Archive for the ‘Psalmi’ Category

h1

Doamne, nu muta muntele…(Psalmul 16)

Martie 16, 2008

În Evanghelie este un pasaj fascinant, o posibilă situaţie în care un credincios s-ar ruga lui Dumnezeu să schimbe geografia, să arunce un munte în mare. Pînă acum nimeni n-a întîmplat-o, nimeni n-a păţit-o, după ştiinţa mea.

Matei 21:21 Drept răspuns, Isus le-a zis: „Adevărat vă spun că, dacă veţi avea credinţă şi nu vă veţi îndoi, veţi face nu numai ce s-a făcut smochinului acestuia; ci chiar dacă aţi zice muntelui acestuia: „Ridică-te de aici şi aruncă-te în mare” se va face.

Am ascultat zilele trecute un „spiritual” care m-a pus pe gînduri.

Este o rugăciune. Eu „mi-am tradus-o” ( 🙂 ) cam aşa:

„Doamne, nu vreau nimic senzaţional

şi nu vreau întîmplări de prima pagină a ziarelor,

vreau doar să văd ceva din partea Ta cu ochii credinţei

şi vreau puterea Ta.

Doamne, nu vreau extraordinarul

şi nici cutremurul şi nici tsunami-ul

produs de muntele aruncat de Tine ca o pietricică,

Ştiu că poţi.

Vreau numai vizita Mărimii Tale în micul şi normalul meu cotidian,

Doamne, nu-mi schimba preajma,

dar schimbă-mă faţă de cei apropiaţi.

Doamne, nu vreau lucrarea Ta în afară, în geografie, munţi, văi şi mare,

dar nu obosi să lucrezi înlăuntrul meu.
Atunci cînd sînt atacat de neprieteni,

nu cumva să Îi atingi cu vreun rău,

Fă-i numai prietenii Tăi, atît mi-ar ajunge.

M-ar răzbuna îm-bunarea lor.

Nu-i îndepărta de mine, dar apropie-i de Tine!

Nu-mi lua din faţă blocurile de piatră în care mă împiedic,

ajută-mă numai să le fac scări către Tine.

Doamne, chiar dacă îmi pare muntele înalt,

nu vreau să cunosc calea cea ocolită,

voi fi mai aproape de Tine, dacă urc,

de aceea

Doamne, nu muta muntele din faţa mea,

dă-mi numai, dă-mi putere să-l urc!”

NOW LORD DON’T MOVE MY MOUNTAIN

Read the rest of this entry ?

Anunțuri
h1

Psalmul 15

Februarie 5, 2008

Vă mai aduceţi aminte Psalmii?

Mi-am adus şi eu aminte de ei săptămîna trecută cînd cineva mi-a luat un interviu

Să continuăm cu

Psalmul 15

(se cîntă exact ca psalmul 150)

afroton_instrumenteu.jpg

Să şoptească flautul,

Să plîngă lîngă el, oboiul,

cel cu sunetul desăvîrşit

Şi fratele lor, cimpoiul,

Să îşi ţină cîntarea, fără să ofteze,

Vioara să se tînguiască,

mîngîiată de părul calului

Timpane şi cineli să tune

… le adaug pe toate,

Mandolinele,

ca nişte domnişoare

cu mintea curată

Fligornii,

însoţiţi de Eufonium,

să împingă aerul spre cer,

Iar clarinetul,

cu sunetu-i de sticlă,

să fugărească duhul rău spre podea,

Are voie şi chitara eletrică să bocească şi

Contrabass-ul să îi ţină isonul,

Adăugaţi şi ţambalul, fără batistă

Totul să zăngănească,

să sune,

să tune

spre lauda Lui.

şi, regină peste toate,

orga cu mii de tuburi,

prin care să treacă aerul respirat de noi.

Toate instrumentele

tuturor naţiilor

tuturor neamurilor

să-Ţi cînte

din lemnul copacului,

zidit de tine, cioplit de om,

piele de vită,

ţesută de tine, întinsă de om,

maţe de oaie,

făcute de mîna Ta, sucite de om

şi sîrme şi table şi şuruburi, făcute de om

Ia, Doamne, lauda făcută din ale tale şi din ale noastre.

Ia, Doamne, lauda plămînilor noştri şi a tinichelelor pe care le ţinem în mîini!

Primeşte lauda nedesăvîrşită şi

desăvîrşeşte sunetele noastre

cu Duhul Gurii Tale!

 

h1

Psalmul 14

August 12, 2007

(Se cîntă după ecografie, citind diagnosticul cu glas tare.)

Degetul Tău mi-a alunecat pe ficat,
A lăsat o urmă pe mijloc.

Suflarea Gurii Tale mi-a inundat plămînii.
Mi-a lăsat o umbră.

Simt mustrările Tale în stomac
Şi cu degetele Tale îmi storci rărunchii.

Pumnul Tău îmi strînge inima,
Şi-mi înmoi pentru rugă genunchii.

Îmi întăreşti în putere mîinile
Şi numai prin Lumina Ta

ochii-mi mai văd lumina.

„M-ai ţesut într-un chip aşa de minunat”
Şi mi-ai cusut pielea peste oase

Mi-ai binecuvîntat ieşirile.

Şi mi-ai sfinţit intrările.

Mintea îmi este cuprinsă de flacăra cunoştinţei Tale,
Şi iată strig,
Cu inima şi rărunchii,
Cu plămînii şi flămîndul,
Cu mîinile şi picioarele,
Cu pielea şi osul,

Slavă Ţie, Plămăditorule!

h1

Psalmul 13

August 6, 2007

Seceta 2007 în Oltenia

Au chelit pădurile.

Au rămas rîurile cu gura uscată,
Şi lacurilor le-au crăpat buzele.

Munţilor li s-au înmuiat picioarele

Şi dealurile s-au cocoşat de durere

Gheaţa de la Bîlea e soioasă şi puţină
Gîldanele-s o amintire de spumă verzuie,
Şi în urma eleşteielor a rămas mîlul negru şi crăpat,

Numai muştele cele verzi sînt grase
Şi serpii de nisip se zvîrcolesc în plăcerea fierbinţelii

Şobolănimea şi şoricimea chefuieşte,
Ciorile şi-au umplut ciocurile,
După ce se-adună pe hoituri
Şi cîinii de pripas propăşesc.

Dar eu voi lăuda pe Domnul,
Bunul,
La rău,
Apa Vieţii,
La Secetă,
Şi Pînea din ceruri,
La foamete.

h1

Psalmul 12

August 4, 2007

Primeşte-mi istovirile
Şi iartă-mi zăbovirile,
Alungă-ngrijorările
Şi-adună-mi cugetările
În Tine

Odihneşte-mi gîndurile,
Îndulceşte-mi amarurile
Risipeşte-mi înciudările
Frînge-mi necazurile
De Tine,

Ponoasele şi bolile,
Suferinţele şi greutăţile,
Pe umerii Fiului
Prăbuşească-se.

h1

Psalmul 11

Iulie 8, 2007

Doamne,

Mi-au trecut prin cap tot felul de lucruri,

Mi-au trecut prin inimă oamenii.

La lucruri mă gîndesc şi

La oameni inimesc.

Cum să am grijă de toţi?

Cum să număr toate?

Cum să port pe umeri poverile?

Cum să ţin în minte lucrurile?

Doamne, mîinile mele tremură,

Nu poate ţine lucrurile toate,

Inima nu-mi e destul de largă şi adîncă,

Să cuprindă oamenii, toţi.

Ia Tu blocurile,

Ia Tu locurile,

Ia Tu viile şi cîmpiile,

Ia Tu lucrurle şi oamenii!

Gîndeşte-Te,

Şi inimeşte-ne!

.

mamaie.jpg

(Mamaia, mama mamei, a avut vie şi 12 copii. O femeie foarte echilibrată, liniştită, care a purtat poveri multe. Cînd a ajuns la bătrîneţe a fost lovită de toate grijile pe care le îngropase în suflet atîţia ani. Se uita pe fereastra noastră la blocurile de vis a vis şi întreba „Oare ce-o să mă fac eu cu toţi oamenii ăştia? Cum să am grijă de toţi?” A murit la scurt timp după aceea. )

h1

Psalmul 5

Iulie 7, 2007

(Psalm de război. Scris de david cînd a fost înconjurat de vrăjmaşi)

L-am văzut!
L-am strigat!
M-a-njurat!
N-am putut…

N-am mai putut să întorc obrazul celălalt, Doamne!
Îmi venea să sar pe el, să ne batem iar, ca acasă, în cartier.

L-ai văzut!
M-ai strigat!
Şi de Tine-nconjurat,
Pe dinainte
Şi pe dinapoi,
În stînga şi
În dreapta…
Am plecat!

Am plecat, dar n-am fugit!

Ştiu că ştii că ştiu ce crezi!
Dar mă bate gîndul că dacă n-am stat şi nu ne-am bătut, el crede că sînt laş!

Mă bate gîndul că m-ai fi bătut dacă ne-am fi bătut!

Ce zici? Să Te las pe Tine să îl baţi?

Na! Atunci!

„Să te bată Bunul Dumnezeu!”

%d blogeri au apreciat asta: