul 1), le tîlcuieşte din Moise, prooroci şi … mai adaugă ceva, psalmi (vezi pasul 2, Emausul) şi …. după ce mănîncă de faţă cu ei (la fel ca în Emaus la masa prefigurativ-euharistică) li se deschide mintea să înţeleagă …. ceeee????

Tot Cuvîntul.

vedeţi, peste tot textul lui Luca musteşte de Scripturi, cuvintele lui, Moise, prooroci, Moise, Prooroci, Psalmi.

Cuvîntul scris tălmăcit de Cuvîntul Întrupat la Frîngerea Trupului.

……………………………………………………………………………………..

În capitolul ăsta avem toată „reţeta” credinţei. Am spus reţetă pentru că textul este scris de un medic (Răsvan, Ciprian? any comments 🙂 )

Credinţa nu se poate naşte decît în urma lecturării şi interiorizării Cuvintelor Lui prin Duhul, participării la o Comunitate a Euharistiei, Comunitatea Duhului, Biserica şi prin conlocuirea Cu El, Cuvîntul-Întrupat.

Dacă vrei să crezi se poate!

Trebuie să ai curajul să fugi măcar la mormînt ca femeile, dacă nu ai curajul de a urca spre Golgota. Dar, ca ele, cu ale SAle cuvinte „în cap”. (Luca 24:1)

Trebuie să ai curajul să îl inviţi pe El să rămînă cu tine, că e spre seară, e seara vieţii tale şi se face întuneric, ca cei doi spre Emaus, (Luca 24:29)

TRebuie să ai curajul să ieşi în căutarea Lui cu mintea şi El va veni în întîmpinarea ta cu îngerii.

Trebuie să ai îndrăzneala să îi ceri să rămînă un pic îjn întunericul vieţii tale şi va ieşi spre tine cu Pîinea.

Trebuie să ai naivitatea să te bucuri „ca prostu” în faţa Lui, în timp ce-ţi mănîncă fagurii şi peştele, ca îţi deschidă mintea, să te deştepte.

………………………………………………………………………………..

De aceea spun că nu mai credincioşii au mintea deschisă, elastică, disciplinată, bine pusă-n raft.

N-am văzut credincioşi proşti …. dar pe unii i-am auzit, pe alţii i-am citit 🙂

Nu erau cu totul credincioşi, adică cu o memorie îmbunătăţită în Cuvintele Lui, cu o privire spirituală ascuţită prin Moise şi Prooroci, şi cu o minte deschisă în Comunitatea Închisă Euharistic.

Dumnezeu poate fi cunoscut între doi pereţi, ba chiar trei, de care mă dau cu capul tot timpul ca să îmi vină mintea credinţei, Cuvîntul Întrupat (Cristosul Înviat în prezenţă mistică) Cuvîntul Duhului (Cuvintele lui Dumnezeu), Comunitatea Euharistică a Duhului (Biserica, asta include şi tradiţia interpretativă a bisericii. ). Între acestea „mă mişc” vorba lui Petre Ţuţea.

Oricine nu poate crede ar trebui să citească măcar o dată Biblia de la un cap la altul, aşa … ca pe orice altă carte, fără alte intenţii, apoi să caute comunitatea hermenutică, o Comunitate Euharistică şi să-L provoace pe Cristos la o întîlnire frontală faţă în Faţă..

Poate fi acesta şi duel….

Lui Dumnezeu Îi plac tupeştii. Căldiceii nu-I plac, dar obraznicii, tupeiştii, curajoşii… da!

19 comentarii

  1. Domnule Marius, ce inseamna contorul din coada titlurilor postarilor dumneavoastra (21,20,19…)?


  2. Se pare ca dumneavoastra refuzati sa intelegeti ca pe un copil al lui Dumnezeu nu-l intereseaza cum este vazut Domnul Isus din perspectiva batjocoritorilor. Refuza acest lucru pentru ca inseamna sa creeze inca o data prilejul de a fi rostite cuvinte de ocara asupra Domnului Isus (ceea ce ati facut din plin.). Se intristeaza la astfel de cuvinte, pleaca de langa cel care are o astfel de vorbire (din cauza Duhului Sfant).

    don quijote va demonstrat (prin metoda `este scris`) cum era vazut Domnul Isus la vremea aceea. Toti profetii erau temuti si respectati la vremea aceea de popor. Aveau autoritate. De aceea draga romulus au iesit oamenii din Templu cand Domnul Isus, o singura persoana, i-a scos afara cu biciul (ar fi fost linsati de multime daca ridicau mana asupra Lui).

    Si au mai sperat ca e un fel de Barnaba. Deci il vedeau si ca pe un mantuitor de sub stapanirea romana.

    Doar unul singur a sperat ca va pierde. Pentru ca doar unul singur stia exact cine este El (ucenicii se bazau pe credinta si minuni). Satan. Doar el a pus problema in acest fel.

    Observati acum cine va inspirat acel articol?

    P.S. Si ati mai facut ceva. Ati lovit in copiii Lui. Tot cu cuvinte de ocara. Inca o data demonstrand de cine va lasati calauzit. Domnului Isus ii pac oamenii blanzi si smeriti cu inima, fara rautate. Si ii plac oamenii stabili. El nu antreneaza obraznici si tupeisti. Aceia au alt tata. Ultimul meu post aici. Asa sa-mi ajute Dumnezeu.


  3. Domnule Marius cred ca nu se pune suficient de mult accent pe minte in crestinismul de astazi, desi chiar termenul de „pocainta” stiti ca inseamna „schimbare de minte(de gandire)”. Ce ar fi ca de acum incolo in locul termenului pocainta pe care oricum fiecare il intelege cum vrea sa folosim expresia „schimbare de gandire”, expresie cred mai usor de inteles?


  4. Domnule funlw65 nu stiti ca: „Imparatia cerurilor se ia cu navala, si cei ce dau navala pun mana pe ea” ?

    Nu neg ca lui Dumnezeu nu Ii plac oamenii smeriti si blanzi dar te asigur ca acei oameni smeriti si blanzi cum zici tu au avut „tupeul” ca de dragul credintei lor sa nu accepte compromisuri chiar pana la moarte de martir… Daca tu crezi ca lui Dumnezeu Ii plac oamenii fara personalitate si coloana vertebrala (care sa ii faca sa stea verticali) te inseli amarnic.

    Si pe viitor iti dau un sfat: Nu te lega singur cu cuvintele tale, chiar esti sigur de viitor?


  5. Draga Pomişor, contorul este un contor… asta-i semnificaţia, care merge invers, pînă la 1 şi 0.

    Draga Fun, pe mine mă intereessază cum a fost văzut Isus din pespectiva duşmanilor Săi pentru ca, pe nesimţite, să nu devin eu însumi un astfel de duşman.

    Fun, cred că este comentariul la postul greşit, nu la acest post trebuia acest comentariu, ci la celelalte, eşti sigur că ai vrut ca aici să apară acest comentariu al tău?

    Corect, Pomişor, metanoia înseamnă schimbare de minte, în primul rînd, nu schimbare de sentimente faţă de Dumnezeu.

    Se pune prea puţin accent pe minte şi gîndire şi de asta ajungem unde ajungem

    Se pune accent în schinmb ce ce ni se pare, ce am simţit, cum credem noi că… etc.

    Cred că s-a defectat ceva la blogul meu, Pomişor, orice scriu este răstălmăcit, orice. Postul ăsta este depsre cu totul altceva şi uite ce fel de comentarii încasez. 🙂

    Asta este…


  6. Marius,
    „Li s-a deschis mintea să înţeleagă Scripturile”, este un fenomen de o forta care nu poate fi descrisa in cateva cuvinte. Acesta este pragul pe care l-au trecut apostolii, iar rezultatele au fost cele descrise de la cartea Faptelor incolo. Duhul Sfant este deosebit de sensibil, iti deschide mintea ca sa intelegi relatia cu Divinitatea, sa prinzi schemele de gandire,care inafara relatiei cu Hristos nu exista. Cei mai luminati oameni din lume nu pot surprinde aceste scheme pentru ca tin de subtilitatile Intelepciunii Lui Dumnezeu.

    In urma cu ani de zile comunitatea de crestini f seriosi pe care am intalnit-o, sustinea foarte mult subiectul cererii de Intelepciune si descoperire a Sfintelor Scripturi, ca si subiect principal in rugaciuni. Atunci am acceptat ca fiind un lucru bun dar nu am inteles dimensiunea unui astfel de subiect. Azi „simt” importanta unui astfel de lucru, eu nu as cere Doamne da-mi credinta ci Doamne da-mi Intelepciune ca sa pot vedea, intelege si crede. Credinta vine in urma intelegerii, in urma framantarii Sfintelor Scripturi alaturi de Duhul care este acolo si misca rotitele mintii. Fara Duhul care misca rotitele suntem cu nimic diferiti de cei din lume, perpendiculari pe credinta la o distanta de ani lumina.

    Ma intereseaza ce cred cei de langa mine(nu ca sa ma convertesc eu la gandirea aceea saracacioasa si ingusta a lumii -draga funlw65-). Nu avem o credinta care ne chiama la izolare – si sa ne batem cu biciul sa credem, ci sa ne „batem cu conceptele Biblica in cap”, ca sa ne ducem la bun sfarsit chemarea Sfanta.

    „De aceea spun că nu mai credincioşii au mintea deschisă, elastică, disciplinată, bine pusă-n raft.” – f corect – ne trebuie minte deschisa ca sa vedem clar diferenta intre lume si Intelepciunea Divina, altfel vom ramane cu un fel de credinta lipsita de viata si substanta.

    Hermeneutica – de ce ne trebuie cand suntem luminati de sus??? O prostie umana nu?! O inventie a celor care se cred filosofi – oricum Pavel nu a zis nimic de aceasta. Deci sa o aruncam si sa revenim la credinta aceea simpla in care nu intelegem mai nimic dar credem(credeti si nu cercetati). NU – total gresit – cartile sunt niste entitati separate care se armonizeaza intre ele in cel mai perfect mod posibil, dar pana nu suntem capabili sa intelegem fiecare celula(cartile) a intregului(Scriptura), sa nu facem conexiuni intre carti.

    Am fost intotdeauna surprins de capacitatea Mantuitorului de a porni de la o simpla discutie cu evreii si de a converge intotdeauna la credinta, abordarea Sa pornea intotdeauna de la intelegerea problemelor lor(femeia de la fantana, Nicodim,….) si apoi aplica solutia Intelepciunii Sale. Fascinant cata Intelepciune!


  7. Marius, de acord cu tine pina aproape la sfirsit, unde spui ca lui Dumnezeu ii plac tupeistii, obraznicii, curajosii. Da, stim toti ca nu-i plac caldiceii, dar oare tu nu cunosti tupeisti si obraznici care sint caldicei, si uneori nici atit? Tie iti plac tupeistii in biserica la tine? (daca ai asa ceva pe acolo).
    Ajungem din nou la o perceptie diferita a cuvintelor. Tupeistii si obraznicii nu sint oamnenii gata sa iasa din tipare, sa incerce ceva nou, sa depaseasca niste limite, sa incerce ceva constructiv, de obicei sint oameni care nu ne plac si nu prea ni-i dorim pe aproape. Tu nu spui copiilor tai sa nu fie obraznici(poate ca sint prea mici inca sa riposteze cind mai zici tu ceva). Eu le mai zic alor mei cind sar calul. In societatea noastra, in care traim si ne cresc copiii, tupeistii si obraznicii sint exemple negative, sigur nu vrem sa devenim ca ei, asa ca iar lasam loc la controverse. Ce zici fariseii nu aveau tupeu cind il intrebau pe domnul Isus tot felul de lucruri cu ginduri ascunse si ca sa foloseasca acele raspunsuri impotriva lui? Cred insa din toata inima ca lui Dumnezeu ii plac cei care au curajul sa accepte mintuirea in ciuda faptului ca vor fi expusi la batjocoriri si cite altele din cauza aceasta, dar lui ii plac si cei cu inima sperita si chiar si trestia fumeginda,.. unde nici urma de tupeu sau obraznicie.


  8. Draga Marius, stii mai bine ca mine ca atat Evanghelia , cat si Fapt.apost sunt bine documnetate, scrise cu grija si amanuntit. O fi un defect profesional, o spun eu, care-s in bransa. 😉

    Cat despre credinta: a crede este un act decizional propriu. Insa a crede in sens crestin (cu toate implicatiile) mai are nevoie de-un ingredient: acea deschidere a ochilor mintii si inimii (vorba lui Pavel) de a intelege tainele lui Dumnezeu, pt ca , fie vorba intre noi, Scripturile au tot spus despre Mesia si ei nu au inteles, si nici noi n-am fi inteles…dar Isus le-a descifrat pt apostoli (le-a deschis ochii mintii) ca sa le priceapa.

    Fides querens intellectum: credinta care cauta intelegerea, se munceste sa proceapa motivatiile, mecanismele si finalitatea tainelor revelate.

    …ma opresc, ca a spus si Romuluss destule!


  9. Mi-ar placea ca anumite persoane sa citeasca acest articol. Pt ca e dureros sa tot auzi in diverse imprejurari comentarii stupide care asociaza credinta cu prostia, bigotismul, prejudecati sau concepţii băbeşti. Iar cei care fac asta o spun cu mare convingere de cunoscători. Cand de fapt sunt cei mai mari ignoranti. Care nici macar nu au curiozitatea sa vada si sa recunoasca faptul ca marile personalitati ale lumii acesteia au fost oameni profund credinciosi, religiosi. Aceia erau „cunoscatori” adevăraţi, dar mai aveau si smerenia care îi împiedica sa se umfle în pene, aşa cum fac cei dominaţi de autosuficienţă. Cei care cred ca le stiu pe toate si asta le da dreptul sa judece pe ceilalti, sa-i ia in râs, să batjocorească cele sfinte…
    „Pentru a crede trebuie să munceşti serios”. Bine spui, Marius. Si asta explica de ce pentru unii este mai „convenabil” sa nu creadă. Şi să pună pe tapet în dreptul credincioşilor acel stupid dicton: „crede şi nu cerceta”, ca şi cum cel ce crede este unul care nu pricepe nimic şi doar ia de bune, ca un credul, cele spuse de alţii. Cei care nu înţeleg nimic din credinţă, vad în necredinţă o „eliberare”. Este doar o falsă eliberare. Necredinţa înrobeşte cel mai rău. Îl subjugă pe necredincios neantului, îl transformă în nimic şi îl îndreaptă spre împărăţia nimicului. Cei ce cred ştiu care este aceasta.
    Frumos mai spune si Romuluss despre înţelegerea cărţilor. Darul divin al înţelegerii sensurilor divine… Pentru ca înţelegerea, credinţa…sunt daruri dumnezeieşti.


  10. Draga Romuluss,

    tocmai, Duhul ne deschide pleapele şi ne mîngîie neuronii.

    si eu mă rog de o vreme pentru mai multa minte, sper ca Domnul sa ma asculte, mai multa deschidere de minte, daca nu vrea sa imi dea mai multa minte, sa mi-o deschida pe asta care e…

    Cineva spunea că orice adevăr pînă la urmă este adevărul lui Cristos, inclusiv constanta pi.

    Mia, imi plac tupeistii si obraznicii in sensul in care acesti oameni spun ce ii doare, fara ascunzişuri,
    ii prefer ipocriţilor, birfitorilor pe la spate şi făţarnicilor zimbitori.
    Crede-mă.

    Voi pune ceva pe Iov si ai sa vezi la ce mă refer.

    Credinţa cere inteligenţă, aşa cum spui, Ciprian. De aceea nu cred că există credincioşi autentici „bătuţi în cap”
    Credinţa cere deschidere, de aceea nu cred că există credincioşi autentici cu „ochelari de cal”.

    Fără simţul tainei, fără mistică adevărată nu putem fi credincioşi autentici… atunci la ce folos mintea?

    Frumos le spui, Alex, în sfîrşit o faţă senină şi o minte limpede ca un lac de munte.

    da, înţelegerea şi credinţa sînt daruri dumnezeieşti.

    Fii sănătos!

    Mari, frumos ce spui şi tu, parcă toţi se şcolesc dintr-o dată. Oare nu aşa ar trebui să fie?

    Mă bucur că ai înţeles bine partea cu „tupeul”. Iar limbajul meu care scoate din pepeni 🙂


  11. chiar vorbeam cu cineva si ii spuneam ca ce frumosi sunt oamenii dupa ce se intalnesc cu Dumnezeu, si ce frumos vorbesc apoi! Sunt absolut fascinanti cand stai si ii asculti! Parca toti sunt citit si scoliti! ..cineva spunea ca atunci cand s-a intalnit cu Dumnezeu s-a ‘dumirit’..s-au ‘luminat’ la minte…asa e…nu exista credinciosi prosti!

    …si da, cred si eu ca crestintii trebuie sa fie tupeisti! …si trebuie sa iasa din tipare..neaparat….pentru ca tiparele actuale sunt copilul mic al celui rau. Trebuie sa avem curajul si sa fim tupeisti, dar nu in lucruri negative pentru ca ar fi contrar credintei noastre…

    daca ucenicii nu ar fi fost tupeisti nu ar fi avut curajul sa faca ce au facut….sa indure cat au indurat….

    daca nu ar fi fost obraznici, s-ar fi oprit cu propovaduirea la prima amenintare…ar fi zis: „nu sade bine sa ii suparam pe mai marii nostrii, preotii, si sa zicem de-astea.”

    trebuie sa fim ‘nebuni pentru Cristos’! …nebuni in dragostea si lumina Lui! (sa ne invete sa iubim ca El, si sa ne lumineze mintea!)


  12. Romulus, intelepciunea este data de Dumnezeu, fara ea matematica religioasa naste farisei si carturari.
    Trebuie sa recunoastem ca suferim de complexul dat de epitete coboratoare ce ni se atribuie pt faptul ca suntem crestini, pt ca indraznim sa credem ceea ce o lume intreaga batjocoreste.

    Cred insa ca este o mare deosebire intre credinta si ratiune, ele chiar sunt antagonice si nu de putine ori in razboi de gherila, fara reguli, oricand si peste tot.
    Ratiunea are limite si limiteaza, prin aceasta nu vreau sa incurajez sloganuri de genul „crede si nu cerceta”. Pana la urma este si un non-sens acolo, daca crezi ce sa mai cercetezi, iar daca cercetezi ce sa mai crezi. Credinta nu se bazeaza pe rezultate si nici nu se dobandeste prin tragerea de par sau invatarea tablei inmulturii. Este ceva intre om si Dumnezeu, ceva destul de greu de delimitat unde incepe si se termina influenta lui Dumnezeu si a omului.

    Eu cred ca `putem vorbi de doua feluri de intelepciune, de la Dumnezeu, nu are nimic in comun cu parul alb sau alte eforturi si cea umana supusa experientei, prejudecatii si erorii. Credinta nu are legatura cu niciuna in sensul ca fie o ai, fie n-o ai. Intelepciunea de Sus te ajuta sa te apropii de Dumnezeu traind in modul placut Lui si descoperindu-ti-se tot mai mult, se toarna implicit si intelepciune.
    Intelepciunea de Jos este lipsita de Dumnezeu si pricina multor dureri, erori si galcevi.

    Cunoasterea nu se confunda cu intelepciunea si duce cel mai adesea la ingamfare.
    Lucrurile sunt distincte si nu cred ca pot fi dobandite prin efort cele de Sus, dupa cum cele de jos nu sunt de folos.

    Pot avea cunostinta si sa nu fiu intelep; pot avea intelepciune sa nu trec strada in urma experientelor anterioare si a cunostintelor dobandite dar, asta nu este de Sus, dupa cum nu pot judeca o problema a bisericii pt ca am invatat sa trec strada, am citit biblia si inca cateva carti de psiho sau socilogie.
    Orice om intelept de Sus poate ajunge foarte jos, vezi Solomon, Samson samd, orice om intelept in felul lumii trebuie doborat de Dumnezeu si fara El face erori cu toata intentia buna, ravna si „carti” citite,-vezi cazul Apostolului Pavel, doborarea sa si inutilitatea intelepciunii umane in omorarea lui Stefan.
    Dupa cum daca citesc toate cartile despre razboi, am cunostinta deosebita, nu implica faptul ca in momentul cheie voi lua hoatarea potrivita data de intelpciunea care s-ar putea sa lipseasca-vezi atatea razboaie pierdute de buni razboinici, precum si intelpciunea de Sus fara manuale militare si experienta de razboi utila in cazul in care Domnul da intelepciunea si misca lucrurile- caderea Ierihonului.


  13. Intelepciunea venita de sus, este atat de Inalta incat multi si-au sacrificat viata, doctoratele pt a se dedica credintei. Pavel un mare invatat al vremii sale, detinea o teologie de prima clasa, la care a renuntat in favoarea Inaltei Intelepciuni dobandite prin har. Oameni care intr-adevar isi framanta mintea pt credinta pt a-L intelege, pt deslusirea Sfintelor Scripturi nu pot fi prosti.

    Am cunoscut oameni simpli, oameni care inainte de convertire nu erau decat la coada satului, dupa convertire cei din jur au observat o capacitate crescuta de intelegere a lucrurilor – o disciplina, un respect fata de cei din jur, o imbunatatirea a calitatii vietii de familie si mai apoi au devenit marii stalpi ai credintei din perioada prerevolutionara.

    Crestinismul si prostia sunt incompatibile, dar nu toti care isi spun crestini chiar sunt, iar fluctuatii avem cu totii.

    Da, intelepciunea venita din Evanghelii este mai presus de alte scoli si in plus ea este eterna.

    Sigur Alex, e dureros ce s-a intamplat – daca nu suntem de acord cu ceva putem intreba, argumenta frumos nu sa dam cu sapa in moalele capului ca sa dovedim ca nu suntem mai buni decat George Bulbuc din romanul Ion a lui Rebreanu.

    Dar suntem o natiune violenta care inainte de a te intreba te loveste in cap iar apoi te intreaba : – dar cum era cu …ca nu am inteles chiar bine? 🙂

    Corect Ciprians – Scripturile nu pot fi intelese decat prin deschiderea ochilor mintii.


  14. Marius, da foarte de acord cu tine cind spui „imi plac tupeistii si obraznicii in sensul”….. si de aici dintr-o data vezi ca din nefericire aceste cuvinte au mai multe sensuri si se pot interpreta dupa cum percepe fiecare cuvintul. Dar eu nu ma consider tupeista si dupa cum ti-ai dat seama din comnetarii de la multe postari am spus ce cred chiar daca am fost singura care am crezut asa si chiar daca multi m-au trecut Oltul la cit de pacatoasa sint. Si ce daca, asa cum spui decit sa te citesc si sa vorbesc pe la spate, prefer sa ti-o spun in fata chiar daca o iei ca atac personal. Dar dupa ce ti-am spus ce cred eu ca nu e bine, putem merge linistiti la o cafea. Asa am fost intotdeauna si pentru asta am platit un pret si inca mai platesc. Dar cind am avut divergente cu cineva nu m-am considerat obraznica pentru ca i-am spus ce am crezut eu ca este adevarat. Sintem oameni si mai ales astia mai ca mine care si vorbesc mult si mai nou mai si scriu mult, nu se poate sa nu greseasca. Nu sintem perfecti niciunul.


  15. În primul rând, Marius, mă bucur că ai scos în evidenţă o chestiune care cred că a trecut de fiecare dată pe lângă mine. Sau poate unele lucruri se înţeleg doar la momentul potrivit; când avem inima sau mintea deschisă: că Duhul aduce aminte! Asta e o asigurare enormă a dragostei lui Dumnezeu. „Când vei crede că M-ai uitat, îţi voi aminti Eu…” „Să nu crezi că Mă poţi uita cu una, cu două.” Păstrez gândul acesta.

    Apoi. Inteligenţa şi înţelepciunea. Poate ar fi bine să se facă o diferenţă între acestea două. Cu prima te naşti. Cu a doua – nu. Inteligenţa e dată unora „din oficiu” (şi în grade diferite, fiecare e altfel), înţelepciunea – la cerere. 🙂
    Dacă înţelepciunea e mai rar întâlnită fără inteligenţă, inteligenţa poate sta foarte liniştită, din păcate, fără înţelepciune.
    Câţi oameni de ştiinţă nu…? Precum scrie… „ca să facă de ruşine lucrurile tari…”

    Cel mai fericit e când se întâlnesc în aceeaşi propooziţie şi inteligenţa din oficiu şi înţelepciunea de sus, primită la cerere.


  16. „Lui Dumnezeu Îi plac tupeştii. Căldiceii nu-I plac, dar obraznicii, tupeiştii, curajoşii… da!”

    draga Marius, cred ca ar trebui sa dai o definitie o termenilor pe care-i folosesti, pt ca in acceptiunea noastra pot sa existe variatiuni ale intelegerii lor.
    in postarea mea http://ciprians.wordpress.com/2008/02/02/cu-sau-fara-tupeu/ am incercat impreuna cu cei care m-au vizitat sa dezbatem un piculet… eu ma feresc de a fi drastic si sententios cu astfel de formulari. 🙂 Pt ca astea provoaca framantari si celelalte 😀 .


  17. Nu cred ca a spune adevarul,chiar la suparare,inseamna a fi tupeist,sau obraznic…
    obraznicia nu mi-a placut niciodata,,si nu am avut copii obraznici…cred ca „as fi avut metode” sa-i dezvat de obraznicie,,,pebtru ca mi se pare lipsa de buna crestere.

    Curajul,lipsa de „diplomatie”…lumesc vorbind…
    mai bine zis prezentarea abrupta a ideilor..inseamna oare obraznicie?
    Desi s-a incheiat postul cu pricina(slava Domnului),
    daca am fost obraznica Marius,imi mai cer odata iertare. . 🙂


  18. un blog incredibil de potrivit pentru blogrollul meu, astept raspuns..


  19. Corect, Romuluss, creştinismul şi prostia sînt incompatibile, dacă încerci să le amesteci trebuie să sacrifici ori creştinismul ori prostia.

    Mia, de acord cu ultima afirmaţie.

    Da, Camix, dar în lipsa înţelepciunii de sus am impresia că se pierde şi inteligenţa…

    Ciprian S. Marţi voi trata subiectul tupeului aşa cum îl înţeleg eu în conformitate cu Iov.

    Apocali, ce răspuns să-ţi dau?



Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: