h1

„Vreau să mor între fraţi, nu între stele…” … 18

Mai 3, 2008

Iată ce am primit zilele trecute de la un student.

Intr-o zi niste frati din SUA s-au gandit sa faca o bucurie fratelui Moldoveanu si l-au dus in cateva biserici din Europa.

In acest micut turneu, s-au oprit intr-o capitala, la cel mai mare hotel – Hilton.

Cand fratele a intrat si a vazut tot luxul de acolo, toata mancarea si tot ceea ce ochiul roman rar poate vedea, privind cele 5 stele ale hotelului a exclamat: „Atatea stele si nici un soare!”

Dezamagirea fratelui a fost ca toti bani se puteau cheltui pe tiparirea de carti, pe ajutorarea saracilor şi alte lucrari duhovnicesti.

Prima zi a fost in regula. A doua zi a rezistat. A treia zi s- a simtit ca la Gherla.

Si din a treia zi a inceput: „Vreau langa frati!”… Nimeni nu putea sta de vorba cu el pentru ca voia langa frati. S-au gandit ca daca pleaca, ar fi fost foarte greu pentru el si nu va rezista drumului, dar fratele a spus: „Vreau sa mor intre frati, nicidecum intre stele!”… au plecat si au ajuns la biserica dupa un drum lung.

Bucuria a fost mare si serviciul din adunare s-a prelungit, pentru ca era intre frati. Acela era mediul lui. Cred ca daca ar fi avut de ales intre Hilton singur si Gherla cu fratii, ar fi ales Gherla.

Iată acum ultima cantare pe care fr Niculita a scris-o… si pe scaun e sfeterul pe care l-a lasat el, exact asa cum l-a lasat – nimeni nu l-a clintit.

Am stat putin la ei… am plans, am ras, am cantat, ne-am rugat, ne-am salutat… am intrebat-o pe sora Lena cum e cu credinta si mi-a zis: „De la varsta de 16 ani m-am intors la Domnul.

Ma lupt zilnic ca nu cumva sa ma abat. Trebuie sa fiu foarte atenta, zilnic!”

Am intrebat-o cum l-a ajutat la scris pe fratele, mi-a spus: „Am lucrat in asa fel incat sa nu il deranjez! L-am lasat sa scrie!” – cu exceptia zilelor de inchisoare, totdeauna s-au rugat inainte de culcare… Am mai intrebat-o daca regreta ceva din viata si daca ar lua viata de la inceput, ce ar alege? mi-a spus: „Aceleasi suferinte” – sora are acuma 85.

M-am uitat la sora, ce sfanta, L-am vazut pe El in viata ei!

AS

94 comentarii

  1. interesantt!


  2. Tragi aer in piept si intelegi ca modestia, dragostea de frati, si departarea de slava desarta sunt lucruri care se cantaresc, se vad, se ating, nu sunt doar notiuni abstracte si fara utilitate.

    Mai trag o data aer in piept caci cele citite par a fi aerul sufletului, ramai cu ceva dupa ce le respiri.


  3. Fratele Niculaita, un om care a inteles ca a trai cu adevarat inseamna a iubi… A-L iubi pe Dumnezeu si pe aproapele ca pe tine insuti…

    Un om care a invatat valoarea suferintelor indurate pentru Domnul Isus si pentru ceilalti oameni…

    Ar fi bine sa invatam de la asemenea oameni sa investim mai mult in oameni si mai putin in lux. Si luxul este bun dar devine rau daca ne desparte de ceilati oameni si mai ales de frati.


  4. Nu-i aşa, goyky?

    Vlad şi Pomişor, sper ca asta să se poată digera şi respira mai uşor…

    Da, luxul ne poate despărţi şi de fraţi, dar mai rău… de noi înşine.


  5. Sora Lena era nedesparita de sotul ei
    I-am intilnit acum citva ani la Constanta era acelasi care l-am lasat cu 15 ani in urma ,plin de viata el traia cea ce cinta .Compozitiile lui nu are seaman .Iubea intilnirea cu fratii de orce confesiune
    Pune Doamne dragoste-ntre frati………


  6. Frumoasă pildă de viaţă creştină. Oameni simpli în modul lor de viaţă, dar profunzi în simţire.
    Fiecare purtăm în suflet, in inimă, oameni deosebiti lângă care Dumnezeu ne-a dat şansa sa fim la un moment dat, să creştem lângă dânşii. Merită să le păstrăm vie memoria şi să luăm aminte la exemplul vieţii lor.


  7. „Noi ştim că am trecut din moarte la viaţă, pentru că iubim pe fraţi.” ( 1 Ioan 3:14a )

    Frate Marius,
    vă doresc o duminică binecuvântată în mijlocul fraţilor!

    mult har!


  8. Fratele Niculita….lacrimi…pentru frati ca el…


  9. Viorica, este bine că mai avem fraţi şi surori ca sora Lena.

    Aşa să fie, Alex, să îi purtăm cu noi în amintiri ca să luăm deciziile pe care le-ar fi luat şi ei.

    Mulţumesc, Ambasadorule, bun verset!


  10. http://video.google.com/videoplay?docid=-8264116326070908884&ei=E94cSKaAEpiI2gKQg_HQAQ&hl=en

    Una din ultimele adunari cu fratele Niculita.
    Filmul este facut cu putin timp inaintea „intalnirii”.
    Chiar azi ma gandeam ca „scumpa este inaintea Domnului moartea celor iubiti de El.” Si cand si cei iubiti doresc sa se mute, asa zisa moarte este mai degraba o mai intima intalnire mult asteptata intre doi indragostiti.
    Ultimele versuri…profetice:
    „Sa fac voia Ta, sa ma-nchin
    FARA TIMP, amin, amin!”


  11. Pomisor,spui ca luxul e totusi bun…crezi asta?
    Are de a-face cu smerenia?care e apanajul crdinciosilor?


  12. Surioara Elisa cerul este un loc luxos. Pe pamant, in vremea de acum, nu este corect fata de altii mai saraci sa traiesti in lux.


  13. Amin! Sergiu. O mica observatie. Luxul apare ca extrema a saraciei, cum in cer nu va mai fi saracie nu va mai fi nici lux, vor fi doar lucruri frumoase, ingerii si sfintii, iar mai presus de toti si toate va fi chiar Dumnezeu.


  14. Geo,nu am inteles de ce apar si „alte …” acolo…pe langa fratele nostru…
    nu prea pricep..


  15. Sergiu,,,ma bucur ca poti gandi asa,
    mai ales daca te afli unde cred eu…
    ori in Bv,ori in America…
    oricum acum cand tinerii vor sa aiba cat mai mult…
    ma bucur ca asa simti,,
    Domnul sa te binecuvanteze…

    Cred ca Domnul ne da bani,
    nu ca sa fim ostentativi prin lux,
    ci pentru a face din ei comoara in cer…
    pentru ca nu poti spune frateleui tau
    :du-te de te incalzeste si mananca..daca nu-l si ajuti,,
    si cum sunt atatia nenorociti…cu nevoi..

    am avea ce face cu banii…
    bucurand oameni si mult mai mult
    „imprumutand pe Domnul”


  16. Surioara Elisa in postul „isus, looser?” va spusesem ca nu sunt in Brasov si nici in America. Sunt tot in Romania ~80 km mai la sud de Brasov. Multumesc de complimente nu le prea merit, imi doresc sa am atat cat sa pot trai linistit, nici mai mult si sa nu stiu ce sa fac cu ce ramane, nici mai putin si sa nu stiu ce sa fac sa acopar lipsurile… Atat cat am nevoie si imi este suficient.


  17. Erata: sud vest de Brasov.


  18. Era un „baiat” Sergiu Sima din Brasov,care fusese la liceu vreo 2 ani in America,,,coincidenta de nume…ma bucuram ca Sergiu acela,desi „e intr-o biserica luxoasa” a reusit sa se tina de Domnul..
    Pai eu as zice,,ca din drag ,sa dai celor ce nu au…
    Sa nu te gandesti doar la tine…

    Eu m-am rugat,cand nu mai „puteam ajuta cu ceva mai cosistent” la Domnul,sa am bani mai multi,sa o fac mai „serios”

    Asa ca El,le-a pus in gand celor de la guvernare si ne-a marit pensiile..ma bucur cand pot ajuta..pe cei saraci..sunt destui.
    Imi pare rau ca nu pot ..pe toti.

    Ma gandeam cam ce localitate ar fi,,,Agnita?


  19. Elisa, la ce te referi cu fraza: „Geo,nu am inteles de ce apar si “alte …” acolo…pe langa fratele nostru…
    nu prea pricep..”?
    Filmarea este de la o adunare obisnuita din caminul familiei Moldoveanu. Sau daca vreti adunarea din casa lui Moldoveanu.

    Ce intelegi prin „alte”?

    Sergiu Sima din BV avea o bunica Susana?


  20. pana unde sa fim gata sa daruim? cum definim strictul necesar ?
    mie saracia altora aproape-mi provoaca depresie…..adica e o framantare mare pt mine.
    poate mai discutati pe tema asta sa ma mai inteleptesc
    fara gluma 🙂


  21. Geo, da frumoase versurile şi într-adevăr profetice.

    Interesant că pentru prima dată (şi sînt vreo 20.000 de comentarii pînă acum…) n-am găsit nimic de intervenit la cele de mai sus..

    E bun, odihna vine mai repede-…. 🙂


  22. Sergiu cred ca localitatea e CampulungMuscel,nu?
    GEo, Sergiu spune ca nu e din BRasov ci la 80KM sud-west,
    Pai cand am apasat pe Linkul cu fr Moldoveanu,au aparut acolo,niste ferestre cu chestii f.vulgare…intr-una sau 2 era fr Moldoveanu,iar in altele ,,nu pot sa ma exprim…
    Aveau si poze si titluri ( )
    nu trebuie sa le deschizi,ca tot vezi,
    M-am gandit ca nu stiu eu sa umblu pe net..nu am habar,sigur ca nu ne puteai trimite la „asa ceva”
    Cum apar asocierile astea? cine le grupeaza? dupa nume?o fi…

    Oare…(fara nume) cred ca depresia din cauza saraciei multora,pleaca de la inima simtitoare..dam cat putem,,daca vrei chiar totul . 🙂
    Oare…fa cum simti in inima ta..nu poti da tuturor celor ce nu au,,,dar mai poti sa te rogi ,ca a le dea Domnul,,poate ca unii nu au ,ca sa se apropie de Domnul..
    Am eu o chestie,,,sa zic cand vad asa ceva..uite ca netul e satana…
    Am mai patit odata,,,la inceput de tot…brrrr! ce mi-a aparut..era chiar de la satana..


  23. * oare…mi s-a deplasat ceea ce am scris sus pt Geo,,,ultimile 3 randuri,apartin de textul de deasupra


  24. Nu ştiu ce poate fi, Elisa, netul este o plasă, uneori este o plasă în care se prind tot felul de peşti şi buni şi răi..


  25. Ati ghicit surioara Elisa.


  26. eu nu prea am incredere in ce simt. mi se pare periculos, riscant.
    „dam cat putem, daca vrei chiar totul” – pt asta am cerut o definitie.
    Exemplu: ai copii (nu e cazul meu 🙂 ). nu poti sa dai totul, dar cat retii pentru ei?

    mai devreme s-a vorbit de lux ca extrema a saraciei…..relativa treaba (:) daca esti in tren….), comparatia o facem de obicei cu proximitatea, asa incat saracia unuia ar fi luxul somalezului (doar exemplu, imi cer scuze daca jignesc pe cineva).
    In cartea „Zeciuiala” de R.T. Kendall autorul facea referire si la daruire (milostenie) spunand ca daca aceasta nu te face sa renunti la unele lucruri (macar uneori) inseamna ca dai din surplus si nu direct proportional cu cat castigi.


  27. nici eu nu prea am incredere in ce simt, de asta am o sotie care ma aduce la echilibru, acolo unde sint eu nesimtitor simte ea.

    da, zeciuala este cel mai putin din tot ce poti da, este minumum, Oare.


  28. oare…oare cum te numesti..ca lui oare cum sa-i spun ceva serios,ca va zice:oare?
    Trebuie sa dam cu bucurie,ceea ce dam fara ,nu e primit,dar nu stiu..e cam cu talc..pt.ca sunt situatii si situatii…dar am vazut cand dau din inima,capat de la Domnul si aici pe pamant,desi nu de asta dau…apoi pot sa dau din nou,ma bucur efectiv cand pot ferici pe cineva si vad asta pe fata lui…poate nu ar trebui,,dar atunci vad ca am implinit o nevoie…prefer sa dau saracilor personal,ca sa junga la ei.


  29. „Oare”, este si o sensibilitate a Duhului, daca aceea dispare, atunci de pomana si darnicia. Cred ca cel mai frumos lucru cand te gandesti la darnicie este sa-ti fie frica ca ai dat prea putin.
    Cand apare „zeciuiala”, „prea mult” se cam duce darnicia.
    Ma refer la darnicia pt cei in nevoi, nu la cosul fara fund al unor biserici puse pe modernizari si toate cele.
    Cand stateam in usa Casei Domnului, asa cum spune psalmistul, nu era bucurie mai mare, ca multe alte zile in alta parte. Am stat crede-ma la 9 si cateva minute ramanei la intrare sau pe scari. Lucra Domnul si oamenii veneau sa asculte. Cand s-a terminat harul acesta, in acelasi loc poti acum sa te intinzi pe vreo cateva scaune, biserica s-a „reformat”, au termopan si toate cele dar, nu mai vin oamenii cum veneau candva.

    „Mila voiesc nu jertfa.” Cam asa ma gandesc eu ma cumpanesc. Ma bucur de preocuparea ta. Nu da zeciuiala, da ce poti si unde crezi ca este bine, unde te biruieste mila. Domnul vrea mila inainte de jertfa fatarnicului cu cele 9,99(9) procente.


  30. zeciuiala e a Domnului, chiar e a Lui. Adica intr-un mod sau altul ea tot va ajunge la El. E mai mult decat o datorie. Dar nu despre asta vorbeam, ci despre darnicie (adica ce dau peste). O alta idee frumoasa din cartea respectiva „Niciodata nu vei putea sa-I dai mai mult decat ai primit”, Am zice: „la mintea gainii la masculin”, dar sa ne amintim…asta e incercarea.

    elisa e prenumele tau adevarat? eu ma mai gandesc daca sa-l pun pe al meu :). Imi spun aici „oare” pentru ca sunt curios, imi place mult sa invat, sa descopar, sa caut si sper sa raman asa (dar cu mai multe raspunsuri) pana voi ajunge in Fata Sa. Acolo vor fi intrebari totdeauna. Am inceput sa ne dezvoltam, sa crestem si interactiunea cu necunoscutul creste asemeni unui cerc in expansiunea sa cum zicea patratosul.

    nu vorbeam de bucuria in darnicie, ci pana undeeee 🙂
    nu mi-ati raspuns la exemplul concret cu responsabilitatea fata de copii. Poate-mi raspunde si fratele Marius (are doi). Responsabilitatea fata de familie…


  31. Oare…da ma cheama Elisa,de la Elisabeta..

    cred ca prin rugaciune,poti de multe ori obtine raspunsuri,la unele probleme,in care nu te multumeste un raspuns sau altul.
    In primul rand iti ajuti familia ta,ca nu o vei lasa in grija bisericii,ca s-o impovarezi…chiar daca mai ai vaduve si orfani in familie…
    Sunt multe lucruri despre care se poate vorbi,depinde cum le percepi,nu poti da cu inima stransa,ca dai degeaba.


  32. Oare, n-am înţeles exact ce mă întrebi….


  33. Elisa, atunci imi poti spune paul (scris cu litere mici pentru ca inseamna mic – cred ca stiai, oricum 🙂 )

    frate Marius…stiind ca aveti 2 copii v-am intrebat cum decideti dumneavoastra cat din castig retineti pentru familie si cat daruiti, sau cum daruiti. Intrebarea mea era cat sa daruim. Nu suntem chemati toti sa renuntam la tot si sa plecam la un trib, dar toti suntem chemati sa ne chivernisim talantii (aici la propriu), sa muncim ceva bun cu mainile noastre (aici la figurat :), unii se folosesc de minte ). Ei bine, dupa munca si rasplata. Cum ne folosim de rasplata asta?

    Am pornit de la „Dezamagirea fratelui a fost ca toti bani se puteau cheltui pe tiparirea de carti, pe ajutorarea saracilor şi alte lucrari duhovnicesti.” Cred ca inima crestinului ii spune ca nu are voie sa stea in lux cand altii nu au ce pune pe masa.


  34. Cind poti fa binele dea-valma spre-a fi lui Dumnezeu pe plac ,nu-ti fie teama niciodata ,ca dind ai sa ramai sarac….
    Imi amintesc cu ani in urma ,am dat saracilor aproape toata imbracamintea ramasesem cu citeva fuste .Sotul meu ma certa, vezi ca ai dat tot si eu nu iti mai cumpar altele ..
    Dupa vreo doua luni cineva din Belgia bate la usa noastra.Aveti doua valize din partea ….
    Cind le-am deschis era imbracaminte pentru mine si copii,pentru sotul meu care a cirtit nu a fost nimic .
    Ii multumesc Domnului ca a pus in mine darul acesta a darniciei si ospitalitatii.Dumnezeu nu ramine dator niciodata.


  35. Paul, mic, . 🙂
    cand dai din credinta ,poti fi cel mai fericit,asta nu inseaman intotdeuna ca Dumnezeu iti vine in intampinare imediat,poate o va face doar in vesnicii,asta nu poti stii niciodata.Mi sa–ntamplat sa dau cativa ani la rand,din putinul meu,erau de groaza pensiile,si salariile prin 94,97,si cativa ani am fost tot saraca..asa a vrut Domnul.
    nu poti stii cum e mai bine.
    Acum daca asta te framanta..si eu am avut asemenea perioade..?? mi s-a ntamplat de asemenea sa nu dau o vreme,pt.ca din ce aveam imi era greu..mai ales cand vedeam ca se foloseau banii ptr.noi ferestre..etc.iar saracilor li se dadea din bugetul bisercii f.putin.
    Am inceput sa dau doar la saraci.


  36. Draga Paul

    tu spui

    „frate Marius…stiind ca aveti 2 copii v-am intrebat cum decideti dumneavoastra cat din castig retineti pentru familie si cat daruiti, sau cum daruiti. Intrebarea mea era cat sa daruim. Nu suntem chemati toti sa renuntam la tot si sa plecam la un trib, dar toti suntem chemati sa ne chivernisim talantii (aici la propriu), sa muncim ceva bun cu mainile noastre (aici la figurat :), unii se folosesc de minte ). Ei bine, dupa munca si rasplata. Cum ne folosim de rasplata asta?”

    Foarte simplu: minim 10%, asta este zeciuala, apoi mă chinui să merg cît mai sus peste asta în fiecare lună, dăruind cu bucurie din inimă. copii sînt învăţaţi să facă la fel.

    fac o distincţie între zeciuială şi dărnicie.

    fiecare dă cum a hotărît în inima lui, dar nu mai puţin de 10 la sută după părerea mea

    e lung subiectul, dar asta-i pe scurt


  37. 10% din brut sau din net??????


  38. cristina…R.T.Kendall era de parerea brutului 🙂 motivand ca diferenta intre brut si net e folosita in folosul tau (facilitatile oferite de stat: ce se foloseste drept bun comun: drumuri, iluminat public, amenajari, transportul gunoiului et caetera)

    „fiecare dă cum a hotărît în inima lui” cum hotaram?
    ma dau exemplu acum pentru a fi cat mai exact:
    imi place sa schiez, dar consum intr-o zi pe partie in jur de 100 RONi.Anul asta am iesit de cateva ori la ski, dar m-am oprit pentru ca nu mi s-a parut corect ca eu sa-mi consum asa banii in timp ce altii nu au cele zilnic necesare.
    Acum un exemplu fictiv: mananc nu tort cand langa mine este un om care azi se ingrijoreaza daca va avea paine pe masa.
    La astfel de bucurii ma intreb daca sa-mi opresc mana pentru ca banii respectivi sa foloseasca saracilor.
    la asta ma refeream cu intrebarea „pana unde?”. Cate distractii, bucurii, lucruri foarte putin folositoare sau diferite de cele strict necesare sa ne ingaduim, traind inconjurati de saraci?

    frate Marius, multumesc pentru Icon, imi place, ne spuneti cauza schimbarii?

    Elisa, am inteles din ce ai scris ca esti mai invarsta decat mine. As vrea sa stiu cum sa ma raportez in continuare: cu tu sau dumneavostra. cu „fratele Marius” asa m-am obisnuit si cand ne intalnim fata in fata asa ii spun.
    „Paul, mic” e opusul staturii mele (aici seaman cu Saul primul rege), dar as vrea sa fie adevarat in smerenie (sa seaman cu Saul din Tars).


  39. 10% din FIECARE VENIT
    Asta înseamnă că iau la rînd fiecare ditre venituri. Asta înseamnă, în mod normal, mai mult decît 10% per total.

    Kendall are dreptate.

    Interesantă şi lăudabilă atitudinea ta, Oare.
    La care icon te referi, Oare?


  40. unde aveti poza cu dumneavoastra avem si noi fiecare cate o imagine


  41. asta o pun ei automat de la wordpress.
    ce este interesant este faptul că toate au o variaţie a crucii, cel puţin eu asta văd… 🙂


  42. Paul,poti sa-mi spui tu,,cand ne vom intalni,daca o sa ti se para ca sunt mai in varsta decat tine,,,poti..tu bunico . 🙂
    Paul,cred ca e chiar un pacat sa consumi pe partie 100E,
    asa multi bani ai? ooo! e grav,
    daca ai asa de multi..dar ce faci cu astia pe partie,e artificiala si trebuie „inghetata ” . 🙂

    ..dandu-se la saraci,care spre ex.care au o suta de Euro pe luna,iar biserica ii trimite mere si prajituri…ma duc eu si-i dau niste bani ,sa-si ia si carne si oua..chiar nu-mi platesc eu inca gazul..dar fac o bucurie..
    alta data…vad alta nevoie..ce stiu de care…

    M-a durut sa vad ca o sora saraca de Psti nu a primit

    nici un banut,,,daca biserica s-ar administra cum o cere Domnul,as da cu drag zeciuala,,,asa NU!


  43. Frumos mesajul. Multumim Andy!


  44. P.S. El stia ca daca sta cu fratii va ajunge „sus DEASUPRA stelelor”…si sunt mai mult de 5 🙂


  45. Oare:
    Domnul sa va rasplateasca si sa va pastreze aceasta atitudine. Pe vremea cind era pastor in Canada, evedyahu, spunea ca noi cei din West ar trebui sa dam Domnului 30%. Nu stiu de unde a scos procentul… dar avea dreptate ca trebuie sa dam mai mult… (unii din Romania ar putea fi adaugati pe lista).. Eu ma lupt cu 11%,Domnul sa ma ierte. Toti am laudat pe-o sora din Virginia care dadea 90%!!! (A donat mult prin Romania prin ’90)… Nciunul nu i-am urmat insa exemplul. Nici nu cred ca am fi putut (dinsa era bogata)…Cunosc pe cineva care a incercat sa dea din brut si n-a avut din ce trai. El se astepta ca Domnul sa-l binecuvinteze cu restul… Domnul a facut-o in multe privintse dar El nu poate fi obligat sa puna „diferenta”. Omul a trebuit sa revina la net. Din pacate insa pt hobby avem bani (aici am putea „taia”). Vorba aceea: diferentsa intre copii si barbati este doar aceea ca jucariile barbatilor sunt mai scumpe. Dupa Cuvint avem obligatia sa purtam grija de „ai nostri”… Dar din donatiile primite sa donam partea Domnului?… La un moment, dat se creiase un conflict intre noi din emigratie si cei din tsara. Ce nu puteam pricepe noi era ca unii ziceaau ca mor de foame, dar aveau televiziune prin cablu si televizor ultra!! Iar unii dintre noi isi taiasera „cablu” ca sa nu-si ispiteasca copiii. Unde-i linia? Fiecare sa hotarasca dupa cugetul innoit de Domnul cit sa dea; iar Domnul iubeste pe dadatorul voios (d-aia se danseaza in bisericile negrilor cind se-aduna colecta).


  46. Pai ami bine dansam . 🙂
    ca tot ne plac iesirile din cotidian,scandalosul..sa nu ne plictisim . 🙂

    daca la o anunumita biserica se cheltuie pe luna pt flori,un milion,dar la saraci se da,cateodata 30lei noi(respectiv 100lei noi florile).eu sa dau ,ca cel sarac sa nu primeasca decat zambetul florilor?
    si sa le manace eventual frunzele.
    Depinde de situatie.
    Dupa inima noastra e cel mai bine,iar in ceea ce ea nu ne osandeste.inima.e bine..


  47. Doru Radu,cat de darnici vor fi fost fratii din preajma fratelui Marcu,daca fr.Gaina scrie in prefata cartii”in umblarea noastra cu DUmnezeu”si mi-a si povestit tare indurerat, ca fratele a murit in saracie lucie,nu avea nimic.Cum s-a putut asa ceva?nu pot intelege.


  48. Cand va fi sa fie, vreau sa mor intre cei vii.


  49. Elisa:
    Da, este trist prin ceea ce a trecut fr. Marcu. Ca sa va confuzez mai tare: la un moment dat s-a organizat un camppionat de fotbal in Detroit printre tinerii romani (unii ati auzit de Charity Cup) prin care se stringeau fonduri pt fundatia Marcu (dinsul traia inca). Am zimbit amuzat la contradictia fotbal pt Marcu… Nu vreau sa intru in detalii dureroase despre lucruri pe care nu le stiu prea bine… Cred insa ca e o vreme in care trebuie sa ne retragem si cred ca dinsul si sotia sa au lucrat mult pt Domnul. Incercarea sorei Ada din final de a ingriji de copiii strazii in conditiile in care starea sanatatii fr. Marcu era prea grava, a fost o exagerare! Chestia asta a ingreuiat situati fratelui/familiei. Cu tot respectul, este o vreme in care toti, si cei mai buni dintre noi, trebuie sa ne pensionam (dupa regula levitilor eu ar trebui sa ma pensionez)… Efortul sorei Ada, chiar daca nobil, a fost exagerat… familia Marcu a incercat sa-si aranjeze batrinestea in jurul unor rudenii dintr-o zona a tsarii dar incercarea a esuat. Dumnezeu le va rasplati (fratelui si sorei Marcu). Cred ca in situatii de-astea biserica ar trebui sa intervina, iar batrinii sa se supuna!!! E-o parere personala si nu vreau sa creiez tensiuni si acuzatii. (Marius ma poate taia daca ii este frica). Dvs. nu sunteti tare tinara si stiti ca si oamenii mari fac greseli… iar uneori se intimpla ca-n scrisoarea I-a a lui Eminescu… ma rog, am scris asta ca un principiu din batrineasca mea [ne]intelepciune si nu ca sa acuz… restul e in seama Domnului.
    … iar despre negrii: ei „au voie” sa danseze, pt ca asa au primit credintsa (sic!).


  50. Slava Domnului, Eved, trebuie să adunăm cît mai multe asemenea istorii, trebuie scrise, înregistrate.

    Am cîntat o dată împreună Lonestar a lui Norah Jones şi Susdeasupra stelelor împreună, dacă daţi un search găsiţi şi pe blog ceva de asta … A fost tare efectul

    Multă dreptate ai, Doru Radu, este greu de înţeles cum cineva îşi neglijează familia, dar are ultimele gadgeturi, telefon mobil, investeşte în maşină, are teleziviune cu cablu… etc.

    E o poveste complicată.

    Draga Elisa, Doru Radu, fratele n-a murit numai în sărăcie lucie… este o istorie foarte tristă. ESte greu cînd nu ne mai sîntem în cuplu ajutor potrivit unul epntru celălalt.

    Frumos spus, Pety, vreau să mor între cei vii. Corect!

    Nu cred că fratele Marcu ar fi fost încîntat de metoda de adunat banii, Doru Radu…dar vorba ta, este o poveste prea dureroasă ca să mai fie răscolită acum.

    Biserica din Iaşi a încercat să facă tot posibilul pentru a ajuta familia Marcu, dar nu a putut face mai mult decît i s-a permis.


  51. Eu am ramas socat cand cu ceva ani in urma cand fratele Moldoveanu a trebuit sa paraseasca casa nationalizata in care traia fratii din Australia cu greu au trimis vreo 1000 de dolari. Imi statea ceva in gat, ma gandeam cum ii cantam cantarile, cum s-a dedicat lui Dumnezeu si ca resunostinta a fratilor, in clipele cand omul era nevoit sa se mute, s-a strans o gramajoara de bani, gramajoara pe care unii o prapadesc in cateva zile de distractie. Din toata lumea nu s-au gasit frati sa cumpere o casuta modesta pt cel care a slujit pe Dumnezeu si pe frati.

    O fi fost familia Marcu cu o hiba, cum zic nbanatenii dar, nici ceilalti nu sunt crutati de dragostea de frati.

    Eu nu mai daruiesc nimic in biserica decat daca se anunta pt ce, altfel nu am bani de aruncat. Este pt intretinerea bisericii sau vreo reparatie, este pt vreo sora care n-are soba in casa, i-a murit la om vaca si ii trebuie lapte, vreo suferinta, vreun necaz, dai cat te tin rarunchii.
    Se face colecta pt aerul conditionat care peste cateva luni sau un an devine obiect de cearta ca pe unii ii bate in ceafa, iar pe altii ii scarmana caldura, atunci nu dau nimic, vreun retroproiector ca fratii nu mai au chef de carti de cantari samd, atunci nimic, ar insemna sa arunci banii pe fereastra si sa speri ca ajung in mana unui sarac.

    A darui in astfel de vremuri cere pe langa inima deschisa si intelepciune, una fara alta nu fac mare lucru si sporesc doar raul.


  52. Ma minunez,de durere si plang,am stiut oarece de la fr Patrica,dar citind prefata,la cartea pe care am primit-o ieri,am ramas tare indurerata,inteleg ca si sora a exagerat,as vrea sa stiu adevarul pe privat,casa nu ami rascolesc,pentru ca ,atunci cand eram tot aici la Csebes,l-am cunoscut pe fratele si toti il tot pomenesc cu zambetul pe buze,cu a putut sotia lui ,sa nu vada nevoile,dupa o viata in Domnul,mi se pare o contradictie taaaare durerosa.De ce o fi ingaduit-o Domnul?
    Am mai auzit aici o marturisire a unui tanar,intors dintre copii strazii,care spunea ca numai datorita ajutorului plin de dragoste al sorei Ada a ajuns ,acolo unde e,crestin si cu scoala,si atunci cum
    sa inteleaga cineva ca nu mai avea dragoste pentru minunea asta de frate..Doamne,dar ce trista e viata cate unui crestin adevarat. . 😦
    sa nu mai ai nici minimul necesar,acum cand oamenii
    mult peste normal..


  53. Poate ca sora a refuzat ajutorul,ca erau prea criticati..cum scrie in prefata cartii…atunci refuzi,daca oamenii te critica apoi iti dau,,,
    nu stiu,dar e zguduitor.


  54. Elisa;
    N-o luati chiar asa. Marturia acelui tinar e extraordinara. Pina la urma Dumenezeu stie bine inima fiecaruia si cind trebuie sa ne oprim. Asta nu-nseamna ca dinsa nu l-a iubit pe Marcu. Orice slujitor al Domnului traieste tensiunea: cit sa sacrifica familia de dragul Lucrarii Domnului? Teoriile moderne spun ca prioritatile sunt: Domnul, familia si apoi lucrarea!!!! Pe vremuri, lucrarea era inainte!!!! Mama a fost prietena de-o viatsa cu sora Ada… si sora Ada era o credincioasa extraordinara care si-a iubit sotsul. Ea a trecut prin tensiunile prin care toti trecem si poate ca nu-ntotdeauna a luat cea mai buna decizie…Dumnezeu stie.. Scriptura spune ca atunci cind „sfintsii sunt in nevoie trebuiesc ajutatsi”. Asta inseamna ca sfintsii (fara ghilimele)trebuie sa se lase ajutati si [poate] sa-ntseleaga ca ei nu mai pot ajuta pe altsii. Si e greu pt cei ce-au ajutat pe altsii sa accepte ajutor. „Toata viatsa am facut asta” scria sora Ada mamei mele, „cum sa n-o fac acum?”!!!


  55. Draga Vlad, ai mai multe probleme in mesaj.

    1. nu treuie sa expunem cazuri despre care nu ştim exact cum stau lucrurile.
    2. Spui tu „Eu nu mai daruiesc nimic in biserica decat daca se anunta pt ce, altfel nu am bani de aruncat. Este pt intretinerea bisericii sau vreo reparatie, este pt vreo sora care n-are soba in casa, i-a murit la om vaca si ii trebuie lapte, vreo suferinta, vreun necaz, dai cat te tin rarunchii. ”
    Greşit, complet greşit, după părerea mea.

    ISus ştia cîtă corupţie este la Templu, s-a uitat totuşi la văduva care a dat TOT ce avea… îţi reamintesc, unui sistem corupt, da? N-a oprit-o, ci s-a uitat la inima ei.

    Atitudinea ei a contat în faţa lui Cristos şi cred că o altă atitudine de judecată şi de „democraţie” ca la sindicat în numele unei transparenţe pe care este normal să o aşteptăm, dar pentru lipsa căreia Dumnezeu îi va judecat pe liderii bisericii, o altă atitudine seamănă a mîndrie spirituală.

    Eu sînt dator să dau, ei sînt datori să dea socoteală, daca ei nu dau socoteală vor fi judecaţi pentru asta, iar eu voi pierde binecuvîntarea pentru că nu am dat.

    Cred ca felul în care pui problema nu este bun.

    Elisa, nu îţi foloseşte la nimic acum acest adevăr. Crede-mă. Să lăsăm lucrurile aşa cum sînt dacă nu mai este nimic de făcut. Îl mai poate ajuta această răscolire pe fratele Marcu sau pe altcineva.

    Ce putem face noi?
    Să respectăm Scripturile cu atitudine de smerenie.

    Nici nu trebuie să ne dăm cu părerea în lipsa informaţiilor.

    Hai să-i lăsăm pe fratele şi sora Marcu „în pace”.


  56. Marius, la punctul 2 acelea erau motive pt care daruiesc, nu pt care nu daruiesc, de aceea nu stiu de ce spui gresit.

    Domnul Isus s-a uitat la inima vaduvei si a iubit gestul nu si locul unde daruia pentru ca tot El a spus ca doreste mila nu jertfa. In plus ideea de zeciuiala nu este sustinuta in NT si nici in Marturisirea de Credinta.

    Spurgeon cand vorbeste de darnicie, de binefacere in general, spune sa nu fim ca acel ce, atunci cand a inceput ploaia, si-a deschis umbrela peste o rata.

    Cred ca risipa nu vine din ideea de democratie, ci din lipsa de transparenta.
    Atunci cand avem impresia ca neurmarind ce se face cu ceea ce daruim ne scuteste de responsabilitatea risipirii, cred ca este nu numai gresita, ci chiar incurajeaza la risipa si proasta gestionare.

    Noi suntem chemati sa daruim, nu oricui si nu oricand, ci celui in nevoie si la vreme de nevoie. Daca ceea ce daruim Domnului ajunge numai in modernizarea bisericii, aceea nu mai este darnicie este impozit pe comfort.

    Dumnezeu se uita la inima dar, aceasta sa se faca dupa dorinta inimii Sale si anume „mila voiesc nu jertfa”.

    (CENZURAT)

    Sunt constient ca pt cladire sunt necesare anumite cheltuieli si atunci mi se pare normal sa dau dar, cand banii se duc in sacul fara fund al unei proaste gestionari, minimul de bun simt ma indeamna sa fac ceea ce este mai bine.
    In plus este corect fata de daruitor ca acesta sa stie unde ajung darurile sale.

    Nu traim dupa legea care facea o contabilitate a firelor de marar, ci dupa aceea in care caut cu ochiul si inima pe cel cazut in nevoi.
    Darnicia fara intelepciune nu impinge decat la viciu pe cel caruia i s-a daruit.

    Cati pastori au fost disciplinati pt o proasta chivernisire a casei? Material si copii? Cati pastori au copii care fac de rusine Evanghelia? Unde este principiul chivernisirii? Eu nu am auzit de el prea des.

    Zgarcenia si mandria sunt dusmani ai chivernisirii bune tot atat de aprige cum este risipa, deci nu-mi surade niciuna dintre ele.
    Dumnezeu nu vrea darnicie, vrea iubire de aproapele si asta nu este tot una cu cosul de la colecta.

    Grija, preocupare, acestea le gasim in pilda samariteanului milostiv dupa cum este si pilda: mila, preocuparea, asumarea de riscuri, pierdere de timp, lasarea in loc sigur, ingrijirea in amanuntime.
    Acesta nu a lasat niste bani langa cel cazut intre talhari ca urmatorul sa aiba cu ce face treaba. A luat darnicia de la cap la coada, toata aceasta a fost mila, iubire de aproapele si darnicie adevarata.


  57. te-am inteles, Vlad,

    am cenzurat comentariul pentru că avea bugetul unei biserici acolo şi sînt chestiuni interne care nu trebuie sa apară pe bloguri


  58. Marius, mi se pare nedrept, nu este dat numele bisericii, nici cultul si nici macar orasul. In plus istoria este din 1995. Raportul acela este un argument important pt a intelege cineva unul din motivele concrete pt care sustin ceea ce sustin.


  59. Darnicia la templul corupt e greu de facut. Totusi Domnul a platit „darea la templu” pt a nu-i face sa pacatuiasca. Conservatorii americani fac insa un abuz de interpretare cind spun , dupa Maleahi, ca musai 10% merge la biserica locala [altfel e pacat] si restul pt altceva… Cred ca Domnul nu ne cere sa trecem peste cuget („a hotarit in inima lui”). Daca avem motive de indoiala sa dam cit credem ca este justificat pt nevoile bisericii [avind cugetul curat], restul mai dam prin alte parti. In plus, trebuie sa punem presiune pe oficiali sa gestioneze banii Domnului cu „sfintenie”. Uneori e inutil….. Sunt multe de zis..


  60. Hristos se va uita la inima mea,ca nu pot sa ma asociez
    cu o adunare care nu ajuta saracii(deci care nu imprumuta pe Domnul)nu pot.
    Ma roaga o sora saraca sa spun casierului sa o ajute,pt ca la Craciun,a primt 30 lei,si a fost tare fericita.
    Mi-a fost jena sa ma duc iar,Domnul mi-a pus pe inima sa o ajut mai de mult,cu ocazia Pastelui,dar dupa Pasti,cand am intrebat-o cu cat a ajutat-o adunarea,,,mi-a spus ca un frate(cu afaceri,om bogat) i-a adus mere si prajituri.No comment!
    Fala este f.mare,se tot fac renovari mari,s-au mai facut,dar saracii cui ii lasam?
    Eu voi da socoteala , am incredintarea ca nu as face bine in astfel de cazuri,dand .
    Sa nu creada cineva ca peste tot e ca la Alesd. . 🙂

    Incurajam practicile,daca dam ca in comnunism.
    De ce e atat coruptie in adunari? ce face forul superior????
    nu am in acest caz mandrie,,,nu dar mai suport sa fac ce dicteaza altii,care nu se stiu conduce pe ei.

    Aceasta sora are vreo 300lei pensia,sta fara caldura,ca nu are cu ce sa-si puna macar un convector.

    Cred ca lucrarea Domnului nu se face in detrimentul familiei…nimeni sa nu desparta ceee ce a unit Dumnezeu,El nu vrea sa aiba slujirea oamenilor,daca ea are la baza neintelegrea in familie.
    Duhul poate sa faca lumina,la fiecare in parte.
    Cu Fr Marcu asa e ,nu are rost,raman eu cu durerea asta,ca tot nu mio-ar fi trecut,daca stiam mai mult.
    Dar e mare intristarea,


  61. Nimic important. Gest ceching dă artirial preşăr…


  62. Draga Vlad, nu pot fi de acord cu acreala. Asta am încercat să moderez. Acreala şi resentimentele

    Dupa Steinhardt este unul dintre păcatele capitale

    Da, Doru Radu, înţeleg, poate fi abuz, atitudinea inimii is our bussiness.. nu?

    Noi credem că ei cred că ei cred că noi credem.. de aici se naşte judecata.

    CA pastor de biserică ştiu ce greu este de ţinut în echilibru totul… şi încălzirea şi renovarea, şi geamurile termopan şi aerul condiţionat şi văduvele şi orfanii, instrumentele de fanfară… etc.

    da, sint multe cazuri din acestea, Elisa, si cautăm să facem cum ne învaţă Scriptura,
    priorităţile?

    văduvele şi orfanii


  63. Am invatat de la prietena mea cea mai buna ca cei 10% nu inseamna darnicie. Darnicia e ceea ce dai peste…

    Daca la venitul lunar lucrurile nu sunt prea complicate, e mult mai greu atunci cand e vorba de o suma mai mare care vine uneori dupa un an de munca, pentru ca in general cu banii aia iti propui sa iti cumperi ceva (mobila, masina) si cei 10% devin importanti.

    imi amintesc ca in urma cu vreo 2 ani, dupa ce primisem o suma importanta de bani in urma unui proiect, prietena mea m-a „stresat” vreo 2 saptamani, intrebandu-ma tot timpul daca am dat 10% incat pana la urma „am cedat”. asa ca cel mai intelept este sa scapi cat mai repede de procentul asta, sa nu te gandesti ce ti-ai putea cumpara pe ei si cata nevoie ai tu de lucrul ala.

    m-am simtit mandra ca sunt romanaca in urma cu ceva saptamani cand am fost la biserica baptista din manastur si s-a facut o colecta pentru o biserica din austria (biserica romaneasca). sper ca a existat darnicie mai ales pentru a arata ca


  64. putem si darui nu numai primi (ma refer la romani in general, nu la neoprotestanti).


  65. Marius, acreala si resentimentele sunt una si bugetul este alta. Bugetele raman secrete pt cei mai multi pt ca atunci cand afla oamenii unde li se duc banii vor intelege ca nu poate fi vorba de darnicie acolo unde majoritatea cheltuielilor au legatura cu comfortul, risipa samd.

    Cred ca zeciuiala este tot atat de valabila astazi ca si mantuirea prin lege, desfiinteaze bunavoirea, placerea de adarui si este un fel de sperietoare folositoare pt cei ce cheltuiesc, nu pt cei ce daruiesc sau au nevoie.

    Nu poate fi niciodata vorba de amestecul, fiecare cat a hotarat in inima lui si zeciuiala. Cele doua se exclud, una este bazata pe dorinta si placere, cealalta vine din lege si impunere. Deci fie dam din libertatea inimii, fie dam dupa lege.

    Boiereala lui Steinhardt sta in libertatea inimii mai degraba decat in numaratoarea firelor de marar.

    Vaduvele, orfanii si cei in nevoi sunt o masura buna.


  66. Daca s-au dat bani,pentru o biserica din saraca Austrie,de aici din biserica,iar femeiea aceasta singura si bolnava,nu a primit nimic…nici de 2 ori pe an…
    ….30lei…macar..care ar putea fi dati lunar…
    oare ce mananca? cum se descurca fara incalzire,are si vreo 60 de ani…asta e doar un singur caz,,,

    dar imi mai merg mie la inima predicile??cuvinte fara acoperire.

    Nu mai vreau sa stiu! gat! asa m-am acrit de tot!

    Nu toti pastorii au suflet mare…dar au buzunare
    ilogic de mari.Fiecarea va primi,dupa cum a facut!
    PUNCT!


  67. Ephesians 4:30-32 (New International Version)

    30And do not grieve the Holy Spirit of God, with whom you were sealed for the day of redemption. 31Get rid of all bitterness, rage and anger, brawling and slander, along with every form of malice. 32Be kind and compassionate to one another, forgiving each other, just as in Christ God forgave you.

    In limba romana „bitterness” din engleza este tradus cu „amaraciune”. Amaraciune este un substantiv inofensiv in limba romana, chiar daca apelam la polisemantica; dar in limba engleza „bitterness” inseamna o interiorizare a maniei, este acea acreala amestecata cu resentimente de care vorbea Steinhardt.

    Ei, si-atunci cand ne gandim ca acreala aceasta poate sa intristize pe duhul sfant din noi si tine de caracterul cristocentric, toate celelate se subordoneaza. Poate ca bugetul bisericii nici n-ar trebui sa mai intre in discutie, mai ales cand nu ne priveste nici direct, nici indirect.

    Dumnezeu ne-a chemat la credinciosie si ascultare, iar aceasta se leaga si de „a da”. Cat? Vechiul Testament este plin de referirinte la zeciuaiala din orice venit pe care evreii trebuia sa o aduca la templu. Principiul poate fi actualizat – oamenii care practica zeciuala vorbesc de o binecuvantare speciala a lui Dumnezeu in viata lor. Un pastor american spunea ca 90% „cu Dumnezeu” poate sa ne ajunga mai mult decat 100% „fara Dumnezeu” – facea aluzie la zeciuiala care merge la Domnul in primul rand.


  68. Sunt multe teorii,oricum am zis ca pun punct,pentru ca nu am duc orbeste inainte,de aceeea mi-a dat domnul mintea,sa o folosesc,si ceea ce nu este in folosul aproapelui,sa nu fac,sa nu incurajez pacatul..etc.

    Pana acum practica a fost atat de „netransparenta”
    ca m-a acrit,
    atunci las acreala la o parte,si-mi vad de indemnurile inimii,
    adica nu pot da unei bisericii bogate,cu saraci multi,care raman tot neajutorati,cu cat biserica e mai bogata.
    Nu dau nici 10 % nici 15%,ma rog ca Domnul sa aseze inaintea mea zilnic nevoile altora si sa le fac,implinind faptele bune pe care El le-a asezat inaintea mea…din pensia pe care oam sa fac bucurii celor ce nu au..EL sa ma jute sa ma tin de asta,sa nu cad,sa nu ma acresc,,,Iar cei care nu iubesc sarcacii sa fuga de la conducerile adunarilor…in pustie…


  69. Rahela, nu-ti inteleg logica cu „bitterness” in special ca ii restrangi si fortezi interpretarea. Amaraciunea, are legat de ea suferinta launtrica acolo unde este sinceritate si poate duce pana la rautate.

    Ceea ce spui tu aici mi se pare iesit din contextul responsabilizarii diaconiei, incurajarea practicilor dubioase de cheltuire a banilor si „descoperirea” unoi nou concept de infailibilitate, aceea a chivernisirii-grijii cheltuirii nu numai a banilor ci si a celorlalte lucruri.

    „””Poate ca bugetul bisericii nici n-ar trebui sa mai intre in discutie, mai ales cand nu ne priveste nici direct, nici indirect. „””

    Cum adica nu ne priveste bugetul bisericii? Atunci de ce mai este darea de seama? Tocmai pt ca se vrea o dare de seama, este importanta si trebuie facuta, altfel ne catolicim cu totii si ii lasam pe cei infailibili sa construiasca monumente, sa faca arta arhitecturala samd.

    VT este plin de zeciuiala si cu foarte putine gesturi nobile. De aceea NT nu este nici macar o referire care sa sustina teoria, dimpotriva ea este motivata de zgarcenia membrilor de a darui si de groaza celor din conducere care nu reusesc sa-i motiveze pe oameni sa daruiasca. De ce nu reusesc? Pt ca nu au motivatii corecte si nici diaconia nu este nimic altceva decat inlocuirea pastorului in anumite situatii.

    Cand au mancat ultima oara sfintii impreuna si sa-l vezi pe fratele diacon impartind pe la mese? Cand a venit ultima oara diaconul cu nevoia fratelui, surorii, strainului, in fata adunarii cu ceea ce trebuie facut, ce s-a facut si ce ar mai trebui facut.

    Am desfiintat diaconia, vorbim de zeciuiala fara sa chestionam pe cei ce o administreaza si uitam ca Domnul vrea mila, ajutorarea sfintilor si celor in nevoi.
    O dovada a ipocriziei noastre cand vorbim de zeciuiala este si aceea ca nu o aplicam peste tot ce primim. Nici peste ouale ce le produce gaina, nici peste masina ce ne-o face cadou cineva, nici peste cadourile de zile de nastere, zeciuiala ce se concretizeaza in argintul echivalent celei de a zecea parti. Implinim zeciuiala asa cum credem noi si facem din aceasta o noua lege.
    Iubesc darnica pt ca are in ea legea bucuriei, placerii, multumirii, urasc zeciuiala pt ca are in ea legea cantarului, a bunatatii masurate si socotite implinite, centimetrul de bine este masurat corespunzator, procentual.

    Zeciuiala nu a fost un principiu, a fost o lege clara cu referire la ce si unde se duce, ea nu poate fi actualizata dupa bunul plac al fiecaruia, ea este sau nu este aplicata.


  70. Dreptu-i, Crina. De acord

    Vlad, dacă bugetul ne face acreală, atunci au legătură.

    Nu este adevărat. La orice adunare generală bugetul trebuie prezentat. ESte norma. Nu există bugete secrete. Mă îndoiesc de ce spui. Probail nu ai particpat la adunarea generală.

    Libertatea nu este de a nu da, ci de a da.

    Tocmai de aia nu trebuie să fim acri, Elisa, că fiecare va primi după cum a făcut. Lasă-L pe Dumnezeu să judece şi să se îngrijească de plata şi răsplata fiecăruia.
    Nu te stresa pentru lucruir pe care nu le poţi schimba.

    „Nu putem influenţa trecutul, dar trecutul ne influenţează pe noi”

    Corect, Rahela!

    Elisa, ce faci tu individual este una, aia este darnicia ta, ce dai comunităţii în care primeşti hrană şi păstorire este altceva. VEzi GAlateni 6.


  71. Vlad L:

    Zeciuala si darnicia se pot exclude sau nu. Depinde!
    „Legea da a zece-a parte’Dragostea le da pe toate”

    „Legea da ce se cuvine, Dragostea se da pe sine” – N. Moldoveanu
    Macedonienii s-au dat mai intii pe ei insisi Domnului, zice Scriptura..
    Totusi, Scriptura-i mai practica decit noi. Ea spune un procent! Noi romanii suntem mai poetici. Daca nu avem nici-o ideea (procent), inima unora dintre noi (Doru Radu) nu ne va indemna la nimic..Apoi, Dumnezeu cind cere primele roade, sau an sabatic, sau sa nu treiere tot ogoru’, an de veselie, etc… El cere traire prin credinta si „ceva” sacrificiu… dar supararea dvs. e putin cam mare. Eu dau zeciula si cite-odata o fac cu bucurie, iar alteori ma discipliez, renunt la hobby-uri, sau la mofturile copiilor, tsinindu-ma de zeciuala…
    Elisa: Cine-a ajutat biserica din Austria a facut bine… Austria nici macar nu recunoaste baptistii ca legali… Evanghelia patrunde greu acolo (sunt saraci spiritual -trebuie ajutati), etc..Iar unii baptisti romani din Austria au ajutat individual saraci din Romania… Fiecare incheietura isi aduce intr-un fel partea…am tsinut ani de zile bis. nr 2 din Detroit in conditii materiale rele ca sa ajutam lucrarea si saracii din Romania/Moldova pina cind au refuzat vizitatorii (mai ales cei cu copii) sa mai vina la biserica din cauza conditiilor. AM facut bine?… Ramine sa judece Dumnezeu… nu le stim noi chiar pe toate. Asa am interpretat atunci indemnurile Scripturii/inimii…


  72. Doru Radu, se pare ca ne vedem luna viitoare, aşa se pare…


  73. Doru Radu…sincer sa fiu nu-mi amintesc sa fi zis 30% (stiam de 20-25), dar ma bucur ca tu iti amintesti 🙂 Ma bucur cand cineva isi mai aminteste vreun mesaj de-al meu :):)

    La ora actuala ma lupt cu mai putin de 20%…

    Oricum – eu inca cred ca noi crestinii din Vest (acuma sunt in Est, dar si fratii de aici o duc bine, Slava Domnului) trebuie sa dam mult mai mult. Daca nu mai dam asa multi misionari (si nu mai dam), trebuie sa ne ajutam mult mai mult si cu sacrificiu fratii nostri care deabia traiesc in multe parti ale lumii. Asa sa ne ajute Domnul! AMIN!

    In Vest felul in care traiesc multi (majoritatea?) crestini este strigator la cer considerand nevoile mari care sunt pe campul de misiune si saracia fratilor nostri. Ca sponsorizam un copil sau doi prin World Vision este nimic considerand cat de multe nevoi sunt si cat de bine traim noi. Este ‘self-criticism’ aici.

    P.S. Cand/unde am spus de 30%?


  74. evedyahu:
    Eu te-am auzit citat intr-o predica. iti dai seama ce celebru ai ajuns daca oamenii pun pe seama ta astfel de lucruri? RW folosea acest soi de argument intr-o discutie cu un ateu… Ateul spunea ca el nu crede ca Mintuitorul a facut „chiar” atitea minuni, fapte bune, etc. Calm [evreul] RW i-a spus: „iti dai tu seama ce lucruri mari a savirsit daca despre El se spun astfel de exagerari?. Cum de nu se spun si despre noi?”.. Asa si tu evedyahu… chiar daca mai exagereaza lumea tot ii fi spus ceva cu procentele… Domnul sa fie cu tine si sa ii inveti pe coreeni Scriptura si sa invetti de la ei rugaciunea…cu 20% te iert…da’ cu rugaciunea…


  75. Marius:
    Credeam ca vii in Decembrie trecut…dar presupun ca n-ai venit, afara doar daca am fost eu ca fecioarele neintelepte…
    Nadajduiesc sa ne vedem luna viitoare.


  76. Referitor la darnicie am ascultat o predica de+a frateluiRW..in care a cantat,pe langa predica:
    eu n-am ce-ti da,Isuse n-am ce-ti da,
    Decat inima mea.. . 🙂

    Marius,da ca sa pot da,o sa trebuiasca sa ma mut la Alesd,stiu ca acolo este corectitudine.

    Doru radu,sunt,da ,multe de spus.
    Nu vreau sa dau nume,dar am fost prea tare dezamagita,dand zeciuiala,luna de luna,fara discutii,apoi pe langa asta si
    aurul care nu-l mai purtam ,pentru constructie,nu mult 5 grame,
    dar acesta a gresit drumul si s-a dus la pastor acasa,a fost nevoit sa-l aduca de acasa.

    Apoi in alta parte altele,,,eu mai pot,
    nici sa vreau..nu pot sa dau,
    ca sa-si bata cineva joc,
    dar nu mai am acreala…ca au aparut rosiile si castravetii..
    mancam totul proaspat,cat da Domnul.

    Am liniste oricum,pentru ca am hotarat ce am de facut.
    A..daca as fi in adunarea fratelui Gaina..unde s-a sculat un frate si a zis:fartilor ,sora cutare nu are soba,nu are cu ce sa se incalzeasca,trebuie sa o ajutam…
    daca as avea dragoste sa dau..daca dau fara dragoste,oricum nu e primit.. 🙂
    poate ca se vor mai schimba lucrurile..
    Domnul stie..si ..voi avea prilejul sa „dau bucuros”


  77. Marius, da’ noi….ne vedem? Ca tare ar fi fain….Nu e drumu-asa de lung pana la mine.


  78. Daca tot esti in zona…pai atunci treci si pe la mine :):) Ca varu-miu e toate ziua pe aici. NOT!


  79. elisa:
    Pina se mai schimba lucrurile la dvs., puteti incerca la Tecuci unde sunt [mi s-a spus] nevoi tare mari -in urma unei inundatii de anul trecut. Poate puteti da o fuga pina acolo sa vedeti cu ochii dvs..AM trimis si noi un delegat; n-a costat mult avionul Detroit-Tecuci (cu escala in Germania -unde-a incarcat un camion).. Aveti numai grija de primar sau militian -numai tin minte care era mai suparat. Sau poate la orfelinatul [crestin] din Pascani care are probleme sa-si plateasca CAS-ul…
    Sau poate ajutatsi vre-un frate care merge la tsara sa-si repare Dacia…
    S-aveti o duminica placuta si, mai ales, bucuroasa!


  80. Vlad, eu am dat un citat din Biblie in limba engleza pe care, cu tot respectul, tu nu l-ai inteles. Du-te, te rog la Biblia romana, citeste acelasi text din Efeseni, apoi compara cei doi termeni „amaraciune” si „bitterness”.

    Cunosc suficient de bine limba engleza ca sa stiu ce inseamna „bitterness” in engleza, iar limba romana o stiu si mai bine, asa ca inteleg si sensul cuvantului „amaraciune”. Ceea ce am vrut sa spun este ca „amaraciune” din limba roman nu are nimic de-a face cu „bittreness” din engleza.
    De ce ne-ar cere Pavel ca amaraciunea „sa piara” din mijlocul nostru, daca sfera semantica a cuvantului ar fi pozitiva???. Nu are sens deloc, nu-i asa? Nu am inteles niciodata versetul acesta in limba romana, referitor la amaraciune, pana nu am inceput sa citesc Biblia in limba engleza- este uimitor cat de multe chestii ti se lamauresc, cand citesti in paralel doua traduceri. Nu am fortat deloc interpretarea, am comparat doar doua cuvinte din doua traduceri diferite cu care sunt destul de familiaraizata.

    Apoi cu cealalta chestiune: bugetul…Am auzit teoria ta, si ti-as da dreptate daca ai fi in comitet, sau in comitetul de cenzori, pentru ca intr-un fel te priveste direct, ar fi responsabiliatea ta. Stii care-i teoria mea? eu dau bani, si ma incred in Domnul ca are grija ca banii mei sa fie folositi acolo unde este nevoie. Da-i cu incredere in Dumnezeu si te vei simiti liber; sigur, poate sa intervina suspiciunea :” dar daca banii mei nu sunt folositi corect???” – dar asta anuleaza increderea in Domnul.

    Da, e-adevarat ca zeciuiala este parte din lege , dar si ascultarea este parte din credinta in Dumnezeu. „daca Ma iubiti, ascultati poruncile Mele”. Tu nu crezi in zeciuiala – si e dreptul tau sa crezi sau sa nu crezi in ceva – dar crezi in darnicie. Aici nu inteleg eu, cum vine asta… Conform Bibliei, darnicia este peste 10% 🙂


  81. Doru Radu, aşa trebuia, boala … boala ne-a ţinut acas.

    Dani, vorbim pe privat!

    Draga Doru Radu, fraţii şi surorile din Romania au adunat in total în cîteva luni peste 10000 de euro pentru misiunile internaţionale care s-au făcut în această iarnă primăvară. O ţară musulmană, Bulgaria, Albania.

    Este încurajator…. ne gîndim la Oltenia, Dobrogea, şi la Tecuci au fost trimise ajutoare. Saptamina viitoare pleaca inca o masina cu ajutoare. Slava Domnului.

    Idei sint, nevoi sint, resurse sint

    Vlad, RAhela, banii sînt tot ai Domnului în orice buzunar ar fi. Nu vă îngrijoraţi. Îi scoate El şi îiu pune unde trebuie.

    Inima noastră este importantă.


  82. Rahela, eu cred ca zeciuiala este strans legata de modul in care functiona sistemul de inchinare in VT, cu levitii si starea teoretica de dependenta de Dumnezeu si partea comunitatii in aceasta. Deci nu avea nimic real cu darnicia, dovada este ca chiar Domnul a scos in evidenta pana unde au ajuns cu grija pt ce este al Domnului, nu mai aveau grija de parinti pt ca era dat Domnului. „corbat”

    Pana la urma darnicia este ceea ce este din inima, cu bucurie, aceasta se primeste. Cu cat mai mult cu atat mai bine. Sa nu fim totusi naivi si sa credem ca nu este important ce fac unii cu banii bisericii si nici ca responsabilitatea pica pe comitete si cenzori. Darnicia este a bisericii, comitetul este al bisericii, cenzorii sunt ai bisericii, toate inaintea lui Dumnezeu si in raport de responsabilitate cu biserica. Invrednicirea la o slujba si descalificarea fata de ea se face prin cercetare, adica cat de bine si-a facut-o acela, iar asta presupune judecata noastra.

    Scriptura vorbeste de cel ce-si face bine slujba si cel ce o face rau, acolo unde judecata are la baza doar problematica respectiva si nu alte interese si motivatii, nu cred ca putem vorbi de acreala. Este interesant totusi cum se ocoleste marturisirea de credinta unde nu am gasit nimic de zeciuiala. Interesnt sa ai o marturisire care spune total altceva decat parerile unora sau ale altora.

    In incheiere cred ca pe datatorul voios il iubeste Domnul, cu cat mai mult cu atat mai bine, iar chibzuirea lucrurilor si buna randuiala este de la Dumnezeu.


  83. Rahela: apropo de mesajul tău de pe Efeseni 4 – îmi plac observaţiile tale. Nici nu înţeleg bine cum se porneşte de la un post pe o meditaţie pe frăţietate, pe moartea fraţilor bătrîni şi pe smerenie materială şi se ajunge la discuţii despre ce procent dăm la adunare şi mini-predici pe acest subiect (mai ales cînd de fapt cam toţi sînt de acord în principiu asupra subiectului). Dumnezeu să ne binecuvinteze cu dulceaţă, în loc de acreală!


  84. Vlad, ce-ar fi să încercăm aşa: în loc de „eu cred”, „Biblia spune”… chiar dacă s-a deviat de la subiect, avem mai multe şanse să ne păstrăm în limitele unei discuţii cît de cît controlabile.

    Nu vreau să devenim versetarişti, dar nici să cădem cumva pe dunga părerilor personale.

    Gînd la gînd cu bucurie, exact asta mă întrebam şi eu acum cînd am deschis computerul, Sderbach.


  85. 🙂 da, Sderbach, divagatiile sunt de vina 🙂


  86. Am stat acum cîtva timp la căpătîiul unui bătrîn creştin care a murit din cauza unui cancer urît. Tremura pentru Domnul. Nu ştia ce să facă ca să împînzească tot spitalul cu Biblii. Am cumpărat eu cîteva, i le-am dus şi le-a ‘risipit’ pe toate în două zile. Era în patul de spital, îl întorceau asitentele ca să îl schimbe (pentru că avea o tumoră pe coloană şi nu mai putea să mişte picioarele) şi făcea planuri de evanghelizare a cartierului cu Biblii şi ‘Daily Bread’s. I-am făcut eu pe computer un flyer şi l-am printat, l-am văzut cum visează cu ochii deschişi lucrarea. Rîdea ca un copil. Mi-am dus copiii să vadă un sfînt şi să se mai învioreze şi el. I-am ars un CD audio cu o selectie de psalmi (ESV audio Bible) şi i-am dus discman-ul să asculte cu căştile. A plîns, mi-a zis că parcă îl aude pe Dumnezeu. Am plîns şi eu cu el. A murit nu între fraţi din păcate, dar între îngeri. Slavă Domnului pentru moartea bună, că de moarte rea sîntem toţi sătui.
    Shalom tuturor.


  87. Asta da, asta este apanajul pastorilor şi doctorilor, sîntem în preajma vieţii şi morţii.

    Eu îi primesc pe oameni la „intrări”
    La intrarea în viaţă: binecuvîntarea copiilor
    La intrarea în viaţa eclesială: botezul
    La intrarea în veşnicie: moartea.

    Pastorul este un Portar. O uşă după Arhetipul nostru Păstorul Uşă – Isus Marele Păstor, Uşa, cel care ne binecuvîntă toate intrările şi ieşirile

    Cea mai mare experienţă pe care am avut-o a fost în preajma morţii, tot la uşă…

    Mi-ar place să mă asiste şi pe mine cineva cînd am să mor aşa cum am asistat eu pe cineva … este ca o naştere

    trebuie să ai o moaşă lîngă tine, am fost de două ori, ba de trei ori moaşă la moarte …

    să mi se facă şi mie după cum am făcut… să ţi se facă şi ţie, Sderbach după cum ai făcut


  88. sderbach:
    multumesc pt aceasta relatare frumoasa.
    Mai sunt sfintsi si prin America nu doar prin inchisori, adica se poate trai pt Dumnezeu si-n libertate-asta am vrut sa spun. So help me God!
    Shalom alehem!


  89. Sderbach, discutia a „deviat” la intrebarea unui frate despre darnicie, nu cred ca a fost o crima, iar daca a fost imi pare rau.

    Marius in general exista un plictis al celor ce citesc pe aici legat de versete si uneori este cam greu sa expui unor oameni ca acestia versete dar, de dragul tau:
    „””
    Fiecare să dea după cum a hotărît în inima lui: nu cu părere de rău, sau de silă, căci ,,pe cine dă cu bucurie, îl iubeşte Dumnezeu.””” 2 Corinteni 9:7

    „”” 7 Cine este chemat la o slujbă, să se ţină de slujba lui. Cine învaţă pe alţii, să se ţină de învăţătură. 8 Cine îmbărbătează pe alţii, să se ţină de îmbărbătare. Cine dă, să dea cu inimă largă. Cine cîrmuieşte, să cîrmuiască cu rîvnă. Cine face milostenie, s’o facă cu bucurie.””” Romani 12

    Marturisirea de credinta baptista sustine acelasi principiu pe care imi pare ca il eviti tot atat de sistematic ca si ceea ce se spune in tot NT despre darnicia crestina.

    Iar legatura intre subiecte este destul de evidenta, preocuparea in cheltuirea banilor. Tot asa putem spune si despre fratele Moldoveanu ca in situatia in care era nu putea spune altceva, doar intentia acelora era alta si poate nici nu le-a cazut bine comentariul fratelui.
    Dar poate este mai frumoasa viata daca nu ne intereseaza unde se duce banul daruit vaduvei, saracului, samd, doar de aceea avem comitete.


  90. draga Vlad, da, înţeleg, dar nu versetele neapărat, măcar aluziile, perspectiva biblică…

    exact, aşa cum ai precizat… fiecare să dea cum a hotărît în inima lui, dar întrebarea care urmează pentru o inimă răzvrătită este: cît de puţin se poate?
    întrebarea unei inimi legaliste este: ai putea să îmi spui exact un procent? Daţi-mi exact suma!

    „Răzvrătitul spune: n-am nevoie de liste, le fac eu!
    Legalistul spune: daţi-mi listele, ca să le împlinesc!”


  91. Marius, mereu ne miscam intre extreme si pierdem aspectul cel mai important, „pe datatorul voios il iubeste Dumnezeu”. Eu ma gandesc, trag concluzii si ma misc dupa posibilitati. Darnicia nu poate fi graduata, dupa cum nici iubirea nu poate fi graduata. Unii pot da pana raman fara nimic, altii dau putin sau deloc, fiecare va fi rasplatit dupa inima sa. Este ca si iubirea sau sfintirea, cu cat mai mult cu atat mai bine, cu cat mai de folos si vezi utilitatea (vezi descrierea folosului din 2 Corinteni 9) cu atat iti vine sa cresti in darnicie. Cred ca nu exista un barem, pana la urma este o chestie legata de caracterul format dupa Hristos, iar incurajarea la modul, nevoie descoperita, nevoie implinita, cu bucurie si cat te lasa inima este un model bun si care aduce roade. Procentul si farfuria pe la nas fara a sti pe ce se duc banii descurajeaza inima de la a iubi in felul acesta.

    Cred ca este foarte frumos si relevant acest capitol 9 din 2 Corinteni.
    Pentru a creste in darnicie este vital sa sti pt ce dai, iar daruirea in comun pentru cauze de tot felul este provocatoare si frumoasa. Este molipsitoare bucuria celuilalt, incurajeaza la cresterea in acest „viciu”.
    Cat? Este ca si cum ai intreba cat sa iubesti sau de cate ori sa ierti. Cu cat mai mult cu atat mai bine.
    Procentul si destinatia nesanatoasa limiteaza, destinatia clara si practica asocierii pe o problema specifica incurajeaza.

    Darnicia se leaga strict de modestie, risipa, responsabilitate fata de familie si sarac, lucruri care cer un efort pt cei care invata in adunare, zeciuiala este lectia prea simpla care naste farisei de cele mai multe ori si nu de putine ori sfarseste prin risipa si proasta gestionare.
    La ce spui tu aici :

    “Răzvrătitul spune: n-am nevoie de liste, le fac eu!
    Legalistul spune: daţi-mi listele, ca să le împlinesc!”

    eu le-as spune la amandoi, sa vina sa facem listele impreuna, iar o parte din ele le-am si implini impreuna. I-as „virusa” cu darnicie sau m-as lasa de meserie.


  92. Cum spui, Vlad, fără bucurie sîntem fie răzvrătiţi, fie legalişti

    cu bucurie… cu fericire… fără scîrbă, aşa să dăruim.


  93. Fratele Vlad din casa sa de pe Mihai Bravu unde a gazduit Biserica si cu fratele Popp intre 1950-1956 si unde a predicat puternic teologul si profesorul Alexa Popovici ,cand se discutau deschis probleme de credin ta ,si reforma si canta puternic ,multe solo-uri Boaru


  94. […] vreau să mor între fraţi, nu între stele, […]



Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: