h1

Alexandru Vibrafonistul şi bloggingul…. 13

Mai 8, 2008

Ia apăsaţi aici să vedeţi ce vine. După ce m-am preumblat puţin aseară din nou pe la Dan prin site, după ce am chemat-o pe Neriah, care acum învaţă la flaut să o audă pe Ioana, am dat peste site-ul lui Alexandru, fratele ei.

Alexandru cîntă la vibrafon.

Fascinant instrument, dar mai fascinantă este tehnica de folosire a „maletelor”.

Priviţi cum le desface şi le adună, controlînd intensitatea percuţiei.

Atingerile sînt în lungul receptorului de aluminiu, în diagonală, în lat, în „măturare”, apoi… desertul: cu arcuşuri de violoncel.

De ce oare îmi aduce aminte tehnica asta de Eduard-Omul Foarfecă, vă aduceţi aminte filmul?

Maletele devin o prelungire a degetelor instrumentistului, dar degete greu de controlat.

Alexandru îmi demonstrează că vibrafonul nu se potriveşte numai cu Jazzul (Martin Fabricius, Gary Burton, Henry Manning) şi caffe-concert-ul, ci şi cu instrumentele orchestrei simfonice.

Am stat şi am ascultat cu Natalia şi copiii, înţelegînd poate mai mult decît cei care n-au pus mîna pe vreun instrument vreodată cîtă disciplină şi cîte ore de muncă sînt în spatele acelor atingeri cu maletele.

Cum citeşte un vibrafonist o partitură? trebuie să o memoreze. Nu are încotro. Vibrafonul îi stă împotrivă şi nu are suport de partitură ca pianul. Nu este îngust precum chitara.

Şi cum îl cară, cum îl montează… Se acordează?

Alexadru a făcut să vibreze aluminiul şi nu numai o timpanele noastre….

Probabil că şi pentru a face blogging de performanţă îţi trebuie reflexe de vibrafonist…

Aşa cred eu…

Anunțuri

19 comentarii

  1. Salut,
    Multumesc pentru apreciere si pentru felul in care ai perceput instrumentul la care cant si tehnica de abordare a vibrafonului. Ma bucur ca ti-a placut si mai ales ca exista din ce in ce mai multi romani care apreciaza muzica mea.
    Va astept la concertele mele viitoare,
    Toate cele bune,
    Alexandru
    http://www.alexandruanastasiu.com


  2. Draga Alexandru, fii binevenit,
    nu mă aşteptam să reacţionezi aşa de repede.

    Facem şi noi ce putem …

    Mă bucur că ai înţeles că am înţeles instrumentul tău.

    Dacă aş putea, aş lua lecţii şi de vibrafon.
    DAcă în rai vor fi vibrafoane, nu voi scăpa ocazia.

    Mult succes în ce faci!

    cu multă simpatie

    mc


  3. E superba muzica la acest instrument. Spre rusinea mea, nu stiam ca se numeste asa. Confundam cu xilofonul, cu care, probabil, se inrudeste. Dar acesta suna atta de…celest!Sunt niste vibratii cu totul speciale, iar virtuozitatea artistului…vrednica de toata lauda si aprecierea. Lui – cat mai multe concerte! Nouă – cât mai multe audiţii de muzica cu adevărat buna! Mult succes Alexandru!
    Marius, ma bucur ca nu sunt singurul care isi pune intrebarea: oare ce instrumente canta in rai? Am vreo cateva care imi merg la suflet: flautul (atat de suav, de bland), oboiul ( minunat!), vioara (ea e singura care „stie sa plangă”) si inca multe altele.
    Mi-am amintit ca am vazut la tv, odata …demult, un domn care canta dumnezeieste la…ferastrău!. Care numai instrument muzical nu e! Dar scotea niste sunete aproape nepamantene. Deosebit de frumoase. Altii cantau la pahare…
    Si cu toti suntem chemati sa cantam Domnului din toată inima noastra!
    Sa ne mai dai, Draga Marius, astfel de bunătăţi!


  4. Draga Alex, eu am o listă înreagă de instrumente la care aş vrea să învăţ, dar nu îmi ajunge viaţa asta.
    Violoncelul, Oboiul sînt undeva în top.


  5. Poate doar timpul fizic sa te opreasca sa inveti sa canti la orice instrument…altfel nu vad un impediment.
    Toate cele bune.
    Alexandru
    http://www.alexandruanastasiu.com


  6. Da, timpul este, Alexandru… ce fascinantă relaţie între muzică şi timp..

    Mi-a trecut prin cap să scriu despre asta dar… nu mai am timp.

    Toată muzica este în timp. Avem patru timpi, doi timpi, zecimi de timp etc… N-ar exista muzică dacă nu ar exista timpul! Nu-i aşa?

    Muzica este, la fel ca vorbirea discursivă… trebuie să aştepţi să se desfăşoare, nu o poţi „înghiţi” în ureche precum tabloul sau un peisaj deodată.

    De aceea în Rai va fi muzica perfectă pentru că Timpul este perfectat: eternitatea.

    Am scris un post: Cum cîntă Dumnezeu?

    Sînt sigur că Dumnezeu cîntă!!!!

    Dar cum?
    Pe trei voci?
    Pe patru? Cu umanitatea lui Isus?
    Care-i este apertura? Infinită.
    Acum am auzi dacă ar cîta Dumnezeu?

    https://patratosu.wordpress.com/2007/09/16/oare-dumnezeu-cinta/


  7. Intr-adevar toata muzica este in timp. Muzica este in prezent, in momentul in care o interpretezi, este si in trecut, deoarece te raportezi mereu la ce s-a defasurat inainte si e si in viitor, fiind imaginata cu ceva timp inainte de a se emite sunetul. Pentru a exista si semantica in muzica ea trebuie sa fie raportata la timpul prezent, pentru ca atunci prinde viata. pana atunci e o bucata de hartie(partitura).
    In ceea ce priveste vocile Lui, avem o mostra in Ciaccona de J.S.Bach, pe care o voi inregistra in curand.Aici sunt 4 voci…dar pot fi si mai multe, atata timp cat sunt in armonie.
    Toate bune,
    Alexandru
    http://www.alexandruanastasiu.com


  8. Nu-i aşa? În timp!

    Şi acum: s-a terminat cu muzica prezentului, irepetabilă. Fiecare interpretare era altă bucată, într-un fel.
    acum poţi să asculţi, datorită inregistrărilor, aceeaşi bucată de mii de ori.

    Trecutul este actualizat continuu. Într-un fel nu mai este muzică în sensul clasic al cuvîntului…

    A propos… orice fel de boxe ai avea… nimic nu înlocuieşte senzaţia dintr-o sală de concert, muzica live…

    Ei, instrumentele de înregistrat sînt duşmanul instrumentelor şi instrumentiştilor… prietenul nostru.

    Ieşim din timpul prezent al interpretării, vă concediem, nu mai avem nevoie de voi decît o dată…

    Saul l-a chemat pe David… de fiecare dată cînd era ispitit de demoni.

    Acum Saul şi-ar fi pus un Cd cu David…

    Fascinantă chestiunea cu muzica live, la timpul prezent, irepetabilă, muzica ca eveniment şi muzica repetabilă, înregistrată,

    muzica vie şi muzica moartă.

    Muzica înregistrată este ca mumia lui Lenin…


  9. Clasa,viata…parfum !!


  10. E adevarat ce spui, insa dupa cum spunea si Celibidache, o inregistrare e doar o copie a ceea ce s-a intamplat intr-un anumit moment, e ca o fotografie care oricat de detaliata ar fi tot nu cuprinde tot ceea ce vezi in acel loc.Nu degeaba nu dorea Celli sa inregistreze nimic.
    In sala de concert, sau oriunde se desfasoara un concert se poate simti mult mai mult decat pe o inregistrare, fie ea de cea mai buna calitate…
    O zi buna,
    Alexandru


  11. O inregistrare “live” este un oximoron simptomatic pentru fenomenul în plină desfăşurare de “conservare“ a muzicii,unde “conservare” trimite nu la ideea de păstrare nealterată a unui conţinut, ci de introducere în conserve (=discuri de toate soiurile).

    Recomand 2 carti ale muzicianului si teologului Jeremy S. Begbie: Theology, Music, and Time (2000) şi Re-sound-ing truth: christian wisdom in the world of music (2007). Prima e disponibila si pe QUESTIA.


  12. canti sooper frate. N-am mai auzit pana acum de vibrafon dar ma bucur ca am vazut si auzit acum. E sooper instrumentul si cantaretul. Faceti o echipa buna pentru Dumnezeu. 🙂


  13. Totusi, se numeste inregistrare live pentru ca este din concert, altfel se numeste imprimare speciala, care poate fi alcatuita din mai multe lipituri, si atunci nu mai putem spune ca este ca si cea din concert.


  14. Nu-i aşa, Aciduţu?

    Alexandru, da,o înregistrare e o copie la fel ca fotografia în care este împietrit zîmbetul, dar lipsesc mirosurile, atmosfera, sau hai… ca un video, dar tot lipseşte tridimensionalul, vîntul, mirosul.

    am avut un post despre odormemorizator

    https://patratosu.wordpress.com/2007/09/11/odormemorizatoru/

    Poate că se va inventa odată şi un astfel de aparat care să ne retransmită senzaţiile pe care le-am avut în sala de concert inclusiv telefonul mobil al vecinului care a sunat în timpul concertului lui Dan Grigore sau tusea cu tot cu suflu şi picuri din partea spectatorului din spate…

    Celibidache, dirijorul meu preferat.

    Natanm, ai mîncat conserve de murături? Uneroi sînt mai bune ca „originalul” 🙂

    Iosif, încearcă cu „super”, se poate, eu am încercat 🙂

    Oricum, Alexandru, înregistrările tale sînt foarte bune… şi la mai mare!


  15. Va multumesc tuturor si va astept pe 28 mai la conservatorul din Bucuresti, unde voi interpreta 2 concerte de vibrafon si ansamblu de percutie.
    Toate cele bune si o saptamana usoara,
    Alexandru


  16. Celibidache numea discurile ‘clătite cîntătoare’, cu un dispreţ regal. Dar ce m-aş face eu fără integrala Bruckner condusă de Celi, pusă pe asemenea clătite? 😦


  17. Superb vibrafon, Alexandru. Thanks. Dacă eram în Bucureşti, nu-ţi ratam concertele, aşa cum nu l-am ratat nici pe Iureş la Teatrul Act.


  18. Draga Alex, mulţumim pentru intervenţiile tale, îţi doresc mult succes şi inspiraţie…. îţi ţinem pumnii.

    Cînd înregistrezi să ne spui şi nouă unde putem găsi „clătitele” lui Celli ca să te păstrăm…

    Succes pe 28!


  19. […] Filtsch (1830–1845) Alexandru Anastasiu cîntă o bucată fascinantă la vibrafon. Am fost curios să văd cine este […]



Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: