Archive for the ‘filologisme’ Category

h1

Pentru examenul de fonetică engleză

Februarie 20, 2012

h1

Isus, Adevărul absolut sau relativ?… 10

Mai 11, 2008

Avertisment 1: post lung şi complicat.

Avertisment 2: inainte de a posta comentarii, cititi tot articolul nu numai titlul!

Avertisment 3: în cazul în care sensibilitatea lingvistică şi receptivitatea la concepte vă trădează, abandonaţi acest post şi încercaţi postul de anul trecut pe vremea asta! 🙂

………………………………………

Ablativul absolut este între virgule, una dintre cele mai grele cruci ale limbii latine. Atîtea posibilităţi de traducere… Ablativul absolut, într-un sens, este liber, în alt sens, nu, este silit de context.

Libertatea în sensul dezlegării de orice, libertatea „absolută” nu există. Dumnezeu Însuşi nu este absolut în sensul etimologic al cuvîntului.

Absolutus în limba latină înseamnă „dezlegat”. Vine de la absolvo, absolvere care înseamă liber, care nu comportă nici o restricţie, necondiţionat.

Relativus înseamnă relativ la ceva, care se raportează la ceva. Relativismul implică relaţia.

Să ne gîndim la Absolut şi Relativ în contextul lui Isus Cristos.

Este Isus Adevărul absolut? Da! Este Isus absolutus? Nu!

Este Isus relativ. Nu! Este Isus Relativus? Da!

De ce?

Read the rest of this entry ?

h1

Augustin despre „competenţi”

Aprilie 18, 2008

Discuţiile despre locul Proconsului lîngă Josh mi-au adus aminte de o întîlnire providenţială cu unul dintre cei mai calzi profesori pe care i-am întîlnit, prof. Alan Kreider de la Universitatea din Oxford.

Un suflet de o curăţie rară, o minte strălucită, un istoric respectabil, un credincios de-o pioşenie greu de găsit pe acele meleaguri. Era menonit. După o discuţie cu dînsul, în 1999, m-am retras în camera de la Regent Park şi am scris acest articolaş. E multă speculaţie, dar are notiţe de subsol, ca să pară academic 🙂

Am pus locaţia şi dedicaţia ca să îmi aduc aminte circumstanţele scrierii, că oricum „m-am dat mare” că fusei la Oxford 🙂 De ce numai alţii?

Iată acum îi fac o „dedicăţie” şi lui Aurelian, vajnic războinic netalibanic pentru cauza relevanţei. 🙂 Sper să devenim prieteni şi să ne înţelegem mai bine motivaţiile unul altuia. Aurelian, primeşte cu toată dragostea şi sinceritatea, că la Os Guiness n-am ajuns încă.. E împrumutată şi e scuuumpăăăă … rău!

După seria de argumente şi după susţinerea foarte „ştiinţifică” şi de o parte şi de alta, iată un duş rece, prea rece, cred eu.

Read the rest of this entry ?

h1

„Bunavestire” şi „buna-îngerire”

Martie 25, 2008

Cineva m-a întrebat dacă baptiştii ţin Bunavestire? De ce nu se fac slujbe etc?

Ba da, ţin. În biserica noastră se ţine slujba de dimineaţă, de la 10, şi slujba de seară, de la 18.00.

Fecioara a fost „evanghelizată” de înger. I s-a dat buna-veste (nu asta este eu-anggelizw) iar îngerul a „bine-îngerit”.

fraangelico2.jpg

Buna vestirea este arhetip al oricărei evanghelizări, cum să nu o celebrăm?

Ce cred baptiştii despre Fecioara?

Read the rest of this entry ?

h1

Amintire, reamintire, rememorare, aducere aminte…

Februarie 29, 2008

S-a încheiat luna rece a deconspirării. Luna deconspirării a fost în ultima lună de iarnă. A fost foarte „rece” peste tot în această vreme…. Deconspirarea în sine este „rece”…Ce păcat că această lună a avut o zi în plus…

Bine că s-a dus. Odată cu această ultimă zi pe care am primit-o ca bonus din partea lui Dumnezeu, bonus pe care ni-l dă odată la patru ani, s-a dus şi iarna.

Cred că şi pentru mine se închide subiectul. Vine primăvara!
Cred că ce-a fost de spus… s-a spus. Nu mai este nimic de adăugat. De scăzut, da, dar de adăugat, nu cred!

Am retras vreo trei articole, le-am trecut pe privat numai de „inimă grea”. Am senzaţia că s-au spus mult, mult, mult prea multe cuvinte despre acest subiect. Spunem multe cuvinte cînd ne este greu să rămînem în tăcerea foarte zgomotoasă a conştiinţei, probabil.

Nu voi rezuma propunerea mea foarte simplă de soluţie, cred că se găseşte în Sfintele Scripturi. Nu ne trebuie prea multe comitete şi comisii în care să se îngrămădească unii şi alţii la posturi de conducere şi decontări de călătorie.

Recunoaştere, pocăinţă şi iertare. Asta-i!

Mă tem însă că fiecare în parte şi cu toţii am complicat prea mult lucrurile, atît de mult încît acum este foarte dificil de trecut prin acest proces atît de simplu.

În sfîrşit şi în concluzie, eu am spus tot ce am avut de spus. Stau şi mă gîndesc ce trebuie să retrag. Am stat şi m-am gîndit toată ziua azi, zi de post, zi lungă, mai lungă ca o zi de vară pînă-n seară, m-am gîndit la toate astea şi la multe altele.

Dumnezeu mi-a vorbit prin fraţi, prin surori la biserică şi cred că mi-a vorbit şi direct!

Simt nevoia să închid acest caiet şi să deschid altul cu pagină nouă.

Read the rest of this entry ?

h1

Memoria, înţelegerea şi dragostea

Februarie 3, 2008

Primul articol promis de Agora Christi a apărut. Este articolul scris de Adonis Vidu intitulat Biserica şi Memoria colaborării.

Sînt sigur că Adonis nu surprinde absolut deloc, oferindu-ne, aşa cum ne-a obişnuit şi în alte dăţi, un text foarte frumos scris, bine organizat, cu un croşet foarte fin în jurul unei cărţi a lui Miroslav Volf.

Sînt sigur că problematica este interesantă şi chestiunea bine pusă.

Mă tentează un comentariu „la paragraf”, dar vreau să încep cu un ocoliş. Deocamdată mă abţin, fac post adică, pentru că aş vrea să se mai limpezească atmosfera. Nu pot să mă spun că m-ar bucura vreun pic atacurile haiduceşti la adresa lui Adi.

Deocamdată încerc, în fumul de praf de puşcă ridicat să disting între argumente şi contraargumente, între dezbatere şi dezbătaie, între chestiuni nimerite şi altele „minerite”.

Spre deosebire de alţii care au „foste simpatii”, pentru mine Adi este o simpatie actuală, ca şi Daniel Farcaş.

Aşadar, ceea ce urmează nu-i legat neapărat de articolul lui Adi, este numai o meditaţie de seară pornită de la titlul pe care Adi îl dă.

Încerc să îmi pregătesc platforma teoretică, elucubrînd un pic… 🙂

Adică, cum s-ar spune, gîndesc cu voce tare, pornind de la titlul lui Adi şi scriu cu gîndul la Augustin.

augustine.jpg

Memoria şi dragostea

Prima întrebare care mi-a venit în minte, citind titlul lui Adi este următoarea: pot să îmi administrez memoria personală?

Greu, mai ales cînd trebuie să ne întoarcem la amintiri neplăcute. Este o relaţie afectivă cu amintirile. Ne amintim lucrurile dragi şi uităm lucrurile urîte şi de urît.

Dar memoria colectivă? Cum se poate aceasta domestici?

Read the rest of this entry ?

h1

Volnic, mernic, trebnic şi ispravnic

Ianuarie 27, 2008

Pe 21 ianurie mi-am adus aminte de Petru Creţia. Apoi mi-au trecut pe dinaintea ochilor alţi dascăli, unii trecuţi deja dintre noi.

Mi-am adus aminte şi de Iancu Fischer. Un adevărat boier.

I-am dedicat un articol cu ceva timp în urmă.

E bun de duminică, Sabat al nostru.

Azi e duminică, ziua afirmărilor, atunci să răscumpărăm negaţia.

Articolul este AICI.

%d blogeri au apreciat asta: