Archive for the ‘Patericul’ Category

h1

Superbissime: Preghiera (Rugăciune) cu Arianna Savall

Februarie 10, 2012

Ce pot să spun în faţa unei asemenea creaţii. Pentru că este zi de post am căutat o rugăciune. Am găsit-o. Un foarte cunoscut text atribuit lui Francis de Assisi.

Dove è odio, fa ch’io porti l’Amore,
Dove è offesa, ch’io porti il Perdono,
Dove è discordia, ch’io porti l’Unione,
Dove è dubbio, ch’io porti la Fede,
Dove è errore, ch’io porti la Verità,
Dove è disperazione, ch’io porti la Speranza,
Dove è tristezza, ch’io porti la Gioia,
Dove sono le tenebre, ch’io porti la Luce.

Read the rest of this entry ?

Anunțuri
h1

Proverbele Avvei sau Pateric de post modern II… 15

Mai 6, 2008

Iată AICI proverbele Avvei Sebastian.

Aşa cum ştiţi, am început un pateric împreună. Probabil îl vom continua, dar în tăcere şi ascundere. În orbire. În ascundere faţă de lume şi în orbire faţă de noi înşine.

Acest text este un început şi un sfîrşit …. Răspunsul meu va veni în ascuns.

…………………………………………………………………………….

Iată ce scriam în iulie

Read the rest of this entry ?

h1

„Vreau să mor între fraţi, nu între stele…” … 18

Mai 3, 2008

Iată ce am primit zilele trecute de la un student.

Intr-o zi niste frati din SUA s-au gandit sa faca o bucurie fratelui Moldoveanu si l-au dus in cateva biserici din Europa.

In acest micut turneu, s-au oprit intr-o capitala, la cel mai mare hotel – Hilton.

Cand fratele a intrat si a vazut tot luxul de acolo, toata mancarea si tot ceea ce ochiul roman rar poate vedea, privind cele 5 stele ale hotelului a exclamat: „Atatea stele si nici un soare!”

Dezamagirea fratelui a fost ca toti bani se puteau cheltui pe tiparirea de carti, pe ajutorarea saracilor şi alte lucrari duhovnicesti.

Prima zi a fost in regula. A doua zi a rezistat. A treia zi s- a simtit ca la Gherla.

Si din a treia zi a inceput: „Vreau langa frati!”… Nimeni nu putea sta de vorba cu el pentru ca voia langa frati. S-au gandit ca daca pleaca, ar fi fost foarte greu pentru el si nu va rezista drumului, dar fratele a spus: „Vreau sa mor intre frati, nicidecum intre stele!”… au plecat si au ajuns la biserica dupa un drum lung.

Bucuria a fost mare si serviciul din adunare s-a prelungit, pentru ca era intre frati. Acela era mediul lui. Cred ca daca ar fi avut de ales intre Hilton singur si Gherla cu fratii, ar fi ales Gherla.

Iată acum ultima cantare pe care fr Niculita a scris-o… si pe scaun e sfeterul pe care l-a lasat el, exact asa cum l-a lasat – nimeni nu l-a clintit.

Am stat putin la ei… am plans, am ras, am cantat, ne-am rugat, ne-am salutat… am intrebat-o pe sora Lena cum e cu credinta si mi-a zis: „De la varsta de 16 ani m-am intors la Domnul.

Ma lupt zilnic ca nu cumva sa ma abat. Trebuie sa fiu foarte atenta, zilnic!”

Am intrebat-o cum l-a ajutat la scris pe fratele, mi-a spus: „Am lucrat in asa fel incat sa nu il deranjez! L-am lasat sa scrie!” – cu exceptia zilelor de inchisoare, totdeauna s-au rugat inainte de culcare… Am mai intrebat-o daca regreta ceva din viata si daca ar lua viata de la inceput, ce ar alege? mi-a spus: „Aceleasi suferinte” – sora are acuma 85.

M-am uitat la sora, ce sfanta, L-am vazut pe El in viata ei!

AS

h1

„Incompetentul” Petru

Martie 30, 2008

Ucenicia presupune schimbarea competenţelor. Ai fost pescar de peşte, acum te fac pescar de om. Petru este în devenire. Ucenicia desfiinţează proverbul: cîinele bătrîn nu mai învaţă lucruri noi.

Petru se mişcă în Evanghelie între cele două competenţe ale sale, cea nou cîştigată, pentru oameni şi cea veche la care se întoarce cînd este în depresie, după moartea Domnului, la undiţele sale.

grecorepentant-peter.jpg

Din moment în moment iese de pe axa pescăriilor sale, de om şi peşte, peşte şi om şi încearcă a deveni umblător pe ape. Ratează.

Tragi-comică ratare.

Read the rest of this entry ?

h1

Totul totului tot

Februarie 10, 2008

Cam aşa cere Dumnezeu de la noi…

Am scris acest articol cu mai mult timp în urmă. Tot timpul m-am gîndit la unul dintre oamenii pe care i-am admirat întotdeauna, unchiul meu, Florea Cruceru.

L-am văzut întrupînd această idee de slujire în faţa lui Dumnezeu în dedicare totală… cu totul totului tot.

Iată articolul AICI.

Este cam lung, dar este duminică seara…

h1

Tulburător … despre ucenicie

Decembrie 3, 2007

Leon (1994) sau The Professional. Un film tulburător. Da, sînt de acord, cu foartă multă violenţă, cu mult sînge pe pereţi, explozii măsurate totuşi, cu duioşie, sensibilitate, durere şi….  foarte bine jucat.  Jean Reno este un actor cu posibilităţi apropiate de cele ale lui De Niro.

(Mă tot întreb de-o vreme încoace de ce creştinii nu pot face ceva de Doamne-ajută! Muzică, film, calitate etc. Poate că este un răspuns şi la asta : „între noi nu sînt mulţi înţelepţi în felul lumii”, dar mai poate fi un răspuns…. )

Nu-i fac reclamă, dar filmul pune o problemă legată de ceva ce am discutat zilele trecute  la postul despre Mielu bun suge la două mă-sa şi anume: ucenicia.

Ce este ucenicia? Ce este ucenicul …etc.

Ucenicie se poate face pentru orice şi în orice… şi pentru ucidere şi pentru …. naştere  …. şi pentru aruncat pietre şi pentru strîns pietre, şi pentru rupt şi pentru cusut, şi pentru lovit şi pentru îmbrăţişat, şi pentru ….

Ucenicia nu este o invenţie a creştinismului. Creştinii au dus ucenicia la maximum de perfecţiune, după care au abandonat-o.

Ce pierdere! Ce capodoperă uitată în deşert! Asta-i adevărata noastră creaţie.

Iată filmul tulburător al lui Luc Besson despre „ucenicie”, un film tulburător care merită muzica tulburătoare a lui Sting şi versurile la fel de tulburătoare… . pentru gînduri tulburătoare de o luni tulburantă.

Să aveţi o săptămînă tulburătoare spre folos…

Maestre….. cortina:

h1

Cînd începe rugăciunea?

Noiembrie 17, 2007

O mare parte din timpul de rugăciune este pregătirea pentru rugăciunea însăşi.

Iaon Scărarul spunea: „Noi încetăm să ne rugăm înainte de a începe”.

Ne grăbim prea tare ca să bifăm în program faptul că am fost la liturghie, că ne-am rugat, dar nu aşteptăm să intrăm în prezenţa Domnului.

Moise s-a tot apropiat de rug, a trebuit să se descalţe pentru  a sta pe pămînt sfînt. Noi, în graba noastră, dăm cu bocancii în fragilul rug.

Pe munte se urcă, aşa cum spune Grigorie, Moise s-a urcat pe munte şi poporul a rămas în urmă, s-a tot apropiat de Dumnezeu, dar urcuşul acesta i-a luat timp, energie, efort.

Nu poţi să închizi ochii repede, să spui lozincile de început şi, după 10 minute, formulele de încheiere. Între? Chestii pe care le arunci la picioarele lui Dumnezeu.

Credem că putem trimite o rugăciune ca pe un email scris în grabă, ca pe un SMS, butonat rapid între două staţii de troleu.

Domnul Însuşi a stat în rugăciune, şi-a făcut timp cîte o noapte întreagă, singur, pe munte. S-a pus deoparte.

„Nu există putere fără puritate” spunea Gerhardt DuToit. Oare cum s-ar putea obţine această puritate? Avem vreodată şansa de a fi puri precum Domnul Cristos?

Cu siguranţă, nu? Noi sîntem puri prin punerea noastră de-o parte în El, cel cu totul pus de-o parte. Sîntem sfinţiţi prin sfinţirea Lui.

Putem privi drept spre tronul de slavă a lui Dumnezeu, doar prin Cristos, în Cristos, cu Cristos.

Cum putem să ne aşezăm în acestă relaţie? Ne trebuie timp să ne cufundăm în Cristos. Să stăm în meditaţie.

Să închidem ochii şi să tăcem înaintea Domnului. Să tăcem pur si simplu.

În orele noastre de rugăciune, după ce se dă „Startul”, imediat simţim nevoia de a spune cuvinte. Dorim să spunem cît mai multe cuvinte şi repede. Ca nu cumva să fie vreun moment de tăcere „penibilă”.

Dacă se întîmplă cumva trebuie să „dăm o cîntare”.

Aţi participat vreodată la o oră de rugăciune la care fraţii şi surorile să „tacă” înaintea Domnului, pur si simplu, să tacă împreună pentru a găsi prezenţa Domnului?

Avem nevoie de oameni ai rugăciunii care să fi descoperit frumuseţea rugăciunii pentru a ne conduce în rugăciune.

Avem nevoie de mistici pentru a ne apropia de tainele Domnului.

Nu credeţi?

Să aşteptăm să intrăm în Prezenţa Domnului, să ne pregătim pentru a ne ruga, fără a sacrifica admirabilul preludiu al rugii.

%d blogeri au apreciat asta: