h1

„Surprins de bucurie”

Mai 19, 2008

În foarte puţin timp de aici înainte urmează să apară o carte pe care am aşteptat-o mult în limba română. Locul ei în biblioteca mea este undeva între Jurnalul Fericirii şi Confesiunile lui Augustin. Povestea felului în care C.S. Lewis a trecut „de la ateism la creştinism” este realizată cu aceeaşi măiestrie pe care am admirat-o în alte lucrări ale sale.

Tema centrală a cărţii este descoperirea creştinismului ca o religie a bucuriei. Prin aceasta, prin felul în care înţelege „vocaţia fericirii”, se înrudeşte cu jurnalul steinhardtdian şi cu „hedonismul” lui Piper, pe care îl precede în acestă „tradiţie a bucuriei”.

Deşi autorul se distanţează de Confesiuni, prin felul în care abordează chestiuni extrabiografice, „semănînd tot mai puţin cu o autobiografie generală”, o problematică menită să aducă cititorul prin ademenire spre chestiuni care privesc propria înţelegere asupra vieţii în general şi modului în care ne raportăm la Dumnezeu.

Aşa cum spune însuşi autorul, pînă acum rare sînt acele biografii care să acorde atîta atenţie anilor de început, copilăriei, în vederea înţelegerii vieţii „ca rest”, ca o continuare a copilăriei.

Traducerea lui Emanuel Contac este remarcabilă. Se vede sudoarea şi cumpănirea fiecărui termen cu o acribie de exeget.

Sper din toată inima ca acestă carte să devină îşi găsească locul în bibliotecile celor din generaţia mea şi mai ales în bibliotecile celor din generaţiile care îmi urmează, generaţii din ce în ce mai lipsite de „vocaţia fericirii” şi cu totul lipsiţi de talentul de a ne bucura.

Cred că cine doreşte să se apuce de Scrisorile lui Zgîndărilă ar trebui să citească întîi autobiografia lui Lewis pentru a înţelege de ce acreala, ursuzenia şi mohorala este un păcat.

Frica, după Steinhardt, citînd Apocalipsa, este cel mai mare păcat, pentru că frica alungă bucuria.

Bucuria în libertate şi fără gustul închisorii este mult mai grea. Cu Lewis descoperim bucuria obţinută ca o luptă continuă cu raţionea, cu pesimismul spiritului analitic.

Cu Steinhardt ne-am bucurat imediat după ieşirea din comunism şi cred că Jurnalul este greu de înţeles fără experienţa opresiunii, cu Lewis păşim în lumea bucuriei cîştigate în lupta grea cu sinele în preumblările meditative de prin parcurile înnorate din Wallaby sau orice alt parc al „libertăţii”, la intersectarea drumurilor pe care le parcurg în noi Voinţa şi Emoţia, Raţiunea şi Sentimentul.

Drumul de la Socrate la Cristos, de la filozofie la religie, de la Spirit la Dumnezeu, trece, pentru Lewis, prin redescoperirea şi acceptarea Emoţiei, Bucuria, pe care atît de încăpăţînat o refuzate anterior.

Credinţa se descoperă celor care manifestă propensiune spre bucurie, bucuria le este dată doar celor credincioşi.

Ranchiunoşii, pizmaşii, răutăcioşii, acriturile, urîcioşii, supăraţii sînt departe de Împărăţie, împărăţie care se ia cu restaurarea capacităţii de atenţie şi cu restaurarea spiritului luidic.

58 comentarii

  1. Si eu abia astept sa-l citesc! nu stiu f. multe din viata lui Lewis! dar mi-au placut intotdeauna jurnalele (A.Gide, Dostoievski, Berdiaev, Eliade, Sebastian,…).
    Felicitari, Vaisiamar! Bravos, Emi! 🙂


  2. Cu adevarat bucuria face diferenta. Cand ajungi sa intelegi ca toata lumea care te inconjoara de la Forumuri mondiale la indivizi ce impart scarile inguste ale blocurilor de apartamente, sunt oameni care niciodata nu vor cauta sa se intereseze cu adevarat de tine, incepi sa vezi lumea ca ceva „pourrit,” sau mucegait. Mirosul ei pe care il simti in fiecare zi a vietii tale, din momentul in care il constientizezi se accentueaza, incepi sa devii imun, ba mai mult, incepi sa te contopesti cu dorinta ei de a nu se bucura, si de a petrece timpul cautand surogate de bucurie.
    E trist, dar oamenii par din ce in ce mai impietriti, cautand nu numai sa „lupte” impotriva credintei, fie doar si prin negarea ei, ci incercand sa treaca in randurile ei mohorate si pline de amaraciune, daca s-ar putea chiar si pe cei alesi.
    La lupta! .. sa avem credinta pentru mantuirea sufletelor!


  3. CiprianS, jurnalele convertirilor sînt rare şi mai ales cele în tema bucuriei… şi mai rare.

    Putem vorbi de convertiri intelectuale, dar bucuria… BUCURIA…

    Bogdan, fariseii erau acri, tot timpul aveau liste pentru alţii, cum să fie alţii şi erau înciudaţi că alţii nu erau cum voiau ei şi ca ei…

    Asta dă acreala.

    Ce păcat că Dumnezeu nu are numai oameni buni.. ca noi!
    de multe ori am văzut pe blogul ăsta atitudinea pe care o descriu aici.


  4. Dna Oana Bârna (coordonatoarea seriei Memorii/Jurnale) tocmai m-a anunţat că săptămâna viitoare cartea ar trebui să iasă de la tipografie. Să sperăm că nu mai apar alte incidente.
    Cartea va fi deci prezentă la Bookfest, ceea ce pică bine.


  5. Pentru ceva vreme am crezut ca bucuria si fericirea de a trai o viata, ai ales cand este dupa nasterea din nou, tine numai de adolescenta si de perioada fara griji.
    Defapt, cei din jurul meu au incercat sa ma convinga de asta. Eu stiu, pe baza cuvantului ca trairea pentru Dumnezeu, indiferent de circumstante (apropo de Pavel care era in lanturi), trebuie si este acompaniata de bucuria inimii mantuite care spera si tanjeste sa vada pe altii mantuiti.
    Parca erau voci de genul „oh, lasa ca o sa vezi tu cum ii viata… lasa ca iti trece tie entuziasmul asta si optimismul asta…” E adevarat ca o data ce alegi sa-L crezi pe Dumnezeu pe cuvant, tinand cont de promisiunea Lui („Pot totul in Cristos care ma-ntareste!”), nu poti sa nu te bucuri ca orice Munte sau „Goliat” nu este prea mare pentru El.
    Tot la fel de adevarat este ca acest pacat al delasarii si al amaraciunii ne paste pe toti. Domnul sa aiba mila de noi.


  6. Marius, poate „acreala” unora este cauzata de experientele triste si deloc crestinesti cu „oameni buni” care sint mai rari asa ca unii din,…..
    Pot sa iti dau exemplu concret de pastor care ride tot timpul cu gura pina la urechi, la inceput crezi ca este bunatatea personificata si in spate se ascunde un oportunist care nu e interesat decit de bani, si pentru ei vinde pe oricine inclusiv sufletul lui. De cit veselie de asta, numai zic ca e si pastor, prefer acreala ca stiu de unde mi se trage si poate mai gasesc vreun ceai sa ma vindece. Asa ca gindeste-te si roaga-te sa nu ajungi vreodata motivul acrelii unora. Si crede-ma ca nu am nimic cu tine, e doar parerea mea personala.


  7. Hm… văd că toată lumea se gândeşte la Bucurie (scriu cu B mare, că la Lewis e un „termen tehnic”) ca la un soi de euforie şi ţopăială într-un picior.
    Lewis a înţeles prin Bucurie altceva. Ce anume? Rămâne să citiţi cartea. Cei care vor un „sneak preview” îl pot găsi aici, pe blogul traduttore-lui 🙂

    http://vaisamar.wordpress.com/in-curs-de-aparitie/


  8. Marius, înşiruirea ta, „ranchiunoşii, pizmaşii, răutăcioşii, acriturile, urîcioşii, supăraţii” e Dante curat. Acum depinde din ce tabără faci parte. 🙂 Eu sunt răutăcios, supărat şi urîcios după ultimele sondaje de opinie, din ambele tabere. Cu alte cuvinte, depinde cum vezi raiul: rotund sau pătrat. 🙂
    Despre Lewis, un bine rezervat, pentru că nimic din ce am citit la el nu m-a ajutat sufleteşte. E doar o plăcută, fascinantă gimnastică a minţii.


  9. Aşteptăm, Vaisamar.

    da, termenul bucurie la Lewis, ca şi Fericire la Steinhardt sînt termeni care fucnţionează nujmai în interiorul coperţilor lor.

    Mia, şi tu de ce te-ai acrit văzîndu-l pe acel păstor şi judecîndu-l? Te întreb ca unul care am păţit-o, la rîndul meu, de multe ori.

    Am descoperit care mi-e problema şi acum sînt în vindecare.

    Rasvan, am mai spus, Cetatea de la urmă nu este nici rotundă, nici pătrată, este Cubică.

    citeşte, te rog, Apocalipsa 21 şi 22

    Da, tot creştinismul este o complicată gimnastică şi a minţii.

    Nu cred într-un creştinism „inimos” şi atît.

    Aşa cum nu cred în creştini proşti.


  10. Poate că de aia este pedeapsa atît de dură să îi spui fratelui tău Nebunule sau Prostule, este ca şi cum i-ai spune „Nu eşti urmaş al lui Cristos” pentru că urmaşul Lui nu poate fi nici una, nici alta.


  11. Întrebare ptr. dl. Răsvan Cristian: dar ce aţi citit de C.S. Lewis de nu v-a ajutat cu nimic sufleteşte? Nu spun că ce scrie el e „Leac pentru suflete vătămate”, dar dacă „Problema durerii” sau „A Grief Observed” nu sunt pentru sentimente, atunci ajung la concluzia că unii dintre noi am ajuns „e-visceraţi” fără să o ştim (ho anaginoskon noeito) 🙂

    Care sunt acele cărţi care ajută (preponderent) sufleteşte?


  12. C.S. Lewis… crestin, ganditor, scriitor… in ordinea aceasta. Inca o carte ce mi-o doresc in mana.


  13. in curand…nu se poate cu mai multa exactitate preciza cand?de vreo 2 luni intreb si eu de ea prin librarie.


  14. Săptămâna viitoare. Aşa zice redactora… Zic şi eu ce zice ea.


  15. Vaisamar, am să-ţi răspund la cea de-a doua întrebare: Chambers, Spurgeon, Watchman Nee, Wurmbrand şi Iosif Ţon. Scrierile lor au fost de mare ajutor pentru mine şi sunt un balsam în multe ore de tihnă. Pentru mine, repet, numai pentru mine…

    Prima întrebare sună ca şi cum ai dori să afli cînd am sărutat prima dată o fată. E de departe, de acasă…


  16. Pe unde o fi Logick?
    cand am venit aici,era Logik,acidutu,Rasvan,Pety,si inca cativa pe care nu i-am mai vazut ..si i-am uitat . 😦


  17. Dle Răsvan Cristian, presupun că vă refereaţi la „Despre minuni” când vorbeaţi de gimnastică intelectuală. Recunosc, n-am putut să o duc până la capăt, deşi Lewis îmi place în general (fără a face din el un idol). Nu mă pot lăsa convins să citesc argumentaţii sofisticate despre minuni. Minunile sunt minuni şi asta îmi ajunge.
    Dar „Creştinism, pur şi simplu” e altceva (sper că n-aţi citit versiunea SMR, cu „reducerea la esenţă” în care „creştinul” devine „pocăitul” şi i-am pus astfel în cârcă lui Lewis concepte din ghetto-ul nostru evanghelic).
    În orice caz, în „Surprins de Bucurie” ar trebui să găsiţi multe pentru suflet (şi multe pentru minte).
    Sunt aproape convins că o să-i găsiţi şi bube (şi poate le şi trataţi, dacă tot aveţi vocaţie vindecătoricească).


  18. Marius, eu nu doar l-am vazut si l-am judecat; l-am primit in casa mea, l-am omenit, am crezut cu toata inima ca vrea sa puna umarul la lucrare si dupa aceea, am cules roadele cind au intrat in joc banii, nu i-a mai trebuit nimic, ce lucrare, ce biserica, etc,…. este ultima experienta care m-a pus din nou pe ginduri daca se merita sau nu sa ajuti pe cineva, daca,…daca,…
    By the way si tu cum te vindeci, zi-mi si mie reteta ca eu nu vad cum cel putin acum…..


  19. Vaisamar, nu, eu nu vindec cărţile, ele mă vindecă pe mine. Da, primul sărut a fost în „ghetto” 🙂 Cu mare dorinţă de a iubi ceea ce citesc mă va face să cumpăr „Surprins de bucurie”. Traducătorului, recunoştinţă…


  20. Problema lui CS Lewis si a cartilor scrise de el se poate generaliza(sau observa ca este un element dintr-un cadru mai larg). Problematica este legata de valoarea lucrarilor sale. Unii afirma ca este un scriitor bun altii infirma acest lucru in mod explicit sau implicit, direct sau indirect.

    Dreptate au si unii si altii. Principiul relativitatii lui Eistein se poate particulariza si la aprecierile pe care le facem asupra unui lucru extern nou.

    Afirmatiile noastre sunt relative, adica noi percepem lucrurile raportandu-le la noi ca si instrument de masura. Obiectul(ca sa folosesc un termen larg) este o entitate inafara sistemului nostru de referinta. Masurarea valorii(aprecierea valorii) se face prin intermediul criteriilor de care dispunem pentru evaluare. Ca sa merg pe o logica Kantiana, criteriile de care dispunem sunt rezultatul interactiunii dintre experientele pe care le-am avut de-a lungul vietii cat si a elementelor a priori caracteristice.

    Datorita faptului ca nu am validat un sistem comun de de apreciere a lucrarilor lui CS Lewis, vom face evaluarea prin intermediul sistemului propriu. Rezultatul este doar un UNGHI DE VEDERE, pt ca instrumentul de masura nu este aprobat de un cadru mai larg de critici sau comentatori de fata.

    In consecinta fiecare viziune asupra lucrarilor lui CS Lewis, sau alti autori,-SUNT SUBIECTIVE(nu inseamna ca sunt negative, dar nu inseamna in mod implicit ca sunt pozitive).

    Relevanta ramane sa fie o apreciere personala. Daca lucrarile lui CSLewis ne-au fost ziditoare e ok, daca nu e ok – fiecare avem dreptate. Nimeni nu poate contrazice experienta celuilalt pt ca nu a trait-o el, ci cel in cauza.

    In ultima instanta, ca sa ajung la punctul pe care vroiam sa il demonstrez, daca cartea(ile) lui CSLewis ma zideste- ok le voi citi, altfel nu.

    Polemica nu are sens, e de fapt ca si disputa intre microbisti si nemicrobisti. Unii nu inteleg de ce la ceilalti nu le place fotbalul, iar la nemicrobisti nu li se pare normal comportamentul grobian si „de mancator de seminte si pop corn” si agitatie fara sens in jurul „besicii de plastic” al microbistilor.

    Simplu si concis – fiecare ne administram viata in functie de ceea ce consideram ca ne este de folos, dar ceea ce mie imi foloseste, altuia nu ii foloseste si nu pot sa il oblig sa ii fie util 🙂

    Sper ca nu a fost pre dificil rationamentul. Dar e Eisteinian 🙂


  21. Ptr. romusluss. În concluzie, pelicanul sau babiţa?


  22. Vaisamar … 🙂 esti universitar nu?! ok 😉

    Asta ai inteles tu nu ? e ceva zic eu 😀

    fii binecuvantat!


  23. Draga Vaisamar,

    uite – esti un bun traducator sunt convins de asta, deci fiecare cu harul sau.

    Cu respect.


  24. Romuluss, sunt mai mult „institutor” decât „universitar” (fiindcă lucrez la un Institut, nu la Univ.)
    În orice caz, chiar şi ca universitar, nu mă simt dator să-i fac pe oameni să simtă asta la fiecare comment… 🙂

    Expunerea doctă a motivelor pentru care Lewis ne place în grade diferite aş fi rezumat-o prin formula mai puţin ştiinţificoasă a strămoşilor noştri (latini): De gustibus non disputandum… Invocarea unor autorităţi atât de înalte (Einstein, Kant) pentru nişte adevăruri la îndemâna tuturor e oarecum disproporţionată.

    Scuze dacă am ofensat. Uneori mă trezesc făcând pe bufonul (nebun) de la curtea regelui (cel cu straie noi, se înţelege) 🙂


  25. Visamar,

    mersi de raspuns, apreciez ca ne-am oprit diplomatic dintr-o situatie care parea o pista de lansare pt polemici fara sens. Da m-am lansat ce-i drept pe o pista nepotrivita, dus de putina filosofie – cum zici intr-un subiect simplu. De acord. Vezi fundalul de matematician ma duce spre artificii de gandire permanent – colpa mia (it).

    De fapt pt mine Crestinismul redus la esenta este o carte de reper.

    Voi citi cu placare cartea tradusa de tine.

    Si eu scuze pt tonul nepotrivit.


  26. Traducerea de la Humanitas (Creştinism, pur şi simplu) e mai bună decât cea „redusă la esenţă”.
    Eu unul pe cea de la SMR n-am putut s-o diger. „Mere Christianity” ar merita recitită în noua traducere.


  27. Fiindcă veni vorba, matematica era să-i vină de hac lui Lewis, prin examenul de “Responsions”, care trebuia susţinut în trecut după înmatriculare. Lewis îşi descrie tribulaţiile în cap. 12 astfel:

    Deşi eram acum bursier al Colegiului, trebuia să trec de Responsions, în care intra şi o probă de matematică elementară. […]. De Paşte am picat examenul cu brio, pentru că n-am fost în stare, ca de obicei, s-o scot la capăt cu socotelile. „Fii mai atent“, era sfatul inutil pe care mi-l dădea toată lumea. Cu cât aveam mai multă grijă, cu atât făceam mai multe greşeli; după cum, până astăzi, cu cât pregătesc mai grijuliu manuscrisul definitiv al unui text, cu atât sunt mai sigur că voi face o greşeală de copiere flagrantă chiar în primul rând.
    […]
    Că n-am trecut niciodată de Responsions este sigur, dar nu-mi amintesc dacă l-am dat din nou, doar pentru a-l pica încă o dată. Chestiunea a devenit irelevantă după război, fiindcă un decret binevoitor i-a scutit pe foştii militari de acest examen. Altfel, fără îndoială, ar fi trebuit să renunţ la ideea de a mai merge la Oxford.


  28. Intrebare-ntrebatoare… http://www.trezirea2007.wordpress.com Astept pareri


  29. « Surprins » de Bucurie cred că exprimă de fapt „Luat prin surprindere” de Bucurie.

    Redau un fragment din cartea lui C.S. Lewis, Despre minuni, care exprimă probabil ceva din această surprindere:

    E întotdeauna şocant să întâlnim viaţa tocmai în locul unde credeam că suntem singuri. „Atenţie!”, strigăm noi, „este viu”. (.. .) Dar Dumnezeu însuşi, viu, trăgând de celălalt capăt al frânghiei, apropiindu-se poate cu o viteză infinită, vânătorul, regele, soţul – asta e cu totul altceva. Vine o clipă când copiii care s-au jucat de-a hoţii fac linişte brusc: nu s-a auzit oare în hol zgomot de paşi real ? Vine o clipă când cei care şi-au făcut de lucru cu religia („Omul în căutarea lui Dumnezeu!”) se retrag brusc.
    Oare L-am găsit cu adevărat ?
    Nu ne-am gândit niciodată să ajungem la aşa ceva !
    Mai grav, oare ne-a găsit El pe noi ?

    Este surpriza că Dumnezeu este viu, aici şi acum, la modul cel mai real posibil…
    Este bucuria că Dumnezeu există şi a venit la noi, în intimitatea noastră.
    Că nu este undeva, cândva, departe în timp sau spaţiu, ci este „aici şi acum”, în adâncul nostru si in tot ceea ce ne inconjoară.

    Bucuria la care se referă Lewis, Nicolae Steinhardt, Alexander Schmemann, Apostolul Pavel de fapt înaintea tuturor, este cu totul altceva decât veselia. Este o trăire de fond a cărei calitate şi veridicitate iese în evidenţă mai ales în situaţiile cele mai dureroase.
    Este recunoştinţa profundă şi vie faţă de Dumnezeu în care ne trăim viaţa prin tot ce ni se întâmplă. Este trăirea euharistică la care suntem chemaţi ca oameni făcuţi după chipul lui Dumnezeu, preoţia la care suntem chemaţi: primind cu recunoştinţă tot ceea ce vine la noi şi oferindu-i-le lui Dumnezeu cu mulţumire.

    Este departe de a fi doar ceva pozitiv, alături de multe altele.
    Bucuria este esenţialul creştinismului (un adevăr subliniat de ap. Pavel în numeroase rânduri) pierdut însă din vedere în timp. Si odată cu pierderea bucuriei se pierde şi vitalitatea creştinismului, puterea lui de a fi martor.
    În ea şi numai în ea se află puterea de preschimbare a apei în vin, a durerii în bucurie.
    Bucuria este cel mai puternic mijloc de transformare.

    De fapt este substanţa din care suntem făcuţi…

    „Bucuria este semnul că viaţa a reuşit” spune Bergson.

    Nu este subiect de polemică şi nu doresc să fac polemică pe această temă.
    Ceea ce eu am încercat să rezum şi să exprim aici atât de stângaci poate fi găsit, în exprimarea mai multor voci, pe paginile unui site care s-a născut tocmai din această surpriză:Dumnezeu este Bucurie.

    O pagină care rezumă relevanţa bucuriei: http://www.ceruldinnoi.ro/pages/Bucuria.htm
    Si un articol de preotul Alphonse Goettmann, Bucuria: Faţa lui Dumnezeu în om http://www.ceruldinnoi.ro/pages/ARG%20Bucuria%20Chipul%20lui%20Dumnezeu,%20Chipul%20omului.htm

    Si câteva fragmente din Jurnalul preotului Alexander Schmemann: http://www.ceruldinnoi.ro/pages/Alexander_Schmemann.htm

    Vă doresc tuturor să vă împărtăşiti din această Bucurie.


  30. Uitasem sa imi exprim si cu această ocazie bucuria pentru traducerea (atat de asteptata si de mine) in romaneste a acestei carti.

    Si incantarea pentru traducerea frumoasa, expresiva. Felicitari traducatorului!

    Si multumiri!


  31. Multumesc de recomandare.
    Mi-am pus deja banuti la pastrare sa o cumpar.

    Sa ne bucuram de libertare si slujire de lauda Slavei Sale.

    🙂

    Cine nu se bucura pe pamant
    Cum sa se bucure in Cerul lui Dumnezeu?

    intreb si eu ca un initiatic.
    pe curand:)


  32. Poate ca si asta e frumos de ascultat: http://www.youtube.com/watch?v=ZS3thuSHUYg


  33. E un fragment din DVD-ul documentar despre Freud şi Lewis, nu? The Question of God. Este foarte bine făcut.


  34. Eu nu-i cred pe astia care au trecut de la ateism la crestinism. Mi se pare o chestiune greu de crezut. In anii in care a trait Lewis poate dovezile rationale erau mai putine si e normal sa ai indoieli dar nici chiar sa te declari ateu si apoi sa incepi sa scrii carti intru gloria Zeului tau preferat.
    Anne Rice face chestia asta si pe ea o suspectez de aceeasi nesinceritate.
    La fel si Piedone (da ala din Romania doritor de primarie) se declara ateu si s-a convertit pentru ca i-a aparut un cap de taliban intr-un ciur de zvantat cartofii.

    Pai mai nene daca asa o dovada anecdotica te-a facut crestin ce sa mai cerem. Daca e asa si in cazul lui Lewis e cu atat mai trist. Oricum o sa caut si eu cartea si o sa am grija sa ii urc fondurile (asa mort cum e) cu o colectie completa de Narnia in engleza dar ma intristeaza sa vad suceli d-astea de la crestini pasivi (declarati atei de dragul show-ului) la crestini militanti.


  35. Până nu citeşti cartea, eu zic să fii moderat în comentarii. Lewis a fost cât se poate de ateu de pe la 14 ani până pe la 30, când a devenit teist. Teist, nu creştin. A mai durat un pic până a devenit creştin.

    Hm… vasăzică ateismul de mii de ani (până la Lewis, inclusiv) a fost cam nefondat, nu? (fiindcă n-a prea avut dovezi raţionale). Nu ştiu de ce, dar întotdeauna bănuisem asta. Acum, că un ateu înveterat o spune, presupunerile îmi sunt întârite şi mai mult.

    În orice caz, includ mai jos două fragmenţele din ce spune Lewis despre propria convertire:

    Am renunţat la creştinism cam pe la paisprezece ani. M-am întors la el când mã apropiam de treizeci. O convertire aproape eminamente filozoficã. N-am
    dorit-o. Nu sunt genul religios. Vreau sã fiu lãsat în pace, sã mã simt propriul meu stãpân: dar, cum realitatea pãrea sã mã contrazicã, a trebuit sã cedez.

    Nici un cuvânt din vocabularul pe care-l foloseam nu-mi stârnea o urã mai mare decât cuvântul intervenţie. Iar creştinismul avea în centru ceea ce mi se pãrea a fi, pe atunci, un Intervenţionist
    transcendent. […] Nu exista nici un ungher, nici în cele mai tainice adâncuri ale sufletului (ba chiar, cel mai puţin acolo), pe care sã-l împrejmuieşti cu un gard de sârmã ghimpatã
    şi sã-l marchezi cu inscripţia „Accesul interzis“. Or, asta era ce-mi doream; o zonã, oricât de micã, despre care sã pot spune tuturor: „Asta mã priveşte exclusiv pe mine.“


  36. dumnezeuateu,,mi se pare cea mai mare prostie..posibila,,scuze.
    Adica un dumnezeu care nu crede in dumnezeu,dar vorbeste de unul care n-a crezut in Dumnezeu,dar acum crede in Dumnezeu,
    pai acest dumnezeu..ca cei multi..pantecele..par exemple…sunt cu gramada..
    acesti dumnezei,nu pot intelege pe Dumnezeu,atunci de ce vorbesc?


  37. Dumnezeu Ateu – iti pun aceeasi intrebare care i`a fost adresata lui Cioran, o intrebare la care nici el si nici tu nu ai raspuns….Daca Dumnezeu Nu Exista, Tu Cu Cine Te Lupti ?


  38. Faina intrebarea.
    Ateul cred in”ceva” mai mult deact crede el singur,,
    acestia devin mari credinciosi,dar ianite s eda o mare lupta,una cosmica.
    Nu ar lupta,daca nu ar fi Adeversarul..
    Nu dau cu Spray contra tanatarilor,cand nu e niciunul in casa.. . 🙂


  39. draga Vaisama şi Dumnezeueateu, cred că puteţi veni fie aici pe şezătoarea pătrată, fie pe blogul tău, Vaisamar, să discutaţi împreună, după ce Dumnezeueateu citeşte cartea.

    Nu este aşa mai onest, ce spui, Dumnezeueateu! Respect ateii care sînt sinceri, oneşti, nu cei care îşi dau cu părerea în cel mai „believierist” stil posibil… „eu CRED că n-au dreptate… ” 🙂

    Şi eu cred că tu eşti credincios! Contează ce cred eu?


  40. Cu cine ma lupt? Cu lipsa de ratiune cu afirmatiile fara suport cu aberatiile create de credinta si in special cu cei care cred ca lumea e asa cum e descrisa in Biblie in loc sa se uita in jurul lor si sa vada lumea asa cum e.
    vaisamar a avut dovezi rationale prin excelenta, dar acele ganduri rationale nu puteau fi combinate cu informatii reale, obtinute prin metode stiintifice. Acum nu se mai poate spune asta.


  41. Domnule Dumezeueateu daca esti sincer si corect ai sanse sa il vezi pe Dumnezeu asa cum este: „Ferice de cei cu inima curata caci ei Il vor vedea pe Dumnezeu”. Daca iti va placea poti deveni crestin daca nu te priveste pe tine insuti, la mijloc este doar viata ta, poti face ce doresti cu ea.

    Daca nu L-as fi vazut si nu Il vad destul de des as ajunge si eu la fel de ateu ca tine, dar multumesc Lui ca mi-a deschis mintea si L-am vazut in lumea din jur. Nu sunt prea credul cand este vorba de asemenea lucruri. Stiu ca din cauza faptului ca este prea milos si ca nu intervine prea des in lumea noastra, si aceasta spre binele nostru (… la cat de pacatosi suntem o intanire nepregatita cu un Dumnezeu nespus de sfant si drept ar fi o tragedie…) sunt multi care Ii contesta existenta. Dar toate lucrurile (chiar si cele neplacute) El le face spre binele celor care Il asculta.

    Poate ca nu sti dar inaintea stiintelor au fost religii care s-au dovedit in parte adevarate de exemplu alchimia a devenit chimie. Stiinta urmeaza religiei si nu invers.


  42. Salut tuturor,

    Incep prin a spune ca sunt un pasionat de apologetica si C.S. Lewis este scriitorul meu favorit cand vine vorba de apologetica. Abia astept sa citesc aceasta carte si ma bucur ca cei de la Humanitas s-au apucat sa-i traduca scrierile.

    Al doilea punct pe care vreau sa il enunt si cel care m-a determinat sa scriu este postul lui dumnezeueateu. De cativa ani comunic foarte mult cu atei, au inceput sa fie tot mai multi in Romania, majoritatea dintre ei se incadreaza in categoria noilor atei (new atheism) care au convingeri similare cu cele enuntate de oameni ca Richard Dawkins, Christopher Hitchens, Sam Harris, Daniel Dennett si altii. Ei sunt oameni foarte impotrivitori religiei si daca vreti sa cunoasteti mai mult felul in care acesti oameni gandesc va recomand sa cititi cartea lui Richard Dawkins Himera credintei in Dumnezeu.
    Problema mare a credinciosilor, in special a celor din Romania este ca nu sunt deloc pregatiti sa faca fata atacurilor dure din partea acestor atei.
    Un exemplu concludent este intrebarea pusa de cineva mai sus lui dumnezeueateu, mai precis daca Dumnezeu nu exista, tu cu cine te lupti. Poate ca intrebarea asta era buna pe vremea lui Cioran cand oamenii tratau intrebarile de genul asta altfel decat le trateaza azi. Stiti ce raspuns va da cu siguranta un ateu nou la intrebarea asta? Ma lupt cu oamenii care incearca sa le spuna copiilor inca de mici ca trebuie sa creada in zana maseluta care ii rasplateste cand fac bine si ii pedepseste cand fac rau, ma lupt cu oamenii care nu vor sa isi foloseasca mintea si in schimb cred orice prostie pe care le-o predica preotii la biserica in ciuda oricarui argument stiintific/rational si asa mai departe. Ar da un raspuns tare lung.

    In ziua de azi noi trebuie sa facem apologetica intr-un mod diferit. Trebuie sa ne raportam corect la oamenii cu care discutam si sa le punem intrebarile bune. Cred ca asta este cea mai mare problema cu care se va confrunta Biserica in urmatorii ani.

    Numai bine.


  43. David, noi nu suntem chemati sa jucam sah cu cei care nu cred in Dumnezeu, noi suntem chemati sa iubim si sa vestim. Cand le vom epuiza pe cele doua putem trece la mijloace rationale pt a defini irationalul, respectiv credinta.
    Lupta se da in alte sfere, este Duhul care convinge in ce priveste pacatul, existenta lui Dumnezeu samd. Noi mai dam cate un sah, mat-ul este a lui Dumnezeu si prea multa logica desfiinteaza credinta si lungeste dialogul pana in panzele albe. Sinceritatea si pretul ei, marturisirea cu gura si riscurile ei, trairea in iubirea de oameni si suferintele aduse de aceasta, sfintirea din iubire de Dumnezeu si oboseala hartuirii celui rau, toate si inca multe altele ce vin din locuirea lui Hristos in noi, vor fi marturia de care au nevoie ateii.
    Altfel nu se reduce decat la balet filosofic unde imi este greu sa spun cine „castiga”, balerina sau spectatorii.
    Putere, viata si dincolo de toate Hristos, iata ce au nevoie ateii dar, mai usor se invata apologetica decat se deprind cele mentionate.


  44. Vlad L, degeaba ii spui cuiva ca Biblia este cuvantul lui Dumnezeu daca el nici macar nu crede ca exista Dumnezeu, degeaba ii reciti cuiva versete din Biblie cand el crede ca aceasta este o inventie umana de prost gust.
    Nu neg lucrurile pe care le-ai spus tu despre o marturie curata, despre dragostea pe care trebuie sa o aratam etc. doar ca s-ar putea sa nu fie indeajuns. Exista multe categorii de oameni, unii sunt foarte impresionati daca le arati dragoste, pe altii nu-i impresioneaza aproape deloc. Pe unii oameni ii intereseaza sa discute cu cineva inteligent, care poate sa dea raspunsuri rationale la intrebarile lui etc. Acest gen de oameni sunt tot mai desi in Romania si daca nu o sa le vorbim pe limba lor o sa ii pierdem, si poate nu doar pe ei ci si pe multi altii din biserici care o sa mearga pe urmele lor.
    Foarte multi oameni au devenit crestini citind Mere Christianity de C.S. Lewis, cunosc chiar personal pe cineva. Cartea aceea nu are nimic de a face cu emotionalul si sentimentalul predicat asa de cu zel astazi prin biserici. Are de a face cu o invatatura foarte sanatoasa, rationala, logica etc. despre ce inseamna de fapt crestinismul.
    Un alt lucru pe care vreau sa il mentionez este ca poate de multe ori spre deosebire de alte categorii de oameni, ateii nu sunt genul pe care ii convertesti la minut, care daca aud o predica mai buna a doua zi sunt membrii unei biserici. De multe ori trebuie sa ai foarte mare rabdare cand lucrezi cu ei, pot trece ani fara niciun semn de schimbare. Dar atunci cand la un astfel de om apare schimbarea, convertirea, sa fii sigur ca va fi una reala, categorica.

    Numai bine.


  45. David, sa-si fi pierdut Evanghelia puterea? Convertirile de care vorbesti pot fi rationale, daca acestea mai sunt convertiri, eu ma refer nu la chesti siropoase, dulcegarii, dragoste la vedere, omul numai zambet.

    Dragostea este o traire, o atitudine, o lupta, si nici nu are in vedere niciun alt fel de scop, dincolo de iubirea Hristica.

    Marturisirea si Evanghelia nu inseamna niste versete si nici enunturi gen „Biblia este Cuvantul lui Dumnezeu”. Este puterea data de Dumnezeu si intelepciunea ce vine de la Acesta, iar daca cele doua nu sunt de ajuns, atunci nici chiar Hristos nu este de ajuns.

    Prin comparatie, fariseu si carturar, lasand deoparte conotatia capatata, respectiv fatarnic, formeaza o categorie de oameni a caror proprie impresie despe existenta lui Dumnezeu, aici intra si impresia inexistentei, este deasupra evidentelor si cercetarii Duhului, ceea ce isi atrage o pedeapsa.
    Nimeni in NT nu a dezvoltat vreo ramura speciala a convertirii celor ce aveau un mod viata sau gandire mai aparte, dimpotriva ceea ce a fost evident, a lovit a fulgerat omul, a fost simplitatea si universalimul aplicabilitatii adevarului enuntat: esti pacatos, Hristos amurit pentru tine, crede si vei fi mantuit.

    Cat despre CS Lewis si cel ce il cunosti tu ca a citit cartea si s-a convertit, acesta este un fir de nisip in plaja imensa a convertirilor. Daca ar trebui sa gasim metode si sa ne pregatim pentru ficare tip de convertire, ne-ar mai trebui vreo cateva vieti.
    Altii au citit sau au fost confruntati cu pacatul in alte moduri, nu exista sablon si cu atat mai putin unul special pt ateii declarati atei si din acestia grupul extra din Romania.
    Rationalismul nu exclude sentimentalismul, ele se intrepatrund in orice fiinta normala, extremele sunt greu de suportat si supuse greselii. Nu poti iubi fara ratiune si nici rationa fara iubire si sa te numesti om complet. Iar acestea sunt posibile numai in Hristos si de gasit in cei ce vietuiesc in El. Chestiune serioasa, dificila si de care ducem lipsa, ceva ce a lipseste cam peste tot si de care ateii au nevoie mai mult decat de mangaieri rationale.

    Cat despre convertirea reala si categorica a celui ce iese din acest grup de oameni, nu cred ca este mai XXL decat a vagabondului care se intalneste cu Hristos.

    Exemplul din Scripturi? Ucenicii Domnului Isus in majoritatea covarsitoare si punerea in lumina a acestui aspect in mod deosebit facuta de Apostolul Pavel.


  46. Tocmai am luat de la redacţie primele exemplare din „Surprins de bucurie”. Cartea va fi disponibilă pentru comandă mâine (joi, 29 mai) sau vineri (30 mai).
    Aşadar, „ezistă”!


  47. Am vrea sa fim surprinsi de bucurie,in caz ca proprieterul alege sa tina un blog doar crestin,cu problemele lui,in care sa putem „vorbi”nu inainte de a fi moderati,,


  48. draga unul intre multzi,

    eu sunt unul dintre multzii care accesau blogul zilnic ori de curiozitate daca se mai intoarce ori ca sa citesc din urma.

    Nu cred ca ai dreptate. Pagina asta poate ramane asa nu neaparat pentru comentarii ci si pentru materialele din urma.

    Vad ca Patratosu a inchis comentariile la cateva posturi dar se vorbeste in targ de http://www.mariuscruceru.ro

    eu am incercat dar se pare ca se ascunde 🙂

    mi se pare ca ni se pregateste ceva


  49. care e treaba domnule?

    si noua de ce nu ne-ai spus ca vii la Suceava?

    uite ce imi vine prin RSS

    http://romaniaevanghelica.wordpress.com/2008/10/23/toamna-decanului/


  50. pur gai,

    http://www.cugetliber.ro/1224190800/articol/28166/nume-importante-ale-patristicii-internationale-la-constanta/

    de dragul exactitatzii :))


  51. uite de ce nu se shtie

    http://www.observator.ro/stiri-diverse/stire-patristica-si-ecumenism-la-constanta-6175.html


  52. Departe de mine gandul de a transforma acest blog intr/un afis pentru anunturi mortuare. Scriu totusi acest anunt pentru ca cel care a murit mi-a fost prienten, si, poate ca unii dintre cei de aici l-au cunoscut.

    A murit Emanuel (Manu) Salajan.

    Inmormantarea va avea loc sambata la ora 11:00.


  53. […] despre viaţa lui C.S. Lewis. O investigaţie uşor de urmărit, cu tangenţe consistente faţă de Surprins de bucurie. ‘C.S. Lewis: Beyond Narnia’ explores the life of one of the greatest religious thinkers […]


  54. 1 Petru 4:11  Dacã vorbeste cineva, sã vorbeascã cuvintele lui Dumnezeu…
    Dece atata comentariu pentru un ins? Dece nu cuvintele lui Dumnezeu, asa cum spune Scriptura? Psalmi 12:6  Cuvintele Domnului Sunt cuvinte curate, un argint lãmurit în cuptor de pãmânt, si curãtit de sapte ori.
    Acestea sunt demne de afi luate in seama!
    Vasile S.


  55. D-lui Emanuel Contac, care-a tradus “Surprised by Joy” in romaneste:

    Sint surprins de bucurie
    Sa-ti vad cartea-n librarie;
    (Ca-i tradusa excelent,
    Nu-s surprins: stiu c-ai talent!).
    Răspunde


  56. Putin mai sus citeam ce a scris David, in interventia sa din: mai 22, 2008 at 9:43 am, el spune: „Exista multe categorii de oameni, unii sunt foarte impresionati daca le arati dragoste, pe altii nu-i impresioneaza aproape deloc. Pe unii oameni ii intereseaza sa discute cu cineva inteligent, care poate sa dea raspunsuri rationale la intrebarile lui etc. Acest gen de oameni sunt tot mai desi in Romania si daca nu o sa le vorbim pe limba lor o sa ii pierdem, si poate nu doar pe ei ci si pe multi altii din biserici care o sa mearga pe urmele lor”.
    Eu i-i voi raspunde ca si el face prte din randul acestora indiferent de categorie, deoarece noi nu trebuie sa vestim ce ne place noua si nici ce le place altora, ci Cuvantul lui Dumnezeu exact asa cum este el:”Orice cuvânt al lui Dumnezeu este încercat. El este un scut pentru cei ce se încred în El. N-adãuga nimic la cuvintele Lui, ca sã nu te pedepseascã, si sã fii gãsit mincinos.(Proverbe 30:5-6)
    Adevarat este ceea ce a fost deja anuntat prin Pavel: „Cãci va veni vremea când oamenii nu vor putea sã sufere învãtãtura sãnãtoasã; ci îi vor gîdila urechile sã audã lucruri plãcute, si îsi vor da învãtãtori dupã poftele lor. (2 Timotei 4:3)
    Vasile Sanda


  57. Sau mai degraba eu am gresit spunand „noi”, prin urmare rectific si voi spune cei ce urmeaza „adevarul”, ei nu vestesc si nu prezinta nimic altceva decat ce spune Biblia.




Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: