h1

„Ca pruncu”… 06

Mai 15, 2008

Cineva mi-a trimis aceste „perle” prin email! Nu întotdeauna citesc acest fel de scrisori trimise la grămadă, dar de data asta m-am uitat cu atenţie şi mi-am adus aminte de cuvintele lui Isus:

Marcu 10:14 Iar văzând Iisus, nu i-a părut bine, şi a zis lor: Lăsaţi pruncii să vină la mine, şi nu-i opriţi pre ei; că a unora ca acestora este Împărăţia lui Dumnezeu. 15 Că amin zic vouă: Oricine nu va primi Împărăţia lui Dumnezeu ca pruncul, nu va intra întru ea.

Matei 19:14 Iar Iisus a zis lor: Lăsaţi pruncii, şi nu-i opriţi pre ei a veni la mine; că a unora ca acestora este Împărăţia Cerurilor.

Ce înseamnă să primim Împărăţia „ca pruncul”?

După părerea mea Domnul nu ne spune „să nu fim cumva” cînd se referă la copii… ne spune cum să fim. Ne vorbeşte despre o atitudine, nu despre o listă de fapte.

Am ascultat de multe ori exerciţii exegetice asupra acestor versete şi toţi predicatorii aminteau de „bunătatea” şi „puritatea” copiilor. Capacitatea lor de a ierta etc.

Copiii sînt răutăcioşi. Foarte. Înrăutăţiţi! Copiii au perversităţile şi şmecheriile lor.

Numai cine n-a crescut copii poate spune: să fim transparenţi şi sinceri, buni, să uităm repede ca nişte copii. N-aţi fost minţiţi niciodată de un copil care are doar trei săptămîni! Asta-i!

Trăsătura fundamentală a copiilor nu este bunătatea. Nebunia este lipită de inima copiilor. (Proverbe 22:15 Dacă nebunia se pripăşeşte în inima celui tânăr, numai varga certării o va îndepărta de el.)

Nu! Trăsătura fundamentală a copilului nu este nici sinceritatea şi nici bunătatea. Copiii pot ascunde multe, copiii ţin minte răul, ţin minte nedreptatea. Copiii se răzbună cumplit.

…………………………….

Am căutat nume pentru fetiţa noastră în aşa fel încît să nu fie poreclită la şcoală. I-am căutat un nume frumos şi rar , dar simplu, Neriah, care în traducere din ebraică înseamnă Lumina sau Lampa lui Dumnezeu.

A mers cu emoţie la grădiniţă şi încă din prima zi copiii i-au găsit porecla: „Neria-PEria, Neria-Peria”. Nici nu ştiau să zică bine fonemele, dar au găsit porecla.

…………………………….

Veţi spune: Copiii sînt puri! Poveşti! În păcat m-a zămislit mama mea. Nu am fost niciodată pur. Nu mai ţin minte! (Psalmi 51:5 Iată că sunt născut în nelegiuire şi în păcat m-a zămislit mama mea). Răul este lipit de noi din pîntecele maicilor noastre. Copii sînt drăgălaşi, dar nu puri.

Nuuuu! Copiii sînt foarte răi şi răzbunători. Altceva este important la copii.

Trăsătura esenţială a copiilor este CREATIVITATEA!

………………………….

Aici este cheia Evangheliei, după umila mea părere! Nu putem înţele absolut nimic din ce spune Isus fără creativitate.

Aceasta le-a lipsit ucenicilor atunci cînd n-au priceput ce a vrut Isus să spună. Nu curăţia de inimă, ci creativitatea.

Copii sînt în stare să privească lumea dintr-un alt unghi. Nu lipsa de prejudecăţi este creativitate, ci capacitatea de a crea noutatea şi noutatea este creată prin re-construirea lumii.

Creativitatea este una dintre valorile care mi-au ghidat viaţa de la vîrsta adolescenţei de cînd am devenit creştin. Am considerat-o şi o consider una dintre valorile centrale ale creştinismului.

Am fost fascinat de cursurile lui Dave DeWitt, autor al Cărţii bărbatului matur, prelegeri care mi-au cimentat convingerea că orice creştin ar trebui să-şi cultive creativitatea în aceeaşi măsură în care îşi cultivă viaţa de rugăciune, de citire a Scripturilor, postul, solitudinea.

Creativitatea este obiect al disciplinei spirituale. Ar trebui pusă lîngă celelalte discipline spirituale, cele clasice.

…………………………….

Cîntaţi Domnului o cîntare nouă! (Psalmi 98:1 (Un psalm) Cântaţi Domnului o cântare nouă, căci El a făcut minuni. Dreapta şi braţul Lui cel Sfânt I-au venit în ajutor.)

Creativitatea mi-a devenit atitudine fundamentală şi stil de viaţă. De asta m-am apucat de desen, de pictură, de sculptură, de cîntat (deşi am fost diagnosticat ca afon 🙂 e o poveste lungă pentru care nu îmi mai rămîne timp din cauza timpului care mi s-a scurs… ).

Aceasta este parte din explicaţie pentru „sprinţăreala” Pătrăţosului. Unii i-au spus spirit ludic, joc! Pentru mine a fost un exerciţiu serios, parte integrantă a Evangheliei.

Aceasta este una dintre cauzele pentru care am făcut blogging de performanţă. Dacă veţi căuta în urmă veţi găsi peste tot acest strigăt pentru „cîntarea nouă!”. Nu întotdeauna am reuşit, dar a fost parte din ceea ce a ţinut coloana vertebrală a acestui discurs aparent haotic.

Am vrut să privesc Împărăţia ca pruncu, din puncte de vedere cu totul noi. Perspectiva a fost şocantă pentru unii, dar a fost parte din căutarea acordurilor pentru cîntarea aceea nouă compusă pentru Isus.

(Ah… Isus n-a fost doar Răspunsul… El a fost şi întrebarea)

Iată demonstraţia, iată ce înseamnă să fii precum copiii!

………………………………

De ce circula singele in corp?
Sangele umbla prin corp, ca sa ii prinda pe microbi si sa ii inece.(6 ani).

…………………………….

La ce folosesc sprancenele?

Sprancenele folosesc ca sa tina fruntea sus, sa nu-i vina fruntea pe ochi. (6 ani)

…………………………….

De ce ne spalam cu sapun?

Noi ne spalam, ca sa dam sapun in ochi la microbi. (5 ani)

…………………………….

Ce sunt amprentele?
Amprentele e cand punem mana pe o clanta si raman degetele acolo si le gaseste politia. (8 ani)

…………………………….

Ce este sufletul?

Suflet e cand iti pune mama prajituri pe farfurie si ii lasi prajituri si lu ala mic. (8 ani)

Sufletul are o forma de inima. (8 ani)

…………………………….

Ce este tristetea?

Tristete inseamna cand un om vine la altul si bea mult. (7 ani)

…………………………….

De ce sa pun potcoave la cai?

La cal se pune potcoave, sa nu cada calul pe spate, atunci cand pune frana calul se intepeneste in potcoave. (9 ani)

…………………………….

Ce inseamna cuvantul ‘modern’?

Modern e cand vezi ceva frumos si e scump si n-ai bani. (7 ani)

…………………………….

Cum se face parfumul?

Parfumul se face din apa, dop si din parfum. (5 ani)

…………………………….

Cum se inteleg pasarile sau animalele intre ele, daca noi, oamenii, vorbim si de multe ori nu ne intelegem?

Pasarile sau animalele vin unele langa altele si vorbesc in soapta si noua ne spun numai ‘miau’. (10 ani)

…………………………….

Ce este timpul?

Timpul este o vreme care trece tot timpul. (5 ani)

…………………………….

Ce sunt buruienile?

Buruienile sunt niste plante folositoare doar lor. (12 ani)

…………………………….

Ce este acela un secret?

Secretul este atunci cand nu trebuie sa stie militia. (6 ani)

…………………………….

Ce este zambetul?

A zambi inseamna sa razi parca in gandul tau. (8 ani)

A zambi este cand niste oameni rad cu gura inchisa, ca sa nu deranjeze oamenii de la bloc. (7ani)

…………………………….

La ce foloseste steagul?

Steagul foloseste, ca atunci cand veneau turcii peste noi, ei nu stiau pe ce tara veneau si atunci noi le aratam steagul si dupa aia ei stiau.

…………………………….

Ce este acela un minister?

Minister inseamna, ca sa te duci acolo sa te razbuni. (9 ani)

Minister este o incapere mare unde se aduna toti ministrii ca sa faca sedinte pentru a imbunatati cartierul lor. (9 ani)

…………………………….

Ce este igiena?

Igiena este cand vin neamurile si vad ce curat e in casa. (7 ani)

…………………………….

Din ce se face sapunul?

Sapunul se face din mai multi clabuci, la un loc. (6 ani)

…………………………….

De ce isi fac oamenii cadouri?
Oamenii isi fac cadouri, ca sa nu fie nesimtiti. (7 ani)

…………………………….

De ce da dirijorul din maini, cu un bat, cand dirijeaza?

Dirijorul da din maini, ca sa arate ducerea sunetului. (11 ani)

Dirijorul are un bat in mana, ca e urat sa arate cu degetul, la ala care canta cu contrabasul ca sa vada cum merge simfonia. (10 ani)

…………………………….

De ce gaina nu zboara pe sus, ca celelalte pasari?

Gaina nu zboara pe sus ca celelalte pasari, pentru ca-i e frica sa nu scape oul, cand ii vine sa-l faca. (10 ani)

…………………………….

şi mai sînt…

copiii sînt inepuizabili…

Probabil că aşa ar trebui să fim şi noi… Nu?

Am învăţat multe despre creaţie şi creativitate în acest an de zile.

Pentru mine a fost un exerciţiu spiritual, dar şi un experiment, o serie de experimente.

Îmi cer iertare pentru aşchiile sărite în urma experimentelor mele, pentru soluţiile acide vărsate din greşeală prin „laborator”, pentru fum şi accidente, pentru lutul şi pensulele arse sau irosite.

Vă mulţumesc tuturor pentru călătoria prin „pruncia bătrînească”!

Cineva spunea că cea mai mare pedeapsă atunci cînd faci pe prostu este să rămîi aşa…

Eu m-am copilărit un an, mare mirare pentru toţi cei care mă cunosc, mai ales pentru studenţii care ştiu că pot spune orice glumă încruntat ca un Sfinx, m-am „copilărit”, sper să rămîn aşa….

31 comentarii

  1. Copilul e un pervers polimorf spunea Freud.


  2. Freud…spune…

    Domnul ce spune?


  3. Martin, n-am prea crezut niciodată ce spunea Freud, nici acum, după ce am aflat cum îşi scria cărţile.

    Elisa, uite asta spune… copilul explodează de creativitat.

    Poznele copiilor arată tocmai creativitatea lor.

    Copiii foarte creativi sînt uneori numiţi „obraznici”.


  4. Super Marius, super!!!
    Exceptionala solutia pe care ai gasit-o pt atitudinea copiilor. Am auzit si eu de n ori acele interpretari despre inocenta,… . Foarte corect -, rebusul nu a fost rezolvat cu acea interpretare ci mai degraba incurcat 🙂 .

    Da a fost o incursiune in care am invatat si eu mult desi am fost alaturi de voi, de tine doar pe ultima 100m.

    Blogger profesionist?! 🙂 foarte bine. Apreciez initiativa si realizarea. Am remarcat ca ai un stil care nu se incadreaza in tiparele clasice dar un tipar bun. Ai desincronizat ce-i drept imaginea celor cu viziune clasica si necreativa dar ne-a prins bine tuturor. Parca am castigat mai mult curaj de a gandi dar in sensul incurajat de Scriptura. Parca asa e mai placut mai frumos crestinismul. Sobrietatea si rigiditatea in general dauneaza si celor care le adopta si celor din jur.

    Cred ca ceea ce acuza necrestinii este faptul ca suntem prea rigizi, lipsiti de o gandire creativa, iar consecintele rigiditatii sunt clare. Mai repede sau mai tarziu apar si roadele: – rautatea, invidia, fete crispat-rautacioase, avaritate etc.

    Ma bucur ca vei lasa online siteul – astfel pot si eu sa parcurg multe articole pe care nu am avut timp sa le vad inca. 🙂


  5. Din cauza bolii eu tremur tare. Într-o zi un copilaş m-a privit îndelung apoi m-a întrebat: „Nenea, da ţie ţi-a fost frig şi ai rămas aşa?”

    Pentru toţi răspunsul corect ar trebui să fie „Ne-a fost copil şi am rămas aşa.”

    Ai dreptate, Marius!


  6. Cred că e potrivit să se pună accentul pe creativitate, dar în privinţa inocenţei /răutăţii, nu cred că are rost să se tranşeze lucrurile aşa. Există şi o doză de răutate, şi o doză de naivitate, şi o doză de spirit de răzbunare etc.

    Creativitatea poate fi orientată şi negativ, că tot din cauza „creativităţii” le trece prin cap să arunce unul după altul cu o pisică, de ce să arunce cu ghiozdanele sau penarul?

    Deci şi creativitatea e bună doar când e orientată pozitiv!


  7. Draga Romuluss,

    nu-i nici o problema, sînt sigur că nu voi pierd prietenii, chiar şi cei care au fost alături pe ultima sută de metri.

    Pe unii i-am întîlnit deja, urmează să ne vedem şi noi.

    Am încercat şi eu să arăt practic cam ce înseamnă blogăreala… Eu cred că am reuşit … în parte. Numai în parte. Acum aş putea scrie un curs despre blogging. am făcut toate experimentele care mi-au trecut prin cap.

    Mă bucur că a folosit unora. Aşa cum spui, am încercat să desfac cîteva şuruburi înţepenite prin mintea noastră.

    Cred că asta a fost primul păcat al fariseilor, erau buni contabili, dar necreativi.

    Da, site-ul va fi on line şi unele lucruri de aici au intrat deja în vreo trei cărţi.

    Ionatan, dur copilul, dar trebuie să îi admiţi creativitatea… dureroasă..

    Ai mare drepate, A.Dama, creativitatea orientată rău… naşte pozne.
    Ştii de ce îmi place să citesc amintiri din copilărie?
    Abia aştept să ajung la faza cu caprele Irinucăi.

    Mă desfac la guler ca să pot rîde în voie. M-am defectat de rîs de cîteva ori.


  8. Mă surpinzi plăcut… a câta oară, dragă Marius? Acum câteva zile mă gândeam chiar la faptul că în fiecare copil „convieţuiesc” inocenţa cu răutatea, frumuseţea cu ne-frumuseţea, drăgălăşenia cu viclenia prematură.Am mai auzit o expresie despre copii: „escroci sentimentali”! Care speculează rapid orice slabiciune a maturilor. Sâmbătă am fost la o serbare unde au susţinut un program minunat mai multe grupe de grădiniţă. M-am veselit copios pe seama celor mici. Uneori simţi cea mai mare bucurie alături de ei, alteori te scot din sărite. Nu poţi însă să uiţi că tptţi am fost aşa, mai mult sau mai puţin! Iar lângă cei mici ne simţim mai proaspeţi, mai tineri, mai copii. Până şi copiii cei mari, mult mai dificili, ne oferă adesea clipe frumoase, tinereşti, optimiste.Că tare lesne se mai acreşte omul…
    Am câteva perle tare simpatice. Şi pe temă religioasă!
    – „Oamenii care cred în Dumnezeu se dezvoltă mai mult, că le creşte capul înalt (aureola)!” (cls a III-a)
    – „Sf. Gheorghe l-a omorât pe balaur, pentru că balaurul a început primul şi l-a băgat pe sfânt în.. legitimă apărare” (cls. a V-a).
    – „Drăcovenie este o prostie cu coarne”(cls. a II-a).
    – „Dumnezeu se înţelege mai uşor cu copiii mici, pt că cei mici au un suflet mai încăpător. La oamenii mari e o înghesuială mare de rele în suflet, că nici nu ai unde să stai!” (cls. a II-a).
    – „Preotul este un fel de coşar al sufletelor” (cls. a VI-a).
    -„Icoanele sunt portretele de familie ale lui Dumnezeu”(cls. a VII-a).
    Si cate nu mai sunt! Cred ca si într-asta trebuie să recunoaştem creativitatea lor, în aceste viziuni inedite asupra realităţii, aşa cum numai ei ştiu să le aibă. Noi, cei un pic mai maturi, am început să „ruginim”, să ne împietrim în tipare şi tabieturi foarte rigide. Gândim mai mult din prisma unor şabloane şi cu greu ieşim din obişnuinţa lor. Şi, ceea ce este mai trist, îi forţăm şi pe cei mici pe acest drum.
    Marius, să fii sigur ca ai reuşit enorm de multe lucruri bune cu această pagină de blog. Sunt sigur că vei vedea asta şi mai bine decât ai văzut-o deja până acum. Felicitări din inimă!


  9. Culmea exagerării: o furnică să pretindă că i-a intrat praf în ochi.
    Culmea răbdării: să fii român
    Culmea îngîmfării: o rîmă să zică că merge la pescuit. Culmea zgîrceniei: în testament să-ţi laşi toată averea ţie însuţi.
    Culmea optimismului: să crezi că musca caută ieşirea din cameră.
    Culmea ghinionului: să cazi dintr-un avion care se prăbuşeşte pe un vapor care se scufundă.


  10. Nu cred ca textul scriptural se refera in mod exclusiv la aspectul creativitatii. Se poate referi si la acesta, insa acolo e vorba despre „a primi” Imparatia. De ce sa nu fie vorba in text despre aspectul „dependentei” copiilor care, trebuie sa recunoastem, la copilasi, ca despre ei este vorba, este pregnant? Eu as putea sublinia la fel de bine acest aspect, al dependentei, care are o foarte buna aplicabilitate in contextul propovaduirii si primirii Evangheliei Imparatiei.
    Cred ca daca vrei sa construiesti un argument despre creativitate, poti sa aplici zicerea Mantuitorului la acest aspect, insa daca vrei sa construiesti un argument privitor la recunoasterea neputintei si la exprimarea dependentei de Dumnezeu, la fel poti sa aplici zicerea Mantuitorului, fara a fi in afara textului.


  11. Sigur, Tibi, creativitatea se referă la mai multe lucruri, nu numai la lectură Evangheliei. De aceea am spus că ar trebui să ne devină stil de viaţă creativitatea, o atitudine permanentă. O creativitate răscumpărată.

    Îmi place ideea cu dependenţa, mai ales că acum creşti copii mai mici, să vezi cînd cresc un pic mai mari. Uită-te la vîrstele copiilor care au spus perlele astea.

    Alex, mulţumesc pentru alte perle. Sînt de reţinut.

    Exact, asta cred că vrea Domnul de la noi, să nu ne fie sufletul înţepenit, ruginit, acrit, băltit.

    Un creştin nu are voie să spună: „S-o lăsăm baltă… „. Balta pute!

    Creştinul trebuie să fie o cascadă, un izvor ţîşnitor de apă vie.
    Asta i se promite Samaritencei, asta ni se promite în Ioan cap. 7.

    Izvoare ţîşnitoare, nu bălţi.


  12. Ce sa spun decat ca imi place stilul tau … creativ. frumoasa disertatie, doar ca asa cum zice englezul : „You missed the point of the text”, dar in rest e placut la citit.


  13. Draga Boanerghes

    Lumineaza-ne cu prea inalta ta intzelepciune. Fa sa coboare lumina de sus.

    „Care-i punctul tau minuscul de vedere?” cum spunea o data gazda noastra? 🙂

    Nici mie nu-mi place patratosu… dar nu pot sa nu fiu de acord acum cu el.

    Oricum el in anul acesta a indraznit sa shi spuna cate ceva

    Tu spui doar NU. Atat.

    Traiasca Romania si romanii ei!

    Multzumim pentru postul cu cazanul cu romani!!!!


  14. Patratosu,

    Uite cata lumina poate arunca un singur cuvant al lui Dumnezeu in mintile nostre intunecate.

    1 Corinteni 14:20  Fraţilor, nu fiţi copii la minte. Fiţi copii când e vorba de răutate. La minte însă, fiţi desăvârşiţi?

    Exegeza adevarata, nu?


  15. Sigur, Don, sigur,

    VUL 1 Corinthians 14:20 fratres nolite pueri effici sensibus sed malitia parvuli estote sensibus autem perfecti estote

    n-am putut pune textul grecesc din cauza fonturilor, dar si Ieronim prinde nuanta

    sa ne facem mici la rautate, mari la minte.
    acolo tensiunea este intre mare-mic,

    sa nu fim copii la înţelegere, ci la kakia, la răutate.

    asta nu înseamnă, în acest context că răutatea este desprinsă de copil. Eşti de acord?

    Fii mare la minte, fii mic la răutate, dar nu deduci că cel mare are întotdeauna minte şi cel mic este fără răutate.

    N-am timp să detaliez că sînt pe picior de plecare spre clisura Dunării, dar cam asta-i ideea


  16. Pointul cui? Boanerges? 🙂


  17. Copiii nu sunt rai, noi ii inraim! Ei nu mint niciodata pana nu invata acest „obicei” de la noi!
    Copiii sunt intr-adevar smecheri si ne manipuleaza usor, dar de aici pana la a sustine ca sunt rai si mincinosi e cale lunga.


  18. In Clisura Dunării am văzut după o ploaie torenşială, 3 curcubeie care se imbinau unul în altul… O minunăţie rară. Şi acum imi mai amintesc acel moment. Călătorie frumoasă, dragă Marius!
    Poate … nişte poze cu Dunărea?
    Numai bine!


  19. Patratosu,

    textul e clar, si nu iti trebuie original ca sa intelegi ideea.

    Copiii nu experimenteaza rautatea in acelasi fel cum o fac adultii. La copii nu este o manifestare a unei rautati intentionate asa cum vedem la oamenii mari. Nici macar nu constientizeaza ca ceea ce fac este rau. Noi ii invatam asta. Cu timpul, ajung sa cunoasca si binele si raul, dar prostiile pe care le fac nu sunt legate de o rautate premeditata. Nebunia care este legata de inima copilului si pe care o mentioneaza textul biblic, se refera la firea mostenita de la parintele nostru Adam. Manifestarea acesteia ne arata ca pana si inima unui copil este corupta, afectata de pacat si sunt o marturie a adevarului biblic.

    Ce credeti? Cum este mantuit un copil de vreme ce nebunia e legata de inima lui?


  20. Sigur, Don, sigur, copiii au răutatea adamică lipită de ei, nu o experimentează în acelaşi fel ca noi.

    De acord cu ce spui tu, ideea mea a fost următoarea: care-i caracteristica dominantă a copiilor?

    Bunătatea înnăscută?
    Copiii se nasc cu păcatul adamic, cresc în răutate şi devin adulţi, aşa cum spui.

    În mod invers proporţional se „dezvoltă” creativitatea.

    Adulţii sînt crescuţi în răutate şi mici în creativitate. Copiii sînt mari în creativitate şi mici în răutate, dar nici una nici alta nu ne lipsesc.

    Originalul slujea la sublinierea tensiunii mic-mare.

    Cu totul altceva este să conştientizezi răul, altceva este să fii rău.

    S-a discutat despre felul în care este mîntuit un copil pe blog, cineva a recomandat un articol bun, dar nu mai ţin minte exact la care post a fost discuţia asta.

    Alex, am ajuns cu bine aici, locurile sînt absolut minunate.


  21. Personal am o „problema” de intelegere a pacatului originar, care nu cred ca se refera nici la alegerea facuta de Om (si lasata ca alternativa de Dumnezeu! care stia ce face!) de a Cunoaste, de a Sti si nici la „nasterea” ca pacat – copilul este o emotie unica, este un enigma pe care nimeni nu a putut-o reproduce artificial si nici explica stiintific (Omul insusi nu poate fi „explicat” numai si numai stiintific!!!)
    Copilul se naste din dragoste, niciodata din ura, oricum am privi acest lucru.
    Unirea dintre un barbat si o femeie este naturala, pentru continuarea speciei, (atunci cand il privim din perspectiva biologica) deci nu faptul in sine trebuie sa fie reprobabil, ci „complicatiile” pe care Omul, in „devenirea” sa le-a adus acestui gest firesc si normal: spun devenirea nu in sensul de crestere, evolutie (din pacate!) ci numai de dezvoltare…
    Aici cred ca apare „pacatul”, elementul original sa spunem, pe care Omul l-a adus in aceasta dezvoltare a sa: in loc sa gandeasca frumos, sa caute „unirea” spiritului cu trupul, sa priveasca in sus, omul s-a lasat supus de porniri rele, urate (unele nici macar animalice nu le putem spune, pt ca animalele nu omora de placere ci pt a se hrani, niciodata mai mult decat pot manca ele sau restul haitei..)

    Copilul este inocent, este pur, dar este „stricat” de mediul in care, inevitabil, traieste.
    Toti suntem astfel „stricati” – ne pierdem contactul acela direct cu sferele de deasupra noastra, ne pierdem contactul cu Dumnezeu, care exista, inca, atunci cand suntem mici si incepem sa ne bazam numai pe ce vedem, pe ce atingem, pe ce invatam…uitam, nu mai stim sa ne „conectam” la El, nu mai „stim” sa ascultam ce ne spune…si El saracu’, ne spune, vorbeste, inca, cu noi, toata viata…numai de noi depinde cum ne educam sa re-auzim, sa re-invatam, sa ne readucem aminte ceea ce stiam de fapt, candva…aici cred ca este „pacatul original”

    daca am putea sa ne pastram acea inocenta a copilarie, sunt sigura ca viata ne-ar fi mult mai frumoasa! problema e: putem? si mai ales: vrem? si cati dintre noi vrem asta? pentru ca iti trebuie intr-adevar putere/inocenta sa poti privi Lumea asa cum este ea, sa poti privi Lumina si sa o intelegi…

    PS
    Eu nu cred in intuneric! Intuneric e atunci cand nu e Lumina, dar lumina e in ochii celui care o priveste – daca tii ochii deschisi si Crezi – vei vedea! Intr-adevar, trebuie (numai atat!)sa ai puterea sa tii ochii deschisi.

    PPS
    scuze pt materialul cu orphismul – l-am luat pe un CD si nu mai stiu unde e – il caut luni, la birou! dar il gasesc eu!)


  22. Copii nu vin numai din dragoste, ar insemna sa uitam de viol sau sarcini nedorite duse la capat din cu totul alte motive.
    Inocenta si puritatea lor sincer sa fiu nu am vazut-o nici macar la bebelusul de cateva saptamani care deja stie cine din familie ce slabiciuni are si ii speculeaza pe cei mai slabi. Am avut primele noua luni in casa un bebelus si trebuie sa recunosc ca inocenta lui era o inchipuire. Modul in care „educa” adultul din primele zile si pana la viclesugul de fiecare saptamana ce trece. Nu-l invata nici mama si nimeni, este un „dar” al firii.
    Apoi cand ma gandesc ce de prostii am facut ma cutremur. Prima oara am furat la doi ani si jumatate, am stiut ca nu este in regula, m-am ferit si apoi am marturisit. Sunt o gramada de povestit. Inocenta este artistica, o chestie de figura fotogenica, in rest destula rautate in fiecare, de mici copii ne invaluim in pacate de tot felul, mai mult sau mai putin constientizate.
    La trei ani, copiii se bat de mama focului, nu toti au invatat acest aspect, unii il au in sange, dar toti au cate un „defect”.

    Animalele au si ele reprezentanti „umani”. Nu toate vaneaza doar de foame, au si ele diabolicul lor.
    Pisica este unul din animalele care se joaca adesea cu prada inainte s-o „iubeasca” de tot. Altele omoara si nici nu se mai ostenesc sa „iubeasca” bietul soricel. Viclenia se pare ca au inventat-o pisicile, adevarat ca unele pisici au doua picioare.


  23. *copiii


  24. Vlad, hai să nu ducem totul la extreme şi să nu recurgem prea des la reducerea la absurd.

    Anca, înţeleg ce spui, dar nu sînt de acord. Un copil născut în cel mai pur mediu posibil va mintţi în mod natural. Ne este natural să facem răul, este nenatural fiinţei umane să facă binele.

    Apostolul Pavel spune, binele pe care vreau să îl fac nu-l fac şi răul pe care nu vreau să-l fac,iată ce fac…

    De aceea este nevoie de naşterea din nou a persoanei, să devenim din nou copii, prin naşterea din nou spirituală ca să primim puterea din puterea lui Cristos de-a face bine, prin El.


  25. Marius, prin sarcini nedorite nu aveam in vedere abuzurile, ci faptul ca foarte multe familii, din biserica si din afara lor atunci cand au aflat ca sunt insarcinate, el, ea sau amandoi au facut o fata ca ai inteles „bucuria”. Chestie reala si probata. Poate familile de penticostali sa aiba o reactie mai normala, baptistii se simt lezati cand socotelile nu se mai potrivesc, cand viata le „fenteaza” inteligenta numaratorii.


  26. perfect corect ce spui. asa e.
    trebuie sa acceptam sa ne nastem din nou, in lumina sa, pentru a putea fi curati si puri si sa Il putem auzi.
    Copii fiind, (atunci cand suntem mici, mici de tot cand nici nu vedem bine, doar simtim mirosul mamei) inca avem „activata” legatura cu El – pe masura ce crestem, legatura asta o „dezactivam”, parca cu buna stiinta…
    si ai perfecta dreptate, binele pe care nu il fac e poate, la fel de rau ca un rau pe care il fac…pentru ca renunt, cu vointa, la un gest..omenesc in fapt, dumnezeiesc in esenta, de a face bine cu voie.


  27. Deci copil..nascut din Dumnezeu,,trebuie sa fim,nu?
    neavand nimic natural,,,dar raul acela natural..tot il avem…nu prea pot pune in practica”am fost rastignit la Cruce” cand vad firea mea mereu,,,ca isi scoate capul..vad ca nu e rastignita,trebuie mereu sa o omor..


  28. draga Vlad, problema cu controlul naşterilor este foarte complexă şi nu vreau să o expediez în ultimele zile de blog.

    Excelent, Anca, cam asta voiam să spun. Mă bucur că ne-am înţeles unii pe alţii. Mare lucru într-o lume în care ne vedem feţele „împietrite şi înţepenite” în poze printre litere şi emoticoane.

    PEntru oameni ca voi îmi pare rău că renunţ la acest mediu de comunicare.


  29. cum adica renunti?

    adica poti avea ceva mai bun, mai inteligent, mai distractiv, mai educativ etc etc etc decat sa stai cu noi la taclale, pana noaptea tarziu?????

    nu pot sa cred…glumesti nu-i asa?


  30. da, Anca, renunţ, cel puţin la blogul ăsta şi la forma asta de blog.

    A fost foarte distractiv şi educativ să stau cu unii dintre voi la taclale, chiar şi pînă noaptea tîrziu, dar am descoperit, crede-mă pe cuvînt 🙂 , alte lucruri şi mai fascinante 🙂

    no offense!


  31. am citit comentariile doar pe sarite asa ca, daca repet ce s-a mai zis, imi cer iertare.

    e adevarat ca mai toti copiii mint. am inteles chiar ca, cu cat mai devreme incep sa minta, cu atat IQ-ul lor este mai mare. dar o fac de cele mai multe ori din instinct de aparare si nu pentru ca ar fi ipocriti. sau, ceea ce noi adultii consideram a fi fabulatii, minciuni, pentru ei s-ar putea sa para realitate. la 3 anisori e cam greu sa faci distinctia intre realitate si fictiune (vise, flme, jocuri…)

    si e iarasi adevarat ca sunt rautaciosi. dar asta nu se intampla oare pentru ca ei inca nu au invatat sa fie politicosi? cred ca toti, la un moment dat gandim lucruri rele despre cei din jurul nostru. dar buna crestere ne face sa zambim si sa ne abtinem.

    si da, sunt egoisti. si noi, adultii suntem dar, la un moment, dat in cursul evolutiei noastre, am invatat ca e in interesul nostru sa dam dovada de altruism. 😀



Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: