„Bine că ai venit!” la 5 ani de „blogging”

În urmă cu 5 ani, fix exact, am început să scriu pentru mine un jurnal care să fie salvabil în altă formă decît pe caietele mele de 200 de file.

Aşa cum spuneam şi cu alte ocazii. Lumea spune că fac „blogging”. Nu-i adevărat! N-am făcut niciodată! Folosim acest cuvînt ca o concesie, ca să aproximăm puţin, căutîndu-ne un dicţionar comun. Eu nu fac blogging, eu gîndesc cu voce tare. Refuz termenul „blogging” din pricina modului în care a degenerat conotaţia lexemului prin felul în care au fost folosite blogurile în anii din urmă.  Dacă alde… cela şi acela … fac „blogging”, mulţumesc, atunci eu fac altceva.

Iată ce scriam în urmă  cu fix cinci ani, la aceeaşi oră.

Bine ai venit într-o lume “în-colţită” pe un pămînt cu o umbră rotundă! Sferic, cu umbră de cerc.

Aici încercăm să ne gîndim în linii drepte despre unele lucruri care sînt curbe! Vom încerca, cu limite şi umilinţă, să “în-colţim” lumea, adică să îi dăm colţuri, păstrînd marginile. Acesta poate fi un spaţiu în care cercul se îndreaptă.

Un pătrat nu se poate nuanţa. Un pătrat este o dogmă. Ca şi cercul. Paralelogramul şi ovalul sînt deviaţii, abateri de la forma perfectă a cercului şi pătratului.

Cvadratura este un spaţiu temporar. Careul este expresie a limitei şi disciplinei (Militarii se adună în careu, nu-i aşa?), dar este, în acelaşi timp şi promisiunea cubului.

Muchia este lipsa sferei, muchiile sunt proprietate a tetraedrului perfect.

Lumea începe pe sfera pămîntului şi se sfîrşeşte cu un cub.