Archive for the ‘Jurnal’ Category

h1

„Ca pruncu”… 06

Mai 15, 2008

Cineva mi-a trimis aceste „perle” prin email! Nu întotdeauna citesc acest fel de scrisori trimise la grămadă, dar de data asta m-am uitat cu atenţie şi mi-am adus aminte de cuvintele lui Isus:

Marcu 10:14 Iar văzând Iisus, nu i-a părut bine, şi a zis lor: Lăsaţi pruncii să vină la mine, şi nu-i opriţi pre ei; că a unora ca acestora este Împărăţia lui Dumnezeu. 15 Că amin zic vouă: Oricine nu va primi Împărăţia lui Dumnezeu ca pruncul, nu va intra întru ea.

Matei 19:14 Iar Iisus a zis lor: Lăsaţi pruncii, şi nu-i opriţi pre ei a veni la mine; că a unora ca acestora este Împărăţia Cerurilor.

Ce înseamnă să primim Împărăţia „ca pruncul”?

După părerea mea Domnul nu ne spune „să nu fim cumva” cînd se referă la copii… ne spune cum să fim. Ne vorbeşte despre o atitudine, nu despre o listă de fapte.

Am ascultat de multe ori exerciţii exegetice asupra acestor versete şi toţi predicatorii aminteau de „bunătatea” şi „puritatea” copiilor. Capacitatea lor de a ierta etc.

Copiii sînt răutăcioşi. Foarte. Înrăutăţiţi! Copiii au perversităţile şi şmecheriile lor.

Read the rest of this entry ?

Anunțuri
h1

Alexandru Vibrafonistul şi bloggingul…. 13

Mai 8, 2008

Ia apăsaţi aici să vedeţi ce vine. După ce m-am preumblat puţin aseară din nou pe la Dan prin site, după ce am chemat-o pe Neriah, care acum învaţă la flaut să o audă pe Ioana, am dat peste site-ul lui Alexandru, fratele ei.

Alexandru cîntă la vibrafon.

Fascinant instrument, dar mai fascinantă este tehnica de folosire a „maletelor”.

Priviţi cum le desface şi le adună, controlînd intensitatea percuţiei.

Read the rest of this entry ?

h1

Dacă ţi s-ar spune că mai ai două săptămîni de trăit… 14

Mai 7, 2008

Avertizare: această scenă este fictivă!

Eşti în faţa medicului. Se uită la pantofii tăi, la cravata ta, la nasturi, dar nu în ochi…

„Pot vorbi sincer cu dumneavoastră?… ”

„Da, vă rog, am văzut morţi, am stat lîngă muribunzi, am văzut destule la viaţa mea… este rău nu-i aşa?”

„……..dumneavoastră…de fapt este mult mai grav…sînt complicaţii…”

„Cît?”

„Trei săptămîni, poate mai puţin… dar ultimele zile vă veţi simţi foarte rău.. de fapt mai aveţi foarte puţin”

„Nu se poate face nimic, nu-i aşa?”

„Este foarte agresivă… ”

…………………………………………………………………….

Am plecat spre casă, casă pentru încă puţin timp, casă de pus în rînduială…

……………………………………………………………………

Ce-ai face dacă ai mai avea două săptămîni de trăit?

h1

Proverbele Avvei sau Pateric de post modern II… 15

Mai 6, 2008

Iată AICI proverbele Avvei Sebastian.

Aşa cum ştiţi, am început un pateric împreună. Probabil îl vom continua, dar în tăcere şi ascundere. În orbire. În ascundere faţă de lume şi în orbire faţă de noi înşine.

Acest text este un început şi un sfîrşit …. Răspunsul meu va veni în ascuns.

…………………………………………………………………………….

Iată ce scriam în iulie

Read the rest of this entry ?

h1

Mor după tine 3…. 20

Mai 1, 2008

Vă mai amintiţi, Mor după tine 1?

Ei, am văzut acest lucru încă o dată.

Am văzut în sfîrşit sicriul cu cea mai mare cifră.

Am stat la căpătîiul lui. 95 de ani. Asta s-a întîmplat trei luni în urmă.

Domocoş Florian, a trăit 95 de ani, aşa scria în ianuarie pe sicriu!

Eva, nevastă-sa avea ochii uscaţi de plîns atunci. O bătrînă mică, chircită, 90 de ani.

A venit primăvara între timp. Pentru Eva a venit toamna. S-a uscat în fiecare zi, timp de 90 de zile, cîte o zi pentru fiecare an pe care l-a trăit. S-a uscat de dor după Florian, iubitul tinereţii ei.

Murea de drag după el şi-a „murit după el”.

Am înmormîntat-o în Joia Mare. A fost o înmormîntare însorită, cu zîmbete.

Ca un mir de nard curat le-a fost viaţa.

Florian 95 de ani,

Eva, 90 de ani.

72 de ani de căsnicie!

60 de ani pe calea credinţei…

Cele mai frumoase poveşti de dragoste pe care le ştiu sînt cu bătrîni… Mai am cîteva, dar …. nu mai am timp!!!

Merită o dedicaţie, uite aşa, ca la radio.

Lor li s-a terminat numărătoarea inversă… mie abia-mi începu…

h1

Isus va fi fost „blogger” … 21

Aprilie 30, 2008

De asta şi Evanghelia este scrisă ca un „blog”. Isus şi-a petrecut foarte interesant timpul. În aparenţă pierdea timp cu carul, dădea senzaţia că ar fi avut vreme grămadă la dispoziţie, deşi avea de mîntuit o lume întreagă în cam trei ani şi jumătate.

Scandalos, absolut scandalos.

De unde o fi avut atîta timp să stea de vorbă cu toţi rataţii? cu toate ratatele, cu toţi damnaţii, cu toate păcătoasele?

De unde o fi avut atîta timp de simpozioanele alea (în sens etimologic, sym-posion, a băut împreună cu ei…). A mîncat şi a băut cu ei şi a stat pînă tîrziu la nimic altceva… decît … discuţii. Discuţii, discuţii, discuţii, discuţii.

Mai multe discuţii decît minuni, mai multe discuţii decît vindecări, mai multe discuţii decît predici. Viaţa lui Isus a fost mustindă de dialoguri. Le-a dat o temă de gîndire ucenicilor. Pilda spusă de Semănător, Pilda SEmănătorului (atenţie la genitiv! 🙂 ) şi … n-au priceput nimic, s-au lungit la comentarii… şi tot n-au priceput, pentru a aştepta dezlegarea Lui.

Isus a trăit o viaţă care în aparenţă n-are nici un sens. Repet, în aparenţă, şi cu ghilimelele de rigoare, adică analizată după canoanele „ordinii” noastre haotice.

Ceea ce la Dumnezeu este kosmos la noi este haos, şi atunci cînd noi considerăm totul haotic, aceea este ordinea lui desăvîrşită.

Nepotrivitul este momentul exact pentru El, adică „la vreme”. Pierderea noastră de timp este vreme răscumpărată pentru El.

Read the rest of this entry ?

h1

Răstignirea pătratului

Aprilie 28, 2008

În urmă cu ceva vreme, prin preajma unui „celebru” concurs 🙂 unui artist-meşteşugar i s-a dat o comandă: o sculptură care să fie în legătură cumva cu Pătrăţosu. S-a gîndit omul, s-a gîndit, şi-a tocat creierii mărunt, aşa cum ne-a mărturisit, pînă cînd i-a venit o idee de care eu însumi nu sînt demn, dar care m-a încîntat de la prima explicaţie.

Am primit supriza cînd am fost la Beclean. Eu n-am ştiut nimic pînă în ziua primirii, dar nici omul de afaceri care a comandat lucrarea n-a ştiut ce va fi, cum va arăta, cum se va intitula.

Ne-am apropiat de maşină, o Dacie pick-up şi … meşterul a descărcat un ghips alb, neuscat încă, umed pe alocuri, fragil, dar greu, aşa cum a fost şi jerfa.

Amîndoi am fost uimiţi în momentul în care artistul ne-a arătat „obiectul” şi ne-a explicat despre ce este vorba:

Este răstignirea unui Pătrat… „Am fost răstignit împreună cu Cristos….. Pătratul este răstignit cu Cristos, dar Cristos este şi nu mai este acolo, dacă te uiţi de jos în sus, vezi că spaţiul de jos este gol… El este în ceruri, dar ne lasă răstignirea nouă, aici. Aici noi ne transformăm după chipul Său. Ne mulăm pe Cristos şi sîntem datori să purtăm urmele lui în carnea noastră. Aici, în ghipos este doar mulajul care a rămas ca o amprentă în pătrat, pe pătratul care a fost pus împreună cu El pe Cruce…”

L-am privit din toate părţile… Este greu, foarte greu, cred că are undeva pe la 30 de kg. M-am luptat cu el să-l duc spre biroul meu. Îmi trebuie un perete întreg pentru el. Nu poţi pune aşa ceva pe lîngă poze de familie sau alte chestii.

Este lemn vechi, aurit pe alocuri, ghips peste reţea de fibră de sticlă… undeva spre inimă este simbolul Treimii, dar cu vîrful în jos pentru a arăta pogorămîntul, Întruparea.

Gata! Pătratul a fost răstignit! Pentru ce să mai trăiască? Moartea şi Învierea sînt Legile după care creştinul trebuie să trăiască.


Îi mulţumesc celui care a comandat lucrarea, mulţumesc celui care a făcut-o şi mulţumesc mai ales pentru ideea de a mă răstigni pentru binele altuia!

Aşa voi face! 🙂

Notă:

1. nu am avut libertatea din partea artistului-meşteşugar de a-i deconspira numele.

2. nu am avut permisiunea „sponsorului” pentru a-l descoperi

3. Am pus acest post acum pentru că acesta îmi este adevăratul „premiu” după acest an şi 1 lună de blogging. Pe acesta îl consider cel mai autentic, de un simbolism care m-a încărcat de gînduri şi de planuri. Este un „premiu” pe care l-am primit ca pe un DAR, adică în afara oricărui concurs sau competiţii.

Nici artistul, nici sponsorul nu s-au calificat în autorităţi evaluatoare a felului în care eu am scris în acest an, din Paşte în Paşte, ci mi-au dăruit „o sugestie”, un sfat duhovnicesc, sfat pe care l-am luat deja cu mare seriozitate în inimă.

Galateni 2:20 Am fost răstignit împreună cu Hristos şi trăiesc dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit şi s-a dat pe Sine însuşi pentru mine.

%d blogeri au apreciat asta: