h1

Doctorat în teologie pentru Hitler… propunere… 12

Mai 9, 2008

Nu-i propunerea mea, nu-s original, dar o susţin. Ravi Zaccharias comentează faptul într-una dintre cărţile sale, Deliver Us from Evil, carte căreia îi scriu un răspuns în aceste luni.

Emil Brunner a propus, cinic de altfel, dar cîtă dreptate este în propunerea sa….: să i se dea un doctorat în teologie post-mortem lui Hitler.

De ce?

S-au dat doctorate în teologie pentru te miri ce prostii, pentru demonstraţii inutile fără a rezolva probleme grele ca musca şi undelemnul sfinţit sau îngerii de pe un fir de ac… de ce să nu îi dăm un doctorat în teologie lui Hitler care ne-a demonstrat atît de clar nu cum ar arăta… nu potenţialmente, ci cum a FOST lumea fără creştinism.

Merită! Un doctorat în teologie creştină. Poate că este una dintre cele mai valoroase achiziţii ale cunoaşterii umane din ultimul secol… şi cît de scumpă. Cel mai scump plătită.

Dacă s-ar scrie numai prenumele tuturor celor ucişi din cauza lui Hitler, volumele ar umple rafturi întregi de bilbiotecă.

Cine acceptă să fie în comisie?

Să i se dea doctoratul şi apoi să i se ia … pentru lipsă de originalitate, pentru plagiatu Diavolului.

Hitler este un plagiator care „a scris” mai mult şi mai „adînc” în carnea umanităţii.

Un hoţ de idee, dar apărut la momentul oportun şi foarte harnic. Să i se dea şi să să i se ia în următoarea zi.

Asta-i!

PS.

Propun acelaşi lucru pentru Stalin, al cărui ultim gest pe pămînt a fost pumnul îndreptat spre cer…

Anunțuri

55 comentarii

  1. Si Stefan cel Mare a fost declarat sfant… Nu-i contest contributia in istoria Romaniei, dar de la „si deseori varsa singe nevionvat” – cum e recunoscut in istorie pana la declararea lui ca Sfant de catre biserica e cale lunga…


  2. Eu l-as lasa in plata Domnului,

    atunci hai sa-i dam si lui Iuda,
    ceva..apoi ii luamca sa inteleaga
    crestinii ca pot vinde f.usor pe Domnul.
    Sa se inteleaga ce ar fi lumea cu oameni vanzatori.
    Parca nu se vede? . 😦

    apoi lui Anania si Safira,
    dat-luat,sa sa intelegem,ca
    nu trebuie sa mintim pe Duhul Sfant!

    Apoi..ce sens are? . 🙂


  3. Violeta, Elisa, nu despre asta este vorba… Aici nu este vorba despre Hitler, sper că se înţelege, aşa cum în postul despre Isus n-a fost vorba despre loser 🙂

    sorry…


  4. Bai nu s-a prins nime?

    azi e 9 mai ziua victoriei impotriva fascismului…

    Bravo, patrasoshenia ta, intotdeauna pe faza

    Bun!!!

    Am recitit shi eu amintirile tale din mai!
    M-am „defectat de ras”, vorba ta! Mai ales faza cu Supervaizăru

    Ai putea sa scrii un roman

    Ar fi la fel ca Simion Liftnicul de Petre Cimpoiesu


  5. Patrix, lasă-mă în pace, bre cu romanul… Mi-ajunge cîte bătăi de cap am avut pînă acum şi cu textuleţele astea.

    Am citit şi eu Simion Liftnicul, l-am şi citat într-o lucrare.

    da, fazele din spital sînt rîsu-plînsu…
    ca să scriu un roman ar trebui să trec din nou pe acolo pentru că îmi este greu „să mint”… şi nu mai vreau.


  6. pătrăţosule: Fii atent o fază de lagăr, memorată de Elie Wiesel: cică un evreu amărît, numai piele şi os, îi zice într-o zi lui Wiesel ceva de genul ‘Dom’le, gata, eu cred în Hitler. E singurul care îşi duce la capăt toate promisiunile făcute evreilor. Pînă la urmă chiar ne omoară pe toţi.’ O fi un umor nebun de pe ultima sută de metri, sau o gînd foarte adînc – evreul ăla trăia pur şi simplu într-un spaţiu definit şi locuit numai de Hitler.
    Sînt pentru acordarea doctoratului. Dar nu sînt pentru ridicarea lui în aceeaşi zi. Lasă-l pînă la Judecată, în văzul tuturor.


  7. erratum – *un* gînd


  8. Asta le mai trebuie plagiatilor …Ei si-au primit deja rasplata .,,Luati-l si aruncati-l afara.acolo va fi plinsul si scrisnirea dintilor”.
    Ei au avut parte de bucuriile vietii glorioase de aici,noi vom avea dincolo .


  9. Hitler si Stalin! Fioroasă apropiere. Fioroase personaje ale istoriei umanităţii. De dat doctorate…cred că nu este cazul. Nici 10 dacă li s-ar da, nu s-ar putea egala „celebritatea” câştigată prin ororile săvârşite de ei. Ai dreptate Marius: ne-au arătat ce înseamnă umanitatea fără Hristos!Şi mai sunt si azi epigoni de-ai lor care se straduiesc acelaşi lucru să-l facă! Nu ne învăţăm minte niciodată, noi oamenii…Repetam greşeli cumplite şi apoi mai arătăm şi cu pumnul spre cer…


  10. Lucrurile sunt mai complicate decat par. Hitler si Stalin si nu numai, sunt exponentii unor fiinte spirituale cu autoritate imperiala. Fara aceasta sustinere spirituala din umbra, ar fi fost oameni ca oricare altii si nu ar fi realizat nimic. Nu cred ca Hitler a demonstrat ce ar face lumea fara crestinism, existau crestini (cred ca putini) in Germania in momentul in care „a fost ridicat” la putere (desi Germabia era protestanta…). El a fost un instrument la fel ca si asirienii (Isaia 10:5 si tot capitolul 10) ca si babilonielii si alte popoare care au initiat imperii. Si fiecare a avut ceva de facut in istoria omenirii de exemplu fara Hitler evreii nu veneau in tara lor. Este adevarat ca asemenea monstruleti (fiitele acestea spirituale) nu au „cap de pod” intr-o lume cu adevarat crestina si nici nu se pot dezvolta in liniste intr-o tara in care majoritatea sunt crestini adevarati desi lupta poate fi foarte apriga. Dar sa nu cumva sa cedeti ca exista acum macar o singura tara cu adevarat crestina ci doar poate in cele mai bune cazuri tari in care majoritatea se numesc crestini cat de mult sunt asta ramane de vazut.


  11. Iar aparitia acestor fiinte si activitatile lor nu sunt in mana crestinilor ci doar in mana lui Dumnezeu. De fapt ele isi manifesta caracterul cu care au fost create. De exemplu fiintele descrise in Daniel 7. Fiecare caracteristica a fiintei generatoare a imperiului se manifesta in caracteristicile imperiului si a oamenilor care sunt condusi de cultura respectiva (pentru ca aceste fiinte genereaza si o anumita cultura caracteristica).


  12. În liceu, profesorul meu de istorie ( dl. Dan Bodea, cine îl cunoaşte ) mă întreabă : „pe cine admiri, tu, din istoria umanităţii ?”
    Eu, ii răspund scurt : Napoleon si Hitler.


  13. Este usor de inteles de ce ii admiri domnule Calibro: amandoi au realizat fapte mari in istoria umanitatii. Totusi te intreb: Ce mai fac acum acestia 2? Raspuns: Sunt in Locuinta mortilor in chinuri…
    Crezi oare ca crestinii nu realizeaza fapte marete? Parerea mea este ca da insa in alte directii si in alte moduri: nu prin puterea altora, nu prin puterea armelor, ci prin puterea lui Dumnezeu, nu pentru instaurarea unei imparatii ce tine 100 de zile ci pentru o imparatie care va dura vesnic fiind intemeiata pe dreptate.
    Nu te condamn ca esti ateu dar cel putin fi cu ochii ratiunii deschisi si inainte de toate iubeste dreptatea pe care si Dumnezeu o iubeste si peste nu multa vreme o va implini, dand fiecaruia dupa faptele lui.


  14. Pomisor,

    Să inţeleg că aceşti creştini de care vorbeşti ( am evitat o cacofonie ), nu mor ? fizic, mă refer …că dacă am sta să metaforizăm utopisme…

    La cei doi, am apreciat foarte multe lucruri. Am să-ţi spun unul singur : viziunea lor asupra lumii. Asemenea oameni sunt extremi de rari.

    Tocmai, sunt raţional şi am observat nişte lucruri. Am să ţi-le spun la presupusa judecată de apoi. 😛


  15. Alex, sper să nu-i ajungă nimeni pe cei doi, de fapt Stalin a omorît mult mai mulţi oameni decît tot războiul al doilea …

    A propos, ziua eliberării, Patrix e pe 8, nu pe 9, pe 9 au pus-o ruşii, tot Stalin e de vină, pentru că nu reuşiseră să-şi pregătească parada, Serios.

    Greşit din cîte ştiu eu, Pomişor, este foarte interesant de citit ce s-a întîmplat din punct de vedere religios în GErmania interbelică. Nu mai era protestantă. Era religiaosă, dar nu protestantă.

    Atunci a fost o eflorescenţă de neimaginat a religiilor orientale, un interes extrem de fierbinte mai ales din partea tinerilor către religiile orientale şi mitologia germanică.

    Ghici de unde vine Zvastica?

    Calibro, este cumva Dan Bodea cel care scrie şi poezie?

    Care este, după părerea ta, Calibro, viziuena lor asupra lumii?


  16. Nu e frumos să-ţi faci reclamă la blog pe blogul altuia, dar de curând am văzut şi eu un documentar care m-a tulburat profund. Detalii aici.

    http://vaisamar.wordpress.com/2008/05/03/nazistii-un-avertisment-al-istoriei/

    Urmăresc acum „Horror in the East”, tot de L. Rees. Soldaţii japonezi, care în primul război au fost nişte gentlemani cu prizonierii, în al doilea au devenit de o brutalitate inimaginabilă, fără nici cea mai mică mustrare de conştiinţă. De ce? Fiindcă cei pe care îi străpungeau cu baionetele „for fun” erau „suboameni” (chinezi). Iar ei luptau în numele mikadoului, considerat zeu. Iar când lupţi cu mandat divin, nicio cruzime, oricât de mare, nu e prea mare. Oribil, oribil, oribil. Asta ca să vedem nu doar ce face lipsa de credinţa în Dumnezeu, ci şi zeificarea unui muritor (Hirohito) combinată cu dezumanizarea aproapelui (chinezul).


  17. David,

    Da, este acel Dan Bodea, fost consilier al lui Emil C.
    Da, scrie poezii şi parcă ( nu ştiu sigur, nu am mai fost în contact cu dânsul de 6 luni ) trebuia să-şi publice un alt volum.

    Părerea mea, aş dori şi am să o ţin pentru mine. Nu de alta, dar prefer să nu văd după comentariul meu alte zece la număr în care sunt „analizat”.


  18. Nu-i problema Vaisamar…
    Da, stiu fazele de care spui. Am fost socat de experimentele pe care japonezii le faceau cu inghetarea..

    Corecta analiza… nu doar lipsa de dcredinţă… cînd nu mai crezi în Dumnezeu, spunea cineva, crezi în orice altceva … parcă aşa.

    Calibro, atunci da, ştiu de cine vorbeşti.
    Cum vrei, asta-i riscul unui asemenea spaţiu, să fii măsurat, analizat… fiecare cu instrumentele lui.

    Mi-aduc aminte de o piesă de teatru din perioada comunistă, reţin o singură fază, un maistru l-a trimis pe un ucenic să îi aducă o „găleată de curent” ca să îl testeze să vadă dacă ştie….

    Fiecare cu măsura lui…:)


  19. Domnule Marius din cate cred eu zvastica vine de prin India…
    Este adevarat ca s-au intamplat multe cu germanii cred ca incepand chiar inainte de primul razboi mondial. Dupa cum spuneam daca ar fi fost mai multi crestini adevarati acest lucru nu s-ar fi intamplat la fel de usor desi de exemplu la instaurarea comunistilor crestinii au fost persecutati atat in Rusia cat si in tarile satelit. In concluzie de regula crestinii daca nu pot salva tara in care se gasesc se pot salva pe ei. Faceti un mic studiu si veti vedea ca tarile in care nu sunt crestini au si o natura care se opune oamenilor si daca nu prin alte parti macar la noi in tara: au fost inundatii si seceta exact pe unde sunt foarte putini crestini adevarati, pentru ca Dumnezeu nu aproba asemenea fenomene pe unde sunt slujitorii Lui si gradul de pacatosenie nu este prea ridicat (Lot si Sodoma).

    Partea cu aceste fiinte spirituale va asigur ca este corecta.


  20. The Vicissitudes of a Prayer Book
    Salom Sarona
    Translated by: Susan Geroe
    – True Story –

    I was laying on the grounds of the big synagogue of Oradea, a little further from the other prayer books. The reason I ended up further is because an outraged long moustached farmer kicked me, for he couldn’t come by anything from the loot.

    It was well into autumn, during the first days of November. A thick, heavy fog was descending over the city, the last of the wild geese were taking their flights in formation toward countries with warmer climate, their sad croak breaking through the lead gray fog layer.

    Then all became quiet, deathly quiet in the synagogue and throughout the neighborhood. Because the gang of robbers carried away everything there was to take, only we, prayer books, were laying around helplessly.

    I’m thinking of my owner, who purchased me with such great love from the Zoldfa Street shop of the soft spoken, dear Mr. Spitzer, as a gift to his fiancée, that dark eyed lovely girl. Pressed close together, they happily wrote on one of my pages their engagement date.

    March 4, 1928, Erzsi and Mano, Oradea. Then:
    June 5, 1928, Our Wedding Day.
    April 18, 1929, Birth of Evike.
    June 3, 1931, Birth of Arika.

    On High Holidays, my dark eyed lady took me along to the synagogue. She knew my every letter and how she prayed! At the Szane Tokev prayer the tears were just flowing from her beautiful eyes.

    *
    It was probably about noon already, when the gate of the synagogue yard opened and a tired young slave laborer stepped in. My letters started jumping with joy.
    „Dear God, from where did you send this Jewish lad? For months now, I have seen only mean robbers.”

    The slave laborer looked around, took a few steps to the synagogue door, there he stopped, leaned against one of the doors and burst into a cathartic weeping that shook his entire body. He didn’t have the emotional strength to step into the temple, turned around with fatigued steps instead, almost stepping on me, leaned down and picked me up. He wiped my fog moistened cover with his jacket sleeve, placed me under his arm and took me home. That home was sad and empty, only the hanging picture of a beautiful woman looked at me. Finally, I found out that the storm swept away this young creature as well.


  21. My new owner often looked at the picture that was hanging on the wall and at such times he started turning my pages, looking always for the page where my former owners made notes, then a tear would drop on me.

    Almost two years have passed this way. It happened for the first time on a May morning that my owner placed flowers in a vase, lavender and white color lilacs. A blue eyed blond girl came by in the afternoon. Sitting quietly with my owner, they were conversing softly. At that time I was already in a box in the closet, keeping company to some valuable jewelry. My owner took out the box and placed it on the table. He wanted to gift some jewelry to the blue eyed girl. But the girl’s eyes fastened on me, she took me in her hands, turned my pages, and she also stopped on the page with the handwritten notes.

    „No, thank you, I cannot accept jewelry, however, if you could give me this prayer book…”
    „Please forgive me, but it grew so close to my heart, it would be very difficult to part with it.”

    Next morning, my owner was whistling joyfully while shaving. The blue eyed girl visited from time to time and my owner became even happier from those visits. By that time I realized that my owner and the blue eyed girl loved each another.

    After the wedding, my owner took me out of the box and handed me over to the blue eyed girl.

    „Now the prayer book is yours. Let’s write in today’s date.”

    The hours, days, months, years, were trickling down like pearls, with one sigh, one wish: When will we get to Israel, to our country?

    After fifteen years, the long awaited day arrived.

    It was during wintry frosty weather, with large snowflakes falling from the grayish sky, when they were examining, searching the two seventy kilo boxes. My owners were imploring the strict custom’s agent:

    „Please comrade, remove anything you wish from the box, but allow us to take this prayer book.”

    Every word, every request was in vain, the custom’s agent was unbendable.

    This is how I was taken out of the box and given to a close relative.

    My fate became harsher than I could imagine. Everything that my owners left to these relatives seemed important, except me. They were throwing me from one place to another, until I finally ended up in the attic.

    I wasn’t alone in the attic, having landed in the company of a few rusty candlesticks, we held nightly conversations.


  22. On Friday evenings, the candlesticks would complain:

    „A long time ago, we provided the light, the warmth for the family in the house – now, humiliated, we’re rusting here, because it would be shameful to light us these days of the new regime. Surely there is no light, brightness and peace in this house.”

    I wasn’t complaining or sighing. But I still had to tell someone my story, to bare my sadness:

    „What do you know about my life? What do you know about my suffering? You are bewailing the lights that you were shedding through a Jewish house. But I know what it is like when they extinguish the light for an entire city. They humiliated thirty thousand Jews. They robbed and they forcibly carried off thirty thousand Jews. But this was still not enough. They cruelly tortured them, then they finally exterminated them. From thirty thousand only three thousand returned. Their souls, their bodies were broken. Never has anyone seen a man cry who has not witnessed as that slave laborer did on that gray foggy morning. I was waiting for the sky to open to provide some consolation for him.

    He mourned thirty thousand souls, buried thirty thousand souls within minutes. But he still did not loose his faith, proof of this being that he lifted me and separately, he mourned my previous owners. On my page with notes, the ink got messed up from his tears.

    You should have seen my blue eyed lady owner when she went to the cemetery before High Holidays. There was no particular grave where she really had to stop. She was just walking and tears were flowing from her eyes. Here and there, she would stop at a grave stone. There were at least two or three names on those stones. On top, the name of the person in the grave, underneath the names of those who could not get a grave on this Earth: they died the death of martyrs in Mautthausen. They died as martyrs in Auschwitz. They died as martyrs in Buchenwald. They died as martyrs on Russian soil.

    She sat on the side of a grave, with the following inscription: She gave birth to a baby boy in the cattle car, died as a martyr in the Auschwitz gas chamber.

    And you should have seen my lady owner pray at High Holidays. She was imploring God: Our Father, Our King , lift high Israel’s light and lead us home, to our ancestral land.”
    *

    This is how we talked for seven long years. On a warm August morning, through the attic opening, a sunray gilded the dust which covered us. I heard familiar voices.

    „No, this couldn’t be my owner, he is far away, in the land of Israel. I am imagining, I said to the candlesticks.”

    „No, you are not imagining, they said. People are coming up to the attic”.

    My owner was approaching. He changed, got taller. Or is it his straight posture? The hair at his temples was gray, but his eyes were peaceful and sparkling.


  23. He picks me up, he dusts me with a fine, soft handkerchief. He walks down the steps, holding me all along to his left side by his heart, which enables me to hear his heartbeat. I press close to him, like a bride to her groom, to the groom who returned from the battle field.

    As we are sitting on the airplane, my owner talks to the passenger sitting next to him.

    „I didn’t really feel like taking this trip. I am not financially independent. But I did it for the sake of the prayer book.”

    „We are already above Tel Aviv”, says the fellow passenger.

    „Blessed be He, who returns to the land of Israel”, said I, the prayer book…


  24. Tare suparat am fost zilele astea pe Matin Luther. Daca a avut ceva de invatat Hitler de la cineva, acel om a fost doctorantul Luther.

    Daca am sa-l intalnesc in cer pe dr.Luther am sa-l cert „oleaca”. Dumneavoastra va rezolvati probleme cu Augustin si eu cu Luther :P.

    N-as fi crezut, dar asta e!


  25. Buna si extrem de reala aceasta paralele realizata intre un…”geniu al raului” si ceva sfant,ceva ce doar putini s-ar incumeta sa alature-credinta. Dar nu ma mai mira absolut nimic.
    In alta ordine de idei nu trebuie sa mai cautam nici sa ne mai miram(sau sa ma mai mir).Cred ca este unul dintre lucrurile cele mai atent analizate.
    Imi place foarte mult atat stilul dumneavoastra cat si profunzimea cu care ati scris despre acest subiect..”en vogue”!


  26. Cornel Bucur,
    am inteles de la MRius ca acest blog,este in limba romana..sau noi care nu cunoastem bine limba comerciala,engleza,trebuie sa ne simtim prost?
    sa vorbim in ruseste mai bine . 🙂

    Gresesc eu? sau cre ca nu se face. . 😦


  27. * Marius


  28. Calibro: viziunea lui Hitler este de admirat? Doar pentru că cineva îndrăzneşte să gîndească la nivel global, indiferent cît de criminală este viziunea lui, îl face bun de admirat? Nimeni nu poate subscrie la aşa ceva fără a-şi asuma toate crimele rezultante. Dacă îţi place viziunea lui Hitler, atunci nu văd nici o problemă să accepţi şi viziunea unui nou Hitler. Şi atunci ce facem? Crima nu se poate stăvili niciodată. Nu te mai poţi opune nici unui dictator nebun care poate apărea la orizont. Şi nu ai nici o garanţie că nu ajungi şi tu victimă. Hitler a omorît şi atei agnostici nihilişti. Criteriul crimei în viziunea lui Hitler nu avea nimic de-a face cu definirea filosofică a cuiva şi depăşea inclusiv definiţiile rasiale. Ca să scapi de a fi omorît, trebuia să devii criminal sau spectator tăcut la crimă. Atît. Restul sînt detalii.


  29. vaisamar: bune observaţii. Puţină lume ştie că procesul criminalilor de război japonezi a fost mai lung decît procesul de la Nürnberg, iar stiva de documente de cîteva ori mai mare. Puţină lume ştie de măcelul de la Nanking, care s-a petrecut cu ani înaintea începerii CDDRM.


  30. Micul Teolog: şi eu sînt leoarcă pe Luther apropo de evrei. Din cît ştiu, a fost primul sau printre primii care a avut ideea de a pune evreii la muncă forţată.


  31. Calibro: în altă ordine de idei, şi ca să ne mai dezmorţim, pînă nu începem să discutăm despre umanitatea viziunii lui Hitler, eu dintotdeauna am admirat din istoria omenirii pe Piedone. E omul a cărui principală armă era poaca şi cel care a redescoperit un punct vital uitat: ghebul.


  32. Sderbach,

    Înjură-mă dacă vrei, dar, bun sau rău, Hitler a dorit o Germanie atotputernică. A dorit perfecţiune. A dorit întâietate.
    De exemplu, niciodată nu trasa o sarcină unui singur om. Aceeaşi comandă o dădea la doi. Nu conta cine, cum o îndeplinea. Conta rezultatul, un rezultat cât mai aproape de perfecţiune.

    Şi ce dacă a omorât şi atei agnostici nihilişti ? – erau omorâţi pentru că nu aveau acele calităţi pe care Hitler le dorea cu înverşunare.

    Slabul e dat la o parte. Cel puternic conduce.

    Asta e, crucifică-mă în următorul tău comentariu, dar îl admir pe Hitler pentru viziune, idei şi ardoare şi multe altele.


  33. Aşa-i, Pomişor. De ce? Asta-i. pt că Germania nu mai era protestantă.

    Mulţumim pentru pasaje, Cornel.

    Micule, de ce ai fost supărat pe Luther? Ai descoperit că bea bere?

    Mihai Daniel, subiecul nu este în vogă… e vechi şi lumea vrea să uite.

    Eu doar mă împotrivesc. Atît.

    Draga Elisa, nu-i nici un păcat să scriem şi să citim şi în Engleză. Este în limba română ,este adevărat, dar sînt bijuterii adevărate şi alte limbi.. Să ne bucurăm de ele. Prin traducere s-ar pierde… Îmi pare rău …

    Să fim fericiţi că nu avem în greacă, latină, ebraică şi araba clasică.

    Da, Sderbach, Piedone şi Asterix şi Obelix.

    Calibro, stai liniştit, nu te înjură nimeni… numai se miră…


  34. Singurul lucru bun facut si intrebuintat si astazi sunt
    autostrazile.Oare am fi avut si noi o retea de drumuri mai buna, daca am fi „vorbit” si noi astazi germana ?


  35. Dragă Calibro
    Ar fi păcat să te crucifice cineva aici, pe un blog dedicat Crucificatului. Eu unul nu o voi face. Nu mă ocup cu crucificările, eu fac mai mult defragmentare de ‘harduri’. 🙂

    La ceea ce spui tu, observ:
    1 – Hitler dorea ceva pentru Germania care era o nebunie, aşa cum sînt de acord înşişi germanii, cu excepţia unor indivizi care din lipsă de alte mijloace de exprimare se rad în cap în America şi sparg parbrize în Germania. Dacă ţie îţi place ceva la Hitler, trebuie să fie ceva ce trece de contingenţele germanice, pentru că tu nu eşti german, dacă mă citesc eu bine. Dacă îţi place ceva din ale lui Hitler care era/este universal, atunci vorbim de alte chestii. Germania aia tare ca fularul nu a adus decît crimă. 55 de milioane de morţi nu justifică viziunea lui Hitler, ci (să îndrăznesc?) o infirmă. Dacă rezultatul nu contează, atunci pot să-mi exprim admiraţia pentru orice viziune de viaţă, nu numai pentru cea a unui criminal global. Au mai fost oameni care au dorit ca poporul lor să fie mare şi tare. Dar nu toţi au pornit războaie mondiale. Singurul motiv pentru care vorbim acum de Hitler este pentru că a pornit acea crimă mondială, nu?

    2 – Mă tem că apropo de perfecţiunea şi calităţile pe care le dorea Hitler, cazi prea uşor victimă discursului nazist. (Trecem peste faptul că însuşi Hitler nu avea nici una din calităţile pe care le cerea poporului său şi s-a sinucis ca un laş, în loc să pună mîna pe o bazucă şi să dea un adevărat exemplu de luptă teutonă trupelor sale dezbîrnate, care nu mai puteau ţine piept valului mujic al lui Jukov.) Să luăm exemplul lui Göring, acea Franzelă cu Unt a nazismului. Eu personal nu ştiu dacă cunosc în istorie un om mai incompetent ca ăla şi care să fi rămas atît de mult pe o poziţie atît de înaltă, fără repercursiuni asupra persoanei lui. Omul ăsta ar fi trebuit spînzurat de Hitler ca trădător, de exemplu şi numai pentru că a dus Luftwaffe la… ăăă… cum să mă exprim?… dispariţie! Aş mai fi curios să ştiu de la ce vîrstă poţi depista în om calităţile pe care le dorea Hitler, dacă se pot educa în om fără a fi nevoie să-l extermini cu tot neamul lui, şi dacă aceste calităţi erau cumva limitate în funcţie de rasă. Mi se pare că noi doi nu am fi fost prea calificaţi pentru el, nu crezi? Göring demonstrează ce ai spus tu, dar cu o corecţie: ‘Slabul e dat la o parte. Cel [obez] conduce.’ 🙂

    3 – Apropo de ordinele date la doi oameni deodată: birocraţia nebună pornită de Hitler a fost nu numai un mediu al crimei, ci instrumentul însuşi. Citeşte despre cele două curente de gîndire apropo de asta: linia intenţionalistă şi cea funcţionalistă. Dacă nu ştii despre ce e vorba, spune-mi şi îţi zic eu în două cuvinte, că am citit de curînd. Odată pornită maşina crimei, nu se mai opreşte uşor. Dachau funcţiona de ani de zile cînd a început războiul, şi acolo era plin de oameni superiori, germani. Omul superior nu există. Oricît de superior şi tare crezi că eşti, poţi să fii şi Arnold, că după şase luni de lagăr mănînci şi muşte.

    Sigur că sînt al tău servitor supus
    (te-am şi servit şi nici nu ţi-ai dat seama),
    Oberlichtführer Bach


  36. Draga sderbach,

    Ai mare dreptate cu mecanismul crimei odata pornit…
    Pe mine m-a impresionat foarte tare o carte aparuta si in limba romana dupa ce a generat o dezbatere aprinsa in Polonia, Jan T. Gross, „Vecini. Suprimarea comunitatii evreiesti din Jedwabne” (exemplul se incadreaza perfect in argumentarea functionalistilor). Nu stiu daca ai citit cartea, oricum,ideea e urmatoarea: polonezii dintr-un sat decid masacrarea intregii comunitati evreiesti din satul respectiv (in sat se aflau 5 soldati nemti care nu au participat direct la masacru si se pare ca la un moment dat au incercat chiar sa potoleasca furia nebuna a polonezilor, pentru ca, nu-i asa, ordinea e cea mai importanta). Pe langa motivele economice, antisemitismul (sau antiiudaismul, nu intru in dezbateri inutile) de tip medieval (motivat religios), raman cele 90 de victime, vecini…
    si mai ramane ceva, polonezul victima a aratat ca poate fi si calau. cu siguranta ca asemenea cazuri au mai existat si in Polonia, dar si in Romania (Sarmasu din judetul Mures este cea mai buna dovada).
    La fel la Iasi, pogromul le-a apartinut romanilor ( autoritati, vecini…), potrivit documentelor prezenta trupelor nemtesti in Iasi era nesemnficativa. am urmarit de la distanta pledoaria ta in cazul pogromului de la Iasi si trebuie sa recunosc ca am fost socata de cum reusim sa ne ascundem dupa formulari, exprimari mai inspirate sau mai putin inspirate si sa uitam cea ce e important, victimele, cadavrele de pe caldaram.


  37. Dragă Crina: mă bucur că măcar o persoană a avut răbdarea să urmărească discuţia despre pogrom. Acel post a fost închis de pătrăţos pentru că nu se mai putea controla situaţia. Mai aveam nişte remarci finale apropo de confuzia unora între responsabilitate, ruşine şi ‘păcat naţional’, plus alte cîteva chestioare. Poate voi avea şansa să le postez.

    Mulţumesc pentru titlu, l-am notat şi îl voi lua de la bibliotecă săptămîna viitoare. Dacă mă ajută Dumnezeu, voi publica şi eu nişte liste bibliografice tematice, pe temele care m-au interesat de-a lungul timpului. Un fel de ramuri la trunchiul ‘cartenstein’ 🙂 . Pînă atunci, îţi ofer şi eu clasicul titlu ‘Night’ al lui Elie Wiesel.


  38. Sderbach,

    Sunt curios, fă-mi pe plac, te rog frumos. Dacă erai în locul lui Hitler, ruşii năvăleau peste tine, ce făceai, luai bazooka şi… ?

    Ai jucat prea multe FPS-uri.


  39. Multumesc, sderbach! am citit cartea in urma cu ceva timp, dar mi-am propus sa o recitesc…
    Pentru cum a fost o lume fara crestinism citeste si cartea lui Primo Levi, „Se questo e un uomo”, (a fost tradusa si in romaneste la Polirom).


  40. Dacă eram în locul lui Hitler în buncăr, iată ce făceam:
    1 – mă întrebam ce über-filosofie minunată m-a adus într-o gaură de şobolan şi de ce nu m-am prins la timp
    2 – dacă vroiam să dau un exemplu trupelor, nu mă ascundeam în nici un caz; marii generali, gen Caesar sau Alexandru Macedon respirau ţărîna luptei alături de soldaţii lor
    3 – dacă îmi iubeam vaterland-ul şi mi-l doream superior altora, nu dădeam ordin lui Speer să dinamiteze toată ţara (care Speer, prescient fiind că va fi pardonat de ştreang la Nürnberg din cauza asta, a ignorat ordinul direct al Micului Austriac care se juca de-a Germania Mare)
    4 – mă pocaiam, şi îmi ceream iertare pentru păcatele mele de la Jesus Christus (dar aici sînt subiectiv, îţi dai seama 🙂 ).


  41. crina: am înţeles. De Primo Levi am ‘Survival in Auschwitz’ şi ‘The Drowned and the Saved’. Dar dacă eşti gata să cobori în Iad pînă peste cap, pînă nu mai poţi respira, Filip Müller şi Miklos Nyiszli îţi asigură această descindere. Îţi sugerez să te rogi atît înainte, cît şi după lectură. 😦


  42. Sderbach..de ce ai ales aceasta poza,daca nu te superi?
    …. . 🙂


  43. Dragă Elisa, nu mă supăr deloc. Am ales această imagine pentru următoarele motive:

    1 – decît să-mi vadă oamenii ‘faţeta’ ochelaristă, la fel de expresivă precum o creastă de guşter, mai bine să vadă un portret al lui Isus, să se ducă cu gîndul la El, că e mai bine; e un fel de mărturie în plus;

    2 – icoana asta este Pantocratorul din mânăstirea Sf. Ecaterina din Sinai; are cele două jumătăţi ale feţei pictate diferit – o jumătate este contorsionată de durere, simbolizînd faptul că Isus moare pentru păcatele omenirii; cealaltă jumătate este lină, simbolizînd faptul că Isus este Dumnezeu şi a înviat, nu a rămas numai mort pentru păcatele noastre; cînd am discutat la şcoală despre comunicarea paraverbală (adică prin gesturi, grimase, tonul vocii etc.), am băgat la înaintare icoana asta şi a fost discutată în faţa a 200 de studenţi de medicină, leoarcă de deştepţi; am simţit că a fost cea mai bună metodă să le predic pe Isus la toţi deodată (vorba aia: ‘onorată instanţă, mi s-a părut o idee foarte bună la acel moment!’ 🙂 ); apoi, am zis că poate e mai bine să o folosesc peste tot; desigur că detaliul acesta nu e vizibil în mic, dar dacă omul mă întreaabă, ca tine, şi apoi caută, găseşte poze mari pe internet;

    3 – e adevărat că există riscul ca oamenii să creadă că se pot închina numai lemnului şi să aibe impresia că se închină de fapt lui Hristos; corect; dar consider că oamenii de genul ăsta sînt din ce în ce mai puţini – utilizatorii de internet din ziua de azi sînt foarte inteligenţi; în plus, beneficiul de a duce pe cineva cu gîndul la Hristos printr-o icoană mi se pare mai mare decît riscul ca cineva să se închine lemnului în secolul douăzeci şi unu;

    4 – am o oareşce urmă de ortodoxie în mine, pe care am încercat să o scot cu patentul, dar n-am reuşit 🙂

    Dumnezeu să te binecuvinteze şi iartă dacă ţi-am greşit cu poza asta. E un cîrliguţ pentru cei care nu au văzut niciodată pe Hristos, că mare e internetul Domnului!

    Sebastian


  44. Acum,multam ca mi-ai raspuns,iti mai pun inca una..am prins curaj…
    De ce nu spui Domnului Isus…Domnul Isus?Pavel dup convertire a spus Domnul,sau Isus Hristos..

    Nu am putut spune dintr-unceput Domnul..acum nu pot vorbi despre El,fara a arata de fapt intotdeauna ca este Domn!

    Domn doar prin Duhul Sfant s espune..dar cum sa inteleg ca multi i se adreseaza cu „Isuse” cred ca este vorba de o minimalizare A Tot ce poate fi Mai Mare…in cer si pe pamant:
    Domnul Domnilor!
    Acum parca prea ne tragem de bracinari..
    daca nici acum nu te superi..e bine,,
    apropo de ochelari…e bine sa ai ochelari,inseamna ca ai pe ce sa -i pui . 🙂
    ca-i poti folosi…e un har,nu?

    Si eu sunt putin ortodoxa,,,
    ei nu se inchina lemnului,
    dar nici nu pot fi de acord sa vad”ceva” in icoanele pictate foarte bine de altfel,spre exemplu,de prietenul fiului meu,care e preot..
    Fiecare picteaza cum Il vede el ,pe Mantuitorul…
    si ies mai multe feluri…


  45. P.S.: Am uitat încă un motiv important pentru icoana asta: Hristos nu se încruntă, nici măcar nu are un chip dur! Asta e destul de rar în iconografia estică (Rubliov e un exemplu de iconograf care nu mai suporta să sperie oamenii, că erau destul de speriaţi sărmanii de tătari şi alte minuni ale civilizaţiei medievale ruseşti).


  46. Elisa: Mulţumesc şi eu de mustrare. Uneori scriu ‘Domnul’, alteori nu. Drept este că nu ne putem trage de brăcinari cu Domnul Oştirilor (o notă interesantă: în traducerea engleză NIV a Bibliei a fost înlocuit ‘Domnul Savaot’ sau ‘Domnul Oştirilor’ cu ‘Dumnezeu Atotputernic’, în engleză ‘God Almighty’; subtil cum se modernizează traducerea Bibliei, ‘curăţind’ conceptele despre divinitate care nu mai sînt în ton cu mintea noastră modernă). Dar tot drept este că Dumnezeu ne e şi Tătic, iar Domnul Hristos Frăţior. Limbajul este de aşa natură încît ne obişnuim cu orice formulare, oricît de potrivită ar fi ea iniţial. În final, ni se tocesc urechile. De aceea eu unul încerc să mă surprind pe mine însumi, încerc să îmi schimb modul de apelare şi numire a lui Dumnezeu, între limitele bunului simţ, bineînţeles. Numai-numai m-oi păstra proaspăt, ca să nu mă împut (începînd cu capul)! 🙂 Vot tak!


  47. Sebastian,
    Panemaies paruschi_ haraso!
    ia radilasi v chisiniov.
    Nu vreau sa fac pe moralista,dar cand sunt frati de-ai mei,nu pot sa nu spun ,ca prin Duhul Sfant,”Trebuie sa_I spunem intotdeauna Domnul!”
    Amin!
    Fiul meu orto,are multe carti orto scrise de autori rusi,bine ,are o biblioteca…..ca daca se baptisteste..face bani grei pe ea… . 🙂
    Eu le mai rafoiesc,unele le citesc,unele mi le da el,sa le citesc,despre Anticrist,de exemplu,,,etc.

    Rusii au ceva ortodox in sange..in neam,desi a fost comunismul in floare la ei,ii simt seriosi in credinta si foarte mult bun simt in inchinare.


  48. Panimaiu nimnogo, panimaiu, ni boisea! Nu degeaba mă uitam la filme ruseşti gen Sorokpervîi şi Idi i smotri! cînd eram mic pînă îmi sîngera retina!

    Problema e că internetul e cam greu să fie identificat ca un spaţiu ‘între fraţi’, chiar şi cînd dialogul se duce între doi creştini – sînt mulţi ochi care citesc din umbră. Necreştinii, după cum poţi vedea şi singură, sînt sperioşi ca nişte mimoze cînd vine vorba de ‘Doamne! Doamne!’, pupa-i-aş. Cu cît vorbim mai temperat pe internet, cu atît mai bine. Mai o poantă, mai un Kant, un argument matematic şi poc! dialogul existenţial. Asta este mămăliga comunicării globaliste – foarte întinsă şi cu boţuri. 🙂

    Mare dreptate ai: ruşii au în sînge hemoglobină ortodoxă în stare pură. Eu cînd vreau să-mi aduc aminte de ce mă tem de Dumnezeu, ascult un Recviem de Mozart şi apoi o liturghie a lui Ceaikovski, cu cor din ală de başi ruşi, la care sare vopseaua de pe iconostasuri. Văd flăcările Iadului şi lumina Raiului în faţa ochilor deodată!

    Cît despre moldoveni, n-am cuvinte. Moldovenii sînt adevăraţi. Totdeauna conformi cu ei înşişi. Iar Chişinău este al doilea oraş din istoria lumii, după Sparta! Am zis! 😀

    Cu dragoste moldovană,
    al tău frate în Hristos,
    Finist Şoimanul


  49. Astazi cei cu mai multa scoala..doctorate..etc…
    exagereaza scotand in evidenta,intelepciune lumii,pana la urma,
    vrand sa ne impresioneze ei,cu mintea lor jucausa,
    dar,
    cum prezinta apostolul Pavel,
    pe Hristos?cu ce putere!
    care era foarte invatat si el
    la acea vreme,dar a lasat la
    o parte invatatura si a urmat lui Hristos.
    acum oamenii se intorc la Hristos,apoi
    din nou invatatura le conduce viata,
    fiind un amestec,
    care la Pavel nu a existat.
    Nu? . 🙂


  50. Da,este frumos Chisinaul..
    si daca trebuie sa fim pe urma spartanilor…
    apoi…om face tot ce e posibil. 🙂
    ai dreptate,,trebuie sa fiu mai atenta,
    pentru nefrati..


  51. Corect, cam asta-i ideea cu blogu… defragmentare de hard. E aşa de liniştitor să priveşti o fragmentare de hard. Eu fac asta în loc de dus la pescuit.

    E simplu… Sderbach… Hitler a fsot ambele cuvinte…alea care este interzis în Predica de pe Munte să le spui aproapelui… amîndouă odată… de asta l-a urmat lumea.

    Da, au demonstrat ce spui, Sderbach, nemţii cînd, la rîndul lor au fost închişi de ruşi. Aproape că s-au mîncat unii pe alţii. .Omul superior? O prostie de dînşii inventată.

    Crina, exact asta era esenţa postului cu pogromul… cadavrele de pe caldarăm despre care nu mai putem comenta. Orice expresie devine indecentă.

    deschidem mai încolo posturile închise, dar să se mai liniştească atmosfera, sderbach, ca să te poţi ezprima!

    Calibro, dacă tot era german Hitler, de ce n-a murit ca un samurai?

    Nici măcar dînsul nu s-a putut împuşca pe sine însuşi, n-a avut puterea…

    Elisa, aici este povestea …

    https://patratosu.wordpress.com/2007/07/13/mintuitorul-trist-si-zimbind-in-acelasi-timp/

    Liturghia de Rachmaninov mai bine, Sderbach,


  52. Uite mie mi-ar fi teama sa reprezint pe Matuitorul lumii
    in functie de ideile mele omenesti..
    cred ca teama sfanta inseamna si acest lucru..

    omul este atta de limitat.orice face este supus judecatii lui,de om pamantean..dar cand il stapaneste pe el Dumnezeu,nu se manifesta deact cu o mare grija,cu reverenta,nu cum din nefericire se face acum ,chiar in adunari,in Casa de rugaciune,si asta din cauza ,ca s-a
    tot venit cu idei pur omenesti!

    De ce nu sunt de acord cu icoanele?
    Simplu:ma duc si vad cum le picteaza,un preot,
    face una,apoi inca una,e un om de talent,
    pot spune ca are talent de pictor,
    dar cum sa fie sfanta acea icoana,daca el a a ceptat ca sotia lui sa minta,luandu-si concediu medical,pentru cea mica ,care era sanatoasa,fiind ca e gravida si ii era greu cu sarcina,dar nu voia sa ia medical,de la medicul ei,ca-si pierdea din concediu de maternitate..
    Cum ,sa puna mana un om,pe pensula,sa faca o icoana ,apoi sa spuna ca e sfanta?
    am inteles,ca apostolulPavel,l-a pictat pe domnul prim aoara? ???
    apoi fiecare il reprezinta dupa imaginatia sa.

    Marius,cred ca posturile care au avut efecte devastatoare…nu se mai reiau,
    nu as vrea sa spun ADIO! . 😦


  53. Marius si Sebastian,
    daca avem prea multa imaginatie,trebuie sa ne-o folosim intr-un cadru restrans.
    Duhul Domnului sa va calauzeasca in toate cele!
    de asta spuneam eu,ca prea multa invatatura strica,iti strica imaginea aceea pura ,curata,sfanta,pe care trebuie sa o pastram,despre Mantuitorul,care a suferit atat de mult..pentru noi..sa nu uitam niciodata cine am fost!si Cine este El!


  54. Elisa, nu te încrijora, spun eu Adio înainte de a spune voi… mai rabdă-mă încă 9 zile.


  55. […] primească neapărat post mortem un doctorat în teologie creştină (la cîţi nemernici au doctorate în teologie, unul în plus nu contează. S-a propus şi pentru Hitler unul). De […]



Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: