Se caută sursa – Ileana Vulpescu „Despre blestemul românilor”

Am primit următorul text pe email. Nu ştiu dacă este autentic. Apare în cîteva locuri pe internet cu menţiunea la sursă „pe mail”. Apare şi pe un forum.

Ne poate ajuta cineva să găsim locul iniţial în care a apărut acest excelent manifest?

„Despre postul public de televiziune care ne recomandă să „trecem din modul full în modul squeeze sau size” mi se pare o bătaie de joc ! Un procedeu tehnic optic, în care imaginie din filmele făcute pe ecran lat, semilat sau panoramic apar alungite, ca nişte picturi de El Greco. Pictor care, avea insa un defect de vedere. Asta nu-nseamnă că dacă unii, cu posibilităţi, au aparate performante cu tastă de nu-ştiu-care, trebuie să-l avem şinoi. HD-ul poate avea loc doar pe televizoarele cu cristale lichide, cu ecrane imense; dacă stai într-o casă mică, n-ai unde să le bagi. Ce să facă lumea care are aparate care nu-s, totuşi, de 100 de ani? Să le arunce pe geam, doar pentru că n-are bani de aparate performante, pe care ei ne obligă să le cumpărăm, deşi n-avem bani de ele? E incorect !. La noi în bloc n-are nimeni aşa ceva. Iarăşi, foarte enervant este că în timp ce rulează un film, apare o bandă care anunţă ce va urma. Probabil că cineva face o afacere pe banii noştri, din care-şi ia şi comision. „Vrei, nu vrei, bea Grigore aghiazmă!” ! Acestea sînt încălcări flagrante ale drepturilor internaţionale ale audio-vizualului. Altă problemă: de ce nu mai prindem, din ţară, TVR Internaţional? E un post care emite de pe teritoriul meu şiam dreptul să mă uit la el.Reprezintă alt tip de abuz la care sîntem supuşi de televiziunea publică !

O revoluţie sexuală secretă între tinerii evanghelici?

Mi-am atras multe critici pentru afirmaţiile din acest articol. Se pare că nu sînt foarte departe de adevăr, dacă ţinem în minte faptul că nu sîntem cu mult în urma lor. Globalizarea îşi ia tributul ei.

A recent study reveals most single Christians are having sex. We undress why.

Like other believers she knew growing up, Maria Kearn* planned to save sex for marriage. She made it through high school with her virginity intact, but when she was 20 she started having sex with her college boyfriend.

“It seemed everyone in my life, older and younger, had ʻdone it,ʼ ”Kearn says. “In fact, I waited longer than most people I knew and longer than both of my sisters, even though we were all Christians and came from a good home.”

Ce este aceasta?

Această prezentare necesită JavaScript.

„Doamne, de ce mi-e bine, cînd sînt atît de departe de mine?”

Cel mai surprinzător răspuns la întrebarea Ce mai faci? mi-a fost dat de prietenul meu Liviu Ciortuz:
– Mă suport!
Profund răspuns în contextul Evangheliei, care ne arată că e greu să ne purtăm singuri povara Sinelui.
De aceea ne porunceşte Mîntuitorul să ne iubim aproapele … ca pe noi înşine. Greu lucru, grea măsură!

Amintiri…02

Am văzut demult un SF. Se făcea că, printr-un dispozitiv electronic complicat ai fi putut să îţi cumperi „amintiri”. Te aşezai pe un scaun şi ţi se împrumutau amintiri. Contra cost, se înţelege! Puteai avea amintiri cu o excursie în Grand Canyon, în Colorado, în Amazon.

…………………..

Eu aş scrie scenariul unui SF în care s-ar putea cumpăra timp. N-aţi fost tentaţi niciodată de acestă idee?

Să cumperi timp, aşa cum ar fi trebuit să cumpere fecioarele neînţelepte din Evanghelia după Matei cap. 25. Să cumperi undelemnul-timp.

Se fabrică de toate, haine, maşini, de toate, un singur lucru nu se poate cumpăra: timpul.

………………………

Investiţia în timp este cea mai bună investiţie. Investiţia în lucrurile netransferabile. Care sînt acestea? Sănătatea, mîntuirea, timpul…

A doua categorie de lucruri în care merită să investeşti sînt lucrurile create de Dumnezeu şi care cresc versus lucrurile create de om şi care nu cresc.

Isus, Adevărul absolut sau relativ?… 10

Avertisment 1: post lung şi complicat.

Avertisment 2: inainte de a posta comentarii, cititi tot articolul nu numai titlul!

Avertisment 3: în cazul în care sensibilitatea lingvistică şi receptivitatea la concepte vă trădează, abandonaţi acest post şi încercaţi postul de anul trecut pe vremea asta! 🙂

………………………………………

Ablativul absolut este între virgule, una dintre cele mai grele cruci ale limbii latine. Atîtea posibilităţi de traducere… Ablativul absolut, într-un sens, este liber, în alt sens, nu, este silit de context.

Libertatea în sensul dezlegării de orice, libertatea „absolută” nu există. Dumnezeu Însuşi nu este absolut în sensul etimologic al cuvîntului.

Absolutus în limba latină înseamnă „dezlegat”. Vine de la absolvo, absolvere care înseamă liber, care nu comportă nici o restricţie, necondiţionat.

Relativus înseamnă relativ la ceva, care se raportează la ceva. Relativismul implică relaţia.

Să ne gîndim la Absolut şi Relativ în contextul lui Isus Cristos.

Este Isus Adevărul absolut? Da! Este Isus absolutus? Nu!

Este Isus relativ. Nu! Este Isus Relativus? Da!

De ce?

Isus „loser-ul”?

Mi s-a dat exerciţiu impus. Cineva mi-a propus o temă foarte interesantă pentru un interviu: A fost Isus Cristos un loser?

Da, într-un fel, Isus este un „ratat”. N-a lăsat mai nimic în urmă. N-a vorbit decît o singură limbă din cîte se pare. N-a scris nici o carte, n-a lăsat în urmă nici o instituţie, n-a lansat nici un „produs”, n-a rămas nici o clădire în urma lui, nu l-a interesat înţelepciunea grecilor, la modă în vreme, n-a cîştigat conducerea politică din mîna romanilor, n-a făcut nici o revoluţie, n-a avut recunoaştere academică din partea rabinilor vremii, a avut ghinuionul să se nască în locul nepotrivit, a trăit cu porecle pline de dispreţ, a murit ca un damnat.

Ce-a făcut Isus pe pămînt? Mai nimic semnificativ din punctul de vedere al contemporanilor Săi.

Dreptul imoral de a alege…

Iată, după acest post sigur mă voi alege cu alte epitete. 🙂 Redau o discuţie între Ravi Zacharias şi o doamnă, discuţie care a avut loc în timpul unui talk-show. Redau dialogul cu aproximaţie:

„Am dreptul, domnule, să hotărăsc dacă viaţa care s-a născut în mine poate fi menţinută sau nu!”

„Ce anume vă dă acest drept?”

„Este dreptul meu moral…”

„Stimată doamnă, dacă mîine auziţi că a căzut un avion care avea la bord 40 de persoane, 10 au supravieţuit, dar 30 au murit, în momentul cînd auziţi din partea unora vorbe ca acestea … „Eh, aşa a vrut Dumnezeu…” dumneavoastră vă revoltaţi şi spuneţi: „Cum puteţi crede într-un Dumnezeu moral care ia viaţa unora şi lasă viaţa altora? Care sînt criteriile acestui Dumnezeu?”

Vă rog să dezlegaţi pentru mine acestă dilemă, stimată doamnă: de ce în cazul lui Dumnezeu care alege ca unii să moară şi alţii să trăiască spuneţi IMORAL şi în cazul dumneavoastră vi se pare MORAL să exercitaţi exact acelaşi drept?”

Food for thought… din „Deliver Us from Evil”

Am mai găsit o culme a prostiei omeneşti!!!

Creangă cu povestea lui, Prostia omenească, e timid! Odihnă şi tratament. Un prieten m-a ajutat să identificăm noi culmi, ba, mai bine zis, noi hăuri în care mintea omenească se poate ascunde la întuneric.

Gata, pentru postul ăsta nu mai am cuvinte de introducţiuni. I’am speechless!

Iată monstra! Nu mai fac nici un alt comentariu vis-a-vis de inteligenţia personajelor care declară ce declară. Vă las pe voi să judecaţi. Eu sînt bigot, „nazist” (cum mi-a spus cineva ieri), cu ochelari de cal şi altele ca astea. 🙂

Cred că, aşa cum îmi spunea prietenul care mi-a trimis articolul, postul „cu piscina” păleşte pe lîngă asta.

Enjoy!

Descarcă aici.

Ce vîrstă are Pămîntul?

Altă descoperire extraordinară. Pămîntul are 4 miliarde de ani. Fix exact! Nici mai mult nici mai puţin. Fără eroare! Iată AICI. Adicătelea viaţa de pe dînsul …..

Prima dată am crezut că este o glumă, dar oamenii se iau în serios, la fel ca şi chestia cu evoluţionismul.

Băieţii ăştia sînt mai credincioşi ca mine, realmente!

Daţi-mi voie să mă explic:

Cum împăcaţi oare chestia asta cu evoluţia vieţii cu faptul că Pămîntul, statistic vorbind, dacă este atît de bătrîn, este bombardat periodic de cîte un asteroid uriaş (şi acu ne pîndesc vreo 5000 şi staţi că încă mai descoperă), care aruncă planeta din nou în ceaţă, umbră şi glaciaţiune, adică ne tot întoarce din nou în spate ceasul, după care, ca printr-o minune, ciclul evolutiv continuă nestingherit, urmînd acelaşi norocos traseu.

Deci totul este o chestie de noroc imens, da?

Tarkovsky ….

…despre tradiţie, experienţă, artă, cunoaştere, lume, om, spiritualitate. Tarkovsky este regizorul meu preferat. Poate că se luptă pentru locul I cu Akira Kurosawa.

Într-un interviu pe care l-am descoperit de curînd Tarkovsky vorbeşte despre tradiţie, acceptarea acesteia versus experienţa proprie.

Partea 1

Partea 2

Nu numai în artă, în film, merită să ne aşezăm în faţa acestei dileme.

Cred că şi în viaţa de fiecare zi, dar mai ales în viaţa de credinţă ar merita să ne întrebăm care sînt acele lucruri pe care trebuie să le învăţăm „first hand” şi care sînt acelea pentru care trebuie să dăm autoritate generaţiilor care ne-au precedat.

Oare cum s-ar putea învăţa rugăciunea cel mai bine?

Dacă veţi întreba un neoprotestant, ne va spune: la prima mînă, începi direct, dialog cu Dumnezeu?

Dacă veţi întreba un teolog din cadrul uneia dintre bisericile tradiţionale: prin şcoala rugăciunii, prin cărţile de rugăciuni, prin primirea tezaurului de minunăţii ale vorbirilor cu Dumnezeu.

În următoarele săptămîni vom petrece cîteva zile gîndindu-ne la şcoala rugăciunii…

Pînă atunci… Tarkovsky.

„Bunavestire” şi „buna-îngerire”

Cineva m-a întrebat dacă baptiştii ţin Bunavestire? De ce nu se fac slujbe etc?

Ba da, ţin. În biserica noastră se ţine slujba de dimineaţă, de la 10, şi slujba de seară, de la 18.00.

Fecioara a fost „evanghelizată” de înger. I s-a dat buna-veste (nu asta este eu-anggelizw) iar îngerul a „bine-îngerit”.

Buna vestirea este arhetip al oricărei evanghelizări, cum să nu o celebrăm?

Ce cred baptiştii despre Fecioara?

Diferenţe…

Un prieten mi-a scris zilele trecute frămîntat de diferenţe:

Diferenţa dintre superficialitate şi substanţă,

Diferenţa dintre ziarist şi scriitor,

Diferenţa dintre chibiţ şi comentator,

Diferenţa dintre tribună şi tribun…

……………………………………………….

1. La prima nu-i greu, nu poţi să identifici substanţa dacă eşti superficial, nu poţi fi superificial dacă ai substanţă şi tot aşa mai departe… E uşor. Deci am trecut superficial peste diferenţa dintre superficialitate şi substanţă 🙂

2. Relaţia dintre ziarist şi scriitor? Hm, care-i genul proxim?

De ce să „Numeri” şi să „Cronici”?

De ce există pasaje „plictisitoare” în Biblie? Păi cred că este o explicaţie: ca să ne în-răbdăm noi, de aia.

Zilele trecute spuneam într-un comentariu că n-ar trebui să ne apucăm să ne citim blogurile să comentăm pînă nu vom fi făcut ceva care ţine de disciplina spirituală lăuntrică şi de abstinenţa pe care ar trebui să o cultivăm mai ales acum în post.

Să nu scriem mai mult cuvîntul omului decît vom fi citit din Cuvîntul lui Dumnezeu. Mi-am dat seama că pot scrie pe zi cîteva mii de cuvinte. Atunci trei sau patru capitole din Biblie nu este mult de citit în fiecare dimineaţă.

M-am simţit incomod cînd cineva mi-a spus: „Eh, pastore, chiar înainte de a citi biblia mă apuc să citesc pe blog… „.

„Rău, i-am spus, de ce vrei să afli bîrfele şi răutăţile oamenilor înainte de a afla despre bunătatea lui Dumnezeu?”

Cînd Rotundu, care se pretinde într-un continuu dărdălaş cu pătrăţosii (deşi m-a ameninţat că nu mă mai salută pe stradă şi că mă va primi cu dispreţ pe blogul său, dar astea sînt detalii… de aceea tot mă mir cum arată ăia „taclale”) … deci Rotundu a aflat acest lucru şi a afişat trei capitole din Biblie, dar nu de oriunde. Aşa ca să ne-nvăţăm minte! 🙂

::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::

Mi-am amintit de o întîmplare dintr-o familie cu 8 copii.

Răspunde…

Nu cred că voi reuşi să mă dumiresc foarte curînd cu textul acesta.

Greu!

Versetele sînt unul după altul.

Proverbe 26:4 Nu răspunde nebunului după nebunia lui, ca să nu semeni şi tu cu el.
Proverbe 26:5 Răspunde însă nebunului după nebunia lui, ca să nu se creadă înţelept.

În contextul discuţiilor şi disputelor din blogosferă, cred că am aplicat de cîteva ori ambele versete, dar separat.

Niciodată împreună.

Dar tot mai am nădejde pentru că

Proverbe 11:14 Când nu este chibzuinţă, poporul cade; dar biruinţa vine prin marele număr de sfetnici.

Duminica între distracţie şi repaos

Alexander m-a întrebat dacă aş juca ping-pong duminica…

Probabil că nu. Aţi observat că nu prea scriu pe blog duminica, deşi chestia asta îmi place foarte mult.

Nu stau de vorbă cu voi 🙂 … etc.

Duminica se schimbă totul:

Îmi schimb locul. Mă duc într-un orăşel de 10.000 de locuitori. La parohie.

Îmi schimb timpul. Intru în timpul liturgic. Acela curge altfel. Altă dată despre asta.

Îmi schimb comunitatea, alţi oameni răsar împrejurul meu. Eu îi numesc „fraţi şi surori”.

Duminica nu mă relaxez, mă odihnesc, este o diferenţă între cele două.

Şi nu mă odihnesc oricum, Duminica este foarte multă lucrare de făcut, mă odihnesc ÎN DOMNUL
Este o odihnă ca „cea de Sabat” de care vorbeşte epistola catră Evrei este diferită de relaxare, destindere, distracţie,

Este mai degrabă un proces de „re-creere, re-facere, tihnire, îm-păciure, răgaz, zăbavă dulce, astîmpărare, întrerupere, liniştire”

Ghidul meu de Sabatul creştinului?

Isaia 58 mai ales… „să nu-ţi faci gusturile tale”…

Nature, red in tooth and claw…

Am citit versurile unei poezii, este scrisă de Lordul Tennyson:

Who trusted God was love indeed

And love Creation’s final law

Tho’ Nature, red in tooth and claw

With ravine, shriek’d against his creed

Imaginea folosită de wikipedia pentru a ilustra poezia este foarte „grăitoare”:

De multe ori m-am întrebat şi eu de ce?

Tennyson a fost influenţat de Darwin, e clar, dar rămîne „de ce”-ul

Spre exemplu: de ce a creat Dumnezeu ţînţarii, gîndacii, muştele de WC-u, viermii şi toate spucăciunile.

De ce mielul este sfîşiat şi leul se mînjeşte de carne pe dinţi şi gheare.

Pentru a se păstra echilibrul în natură?

Cineva îmi spunea că dacă ar dispărea toate insectele din lume, omul ar dispărea şi el de pe suprafaţa pămîntului în trei ani de zile.

Iată ce mă mai mîngîie, acest fel de escatologie:

Isaia 11:6 Atunci lupul va locui împreună cu mielul şi pardosul se va culca împreună cu iedul; viţelul, puiul de leu şi vitele îngrăşate, vor fi împreună şi le va mâna un copilaş;
7 vaca şi ursoaica vor paşte la un loc şi puii lor se vor culca împreună. Leul va mânca paie ca boul,
8 pruncul de ţâţă se va juca la gura bortei năpârcii şi copilul înţărcat va băga mâna în vizunia viperei.
9 Nu se va face nici un rău şi nici o pagubă pe tot muntele Meu cel Sfânt; căci pământul va fi plin de cunoştinţa Domnului, ca fundul mării de apele care-l acopăr.
10 În ziua aceea, Vlăstarul lui Isai va fi ca un steag pentru popoare; neamurile se vor întoarce la El şi slava va fi locuinţa Lui.

Isaia 65:25 Lupul şi mielul vor paşte împreună, leul va mânca paie ca boul şi şarpele se va hrăni cu ţărână. Nici un rău, nici o vătămare nu se va face pe tot muntele Meu cel Sfânt, zice Domnul.”

Ce este internetul pentru noi?

Cu o zi în urmă îl citam pe Mitropolitul Bartolomeu cu ceva declaraţii care ne vizau… „sectele neoprotestante”. Unele or fi secte, dar în ţara asta sînt şi culte neoprotestante, nu numai secte.

Nu cred că mitropolitul doreşte să facă distincţia între cei doi termeni.

Eram acuzaţi că lucrăm în mod subversiv, ca nişte cîrtiţe.

Ei, se pare că internetul nu este chiar pe sub pămînt.

Prezenţa neoprotestantă în spaţiul virtual, aşa cum au remarcat mai mulţi în ultima vreme nu este deloc neglijabiă. Nu discut acum calitatea, dar internetul ne-a oferit un nou spaţiu de dialog, de schimb de idei şi nu numai..

Aşadar, ce este internetul pentru noi, neprotestanţii?

Chestionar pentru bărbătuşi

Pentru că zilele astea s-a vărsat ceva adrenalină pe blogul meu, aş vrea să vă împărtăşesc ceva, ceva care să ne ajute să înţelegem că nu sîntem doar masculi, ci bărbaţi, nu doar adolescenţi de 30, 40 şi 50 şi 60 de ani (am cunoscut şi adolescenţi de 70 de ani 🙂 ).

Nu sîntem în relaţii doar o consecinţă a modului în care ne administrăm testosteronul şi alţi hormoni…

Azi am împlinit oarece vîrstă şi, ca de obicei, îmi pun într-o astfel de zi cîteva întrebări în legătură cu mine.

Anul acesta m-am uitat peste aceste întrebări. Sper să fie de folos…

Eu însumi şi ucenicii mei am trecut prin chinul unor astfel de întrebări.

Am mai multe, sînt vreo 37 în total… dar puteţi începe cu acestea.

Sper că fiecare recunoaştem că sîntem într-un proces de creştere, de devenire, de maturizare, dinspre băieţei, bărbătuşi, masculi spre stadiul de bărbat, presbiter şi patriarh… aşa că vă rog să nu vă simţiţi jigniţi de titlu 🙂

(Material preluat din cursul „Managing Your Household Well” de dr. Daryl Kroeker).

1. Care este scopul meu în viaţă?

2. Ce vreau să realizez în viaţa mea?

3. Cărui stăpân îi voi sluji?

4. Pentru ce sunt pregătit să trăiesc şi să mor?

5. Cât de responsabil vreau să fiu în relaţia mea cu Dumnezeu?

6. Cât de important este Cuvântul lui Dumnezeu pentru viaţa mea?

7. Cum rezolv păcatul din viaţa mea?

8. Cum mă voi educa pe mine însumi să fiu duhovnicesc?

9. Cum voi măsura progresul meu către sfinţenie?

10. Ce voi face ca să rezist lucrurilor care distrag şi distrug societatea de azi?

11. Care este rolul pe care Biserica şi comunitatea de credincioşi îl vor juca în viaţa mea?

12. Cum voi investi darurile şi abilităţile mele?

13. Cum voi folosi venitul financiar şi resursele cu care Dumnezeu mă binecuvintează?

14. Care este locul celorlaţi oameni în viaţa mea?

15. Cum voi trata ceilalţi oameni? Cei ce mă iubesc şi cei ce mi se opun?

16. Ce voi face ca să conduc alţi oameni în viaţa pe care Dumnezeu o intenţionează pentru ei?

17. Ce voi face să devin cel mai bun soţ pe care soţia mea l-ar fi putut avea vreodată?

18. Ce intenţionez să fac ca să devin cel mai bun tată pe care copiii mei l-ar fi putut avea vreodată?

Problema lui Naum

Mi-a plăcut matematica. Am făcut cu plăcere doi ani puternici de matematică la Cantemir în Iaşi, Fizica, cu Atanasiu.

Probleme de tot felul, dar niciodată n-am întîlnit o asemenea problemă cum i s-a dat fiului meu, Naum.

Are un învăţător excelent, dar o programă care arată criza în care se găseşte învăţămîntul românesc de azi.

Ia uitaţi-vă!

„La o librărie s-au vîndut caiete de matematică, caiete dictando şi de muzică, în total 513 bucăţi.

Caietele de matematică s-au vîndut de trei ori mai multe decît cele de dictando,

iar caietele de muzică jumătate din numărul caietelor dictando.

Cîte caiete din fiecare fel s-au vîndut?”

Bun. E bună problema pentru gimnastica minţii. Vă rog să îmi spuneţi şi mie cine pune vreodată o astfel de problemă, care adminstrator de depozit de caiete gîndeşte în acest fel?

Adică, într-un cuvînt, mă întreb şi eu ca părinte, „provocat” să îmi ajut copilul la matematici… cui prodest?

Vom avea regină?

Se ştie deja! Sînt monarhist! Îmi iubesc regele pămîntesc, Regele Mihai I este o personalitate fascinantă! Să îi dea Dumnezeu sănătate!

În biroul meu am un tablou mare cu el.

Am mai explicat: În Biblie am găsit numai cartea 1 Regi, 2 Regi… etc. Dacă era 1 Preşedinţi, 2 Preşedinţi… 🙂

Dar…

„Teologia minciunii”

Am văzut cum se face prin 1987. Acum am aflat cum se numeşte de la cineva care tocmai se întorsese din China.

Băieţii de acolo au apucat să perfecţioneze sistemul.

Despre ce este vorba?

Foarte simplu, dar e o problemă foarte complicată!

Dacă ai evrei în casă şi naziştii îi caută la uşă? Ce spui? Spui adevărul, că eşti creştin?

„Da, vă rog, intraţi, luaţi-i, prăjiţi-i!”

Nu! Îi minţi cu frică, dar îi minţi!

Dacă mergi în China şi trebuie să declari unde stai? Ce declari pe formular? Casa pastorului la care vei sta?

Nu! Îi minţi cu spor, dar îi minţi!

Dacă transporţi Biblii în rucsac (e pe vremea lui Ceauşescu) şi te întreabă miliţianul ce ai aşa de greu în rucsac?

Ce îi spui, adevărul?

Nu, îl minţi, dar cu entuziasm!

Dar…

Oare în Rai vor fi biblioteci?

Eu cred că da, pentru rămaşii în urmă ca mine… Sînt multe lucruri care îmi plac, dar „maturitate înseamnă să nu mai faci lucrurile care îţi plac, ci să faci acele lucuri pe care trebuie să le faci”. Asta mi-a spus un coleg.

Asta înseamnă că voi fi matur cînd mă las de blogging 🙂

Mă gîndeam zilele astea cît de mult timp a trecut de cînd nu m-am mai ODIHNIT citind. Citesc că trebuie, asta-i munca, citesc, citesc, citesc, scriu, scriu.. etc.

Pentru unii cititul este relaxare. Pentru mine nu mai fost demult.

Ce este relaxare pentru mine acum? Să sap un şanţ poate! Să bat un cui.

Dar aşa mă ispiteşte… Doamne, aşa mă ispiteşte să iau din nou Citadela sau Eco sau Patericul Egiptean şi să citesc… de plăcere şi de odihă, fără limită de timp, fără  program, să mă dezmăţ la citit…

Poate că ăsta-i cadoul pe care mi-l fac de Crăciun… să mă odihnesc „de-a cititelea…”

Şi sper că Dumnezeu va duce toate cărţile bune în Rai…

Doamne, îmi dai 1250 de ani pentru asta din toată veşnicia Ta?

Da, m-ai prins, ştii Tu, oricum numai despre Tine caut, dar îmi place joaca asta de-a v-aţi ascunselea care se numeşte „theologia”, să găsesc cea mai potrivită expresie pentru Tine, cel mai potrivit cuvînt, logoi prepoi tw Thew… îmi dai 1250 de ani sau mai mult să îl găsesc…

Ah, ni L-ai spus odată? LOGOS-ul, cel mai potrivit cuvînt care să te descrie?

Ştiu, dar ca un Tată bun, deşi eu ştiu unde eşti, Tu ştii unde sînt… lasă-mă şi-n Rai să mă joc de-a căutarea Ta!

A murit „maharajahul claviaturii”…

Nu asta am vrut să spun, că spune oricum Hotnews. Am dat peste una dintre cele mai frumoase interpretări ale „You look good to me”.

Între alb şi negru sau negru şi alb, Ray Brown şi Niels Pedersen, cei doi meseriaşi contrabasişti, Oscar Peterson oferă o sesiune şcoală de improvizaţie.

Iertaţi-mă că n-am putut să mă abţin să nu împărtăşesc asta cu voi!

Da, sînt vinovat, recunosc, ascult jazz, dar să ştiţi că numai din cînd în cînd… Oricum looks good to me ca să vă dăruiesc asta pentru un motiv foarte important.

Este din cauza unei frămîntări pe care o am de ceva vreme.

Am cîntat cu profesionişti şi amatori. Unii cîntă meseriaş ca nişte meseriaşi care bat cuiele gîndindu-se la masa de seară. Alţii cîntă arzînd, consumîndu-se şi se abandonează artei care îi devorează.

Alţii cîntă cu o bucurie, o pace şi o linişte de invidat.

De unde vine această bucurie?

Uitaţi-vă la faţa lui Oscar Peterson!

Asta mă mănîncă!!!

De ce oamenii ăştia au feţele atît de pline de bucurie şi noi, care avem acum BUCURIA cea mai mare, avem un Mîntuitor, avem dreptul de a cînta cu îngerii, cîntăm acriţi, obidiţi, înciudaţi, încruntaţi!

De ce creştini acri? Asta este o întrebare pe care a mai pus-o Steinhardt..

De ce creştini care cîntă cu acreală… asta-i ce mă frămîntă acum?

Mi-e ciudă pe zîmbetul lui Oscar Peterson… cînd mă gîndesc la zîmbtele chinuite ale unor creştini care abia reuşesc să îşi tragă peste chip faţa de duminică şi masca de sărbători.

Un Crăciun fericit…. cu „Diavolul”?

Gusti Hovaneţ trăieşte în Slovacia. Lucrează pentru firma Vw. A propos, majoritatea VW pe care le cumpăraţi din România, marfă nemţească, 🙂 sînt produse în … Slovacia.

S-a întors acasă, în Aleşd, cu toată familia pentru sărbători. Astă seară am avut slujba de ajun.

Am dat loc mai multor capi de familie să răspundă la întrebarea: „Ce te impresionează cel mai mult cînd citeşti istoria Crăciunului din Luca 2?”.

Am primit cu toţii spre zidire răspunsuri minunate.

Cînd i-a venit rîndul, Gusti s-a ridicat în picioare şi cu lacrimi în ochi ne-a povestit ce s-a întîmplat în Slovacia în ultimele şase săptămîni.

O trupă de actori foarte talentaţi s-au adunat pentru a încropi un spectacol de Crăciun. Le-a trebuit un nume atractiv. L-au găsit: Diavolul!

Aşa că imediat s-a început campania de publicitate, pe toate gardurile, pe autostradă a apărut reclama: „Anul acesta vei avea un Crăciun fericit… cu Diavolul!”

Se vedea pe chipul lui Gusti că este puternic marcat de cele ce povestea.

„Pentru mine este important că atunci a venit Domnul pe pămînt şi pot avea un Crăciun fericit cu El!”

S-a lăsat o tăcere adîncă după ce ne-a istorisit aceste lucruri.

Aşa fac şi eu… pentru o astfel de istorie nu am „încheiere” …

Nu găsesc „morala”…

Am găsit doar o adîncă tristeţe.