Lasă, lasă, lasă, că ne-om duce noi acasă…

Cînd revizitez aceste secvenţe aproape că sînt mînios că odată mi-au plăcut…
Phoenix-işii se aud pe ultima parte şi dau culoare unei chestii de necrezut… „românii nu se tem de moarte”. De necrezut dacă nu ar fi şi partea cealaltă… „românii au tupeu”