Archive for the ‘Biserica’ Category

h1

O revoluţie sexuală secretă între tinerii evanghelici?

Februarie 21, 2012

Mi-am atras multe critici pentru afirmaţiile din acest articol. Se pare că nu sînt foarte departe de adevăr, dacă ţinem în minte faptul că nu sîntem cu mult în urma lor. Globalizarea îşi ia tributul ei.

A recent study reveals most single Christians are having sex. We undress why.

Like other believers she knew growing up, Maria Kearn* planned to save sex for marriage. She made it through high school with her virginity intact, but when she was 20 she started having sex with her college boyfriend.

“It seemed everyone in my life, older and younger, had ʻdone it,ʼ ”Kearn says. “In fact, I waited longer than most people I knew and longer than both of my sisters, even though we were all Christians and came from a good home.”

Read the rest of this entry ?

Anunțuri
h1

John Piper în România

Februarie 7, 2012

Cunoscutul pastor, autor și conferențiar creștin american John Piper vine la București, pentru a participa ca invitat principal la două evenimente organizate de Alianța Evangehlică din România:

Pentru detalii suplimentare vă rugăm să accesați www.johnpiper.ro.

Alianța Evanghelică din România & grupul de co-organizare

sursa RAM

h1

Lămuriţi-mă şi pe mine… 08

Mai 13, 2008

Ce-i asta?

Care-i legătura cu fanii Poli şi toată povestea asta?

Explicaţi-mi, vă rog, care este legătura cu Evanghelia?

Lămuriţi-mă şi pe mine:

Care este relaţia dintre cool, imagine, Evanghelie?

Care este relaţia dintre timiditate, siguranţă şi Evanghelie?

Pînă şi afirmaţia manelistului „supărat sînt, Doamne, supărat” conţine mai multă apropiere de o afirmaţie teologică decît această penibilă invitaţie care îi ia pe oameni drept stupizi.

Şi de cînd, mă rog, Evanghelia are de-a face cu ne-supărarea? Ba, omul firesc este supărat de Evanghelia autentică, întristat şi zdrobit. Abia apoi vine, prin Duhul, bucuria în suflet.

Domnul ne-a chemat să fim pescari de oameni, nu de peşti. Asta înseamnă că trebuie să îi tratăm pe oameni cu respect, presupunînd că şi ei au tot atîta minte ca şi noi, nu cît nişte animale mute. Pescuirea oamenilor nu presupune prostirea şi manipularea lor. Evanghelizarea este o proclamare a lui Cristos cel răstignit, nu ca soluţie psihologizantă, masaj de ego pentru o generaţie care nu poate fi atrasă decît cu semi-adevăruri.

Pavel nu i-a considerat pe atenieni lipsiţi de idee, de asta a folosit retorica, a citat din poeţii lor… şi tot nu s-au prins.

Evanghelia este întotdeauna de la bun început despre Cruce şi Cristosul Răstignit. Omul trebuie să ştie, dacă eşti onest, cinstit, cu cine şi cu ce are de-a face.

M-am considerat jignit cînd un prieten adventist mi-a spus că vrea să mă invite la o conferinţă despre sănătate şi probleme cardiace pentru a descoperi că toată conferinţa era de fapt o prezentare a credinţei adventiste cu mai multe citate din Helen White decît din literatura de specialitate.

În orice discuţie cu un om despre Cristos trebuie să îl consider cel puţin la fel de inteligent ca şi mine, cel puţin la fel de treaz din punct de vedere hermeneutic ca şi mine. S-ar putea să îl supraestimez. Şi ce dacă? Asta-i smerenie…

Ducerea cu preşul nu este evanghelizare este prostire pe faţă. La aşa ceva, mulţumesc, nu, nu vreau să fiu parte.

Read the rest of this entry ?

h1

CAV-ul – varianta audio

Mai 7, 2008

La cererea „ascultătorilor”, cu mare frică şi timiditate, am pus şi varianta audio a mesajului de la Cluj, Calea, Adevărul şi Viaţa. Sînt şi celelalte pentru cei interesaţi. Îi mulţumesc lui Pety pentru munca de editare. Excelentă muncă.

Este o predică despre Noul Chivot – Isus. El este noul Toiag – Cale, este noul Vas cu Mană – Viaţă, este noua Tablă a Legii – Adevărul.

Nu ştiu dacă trebuie să îmi cer scuze pentru accentul moldovenesc. Dimpotrivă 🙂

În rest, editaţi voi bîlbele şi parantezele.

Da, am vorbit alert pentru că m-am luptat cu timpul. Nu strig de obicei la lume. Nu-mi place, dar de data asta mă alerga limba mare de la ceas.

Iată AICI.

h1

Chiar dacă…

Mai 6, 2008

Nu este vorba de cîntecul lui Florin Chilian. Ce urmează este o cîntare, nu un cîntec. Este un fel de bocet. Este un alt „Chiar dacă”. Zilele trecute am auzit-o cîntată „corect” de un muzician profesionist, dar suna prost cu play back şi solouri de chitară electrică…

Această cîntare se cîntă cu ochii legaţi, cu gluga de condamnat la moarte pe faţă, cu pumnul în gură, printre dinţii scuipaţi şi sînge. Se cîntă la chitară spartă cu patul Kalaşnikovului.

Eu am cîntat-o incorect, aproximativ, amatoriceşte, cu voce tremurîndă, pipăind notele ca la „focul de tabără” dintr-un lagăr de concentrare. Am cîntat greşit, ştiu, dar corect în mood, zic eu. Trebuie cîntată într-un mood rusesc (iată oximoronul), cu „retrăire” (perijvati)

Cîntarea trebuie cîntată cu lacrimi. Neapărat.

Pentru că asta este o cîntare care a fost compusă cu perspectiva arestului, cu un Kalaşnikov la ureche, cu gîndul la deportare în Bărăgan, confiscarea bunurilor, a pierderii celor dragi şi vieţii, de aceea nu se cîntă cu playback şi nici cu orchestraţii, briz-briz-uri, ci cu acorduri simple, glissando-uri şi cu improvizaţie la fiecare strofă. Ecoul de stepă se potriveşte … ecoul de peşteră şi de cameră de puşcărie.

Folclor curat. Fiecare interpret cîntă alt cîntec.

Eu l-am pus în cîntec pe unchiul cu puşcăria lui, pe tata mort, sîngele care i-a curs din cap pînă în bocanci prin cămaşa de corp şi izmene, am pus ameninţările, şantajul, fiecare pune cîte ceva. Eu am avut puţin, foarte puţin de pus.

IAtă cîntecul AICI. Iertaţi interpretarea şi înregistrarea. Este live, în Biserica din Cluj, la sfîrşitul mesajului despre Calea, Adevărul şi Viaţa. Scuzaţi aplauzele. Nici ele nu se potrivesc aici.

La un moment dat o femeie a izbucnit în plîns. A fost acompaniamentul potrivit. Cineva mi-a spus că tocmai pierduse pe cineva drag cu ceva săptămîni în urmă.

Iată versurile:

Read the rest of this entry ?

h1

Direcţia de slujire „cu tineretul”

Aprilie 20, 2008

Problema este asemănătoare cu cea a  pastorului de tineret. Avem nevoie de el sau nu? Nu cred! Am încercat deja să argumentez asta.

Deocamdată cineva a fost „încredinţat” de Consiliul Uniunii ca să facă propuneri în privinţa lucrării cu tineretul.

M-am trezit şi eu întrebînd aşa, într-o doară: ce fel de propuneri? Există un regulament de funcţionare al acestui departament, spre exemplu? Facem, facem, dar fără să punem un cofrag în care să funcţioneze bine?

Există vreo formă de evaluare a activităţii după 1,3, 4 ani de zile? Există vreo organigramă de funcţionare, un job description şi cum anume se vor relaţiona aceste departamente faţă de vicepreşedinţii aleşi în Congres? S-a gîndit cineva la chestiile astea sau facem iar lucruri într-un hei-rup post revoluţionar, numai ca să dăm impresia că „se face”.

Mult zgomot nu însemnă neapărat că se şi lucrează.

Cum vom spune că a fost bine sau rău? Aşteptăm doar rezultatele şi să tragem concluziile cînd este prea tîrziu?

Cum anume se rezolvă relaţia dintre autoritatea bisericii locale asupra tinerilor ei şi autoritatea aceasta nouă, direcţia de slujire cu tineretul.

Cum anume au fost propuşi aceşti coodonatori, există deja o listă cu ei. După simpatii, afiliere, prin tragere la sorţi, după realizările trecute, după CV? (un prieten a avut surpriza să îşi vadă fiul într-o astfel de structură şi, culmea, nici nu se discutase cu dînsul înainte, era propus acolo pentru că s-a pus degetul pe litera respectivă la alfabet, probabil.)

Dacă cel desemnat deja a fi coordonatorul cu tineretul le spune că este mai înţelept să vină la biserică cu tricoul scos din pantaloni, că e mai cool, şi pastorul bisericii este îngrozit de idee, cine va avea cîştig de cauză?

Lăsaţi-ne să ne educăm tinerii în biserici aşa cum ştim şi cum am priceput, lăsaţi-i să intre în ucenicie, nu ni-i luaţi de sub autoritatea naturală biblică!

Mulţumesc, nu am nevoie de departamentul de familii tinere la nivel de uniune. Dacă nu sînt de acord cu unele dintre învăţăturile legate de controlul naşterii, spre exemplu şi îmi vin virusate familiile de acolo, din taberele speciale pentru familii organizate de uniune?

Dacă cei care se ocupă cu asta doresc să facă conferinţe şi întîlniri de genul asta şi au clienţi, atunci să le facă, dar nu cred că este indicat să se folosească pentru asta de platforma uniunii. Să le facă pe resursele lor şi în dreptul numelui lor.

Roada lor va fi testată de timp, dar nu încurcaţi numele Uniunii în asta.

Lasaţi soţiile lîngă soţii lor în lucrare, fără chestii ca „lucrarea cu femeile”.

Am auzit prea mulţi pastori care se plîng că „li s-au stricat tinerii” în astfel de contexte ca să mai am încredere în astfel de iniţiative. Am văzut o dată şi am fost parte la cîteva acţiuni pe cînd exista, pe vremuri, un astfel de departament. Mulţumesc, nu îmi mai trebuie.

Baptismul este, în primul rînd, o lucrare spirituală, nu una administrativă şi organizatorică. Toate aceste oase vor căpăta carne atunci cînd Duhul Domnului va sufla peste ele, nu cînd vom tipări noi propuneri la imprimante.

PS.

Am înţeles că este o propunere ca cei care au fost deja (nu vor fi aleşi sau numiţi, au fost DEJA aleşi, pe criterii de simpatie, prietenie, afiliere, înălţime, greutate etc.) vor avea un vot consultativ în Consiliu şi vor participa la întîlnirile consiliului.

Nu-i ciudat să se întîmple asta cînd discutăm faptul că nu au ce căuta în Consiliu expertul financiar şi expertul juridic?

Iertare, dar m-am învăţat să gîndesc cum viva voce.

h1

S-a terminat şi dosariada noastră?

Aprilie 19, 2008

Probabil că da. Acum este foarte convenabil să ne numim şi noi „preoţi”. Ei au scăpat. Nu vă vine să credeţi? Uitaţi AICI. Bravo dînşilor. S-au „descurcat”. Aşa-i românul, se descurcă. Le încurcă greu, dar le descurcă repede.

Acum problema noastră teologică şi practică este dacă pastorul din mediul evanghelic este asimilabil preotului care slujeşte în bisericile tradiţionale. Dacă da, e bine! Dacă nu, avem încă bătăi de cap! Eu nu cred că da, dar vor fi destule voci care vor spune „că da!”

Şi aşa sîntem noi clericali în practică, nu? Şi aşa numai la nivelul declarativ mărturisim preoţia tuturor credincioşilor… Deci?

Să se facă dreptate, dom’le, să intrăm şi noi în rîndul lor, a preoţilor (o salarizare de la stat ar mai urma, nu-i aşa?) şi să ne lase odată în pace cu tragerea asta la socoteală. Ce, măgar ceva privilegii acolo ca să fie …

Vivat! A murit dosariada preoţilor, trăiască dosariada politicienilor!

Read the rest of this entry ?

%d blogeri au apreciat asta: