h1

Proverbele Avvei sau Pateric de post modern II… 15

mai 6, 2008

Iată AICI proverbele Avvei Sebastian.

Aşa cum ştiţi, am început un pateric împreună. Probabil îl vom continua, dar în tăcere şi ascundere. În orbire. În ascundere faţă de lume şi în orbire faţă de noi înşine.

Acest text este un început şi un sfîrşit …. Răspunsul meu va veni în ascuns.

…………………………………………………………………………….

Iată ce scriam în iulie

În urmă cu vreo opt luni luni ne-a mai trecut prin minte o idee. Din mintea mea în mintea lui şi apoi, invers. A trecut dintr-o parte în alta. S-a întors. A trecut din nou şi s-a înţepenit în mintea amîndurora. Gînd tare la cerbice.

Dacă vrei să înţelegi un Pateric, atunci trebuie să copiezi unul. După ce îl vei fi copiat, poate că poţi îngîna, precum pruncii, spusele celor înţelepţi. Nu aşa învaţă copiii noştri să vorbească, ne imită şi îngînă? Aşa să facem şi noi!

Ne-a băgat în cap duşmanul că trebuie să fim originali. Noutatea desenului urmează disciplinatei trasări pe calc.

Aici este o pagină „ruptă” din Pateric.

Nu-i pateric de postmodern, adică nu este nici scris de o minte postmodernizată, sperăm noi, şi nici pentru postmoderni nu este. Este un pateric de post, adică de abstinenţă, dar postul acesta este un post special. O abstragere dintr-un spaţiu mental în care ne-a încercuit şi asediat modernitatea.

Patericul acesta este scris în perioade de post din faţa acelor ispite care ne-au determinat a deveni ceea ce am ajuns.

56 comentarii

  1. Am spus-o si o mai spun. Evreii stiu numai sa acuze, dar sa-si ceara scuze si sa inceteze cu holocauzturile impotriva altor popoare nu o fac. Au facut un holocaust impotriva roma^nilor in 1940 si acum continue cu un altul impotriva palestinienilor.

    Nicolae Iorga, la 6 iulie 1940, scria în “Neamul Românesc” sub titlul “De ce atâta ură?”: Se adună şi cresc văzând cu ochii documentele şi materialele, actele oficiale şi declaraţiile luate sub jurământ. Inalţi magistraţi şi bravi ofiţeri care şi-au riscat viaţa ca să apere cu puterile lor retragerea şi exodul românilor au văzut cu ochii lor nenumărate acte de sălbăticie, uciderea nevinovaţilor, lovituri cu pietre şi hiduieli. Toate aceste gesturi infame şi criminale au fost comise de evreimea furioasă ale cărei valuri de ură s-au dezlănţuit ca sub o comandă nevăzută. De ce atâta ură? Aşa ni se răsplăteşte bună-voinţa şi toleranţa noastră? Am acceptat acapararea şi stăpânirea iudaică multe decenii şi evreimea se răzbună în ceasurile grele pe care le trăim. Si de nicăieri o dezavuare, o rupere vehementă şi publică de isprăvile bandelor ucigaşe de sectanţi sau sanguinari. Nebunia organizată împotriva noastră a cuprins târguri, oraşe şi sate. Fraţii noştri îşi părăseau copii bolnavi, părinţii bătrâni, averi agonisite cu trudă(…) In nenorocirea lor ar fi avut nevoie de un cuvânt bun, măcar de o fărâmă de milă(…) Li-s-au servit gloanţe, au fost sfârtecaţi cu topoarele(…) li s-au luat hainele, li s-a furat ce aveau cu dânşii, ca apoi să fie supuşi tratamentului hain şi vandalic. Românimea aceasta, de o bunătate prostească faţă de musafiri şi jecmănitori merita un tratament ceva mai omenesc din partea evreimii care se lăuda până ieri că are sentimente calde şi frăţeşti faţă de neamul nostru în nenorocire.

    Concluzie: Evreii sa-si ceara scuze ptr holocaustul impotriva roma^nilor din 1940, daca au demnitate!


  2. Mi-au placut sfaturile avvei S. catre cei care se mai lupta cu ispitele. Sunt tot mai putini, este mai postmodern sa abandonezi bataliile grele, care te pot schilodi si sa le [rti doar pe cele in care iesi biruitor, chiar cu pretul macelaririi adevarului.

    Raspunsul tau, Marius, va veni in ascuns, ca un hot? Deci, sa avem urechile blogo-sferice sau blogo-patratoase deschise!


  3. Domnul Marius ati postat cam putin din acele proverbe. Oare se putea ceva mai mult?

    Domnule Art daca cineva vrea sa vada adevarul trebuie sa vada cel putin doua pareri diferite asupra aceluiasi lucru. Daca tu iei de bun doar ce spun romanii si nu iei in seama ce spun si evreii nu vei afla niciodata adevarul. Si spusele cuiva trebuie sa fie dovedite prin dovezi. Adevarul este ca „cine nu invata din istorie este condamnat sa o repete”…


  4. foarte potrivite aceste sfaturi pentru cei ca noi care zi de zi [sau zi si noapte?] navigam pe panzele netului… privirea iti poate fi furata foarte usor pe net… asa ca sa avem grija ce citim si ce ascultam pentru ca mai apoi aia o sa dam afara si nu e prea placut sa inghiti ceea ce tocmai ai dat afara


  5. De ce o natiune atit de mica a atras asa de mare atentie?Desi uciderea in masa a evreilor este devastatoare,nimicitoare ,promosiunele lui Dumnezeu cu privire la poporul Israel le gasim in Sfinta Scriptura.Noi traim in timpul harului pentru neamuri.Poarta neamurilor se va inchide in curind.Poarta harului pentru Israel se va deschide din nou.Eu nu cunosc ca evreii sa fi persecutat asa de mult romanii! Nu evreii conduc istoria lumii ci Dumnezeu. Si Dumnezeu este de partea lor fie ca ne place sau nu.


  6. A propos de atmosferă şi de „unde-i fratele meu”

    Iată o pastilă din tătucul Steinhardt.

    „Hristos a venit în primul rând ca să ne scandalizeze; să aducă foc şi dezbinare; să laude pe Maria care stă degeaba şi s-o certe pe Marta care nu-şi vede capul de atâta muncă; să se ferească de neîntinaţii farisei şi să caute dinadins tovărăşia hoţilor şi a fufelor; să nu piardă nici un prilej de a călca sfinţenia Sâmbetei; să ne scuture, zgâlţâie, ameţească, scoată din ţâţâni, din prejudecăţile cele mai onorabile şi ancestrale, din raţionamentele cele mai impecabile, din obiceiurile cele mai sancţionate de obşte, din adâncurile noastre cele mai stratificate; să ne ardă cu sabia înroşită în foc.

    Pentru ca să ne poată trezi la ceva nou, la ceva cu totul nou, neaşteptat şi nebănuit: la libertate şi milă. Scoţându-ne de sub lege şi din păcat, nu la o biată moralistă de virtute ne cheamă, ci la deplina libertate, la condiţia de onoare. Şi totodată, cum zice Fericitul Augustin, răpindu-ne îngrijorării căreia îi cedase Marta, ne duce la Bucurie. („Marta trebăluia, iar Maria benchetuia.”)

    De la condiţia de sclav trecem la aceea de om liber. De la trudă şi agitaţie la linişte şi la ospăţ.”


  7. Da, Cipri, lupta este abandonată, tocmai de aceea vreau sa scriu un pateric de post modern, adică de post de modernitate şi de postmodernitate

    L-am început cu prietenul meu şi nu va ieşi aşa în forma asta,
    va fi în ascuns şi va fi transmis altfel decît pe blog.

    Nu va fi înţeles decît de cei „orbi” faţă de blogi şi net.

    Pomisor, nu-i puţin, e mult, dacă meditezi în fiecare zi la unul este mult.

    M. netul trebuie privit doar cu „coada ochiului” zice Avva, eu zic cu „colţul ochiului”… nu în faţă.

    în fugă trebuie privit, aşa cum este Patratosul din header, în goană.

    Pentru că evreii sînt poporul Cărţii, Viorica şi Cartea din ei i-a scos la iveală din apa mîloasă a culturilor.

    pentru că o cultură este o încercare de răspuns la întrebările fundamentale, iar ei au avut Răspunsul.

    Aia-i!
    Şi Răspunsul ne-a venit prin ei.

    „Isus nu s-a născut la Fălticeni” vorba lui Ţuţea


  8. Felicitari Marius pentru ideea cu Patericul. Iar Proverbele anexate sunt minunate. Vorba ta, daca am medita numai la cate unul pe zi si cate intelesuri am avea de descoperit.
    Citatul din Steinhardt e minunat! Pur si simplu minunat! Pt ca ne redescopera conditia noastra umana atat dinainte de Hristos, cat si dupa. Desi Iisus ne-a mantuit prin Jertfa si Inviere, noi tot mai purtam urmele stării dinainte. Iisus ne-a redat libertatea, dar noi inca mai dorim lanţurile împovărătoare. Ce sa facem noi cu liberatea asta? E un dar mult prea greu pt niste fiinte nevolnice ca oamenii…Cred ca va amintiti episodul din Fratii Karamazov: Legenda marelui inchizitor. Cel care Îl ia la rost pe Iisus pentru ceea a facut, iar oamenii nu au intele mai nimic. Să fim oare chiar atat de nepriceputi încât să nu dorim liberatea ce ni s-a dăruit şi locul de cinste la ospăţul Împăraţiei?
    Mi-am amintit imaginea tristă a unor bătrâni la tv, spunand un lucru incredibil: ce ne trebuie libertate? Mai bine era pe vremea lui Ceausescu, cand ni se spunea ce trebuie sa facem si faceam. Si era bine!…. Brrr!Si cati nu sunt cei care inca mai gandesc asa.
    „Inchide ochii ca sa-ti linistesti inima. Roaga-te in intuneric ca sa vezi lumina lui Dumnezeu!….Fii orb pentru lume si văzător pentru Dumnezeu!” Merg la suflet aceste cuvinte! Avem nevoie de multi „Avva” si in acest „pustiu postmodern”. Pustiu pt ca Il alungam pe Dumnezeu din viata noastra.


  9. Pomisor: Am tăiat cîteva din proverbe, ca să fie mai la obiectul zilei puţin. Deşi se referă mai mult la ochi, poate ne vor fi de folos în zilele astea de scriitură încordată. Doamne ajută!


  10. Wow, pătrăţosule! Steinhard mă copleşeşte de fiecare dată. Mersi de bombonică.


  11. Am zis ca sunt putine deoarece acestea deja le cunosteam si aplicam de ceva vreme incoace. Ma gandeam sa gasesc ceva mai nou. Sunt foarte bune si acestea, vorbesc din experienta :).

    Referitor la Steinhardt… consider ca adevarata libertate se gaseste intr-un cadru al unei dreptati bazate pe niste legi neschimbabile. Cum trenul este liber numai pe sine. Domnul Isus in ceea ce facea vroia sa puna accentul pe lucrurile cu adevarat importante, nu sa ne aduca o „libertate” bazata pe lipsa regulilor ci una bazata pe o evaluare corecta a lor. Dreptate si mila…


  12. Pomişor: Îmi pare rău că nu am putut scrie ceva nou, deşi am dorit mult, în contextul ultimelor zile. Am un examen la neuro de nu ştiu pe care parte mă dau jos din pat. Îţi mulţumesc că ai dedicat timp să te apleci asupra lor şi sper că ţi-au folosit în ‘nevoinţele’ tale. Ideea cu scrisul Scripturii pe pereţi mi-a venit într-o zi cînd studiam (a cîta oară?) Iacov, şi în disperare de cauză pentru că nu ‘vedeam’ ansamblul, am zis ‘bun, lasă că-l văd eu imediat!’ Şi am printat tot textul grecesc în transcriere sintactică (ceea ce se cheamă popular transcriere structurală) şi l-am pus pe pereţi, pe uşi, în chilia mea (că de fapt stau într-un fel de chilie, e poveste mai lungă). Ce revelaţie! De atunci văd Scriptura altfel…


  13. Apropo de trenul pe şine: eşti pe drumul cel bun. Dacă vrei să testezi ipoteza ta, întoarce-te puţin la Exod şi întreabă-te cine cu cine se luptă acolo, şi pentru ce. Şi care e finalitatea? Vei avea o surpriză mare de tot. Îmi place că lucrezi în metafore, ceea ce face orice om de ştiinţă sau teolog serios. (Deşi eu personal aş schimba trenul cu altceva, puţintel mai liber in mişcări laterale, dar nu-i o catastrofă feroviară. 🙂 )


  14. sderbach, esti sudent la medicina sau medic? facem un club! 😉


  15. …putintel mai liber azi…putintel mai liber maiine,,dupa care text complet,din scriptura?
    ca sa nu fie un verset scos din context..putintelul asta..care acum a ajuns o largime considerabila..


  16. Cand am invatat sa merg cu bicileta,mi s-a spus „te uiti doar inainte si mergi doar inainte,ca altfel cazi…mi se pare ca si noi,pe lateral chiar putin ..nu avem ce cauta..


  17. Acum a aparut o moda,de a reda lucrurile vechi cu modificari,,,fiecare dupa inspiratia lui,

    Ma uit la fiul meu ortodox,ceea ce imi place este ca la el nimic din vinul vechi,nu e inlocuit cu vinul cel nou,
    fiecare are locul sau.
    Multimea de carti cu care a umplut casa,sta la locul lor,dupa ce au fost citite,dar ideile noi sunt in concordanta cu Scriptura si ceea ce au lasat sfintii parinti,cu adevarul curat,patericile..


  18. multumesc pt citatul din nicolae steinhardt :). Iti rasplatesc cu „Din rob si schilod m-ai facut om liber si senior; din fricos si misel, om indraznet; din fiinta a intunecimii, un ahtiat dupa lumina; Si slobod a incerca senzatia ca nu-mi este interzis a nazui sa ma port efectiv potrivit cu invatatura si vrerea Ta…Ii mai datorez Domnului si nepretuita, nesperata putere de a indura si suferi, de a ma supune, rabdator si urmator Lui, pildei ce ne-a dat”


  19. Nu pot descarca din PDF nu se poate si altfel//
    Marius astept predica promisa pe privat,,
    Multumesc!


  20. ciprians: Nu zi de două ori de cluburi… Un club de medici creştini nu strică niciodată. Există în medicină un echilibru între ştiinţă şi pragmatism care e superb, poate unic. 🙂


  21. Dragă elisa, textele astea nu au fost şi nu vor fi în textul Scripturii. Ele numai calchiază. Este exact ca un mers pe bicicletă mental. Şi nefiind Scriptură, nici nu sînt infailibile. Pe hîrtie poţi greşi cît vrei, avertizînd evident cititorii că nu citesc o porţiune din Biblie pierdută timp de secole… 🙂 Despre mersul înainte, ai mare dreptate – ochii ţintă la Hristos!


  22. Şi încă, elisa: nu cumva fiecare generaţie încearcă să reformuleze (pentru a mia oară) lucrurile vechi în cuvinte noi? Nu zicea la şcoală tanti ‘dacă ai explicat în cuvintele tale înseamnă că ai înţeles’? Chiar şi cuvintele se schimbă. Ce era pe vremuri ‘aşa’, azi se zice ‘da’ – ‘da’ este un cuvînt relativ nou în limba română. Proverbele astea încearcă să ne arunce cu cuvinte de azi într-o atmosferă de ieri, antică.

    Cît despre faptul că am fost supranumit ‘avvă’, nu prea îmi place. Asta nu a fost ideea mea, dar am zis că merge tot din motive literare. Este în stil, completează textul. Eu sînt la fel de departe de un avvă (din pustie sau nu) pe cît de departe este un gîndac de Colorado de un baobab.


  23. cosminne: deci se pare că zisa ‘vorbiţi între voi cu psalmi’ se poate parafraza ‘vorbiţi între voi cu citate sfinte’… 🙂 Mie unuia îmi place această vorbire.


  24. Domnule Sderbach nu ti-am raspuns pana acum, imi cer scuze dar nu stiu prea bine ce pot sa iti raspund… Nu toate metaforele sunt creatia mea, aceasta cu trenul am preluat-o dintr-o carte. Imi place sa gandesc in imagini mai practice mai concrete deoarece asa lucrurile spuse mi se par mai apropiate. Si dupa cum tu spui ‘dacă ai explicat în cuvintele tale înseamnă că ai înţeles’.
    Despre Exod, stiu ca apare la un moment dat un verset ce spune (parafrazez): „sa fac (Dumnezeu) judecata imoptriva tuturor zeilor Egiptului” deci lupta se pare ca a fost intre Dumnezeu si zeii Egiptului.


  25. Da, Alex, ideea cu patericul… e veche

    Sper să fie de folos..

    Steinhardt, Sderbach? E „tătuc”, e părinte pentru că a născut.

    Aşa au supravieţuit în puşcării fraţii noştri, scriind pe pereţi versetele din Biblie.
    Asta înseamnă că le aveau cu ei şi în ei.

    Elisa, am pus predica on line în seara asta.

    Ideea cu patericul şi cu avva a fost ideea mea. Avva este un personaj literar, Elisa, aşa cum este şi pătrăţosu.
    S-ar putea să fii mult mai încîntată sau mult mai dezamîgită de persoana reală 🙂

    Frumos, Cosmin!


  26. Da, Alex, ideea cu patericul… e veche

    Sper să fie de folos..

    Steinhardt, Sderbach? E „tătuc”, e părinte pentru că a născut.

    Aşa au supravieţuit în puşcării fraţii noştri, scriind pe pereţi versetele din Biblie.
    Asta înseamnă că le aveau cu ei şi în ei.

    Elisa, am pus predica on line în seara asta.

    Ideea cu patericul şi cu avva a fost ideea mea. Avva este un personaj literar, Elisa, aşa cum este şi pătrăţosu.
    S-ar putea să fii mult mai încîntată sau mult mai dezamîgită de persoana reală 🙂

    Frumos, Cosmin!


  27. Persoanele reale cand te dezamagesc..macar le poti trage..”de par” . 🙂
    Am vrut sa zic”la raspundere” ,mai in gluma,mai in serios,cu un ton mai sus,cu un ton mai jos,
    dar aici ,nu se vad decat”toanele” . 🙂
    parte”simpatica”e absenta in virtual.


  28. Pomisor cu fructe dulci ?. 🙂
    de Pasti am avut in fata ochilor cateva ore bune imaginea Mantuitorului intr-un ungher,atarnat sus,infasurat in ceva,culoarea lalelei negre(un fel de visiniu,,,??)
    Tare trist,,,cu capul plecat,
    Aceasta imagine mi-a facut bine,m-a urmarit,m-a cercetat.. . 😦

    inseamna ca aveam nevoie de ea,de mi-a fost data,era aproape reala.

    A doua zi la biserica era tot asa,Domnul pe Cruce,cu capul plecat(in alb/negru,in semintunerec,,,
    parca ne spunea”pentru voi…
    „da….pentru voi…”

    si in evul mediu . 🙂
    oamenii nu aveau prea multe,dar se hraneau cu imaginile sfinte,care ii intarea,,,
    aveau frica de Dumnezeu cel de dupa moarte,

    …pacat ca nu sunt in Evul Mediu,
    unde oamenii aveau legi revelate,
    ci traiesc in postmodernism,,,unde legile sunt date de institutii,facute de oamneni.

    unde materia e prioritatea multora,,,uitand de Dumnezeu care va judeca lumea.


  29. Pomişor: nu mă domni, te rog. Sîntem probabil de-o vîrstă sau pe-aproape. Eventual mustră-mă, că aia merit mai mult. 🙂

    Metaforele transmit o idee nouă prin ţinerea în tensiune a unor concepte în mod normal nealăturabile (‘cîmp magnetic’!). Cînd cuvintele simple se termină, vin astea grele, compuse, metaforice, tensionale…

    Una din lecturile Exodului este că înfăţişează o luptă între doi monarhi absoluţi: Yahveh şi Faraon. Sigur, Faraonul are idolii lui, dar ăia nu există de fapt. Deci, rămîne Faraon singurel. Dar după ce Yahveh cîştigă confruntarea, evreii nu sînt eliberaţi pentru a zburda pe cîmp ca popîndăii, liberi de toate regulile (nu intru în detalii cu popîndăii, au şi ei de fapt regulile lor… 🙂 ). Ideea pe care eşti tu ‘spot on’, cum zic englezii, este că evreii schimbă de fapt un jug rău cu unul bun. Ei trec de sub legea sclaviei sub Legea de pe Sinai. După aceea, vine şi Hristos cu ‘jugul’ Său şi mai bun. Simţi progresia? Din jug în jug, dar din ce în ce mai ‘bun’. ‘Trenul’, vorba ta, rămîne totdeauna pe ‘şine’, chiar dacă se schimbă ‘ecartamentul’. Ba mai mult – nici nu ieşea din gara pînă nu fluiera Şeful: Exod 43:36.


  30. Surioara Elisa sunt un pom cu frunze (vorbe) frumoase. Fructele sunt bune dar consumate proaspete foarte amare 😦 in timp insa isi pier din amareala si se poate vedea si partea lor buna…

    Am inteles fratioare Sberbach.


  31. De ex.maslinele sunt foarte amare..in stadiul initial de consumare…se tin in apa,,nu stiu cata vreme…
    avem din Grecia,intr-o stare mai naturala,nu stiam de ce sunt asa amare,
    nu au stat cat trebuie in apa.
    Daca tii in Apa Vie,fructele amare,,devin dulci ca mierea.. . 🙂


  32. Surioara Elisa aveti dreptate.


  33. Elisa, da, accept să fiu tras şi de păr dacă este de ce.

    Da, Sderbach, de fapt evreii nu schimbă decît un rege cu altul.
    Libertatea? O minciună de dînşii inventată.
    Nu există libertate decît în cea mai confiscantă relaţie, relaţia cu „tiranul ultim”, Dumnezeu.

    Elisa, niciodată n-am gustat măsline dulci ca mierea… 🙂


  34. Ceea ce mi s-a părut cel mai relevant in viaţa lui Steinhardt, după „renaşterea” întru Hristos, a fost modul lui de viaţă cu adevărat „pateritic” după ce s-a retras în „pustiul” de la Rohia. A rămas acelaşi om simplu, neatins de dorinţe găunoase, de slava deşartă pe care renumele său i-ar fi putut-o aduce. Şi mai ales bucuria de a fi în mijlocul oamenilor, cu oamenii… Are nişte mărturii deosebite în acest sens, unul dintre ucenicii lui – pr. Ioan Pintea în cartea „Jurnal discontinuu cu N. Steinhardt”. A ştiut să păstreze în suflet bucuria cerească primită la botez. Si a căutat să se bucure de „minunăţiile” acestei lumi, de natură, de cărţi, de comuniunea iubirii…De-asta ne-a lăsat aceste minunăţii. El însuşi a fost un om minunat! Un adevărat Avvă al timpurilor noastre. Sunt sigur că Dumnezeu mai are şi alţii. Trebuie să alergăm să-i găsim!


  35. Alex,ai avzut ce minunat descrie Botezul sa la maturitate Steinhardt? asa am simtit su\i eu,de asta se face cu cugetul,,,asa primesti si bucuria.I-am zis fiului meu orto,care zice”sunt nascut din nou si sunt botezat,de ce sa ma mai botez aa doua oara,ce voi va botezati de cate ori pacatuiti?”
    Daca cugetul tau ” nu functiona” si ai primit Duhul Sfant la botez ,care te face treaz,atunci cum poti trai in pacat,asa cum se intampla?
    El zice ca e o mare problema in a aplica botezul la maturitate,pentru ca „ar bulversa oamenii ortodocsi”…obisnuiti de atata timp altfel.

    dar acest credincios Steinhardt…de ce a avut atata bucurie,cand a simtit Duhul Sfant cum il invaluieste,,

    si de ce atatia copii botezati in necunostinta de cauza,,traiesc in pacat..
    cand se va face simtita puterea Duhului,daca au primit-o la botezul Sfant?(ma gandeam …)


  36. Marius…alimentele naturale..le accepti si amare,gandindu-te cat bine fac enzimele..

    Nu masline dulci,
    nu cred ca sunt pe undeva,iar cu miere cred cais si mai rele. . 🙂
    fapte dulci,dupa scoaterea acrelii.

    M-am gandit zilele astea ca trebuie sa am vindec de acreala…
    stie cineva un tratament?in afara de ce mai stiu eu,,,serios vorbesc,,si promit sa nu ma supar . 🙂


  37. Tratament pentru acreala?
    1 Corinteni 13 🙂


  38. Petz..daca ai stii cata teorie cunosc,,
    sa stii ca nu pot spun ac nu iubesc,,,
    dar nu ma pricep sa o manifest,,,problema din copilarie..(ca sa dau vina psihologoc pe ceva)


  39. *Pety,te-am botezat…rebotezat..
    Nu serios,poate ca putem face recomandari practice… .:)
    Cand imi scrie nora mea,simt o dulceata…
    ma linistesc ,ma calmez,
    a mea e de cirese ,,,amare..nu stiu de ce e asa ,,ba stiu..dar totusi..


  40. Sora Elisa, deşi nu vă este ceva necunoscut, priviţi şi în oglinda de la Iacov 4:1. Sinele nostru este pliiiin de pretenţii, ne recunoscute ca atare. Ele sunt foarte subtile, îmbrăcând haina justiţiei, a respectului, a grijii pt. altul, haina pioşeniei, ori alte interese socotite bune. Dar esenţa, suportul lor ascuns, poate fi iubirea de sine. Sinele ne satisfăcut este nemulţumit, acru. (Iubirea din 1Cor.13, nu poate fi acră, ci doar îndurerată.) Soluţia principială o ştiţi: Galateni 2:20 Multă pace!


  41. Da, Elisa, mîncăm multe alimente sănătoase… fac şi mişcare pentru ca atunci cînd voi muri să mor mai sănătos 🙂

    Alex, da, asta mi-a plăcut şi mie la Steinhardt, inapetenţa lui pentru recunoaştere, retragerea, aşa că nu fii prea întristat de numărătoarea mea inversă, este acelaşi spirit.


  42. Mi-a placut mult de tot chestia cu „sa mor sănătos”! Are Marius un umor de îţi alungă orice întristare. Uite, şi de-asta întrăm mulţi pe pagina ta. Pentru că ne mai alinăm „încruntările”. Cel puţin eu aşa simt în sufletul meu.
    Sper ca retragerea de care tot vorbeşti, dragă Marius, să nu fie în cel mai îndepărtat pustiu, ca să mai venim la „avva” pentru cuvinte de folos.
    Doamna Elisa, vă dau dreptate la cele spuse despre emoţia botezului primit la vârsta matură. Citind pe Steinhardt, mi-am dat seama câtă emoţie, câtă trăire sufletească a păstrat pentru tot restul vieţii în inimă, după acest moment sfânt, care a mai avut loc şi în condiţii tragice.În ce priveşte practica botezării copiilor la o vârstă fragedă….ar fi prea multe de spus. Este mai mult decât o tradiţie şi de-asta are dreptate fiul dvs. Acum, indiferent când am primit harul Botezului, ceea c trebuie să conştientizăm toată viaţa, este datoria noastră de a nu întina acest har, de a-l face roditor în toate zilele vieţii noastre. Aşa cum atâţia au făcut-o şi ne sunt exemple.
    Să ştiţi ca e foarte bună dulceaţa de cireşe amare. M-am uitat în grădină şi se pregătesc să se coacă cireşuţele!


  43. Alex,fain ca ai gradina cu ciresi,dar astea amare,le-am cumparat,mai am si acum.
    E mai placuta amareala lor.

    Ioan B,da nu traieste inca deplin Hristoa in mine..asta o stiu,daca era asa,probabil ca nu ami intrebam,cum sa ma scap de acreala in lumea asta amara>

    Marius,noua ne-a spus cineva „o sa traiti aoo de ani voi” nu..o suta…o vesnicie. . 🙂
    Traisec cat vrea Domnul,dar de ce sa nu fiu sanatoasa?
    multumesc pentru harul de a mai exista inca enzimele
    . 🙂
    ca „cu atatea smecherii genetice” vom manca varza,cand ea de fapt va fi capra . 🙂


  44. Alex,da ,sunt multe de spus…la adeventisti se boteaza,de mai multe ori,
    daca ar fi dupa ei,eu as sta numai sub apa . 😦
    Am inteles si am bagat”in cutiuta”asa este cu harul.
    Nu acut sa satisfac sinele,facand una sau alta,cred ca
    mai degraba,sunt lenesa la acest acpitol,
    dar m-as bucura sa pot bucura mai mult,pe cei din jurul meu,mi-a disparut veselia naturala,pe care o aveam.
    ??????
    Trebuie sa apara „cea relevata?” . 🙂


  45. IoanB acuma m-am uitat la Iacov 4 cu 1..nu cred ca e cazul..nu este vorba desprepoftele mele..
    ce mai imi doresc eu?
    decat sa vad ca oamenii iubesc Adevarul?
    ce pot sa mai imi doresc acum?
    sa mai dau un crampei de bucurie cuiva,
    carea re nevoie..dar,stiu ca o conditie e sa ma uit mai mult la Hristos,decat la mine,de acre nu sunt multumita,sau in jurul meu,,trebuie sa invat asta inca…
    M-am bucurat mult ca am ascultat pe Petre Tutea,pe care l-a pus la Vindecatoru Don Q.
    ce minte sanatoasa..curata si curatita..
    un om plin de har!


  46. Da, si Petre Ţuţea! Alt creştin „genial”, vorba sa. Oamenii aştia care au trecut prin inchisorile comuniste, prin cumplite suferinţe, aşa s-au călit şi s-au „luminat” într-un mod deosebit. Încât atunci când au început să vorbească, aveau ce să spună din bogăţia inimii lor şi din lumina harului pe care l-au primit. Ma emoţioneaza chipul lui Ţuţea, căci în ultimii ani ai vieţii semăna izbitor cu bunicul meu, care s-a dus cam în acelaşi an cu Ţuţea.
    D-na Elisa, cireşele amare sunt mai bune, pt că nu fac viermi! Aşa şi omul, puţină „amăreală” dă un gust aparte. Dar să nu se transforme în amărăciune!
    Astăzi am „grădinărit” şi tare mult mai îmi place asta. E cel mai frumos să lucrezi pământul în grădină. Iar pământul are un miros atat de frumos…dulce-amărui, reavăn şi foarte negru aici, în Bărăgan. Îţi vine să te apleci şi să-l săruţi cu evlavie. Pământul ăsta care ne cheamă….


  47. Alex, te invidiez pentru grădinărit.
    Mă las de blogging şi mă apuc de grădină şi stupi. Gata!
    Hotărît lucru!

    Simt chemarea pămîntului şi eu…

    Sînt un ţăran crescut în jungla de beton! Aia-i!


  48. Eheei, Marius…Cu sapa în gradină poate să dea oricine, dar în „grădina blogului” nu oricine aduce roade! Şi tu esti tot un fel de grădinar care răsădeşte sau seamănă tot felul de flori şi legume frumoase, care să facă roade cat mai bogate. Pentru toţi! Ca bucuria comuniunii să fie deplină pentru toţi cei ce vin în „grădina Pătrăţosului” (care este…pătrată, desigur!).Nu trebuie să laşi această grădină, căci e păcat să rămână în paragină. Ştiu eu că nu te va lăsa inima să o laşi. Chiar dacă te gandeşti să mai schimbi culturile, grădina trebuie să rodească! Chiar dacă nu ştii mereu dacă vor fi roade. Astăzi am pus roşii. Anul trecut nu prea au rodit, a fost secetă mare. Anul ăsta? Cine ştie? Numai Dumnezeu , căci El face ca toate să rodească la bună vreme.
    Marius, suntem ceea ce inima simte cel mai bine. Ne cheamă rădăcinile şi pământul ăsta, indiferent pe unde apucăm să rătăcim de-a lungul vieţii…
    „Ţăran” vine de la ţară sau de la ţărână? Sau de la amândouă? Te întreb pentru că nu am ştiut niciodată cum este cel mai bine.


  49. draga Alex, nu oircine poate să cosească, spre eermplu

    da, îmi visez o grădină pătrată..
    Dacă ai pus roşii, sigur vin pe la tine…. vreau să mănînc două sau trei aşa … nespălate. Ca în trecut. şterse de cămaşă.

    Ţăran? De unde vine? Nu ştiu, nu m-am gîndit, trebue să caut, dar îţi spun sigur că nu vine de la Becali 🙂


  50. ..cred ca Alex,nu are rosii patrate.. . 🙂
    de ce sunt mai bune asa nespalate?are? la mare mancam de prin gradini,cate una,le furam,,,ma tentau,,doar erau destule pe piata..ear la Eforie Nord( nu eram credincioasa,de atunci nu mai fur,, . 🙂
    dar nici la mare nu am mai fost . 🙂

    azi am pus si eu rasaduri de vinete si capia in gradina,
    jos la casa,langa blocul meu,sunt case,din balcon pot sa ud,am niste prietene nazarinene,mi-au dat vreo 4 straturi,fiu-meu le-a sapat,a mai semanat,mai bine daca ies chiar mici,decat cele de le Plus,,etc..

    De pe balcon am o vedere mareata,apusul de soare,
    mai departe e catedrala noua,si ea”cam mareata” dar stil vechi,cu cupolele rotunde,,nu ca cele catolice care inteapa,direct in sus . 🙂
    asta e in orasele mici,Brasovul s-anbetonat de tot.
    Aici e liniste,natura,,,dar vorba lui Marius,pacat ac e locuit orasul . 🙂


  51. Dragă Marius, scuze pt ne-răspuns, am fost plecat 2 zile. Te aştept cu bucurie la „degustat” de roşii din Bărăgan!Păcat că nu sunt pătrăţoase ( ca pepenii cubici din China, aţi văzut ştirea probabil. Făcuţi aşa ca să stea drepţi în grămadă!!??)Nu sunt pătrate, d-na Elisa, dar sunt bune. Vorba lui Marius, le ştergi pe cămaşă şi le mănânci acolo, pe loc, cu plăcere.. Mai ales după ce le-ai pus cu mâna ta şi le-ai văzut crescând sub ochii tăi… Să vezi minunea pe care Dumnezeu o face cu fiecare fiinţă vie…nu poţi să fii indiferent. De-asta îmi place cel mai mult primăvara (doar sunt nascut atunci) pt că totul renaşte. Pun în pământ o sămânţă şi Dumnezeu face din ea o minune!
    Frumos mai spuneţi, d-na Elisa, despre mica grădiniţă din spatele blocului, apusul de soare, liniştea naturii…Să vă bucuraţi de ele în pace şi bucurie sufletească!
    Marius, roşii cu brânză şi cu lipie!


  52. Mulţumesc de invitaţie, Alex,

    Da, ştiu cu pepenii, tocmai azi apare şi la mine ştirea 🙂

    Sămînţa este promisiunea învierii. Un prieten sculptor, Liviu Mocanu din Cluj, are o întreagă serie pe tematica seminţelor.

    Roşii cu brînză şi lipie… mîncarea mea preferată.
    am mîncat o vară întreagă numai asta şi n-am avut nimic.


  53. Post modern,cand spui..si deja
    suna cam stramb…de unde apropiere de Pateric???
    mai multa smerenie fratilor . 🙂
    trairea sfintilor parinti,nu a inclus netul si alte asemenea lucruri postmoderne,fantezia spirituala,

    ne apropiem de venirea anticristului(nu cu A)
    si in loc sa ne pocaim,toooot intortochem ceea ce ni se pare interesant,,,
    nu suna la fel,orice ati face..
    Vad mult mai multa seriozitate la ortodocsi,decat la noi..cu regrete . 😦


  54. Sebastian..nu cred ca ai vrut ,cum ai si spus sa fii numit Avva..e si aici o minciuna,,,maaaare! trebuie sa ai o experienta de ani si ani…
    prefer sa citesc ceea ce gasesc la ortodocsi,in sensul asta,e ceva autentic..
    nu „parafrazare” daca pot spune asa.. . :


  55. Elisa: Corect, trăirea sfinţilor părinţi nu a inclus netul. Dar avem noi vreo şansă să trăim măcar puţintel ca ei, în această Sodomă globală? Asta e întrebarea. Pentru că nu noi am vrut computerele, au venit ele peste noi! 🙂

    Ştim că nu sună, sîntem ‘la furat’. E un exerciţiu şcolăresc. Poate peste 40 de ani vom suna ca nişte avve, deşi nu vom fi nici atunci… Mulţumim de pumn în cap. ha! ha! Aveam nevoie, ca să-mi iasă pe nas scrisul de paterice. 😀

    Desigur, mergi la surse, sînt cele mai bune. Dar să mi se pară mie că tu eşti puţin mai ecumenică decît pari uneori în comentariile tale? Vai, vai. Nu mă aşteptam.


  56. […] vedem, poate că ne reuşeşte  … privirea piezişă spre […]



Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: