Eseu la exegeza pe Iacov

A început din nou şcoala, s-a terminat sesiunea şi, ca de obicei la corectarea eseurilor am stat foarte mult în cumpănă.N-am dat încă de 10-le absolut, dar cîte ceva tot am găsit.

Am primit şi primele reclamaţii de genul: „păi da am muncit, frate profesor, nici nu ştiţi cît mi-a luat să scriu eseul ăsta etc.”

Ei, da, ca de obicei răspund: calitatea nu stă în cantitate, nici în cantitatea de pagini scrise, nici în cantitatea de citate, nici în cantitatea de timp investită, ci în cantitatea de calitate.

Studenţii ştiu foarte bine criteriile după care sînt judecaţi chiar de la prima oră, ştiu ce se aşteaptă de la ei, dar … pruncul nostru este cel mai drag, nu-i aşa?

Pentru ei şi pentru cei care m-au întrebat cam ce anume facem la Exegeza Noului Testament iată un eseu care a luat 10, dar cu o singură condiţie: să fie refăcut.

Acum la începutul noului semestru, ca să fie mai clar de ce există şi note de 7 şi 8 şi 9, cu aprobarea proprietarului, vă las spre exemplu un eseu de 9 spre 10.

Dacă proprietarul corectează cele 40 de observaţii pe care i le-am transmis, are 10.

Cam asta facem pe la Emanuel la Exegeză, pentru cei curioşi…

Ihtys m-a întrebat ce se întîmplă cu Blogreaca. Ei, tocmai din cauza lungimii unor astel de eseuri am întîrziat şi cu acel proiect, dar tot am progresat un pic cu ajutorul lui VAsile.

Am schimbat pagina, am pus coautori, pentru ajutor şi … sigur, continuăm…. dar am schimbat cu totul aproaciul 🙂

Iată AICI

Fericirile din rînduiala răsturnărilor

În lumea lui Dumnezeu totul este pe dos. Absolut totul.

Cel bogat trebuie să se laude cu smerirea lui, cel sărac, cu înălţarea lui, vezi Iacov 1.

Cînd vrei să te răzbuni, trebuie să te laşi bătut, cînd vrei să fii în faţă, trebuie să te aşezi în spate, totul este răsturnat.

asta este şi ideea unei cărţi care mi-a apărut anul trecut.

Se numeşte Întoarcerea din Oglindă. Epuizată spre fericirea editorilor şi a distribuitorilor! (Bun bussiness cartea! 🙂 )

Este un capitol legat de noua carte care „stă să cadă” ca o pară gata coaptă, bine mălăită, cartea despre predica de pe munte.

AICI este un capitol din Întoarcerea în Oglindă, care a reprezentat sămînţa pentru noua carte pe cap. 5, 6, 7 din Matei.

Vi-l supun criticilor, ca să nu dau drumu la ceva ce nu este gata încă, deşi mie aşa mi-ar apărea, ca demnă de publicat.

Din mulţimea sfetnicilor vine biruinţa.

PS.

V-am spus, ideea nouă este să le pun pe amîndouă într-o singură carte:  MAtei 5, 6, 7 şi MAtei 13.

De ce a plecat Isus cu barca?

În Matei 13 ni se descrie o scenă curioasă.

Isus este îmbulzit de mulţimi.

Atunci ia o hotărîre foarte comentată mai ales în textele patristice. E fascinantă problema.

Se depărtează cu barca de la ţărm şi abia apoi începe să vorbească. În textele părinţilor corabia este Biserica şi depărtarea de ţărm arată faptul că Isus doreşte să împărtăşească aceste adevăruri tainice numai credincioşilor, idee care este consecventă textului, care vorbeşte despre poporul Israel care este de faţă şi care are urechi, dar nu pentru auz, are ochi, dar nu pentru văzut, are minte, dar nu pentru înţeles.

Se depărtează de ţărm, care simbolizează lumea, şi vorbeşte din corabie despre adevăruri tainice, ascunse de la facerea lumiii (vezi contextul).

Da, make sense, dar ar mai putea fi o explicaţie.

Isus, cînd vede că este îmbulzit, face acelaşi lucru ca în Predica de pe Munte, cap.5, primele versete. Vă rog să observaţi simetria dintre cap. 13 şi cap. 5,6,7.

Isus acolo se suie pe o colină. Toată mulţimea se aranjează dup o ordine pe care o voi descrie într-un post următor.
Aici se depărtează de la ţărm într-o corăbioară de pescuit, care arată ca o scoică.

Vă imaginaţi efectul?

Un amfiteatru natural. Lopuhin, un comentator rus, care a scris un comentariu consistent prin 1930 şi ceva, tradus în 1948 de Patriarhul Nicodim (bun comentariu,d bună alegere, deşi primiseră ordin să îi traducă pe ruşi din pricini lesne de înţeles), descrie cadrul de acolo. În spate munţii stîncoşi, Isus în corabie. Sunetul se amplifică în corăbioară şi se loveşte de stîncile din faţă.

Mulţimea este pe ţărm, iar Isus este într-o cochilie care îi amplifică vocea în mod natural. Barca este goală, vocea este amplificată de lemnul care funcţionează ca lemnul din cutia de rezonanţă a unui instrument muzical.

Nu-i aşa că şi asta ar putea fi o explicaţie?

Sînt sigur că atunci cînd ne vom întîlni în veşnicie îmi va spune cu un zîmbet condescendent:

„Da, te-ai prins, şi de-aia, dar nu numai …. a avut dreptate şi Hilarius şi… Lopuhin” 🙂

Textul pentru „Menoraua lui Matei”

Lucrez acum în paralel la mai multe chestii, dar una este „Menoraua lui Matei”, acesta este titlul provizoriu. Este un mic comentariu la Matei cap. 13.

Încă n-am hotărît dacă va fi o a doua parte a „Predicii de pe Munte” (comentariu care este pe finalizate acum, dar merge greu) sau va fi un proiect separat.

Dacă vreţi un text grecesc de lucru pentru începători….

Aici, aveţi tot ce vă trebuie.

Mă chinui cu tot felul de titluri, dar „Predica de pe Munte” este arhiuzat, „Pildele Împărăţiei”, la fel.

Ce titlu să dau unui comentariu care cuprinde doar Predica de pe munte şi Matei 13? Totul este despre Împărăţie, se înţelege.

Va fi cu textul grecesc comentat, dar nu foarte tehnic, că, după cum vedeţi, aveţi tot ce vă trebuie on-line. Voi încerca să mă axez numai pe acele chestii în care sînt dezbateri, păreri diferite,  chestii de genul asta.

Un exerciţiu?

Uite o chestie interesantă: De ce s-a tras Isus de la ţărm cu barca? Vezi primele versete din text!

Interesante răspunsuri sînt în istoria interpretării acestui pasaj.

REvin cu asta.

De ce mă ţin de Sfeşnic?

M-aţi tot „auzit” că spun de Matei 13 cum că n-am putea să îl interpretăm altfel decît în lumina unui Menorah, adică a unui Sfeşnic Evreiesc.

Da, şi mai am argumente.

1. Vă rog să vă uitaţi în Exod 25, acolo este descris sfeşnicul, trei braţe ies dintr-o parte şi altele trei din cealaltă parte.

31 Să faci un sfeşnic din aur curat: sfeşnicul acesta să fie făcut din aur bătut: piciorul, fusul, potiraşele, gămălioarele şi florile lui să fie dintr-o bucată.
32 Din laturile lui să iasă şase braţe; trei braţe ale sfeşnicului dintr-o parte şi trei braţe ale sfeşnicului din cealaltă parte.
33 Pe un braţ să fie trei potiraşe în chip de floare de migdal, cu gămălioarele şi florile lor, şi pe celălalt braţ trei potiraşe în chip de floare de migdal, cu gămălioarele şi florile lor; tot aşa să fie şi cele şase braţe care ies din sfeşnic.
34 Pe fusul sfeşnicului să fie patru potiraşe în chip de floare cu migdal, cu gămălioarele şi florile lor.
35 Să fie o gămălioară sub cele două braţe care ies din fusul sfeşnicului, o gămălioară sub două braţe şi o gămălioară sub alte două braţe; tot aşa să fie şi sub cele şase braţe, care ies din sfeşnic.
36 Gămălioarele şi braţele sfeşnicului să fie dintr-o singură bucată; totul să fie din aur bătut, din aur curat.

Tot capitolul este simetric.

Primele trei pilde sînt din domeniul agricol şi se întîmplă afară din casă. Aşa începe capitolul: Isus a ieşit”afară din casă”.

13:1 În aceeaşi zi, Isus a ieşit din casă, şi şedea lângă mare.

Ultimele trei pilde sînt spuse numai pentru ucenici, „în casă”, după ce Isus a dat drumul mulţimilor. Ce „nepoliticos”! Exact cînd era climax-ul predicii, atunci îi trimite să-şi vadă de treburi şi dă tălmăcirea neghinei numai pentru cercul iniţiaţilor. Să mai spui că Isus a fost democrat!!!

34 Isus a spus noroadelor toate aceste lucruri în pilde; şi nu le vorbea deloc fără pildă,
35 ca să se împlinească ce fusese vestit prin proorocul, care zice: „Voi vorbi în pilde, voi spune lucruri ascunse de la facerea lumii.”
36 Atunci Isus a dat drumul noroadelor, şi a intrat în casă. Ucenicii Lui s-au apropiat de El, şi I-au zis: „Tîlcuieşte-ne pilda cu neghina din ţarină.”

Astfel, dinamica întregului capitol poate fi urmărită pe o serie de paralele, dar una dintre ele este afară-înăuntru, pidele pămîntului şi seminţelor (pămînturile bune şi rele, săminţele bune şi rele, sămînţa de muştar), pildele experţilor (expertul în comori, expertul în mărgăritare şi expertul în peşti buni şi răi)

La mijloc este o pildă care are de-a face cu ce se întîmplă în casă. Isus o rosteşte chiar înainte de a intra cu ucenicii în casă.

Primuil argument este structura capitolului.

2. Al doilea este că Isus nu le spune ucenicilor pilde, ci le pune înainte. Exact ca şi cum le-ar pune sfetnicul în templu. Vă rog să găsiţi şi alte locuri în care Isus le pune înainte (paratithemi), uitaţi-vă în 24 şi 31. Verbul mai poate avea şi alte sensuri. Le-a pus deoparte, le-a păstrat etc. Eu cred că verbul cu pricina folosit şi în contextul în care ucenicii erau amestecaţi în mulţime.

3. Vă rog să observaţi tema luminii. Cei care ascultă aceste pilde vor străluci. Isus le aprinde lumînările în sfeşnicele minţilor lor pentru a lumina în vremea de apoi, la rîndul lor. V. 43.

43 Atunci cei neprihăniţi vor străluci ca soarele în Împărăţia Tatălui lor. Cine are urechi de auzit, să audă.

Cam asta-i ce cred despre cap. 13. Cred că textul oferă destule argumente interne pentru o interpretare de acest fel.

Vă rog să mă contraziceţi acum, că altfel dau drumul la o prostie şi vă treziţi după război! 🙂

Ce am de spus?

Iată ce am de spus! De scris am scris, de spus am o predică.

Mi-aţi cerut candelabre. 🙂

Nu ştiu dacă este făcut cu maiestrie, cum mi s-a cerut, dar este făcut cu muncă şi chin.

Candelabru am făcut. Aveţi răbdare că e lung! Eu zic că merită cîntecele de la sfîrşit, dacă aveţi răbdare.

Ieri am săvîrşit o predică în două părţi.

Una de dimineaţă: primele trei braţe ale Menorah-ului din Matei 13.

După amiaza: mijlocul şi ultimele trei braţe. Partea a doua, cu un cîntec reuşit la urmă!

Apăsaţi pe link-uri şi problema este rezolvată!

Este o singură predică, nu sînt două!

Eu zic să începeţi cu partea a doua, dacă vreţi să faceţi economie de timp pentru că fac rezumatul primei părţi la începutul părţii a doua!

Puteţi să apăsaţi pe fişier şi să faceţi download.

Cam asta am de spus serios în perioada asta. Restul sînt glume!

Daţi mai încet că vorbesc cu multă …. „pasiune”.

Andrei, înţelegi de ce nu sînt la radio? din cauza „accientului moldovinesc” 🙂

Pentru cei care nu sînt acomodaţi cu acest tip de discurs, cam aşa se întîmplă lucrurile într-o biserică „a pocăiţilor”.

PS.

Am reuşit la PODOMATICU MEU. Puteţi căuta şi pe calea asta.

AICI ESTE PRIMA PARTE!

AICI ESTE A DOUA PARTE!

Chiar a început şcoala… şi Greaca

E a doua săptămînă de şcoală. Am început cursurile din plin.Am făcut şi primele lecţii de greacă cu cei din anul I.

Împreună cu ei, dragă Lenuţa, Nelu şi Ghiţă, puteţi merge şi voi.

Am făcut alfabetul.

Aici voi sînteţi un pic înainte. Aţi urmărit powerpointul cu literele şi sunetele asociate.

Vom face o mică recapitulare a alfabetului.

Nimeni nu vă cere să spuneţi alfabetul ca Trăznea de la un cap la altul. Ajunge să ştiţi că începe cu Alpha şi se termină cu O mega.

Îl învăţăm puţin altfel.

Vocalele întîi.

Cele scurte.

Apoi cele lungi.

Apoi sistemul consonantic, vedeţi imediat despre ce este vorba.

Apoi consoanele compose.

Urmează nazalele: M şi N.

Rho şi Lambda,

şi….

Logic.

Toamna se numără bobocii…

Da, aşa-i toamna se numără bobocii.

Mă fălesc şi eu cu ei. La Universitatea Emanuel avem un număr record de înscrieri.

Cu cît este mai „strictă” regula, mai „de mănăstire” atmosfera, mai „de puşcărie” gardul, parcă vin mai mulţi. 🙂 Glumesc.

Mă bucur, am un an I la greacă bun. Băieţi care învaţă imediat să citească.

Cuminţi, ca soldaţii. Asta pentru că sînt doar boboci.

După anul II, am eu o vorbă, „bobocii se răţoiesc” 🙂

Pînă atunci e bine.

Am terminat toate testele la Greaca pentru Ghiţă, Nelu şi Lenuţa. De săptămîna asta am început cursurile serios.

Şi mi-a mai trecut o idee prin cap.

Vă spun mîine!

Şi Patrologia aduce bucuria

Nu-s numai necazuri în lumea asta.

Dimineaţă am găsit un email de la un prieten care mi-a recomandat un site excelent.

Cu puţin efort şi dacă treceţi un pic anul ăsta şi pe la Ghiţă şi Lenuţa, reuşiţi să dezgropaţi ce este acoperit AICI, un portal excelent. Excelent! Excelent!

Ei, şi după cum vedeţi, trimiterile sînt deosebit de generoase către site-uri protestante, evanghelice etc. Adevăraţi credincioşi, adevăraţi prieteni 🙂 .

Îmi spuneţi şi mie cum se vede?

Pe blogul de greacă fac tot felul de experimente cu fonturile greceşti.

Se pare că ce se vede cu mozzila, nu se vede cu Internet Explorerul.

Aştept idei, pînă acum se părea că Titus, ca font este o alegere foarte bună, dar aruncă accentele spre dreapta.

Uite aici trei variante de inserţie de text

1. Direct din cadrul E-Sword

1Jn 1:1 ῞Ο ἦν ἀπ᾿ ἀρχῆς, ὃ ἀκηκόαμεν, ὃ ἑωράκαμεν τοῖς ὀφθαλμοῖς ἡμῶν, ὃ ἐθεασάμεθα καὶ αἱ χεῖρες ἡμῶν ἐψηλάφησαν, περὶ τοῦ λόγου τῆς ζωῆς·

2. Cu utilitarul din wordpress de insertie doc.word.

1Jn 1:1 ῞Ο ἦν ἀπ᾿ ἀρχῆς, ὃ ἀκηκόαμεν, ὃ ἑωράκαμεν τοῖς ὀφθαλμοῖς ἡμῶν, ὃ ἐθεασάμεθα καὶ αἱ χεῖρες ἡμῶν ἐψηλάφησαν, περὶ τοῦ λόγου τῆς ζωῆς·

3. Inserat întîi în word, copy în Word şi paste direct în wordpress.

1Jn 1:1  ῞Ο ἦν ἀπ᾿ ἀρχῆς, ὃ ἀκηκόαμεν,

ὃ ἑωράκαμεν τοῖς ὀφθαλμοῖς ἡμῶν,

ὃ ἐθεασάμεθα καὶ αἱ χεῖρες ἡμῶν

ἐψηλάφησαν,

περὶ τοῦ λόγου τῆς ζωῆς·

Vocale şi consoane

 

Limba greacă nu are multe sunete ciudate, numai cîteva. Toate sînt pronunţabile de un român care nu suferă de boli ale laringelui. Nu trebuie să ne speriem.

Oricum noi proiectăm o pronunţare imaginată, “Socrate nici măcar n-ar bănui că este vorba de limba lui, dacă ar asculta cum se pronuţă în neogreacă”, cu pronunţarea erasmică ar bănui că este vorba de o limbă asemănătoare cu cea pe care va fi vorbit-o el.

Mai tîrziu despre asta.

În concluzie, pronunţarea noastră este aproximativă. Cel mai distractiv este să ne ascultăm unii pe alţii, la simpozioane internaţionale, francezi, nemţi, englezi, americani şi grecii, care cred că ei pronunţă corect. E ca la Turnul Babel. O distracţie! Fiecare pronunţă influenţat de fonemele propriei limbi.

Iată AICI două tabele.

Primul se referă la sistemul vocalic din limba greacă, aproape la fel ca în româneşte: a, e, i, o, u, ă, î, adică de la deschis spre închis, vedeţi, cînd pronunţăm, gura se face ca o pîlnie…. la fel în limba greacă: a, e, i, o, iu , pronunţat ca un u din acela nemţesc cu două punctuleţe deasupra, acela este y grecul, sau u psilon, un u scurt, ceva între i şi u. Vă trimit eu fişiere audio.

Noutatea limbii greceşti este că alfa şi e psilon, adică e-ul scurt pot avea un corespondent, e lung, eta.

La fel, o micron, adică o scurt, are drept corespondent pe o mega, adică o mare. Scris aşa, despărţit, o micron şi o mega. O scurt şi o lung.

Simplu!

Acelaşi sistem de vocale, fără ă şi î, dar cu două suplimente – o mega şi eta. Un lung, oo, şi un e lung, ee. La fel ca o mirare Ooo! sau, în cazul lui eta, ca la behăitul oii! Beee!

Consoanele?

Le reţineţi foarte uşor,

Sînt grupate deja în tabel.

Dacă aveţi întrebări despre ce înseamnă surd, labial, sonor, aştept. E simplu. Labial – buzele contribuie cel mai mult la emiterea sunetului, surdele sînt lipsite de flux de aer, p, t, k, Ia spuneţi! P, T, K, nu kappa, Cî! Pî, Tî, Cî! Cum sună? Surd.

Dar Fh, th, ch? Parcă scăpăm aerul printre dinţi, Nu? De asta li se spune aspirate.

Dar dentalele? T, D, Th, Limba se sprijină în dinţii din faţă, pe incisivi, nu-i aşa? De asta le spune dentale.

Gata cu teoria!

Cel mai uşor am reţinut eu sistemul ăsta în şcoală gîndindu-mă la un lucru deloc spiritual… dar funcţionează

Cu să reţii un tabel cu nouă sunete?

PTK

BDG

FThCh

Am reţinut primele două rînduri mai uşor (mulţumesc lui Marian C. pentru chestia asta, a lui a fost ideea!)

Iată

Poteca la bodega. PTK la BDG şi restul am dedus. Care sînt aspiratele acestora?

Spuneam formula magică şi imediat puteam reconstrui tabelul.

Ia încercaţi şi voi!

Cînd se întîlnesc acestea cu sigma! Ei, despre asta mai tîrziu, cînd facem viitorul simplu!

Deocamdată A, E, I, O, Iu şi Poteca la Bodega…

Şi acum…. Alfabetul!

V-aţi obişnuit cu textul?

Mă interesează dacă v-aţi scăldat ochii în text ca să se obişnuiască cu îmbîrligăturile.

La fel se învaţă orice limbă, la fel învaţă copiii. Se uită peste semne. SE obişnuiesc cu ele, abia apoi le înţeleg semnificaţia.

Iată alfabetul. AICI.

Descărcaţi prezentarea.

Urmăriţi fiecare literă şi încercaţi să pronunţaţi sunetul asociat semnului.

Fiecare ar trebui să vă formaţi un scris de mînă în greceşte.

Acolo este indicat şi felul în care aţi putea realiza fiecare literă. Ghiţă, nu-i greu, prietene! E ca la traforaj. Fixezi traiectoria şi apoi…tai! Ca la cusut, Lenuţa! Cu timpul se formează.

După ce vă uitaţi şi peste alfabet, vă rog să scrieţi de mînă capitolul 1 din Prima Epistolă a Apostolului Ioan!

Există meşteri fără scule…

Există! Şi încă foarte talentaţi, dar cu atelierele pustii.

Dacă ne putem imagina un teolog care nu are acces la limbile clasice şi cel puţin la una dintre limbile de circulaţie internaţională, atunci ne putem imagina şi îi putem asemăna cu meşteri excelenţi, talentaţi, dăruiţi de Dumnezeu, dar fără scule.

Petrică C. îmi este drag. ESte un om foarte priceput. Din trei maşini defecte face una bună. Oricînd.

Am avut un Golf II, Diesel 1,6, albastru metalizat. A avut un defect greu de identificat. Se întîmplase ceva în cutia de viteze. O bunătate de maşină, o bijuterie de cutie. Schimbam viteza cu degetul mijlociu, împingeam puţin în faţă sau în spate, pişcînd ambreiajul.

S-a defectat. M-am dus la Petrică. A cercetat maşina, şi-a dat seama despre ce este vorba şi s-a uitat spre mine neputincios: „Degeaba, n-am scule să repar defectul ăsta… ştiu despre ce e vorba, dar n-am scule.”

S-a pus dăunăzi problema specialistului pe NT. Putem imagina un specialist în NT fără să fie cunoscător de limba greacă? Putem imagina un specialist în VT fără să fie cunoscător de ebraică?

În Romînika, da! Că toţi ne putem pricepe la toate! La datul cu părerea, la aflarea în treabă, cum am mai zis şi în alte dăţi.

Mă tem şi mă bucur că intrăm într-o epocă în care atotcunoscătorul va deveni un mit, o legendă frumoasă, dar de adormit tineri studenţi la teologie.

Există probleme care nu se pot rezolva doar cu patentul şi şurubelniţa. Există defecte pe care nu le poate remedia nea Gicu în faţa blocului, zvîrcolindu-se pe sub maşină pe pătura care a smuls-o, cu scandal, neveste-sii. Pentru o amărîtă de Dacie din 1979, da, se poate numai cu patentul, şurubelniţa şi o bucată de sîrmă. Pentruo maşină adevărată trebuie vinci, scule adevărate etc.

Pentru un anumit tip de desfacere a textului ne trebuie masa potrivită şi sculele potrivite. Greaca veche este absolut necesară.

Aici răspund şi la întrebarea Ce fel de cunoaştere au avut Reformatorii Luther, Calvin, Zwingli asupra Noului Testament? În mod clar majoritatea aveau şcoala bine făcută, ca şi părinţii Bisericii. Şi şcoala bine făcută însemna cunoaşterea limbii greceşti şi a limbii ebraice. Cel puţin.

Ce ne trebuie ca să putem învăţa Greaca?

1. Bunăvoinţă. S-ar putea crede că se găseşte pe toate drumurile. Nu! Nu confundaţi focul de paie al entuziasmului de cîteva săptămîni cu bunăvoinţa. Bunăvoinţa este o voinţă bună. Deci, voinţă şi aia trebuie să fie bună. Dacă trebuie explicaţii, dau, dar numai după scurtul şi aşteptatul concediu.

2. Bunăînvoire. Un asemenea exerciţiu este o intreprindere comunitară. Adică se întîmplă între oameni. Între oameni trebuie să fie bunăînvoire. Merg oare doi oameni împreună dacă nu se învoiesc? cum spune profetul Amos (3.3). Sper ca micuţa noastră comunitate să fie dăruită cu bunăînvoire. Discutăm, parlamentăm, rîdem, tragem de timp, ne mai şi grăbim, facem exerciţii mai uşoare, mai grele, dar să fie bunăînvoire.

3. Timp. Nu mult.  Vreo 10 minute zilnic. Nu mai mult. Vă rog eu! Aşa este şi cu rugăciunea. Se apucă cîte unul să se roage două ore. Oboseşte şi nu mai poate să se roage doi ani de zile. Firea omului fuge de greutăţi şi plictiseală. “Vă interzic” să petreceţi mai mult de 10 minute, dar, mai ales în primele săptămîni să fie zilnic.

4. Un text. Uşor de procurat. Foarte uşor. Am pregătit un text didactic pentru voi. Este AICI. Vom învăţa cum se umblă cu el. Deocamdacă trebuie să îl descărcaţi în computerele voastre şi să vă obişnuiţi cu el. Trebuie să ne uităm ca “mîţa-n calendar la el”, străin fiind de noi textul, necunoscute literele. Abia atunci, cînd nu ştii alfabetul observi cele mai multe lucruri.  “vă interzic din nou” (hai că mi-am intrat în rol) să vă uitaţi pe un alfabet grecesc pînă pe 1 septembrie. Este mult mai util să săriţi direct pe text. Veţi descoperi că toate semnele le ştiţi deja de la matematică. Nelu, inginerul nostru scump, totul este acolo. Dacă ai făcut matematici superioare în facultate, nu-i nici o problemă.

5. Răbdare.  Dacă începeţi să vă uitaţi peste text, nu să-l citiţi, “să vă uitaţi peste”… atunci vă trebuie răbdare şi chiar îndelungă răbdare. Aş dori să observaţi orice chichiţenie de pe text: liniuţe, accente, şerpişori, puncte, virgule, absolut tot.

6. Perseverenţă. Dacă vă apucaţi de privit textul, atunci vă trebuie un pic de stăruinţă pentru a inventaria toate semnele acelea. Le puteţi grupa? Le puteţi trece pe coloane diferite. De cîte tipuri sînt? Ce fel de semne sînt deasupra litereleor, ce fel de semne sînt sub rînduri? Ia să vedem? Cine termină primul. Am încredere în Lenuţa, că la goblenuri şi la croitorie îţi trebuie răbdare, trebuie să vezi toţi puricii ăia şi să îi înţepi în cap.

7. Un mic dicţionar.  O listă de cuvinte. Cum traducem, cum puneţi semnificaţia în dreptul cuvîntului. Ce nu veţi putea învăţa voi 233 de cuvinte noi? Sînt sigur că puteţi. Iată. Descărcaţi şi această listă. Puneţi-o bine într-un dosar. Iată AICI o altă listă. Foarte importantă. Tot timpul o vom folosi. Veţi nota fiecare cuvînt, după ce îl vom fi găsit în dicţionar. În 12 săptămîni puteţi învăţa dacă vă ţineţi de lista ASTA, absolut toate cuvintele din Prima Epistolă a Apostolului Ioan. Veţi zburda, fără nici un fel de dicţionar. Mai adăugaţi un pic şi puteţi citi şi Evanghelia după Ioan.

Deocamdată atît.

Vă rog să vă ocupaţi cu textul! Obişnuiţi-vă cu el. Încercaţi să vă uitaţi literă cu literă, semn cu semn. Dacă se poate, peste tot textul. Nu mai mult de 10 minute pe zi. Ajunge! 11 minute? Prea mult!

Pentru unii, interesaţi rău de tot, iată o bibliografie. Se găseşte în biblioteca noastră.

Revin eu!

De ce „Ghiţă, Nelu şi Lenuţa”?

Cineva care a văzut titlul blogului m-a întrebat:

„De ce ai pus titlul ăsta? Nu crezi că unii, cunoştinţe de-ale tale se vor simţi jignite că le-ai pomenit numele acolo? Oricum blogul tău sună ca „greaca pentru ochişori micuţi” sau ca „Noul testament pe înţelesul tuturor”, dar ar putea fi interpretată ca o jignire….”.

Da, este adevărat, s-ar putea simţi jigniţi cei cîţiva Ghiţă pe care îi cunosc, cei cîţiva Nelu, cele cîteva Lenuţe.

Ghiţă, Nelu şi Lenuţa sînt nişte personaje fictive care impersonează totuşi oameni dragi pe care îi iubesc. Ghiţă, Nelu şi Lenuţa de pe blogul meu reprezintă un amestec al unor personaje reale.

Ghiţă

Ghiţă este de la Gheorghe, socrul meu, tîmplar, apicultor, om simplu, pe care îl respect foarte mult. Ghiţă este soţul Danei de la Aleşd. Ghiţă este numele pe care îl poartă mai mulţi fraţi scumpi din parohia mea, toţi oameni dornici de învăţătură şi în stare să dea învăţătură.

Ghiţă este, să spunem, un meşteşugar care îşi face foarte bine lucrul şi care vrea să se perfecţioneze. Este încă neliniştit şi curios. Vrea ceva nou. Nu vrea să moară devreme după ce va fi pensionat. Ghiţă este genul care a crescut 8 sau 10 copii. N-a avut tim de carte, dar îşi face liceul la seral, ia bacul cu 10 şi apoi vrea să dea la facultate. Ghiţă rîde frumos, are politeţea naturală a ţăranului care n-a fost contaminat de urbanitatea nesimţirii.

Nelu

Nelu este cumnatul meu preferat, dar este şi numele „stîlcit” al apostolului Ioan.

Nelu este inginer deja. Este genul de inginer care ar fi putut să facă foarte bine ştiinţe umaniste. Este interesat de teologie. A făcut deja un master. Este hirotonit şi vrea să se adîncească tot mai mult în cuvînt. Are exerciţiul scrisului şi cititului şi o minte bine organizată, matematic, inginereşte. Nelu întrupează chipul majorităţii pastorilor laici ordinaţi înainte de 1989, oameni pasionaţi de lucrare şi de oameni, care n-au intrat în lucrare pentru că tocmai „terminaseră o diplomă de teologie” şi nu aveau ce să lucreze.

Lenuţa

Aşa o strigă apropiaţii pe mama mea. Cum să-mi bat joc de maică-mea care ne-a crescut văduvă de la 27 de ani? Coana Lenunţa din jurnalele lui Cristian Bădiliţă există şi ea. Am cunoscut-o la Valea Iaşului. Frumos personajul, mai frumoasă persoana reală!

Lenuţa este tipul casnicei, a pensionarei timpurii. Încă frumoasă, cochetă, croşetează, coase goblenuri, face prăjituri excelente, sarmale în foi de viţă, borş, creşte nepoţii, dar caută ceva noi de făcut. Lenuţa este genul care atunci cînd află că are cancer la sîn se apucă să înveţe la pian, că „şi-aşa mi-am dorit să fac asta toată tinereţe şi, cine ştie, poate în Rai îmi trebuie, că am aflat că se cîntă şi eu nu ştiu la nici un instrument.”

Ghiţă este oltean.

Nelu este ardelean.

Lenuţa este munteancă sau moldoveancă.

S-ar putea ca să vină şi Petrică şi Viorel şi Mărioara.

Cine vrea „să ia” personajele? Să scrie sub masca lor? Mare responsabilitate!

De ce „Greaca pentru Ghiţă, Nelu şi Lenuţa” 2

Am ajuns la Bucureşti! Cu puternic accent moldovenesc.Cînd am deschis gura, toţi colegii şi … colegele au pufnit în rîs. Atunci am hotărît. Voi citi Cicierou, Caiesar, Suietoniu, Homier etc. şi nu-mi voi părăsi accentul de Iaşi, deşi sînt născut la Ploieşti.

Am început.

Lucia Wald, Iancu Fischer, Traian Costa, Mariana Băluţă, Eugen Cizek, Ghighi Ceauşescu, Petru Creţia, Gabriela Creţia, Dan Sluşanschi, Ioana Costa, Liviu Franga, Florica Bechet, Francisca Băltăceanu, Marian Ciucă…

O sărbătoare!

O singură întristare! Gramaticile. Mare meşteşug de idiotizare. Recunosc că nu am putut citi nici o gramatică de la un capăt la altul. N-am reuşit. Englezeşti, nemţeşti, franţuzeşti, româneşti. Toate sînt făcute să le laşi din mînă după primele 50 de pagini.

Nu nu mai eu am păţit aşa. Toate gramaticile vechi erau unsuroase pînă pe la pagina pe unde m-am oprit şi eu.

Milostiv a fost Cel de Sus că s-a apucat Petru Creţia să ne predea gramatica grecească pe bilete de tramvai.

“Aşa vreau să mor, în praf de cretă”

Ne-a învăţat greaca fără gramatici greaca şi ne-a făcut să credem că oricine poate să îl citească pe Platon şi Noul Testament în original.

Ce am învăţat de la cei enumeraţi mai sus şi încă altele pe care mi le-au cadorisit alţii, voi încerca să vă dăruiesc şi vouă.

De ce „Greaca pentru Ghiţă, Nelu şi Lenuţa”? 1

De ce în această formă?

V-am spus cum mi-a venit ideea. Aici.

Este greu de explicat de ce m-a apucat o altă „nebunie”, dar voi încerca totuşi.

M-am apucat de greacă în liceu. Prin clasa a X-a.

După ce am stat în casa unui prieten bun la masa de studiu cu Biblia deschisă şi cu pick-up-ul pornit (ca să nu ne audă ce vorbim băieţii de la Securitate) m-am îndrăgostit de Biblie. Mi-am dat seama imediat că Biblia n-a fost scrisă la Dorohoi şi că  dincolo de textul românesc trebuie să fi fost alt text. Textul original.

Eram elev la mate-fizică şi în stare să învăţ spaniola pentru a citi Don Quijote în original.

Am renunţat imediat la Don Quijote şi m-am prăpădit de rîs în româneşte.

Cu Biblia a fost altceva. Prietenii mei tot spuneam „în greacă s-ar putea să fie aşa”, „în traducerea NIV e aşa”, „dar în NASB este invers”, „ia să vedem ce spune Louis Segond…”.

Atunci am înţeles. Ar trebui să aflăm cum este în greacă nu cum s-ar putea să fie!

I-am cerut prietenului meu să îmi facă cunoştinţă cu cineva care m-ar putea învăţa greceşte şi evreieşte. M-am dus la sinagogă, închis. M-am dus la Eugen Munteanu, deschis!

M-a invitat la institutul de lingvistică unde lucra şi am început să studiem greaca în trei. El, eu şi o fată frumuşică. A adus-o probabil aşa….de motivaţie. Ea s-a lăsat repede. Nu din cauza culorii părului.

Am rămas în doi!

Gramatica? Gramaticile pentru seminarii, în două volume, cumplit meşteşug de încurcat mintea!

Îl înţeleg pe Trăznea.

Au trecut trei ani. Cînd am înţeles că nu voi ajunge niciodată inginer, m-am hotărît fără a sta prea mult pe gînduri să mă duc la filologie clasică.

Mama: „Ce faci, mamă, pentru ce am rămas noi în Iaşi? Ca să aveţi tot felul de facultăţi, să nu trebuiască să pleci de-acasă? Vin aici de la Tîrgu-Mureş, de la Cluj, de peste tot şi tu … unde te duci? La Bucureşti!”

Am lăsat-o în lacrimi, văduvă, aşa cum rămăsese, şi-am plecat.

Ce-am păţit acolo?

Mîine!

Dragă Ghiţă, Nelu şi Lenuţa…

Dragă Ghiţă, Nelu şi Lenuţa. Sîntem puţini, da buni!

Pornim la drum cu mult entuziasm şi alături vouă s-ar putea să mai apară şi alţii.

Unii vor renunţa, că-i treabă grea… greaca…, dar voi veţi rămîne tot timpul pe-aproape, credincioşi textului, deschizători de gramatici şi răsfoitori de dicţionare. Nu-i aşa?
Pe voi nu vă voi pierde niciodată! Atît ne trebuie: doi sau trei, cum zice Biblia, Matei 18:20  Că unde sunt doi sau trei adunaţi întru Numele meu, acolo sunt în mijlocul lor, noi sîntem mai mulţi. Eu, Ghiţă, Nelu, Lenuţa şi, aşa cum a promis, Fiul.
Noi sîntem prieteni. Vă rog, vă rog mult…. nu veniţi cu chestii din astea, dom profesor. Fiecare dintre voi poate fi autoritate pentru ceialţi în cel puţin un domeniu. Ghiţă este tîmplar şi apicultor, Lenuţa este casnică, Nelu este om de afaceri, fost inginer.

Dacă aş dori să învăţ cum se umblă la stupi sau cum se face o masă, m-aş duce la Ghiţă, dacă aş dori să învăţ să cos bine sau să fac o prăjitură cu mere, m-aş duce la Lenuţa, tot ea ne poate învăţa şi borşurile şi sarmalele în foi de viţă. Dacă aş vrea şurubăreală şi proiecte, ne-am duce cu toţi la Nelu, nu-i aşa?

Fiecare poate învăţa ceva pe celălalt. Nimeni nu este autoritatea finală pentru nimeni în toate. Eu ştiu un meşteşug şi vă voi spune la fel cum ne-ar spune coana Lenuţa despre sarmale sau nea Nelu despre ambreiaj şi despre greaca Noului TEstament. Simplu.

Voi, prietenii mei, pentru cîteva luni, mă veţi ajuta să ne dumirim asupra limbii greceşti. Este aşa de bine că sîntem atît de diferiţi, asta face experimentul nostru şi mai interesant. Voi veţi prinde cîteva lucruri de la mine, eu voi învăţa de la voi şi ne vom ucenici aşa unii pe alţii.

Ne vom scrie ca între prieteni, vom face exerciţii împreună, veţi avea teme de făcut acasă. Tot ce vă trebuie este un computer cuplat la internet.

Acolo veţi găsi aproape totul. Ce nu veţi găsi, vom căuta împreună.

Să începem cu o rugăciune de binecuvîntare ca să ni se deschidă minţile!

Doamne, Dumnezeule

Care ai împărţit şi despărţit limbile la Turnul Babel, 

Cel care ne-ai fugărit pe toată faţa Pămîntului,

să nu mai ştim de noi şi nici unii de alţii,

acum,

adună-ne în jurul Cuvîntului Tău,

strînge-ne mintea să-Ţi înţelegem cuvintele,

împacă-ne unii cu alţii să alungăm despărţirea

şi-ajută-ne să ne oprim alergarea.

Dă-ne minte, înviorează-ne amintirile,

pune hărnicie în viscerele noastre

şi nu ne lăsa pradă delăsării şi lenevirii

cele fără de rost.

Amin!

Masterat Filologie clasică

Iată o idee bună. Poate devine tentant pentru cei care locuiesc în Bucureşti.

Corespondenţa ne-a sosit din partea doamnei Dr. Florica Bechet prin intermediul ARSR.

UNIVERSITATEA DIN BUCURESTI
FACULTATEA DE LIMBI SI LITERATURI STRAINE

Catedre organizatoare:

lingvistică romanică, limbi şi literaturi iberoromanice; limbă şi literatură italiană;

filologie clasică

ROMANISTICĂ – MASTERAT 2007

4 semestre

Masteratul de „Romanistică” se adresează absolvenţilor secţiilor cu specializare A sau B în una dintre limbile romanice (franceză, italiană, spaniolă, portugheză, română), secţiilor de filologie clasică, dar şi acelor studenţi de la facultăţi socio-umane (care deţin cunoştinţe de bază privind latina şi o limbă romanică diferit ă de română) care doresc să îşí fructifice formaţia iniţială cu aplicare la spaţiul romanic.

Masteratul reuneşte şase module, care corespund celor şase direcţii de specializare oferite de catedrele care şi-au unit forţele pentru organizarea lui:

„Studii de hispanistică” / „Studii lusofone” / „Studii catalane” / „Studii italiene” /

„Filologie clasică” / „Lingvistică Romanică”

Tematica generală a proiectului îşi propune să identifice, studieze şi sistematizeze acele elemente ale culturii literare şi lingvistice europene actuale care s-au definit şi structurat în timp pornind de la modele latine şi care, în marea diversitate a variantelor, au păstrat, în aria romanică, o unitate recognoscibilă şi astăzi şi fertilă pentru progresul culturii europene în ansamblu. Programul îşi propune să încadreze abordarea izolată a latinităţii / romanităţii, oferită de specializările actuale, în ansamblul care s-a constituit din punct de vedere istoric pe fundamentele culturii antice şi care îşi menţine unitatea pe parcursul evoluţiei sale.

Programul se integrează în preocupări ştiinţifice şi culturale europene actuale de examinare a Europei romanice (şi nu numai romanice) de ieri şi de azi în relaţia ei cu lumea antichităţii clasice.

Pe lîngă cursuri şi seminarii de specialitate, fiecare modul propune două ore de atelier de specialitate, destinat unor activităţi menite să dezvolte capacitatea de cercetare ştiinţifică, precum şi îmbunătăţirii cunoştinţelor de limbă ale studenţilor.

 

Examenul de admitere la masterat (13-15.09.2007) va consta din două probe: o probă scrisă (candidaţii vor justifica opţiunea pentru două din cărţile din bibliografia de mai jos, cărţi considerate relevante din punctul de vedere al motivaţiei de studiu); o probă orală (o temă de cercetare: o temă nouă sau continuarea lucrării de diplomă).

· Blaise, Albert, Manual de latină creştină, Timişoara, Amarcord, 2000

· Carcopino, Jérôme, Viaţa cotidiană în Roma la apogeul Imperiului, Bucureşti, EŞE, 1979

· Călinescu, Mateo, Cinci feţe ale modernităţii, Bucureşti, Univers, 1995

· Eco, Umberto, Şase plimbări prin pădurea narativă, Constanţa, Pontica, 1997

· Garin, Eugenio (coord.), Omul Renaşterii, Iaşi, Polirom, 2000

· Joly, Martine, Introducere în analiza imaginii, Bucureşti, All, 1998

· Le Goff, Jacques (coord.), Omul medieval, Iaşi, Polirom, 1999.

· Marrou, Henri-Irénée, Istoria educaţiei în antichitate, Bucureşti, Meridiane, 1997

· Riché, Pierre, Educaţie şi cultură în Occidentul barbar, sec. VI-VIII, Bucureşti,Meridiane, 2001

· Schmitt, Jean-Claude, Raţiunea gesturilor în Occidentul Medieval, Bucureşti, Meridiane, 1998

· Tagliavini, Carlo, Originile limbilor neolatine, Bucureşti, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1977

· Villari, Rosario (coord.), Omul baroc, Iaşi, Polirom, 2000

 

Inscrierea – 3-8.09.2007, la secretariatul Facultatii de Limbi si Literaturi Straine, str. Edgar Quinet 5–7, et. II stânga. Acte necesare: (cerere de inscriere; d iploma de bacalaureat şi diploma de licenta (sau echivalenta acesteia), în original; certificatul de nastere (copie legalizată), 3 (trei) fotografii tip buletin de identitate; chitanta atestand plata taxei de inscriere la examen.

 

 

Absolventii interesati de modulul de FILOLOGIE CLASICA vor putea studia atit limba latina, cit si limba elina (greaca veche) in cadrul orelor de atelier.

Ce mi-a mai trecut prin cap?

Într-o scrisoare privată cineva m-a întrebat: „Ce-o fi în capul tău?”.

Multe şi încă una! 🙂

Nici acum după 9 luni nu-mi vine să cred că blogul ăsta, care a început ca o joacă, are atîţia vizitatori. M-am gîndit să fac şi ceva util, pînă la urmă ca să nu mai fim acuzaţi cu toţii, „în blog”, că sîntem o ceată de comentatori de doi lei şi „pierde vară”.

Văzînd asta m-am gîndit să dau viaţă unei chestii moarte. O limbă moartă! Greaca veche. Pasiunea mea de 20 de ani.

Greaca veche a Noului Testament!

Ce-ar fi să pun cîte o lecţie, „două, poate chiar trei, patru, sau cinci, şase” (vorba părintelui Iustin Marchiş 🙂 ), lecţii de greaca veche a Noului Testament, cu texte, cu scheme, cu interacţiuni prin comentarii etc.?

Ce-ar fi?

Să se numească Blogreaca! Dacă nu, găsiţi voi alt nume: Blo-Gr?

Am o singură frămîntare: fonturile. Cum pun fonturile ca să le vedeţi toţi. Pdf? Complicat. Ne trebuie fonturi care să poată fi vizualizate de orice computer, fie Mac, fie Microsoft etc.

Cine vrea să înveţe greaca, este liber, fără taxe, fără catalog etc.

Nu ştiu, ce spuneţi?

N-am altceva de făcut decît să îmi transcriu şi să adaptez cîte un curs din cele care sînt oricum pregătite de 13 ani pentru sala de clasă. Am şi fişiere audio! Trebuie editate, că la şcoală mai fac şi lecţii de dirigenţie! 🙂

Dacă n-are clienţi, nu-mi bat capul, dacă da, atunci oricum va fi util celor care vor să încerce învăţămînt la distanţă.

Nu încercaţi ca autodidacţi! Cineva a spus „Autodidactul îşi dă repede seama că a avut un profesor prost!”